Milioane de fasciști Washington, Diana Negre

Președintele american, Joe Biden, pare convins că partidul său democrat va avea suficient sprijin popular pentru a se putea impune la viitoarele alegeri parlamentare, peste două luni, ceea ce îi va permite să dispună în continuare de majoritatea necesară pentru a-și putea duce la îndeplinire ambițioasele reforme politice inițiate acum mai bine de un an.
Contrar a ceea ce se întâmplă de obicei la doi ani după venirea președintelui la Casa Albă, există motive să se creadă, că, de data aceasta nu opoziția, ci cei de la putere vor câștiga viitoarele alegeri parlamentare, păstrându-și, astfel, controlul asupra legislativului.
Pentru Biden, importanța acestei victorii s-a evidențiat săptămâna trecută, atunci când a rostit un discurs, la sfârșitul vacanței de vară, moment care reprezintă și intrarea în linie dreaptă pentru alegerile parlamentare.
În acest discurs, a condamnat în masă Partidul Republican pentru sprijinul acordat fostului președinte, Donald Trump. Biden a afirmat că orice adept al fostului președinte Trump este, în realitate, un fascist care amenință democrația și stabilitatea politică a SUA: „republicanii nu respectă Constituția, nu cred în domnia legii, nu recunosc voința poporului”, a spus în discursul său din joia trecută, cu toate că a nuanțat că nu toți republicanii pot fi acuzați, ci numai aceia care îl sprijină pe Trump.
Problema cu un asemenea punct de vedere este că sprijinitorii lui Trump au fost la ultimele alegeri, peste 68 de milioane, un număr într-adevăr extraordinar de fasciști care se preumblă pe străzi și iau decizii politice și economice în guvernele statale republicane, care dețin puterea în 28, din cele 50 de state americane.
Pe de altă parte, nu toți republicanii sunt fasciști, a explicat Biden, căci nu toți îl sprijină pe fostul președinte Trump. Aici, a nimerit-o: printre republicani au existat, deja înainte de alegerile anterioare, grupuri care s-au opus milionarului new-yorkez, până într-atât, încât au trecut liniile și au votat cu democrații.
Însă, acest transfer electoral nu a fost numai într-un singur sens, căci și printre democrații de rând au fost unii care au mers cu republicanii, devenind, astfel, în mod automat, fasciști, după spusele lui Biden.
Atracția populară față de Trump s-a datorat, întotdeauna, limbajului său super-simplu și apelurilor sale de a respecta instituțiile tradiționale, cum este, de pildă, familia, sau de a apăra poziții pe care le sprijină ample sectoare ale populației, cum este posesia individuală de arme. Faptul că nu-l simpatizează pe Trump clasele înalte, rafinate, este un lucru știut și chiar reciproc, căci nici Trump nu le iubește, iar, în prezent, au o evoluție prielnică, deoarece majoritatea sondajelor indică un avânt al Partidului Democrat și posibilitatea ca acesta să câștige viitoarele alegeri.

Ar fi un lucru excepțional, deoarece, la aceste alegeri de la jumătatea mandatului prezidențial, de obicei, opoziția este cea care culege cele mai multe voturi. Dacă va fi așa, Partidul Democrat își va păstra micile majorități de care dispune în ambele camere, putând să-și continue, astfel, programele de reforme politice, care vor lăsa o importantă amprentă în modul de viață al țării.
Totuși, riscul ca în noiembrie viitor, să se repete schema obișnuită a acestor alegeri rămâne considerabil și de aceea, Biden a apelat la audiența sa democrată, îndemnând-o, în mod repetat, să voteze: „votați, votați, votați” le-a spus în discursul său.
Alocuțiunea lui Biden ar putea să-i aducă un prejudiciu, deoarece a atacat nemilos aproape jumătate din electorat, provocând mari resentimente printre republicanii și printre independenții care l-au votat pe Trump, acum 6 ani.
A fost, de asemenea, un discurs surprinzător: acest gen de alocuțiuni niciodată nu sunt spontane, ci sunt rezultatul unei munci de săptămâni sau luni din partea echipelor prezidențiale. În cazul lui Biden, un președinte vizibil controlat de anturajul său din cauza aparentei sale senilități, este normal să ne întrebăm care este motivul pentru care asesorii săi lansează un atac cu un posibil efect negativ asupra electoratului pe care tocmai vrea să-l câștige.
Deja în 2016, mulți democrați au răspuns greșelilor din campania electorală a candidatei democrate, Hillary Clinton, care i-a etichetat de „oameni deplorabili” pe democrații care simpatizau cu unele poziții ale lui Donald Trump, cum sunt apărarea valorilor familiale, viața tradițională în zonele rurale sau posesia armelor.
Rezultatul a fost un transfer de voturi care l-a adus la Casa Albă pe milionarul newyorkez. A fost o versiune modernă a acelor „Reagan democrats”, alegătorii democrați care au trecut la celălalt partid, în 1980, și l-au adus pe republicanul Ronald Reagan la Casa Albă.
Pentru democrați, problema la viitoarele alegeri nu va fi numai acest transfer, ci masa relativ mică a nehotărâților și independenților, care, în general, dețin cheia succesului, deoarece diferențele de voturi dintre cele două partide nu sunt mari. Mulți dintre ei au votat pentru Trump, în 2016, iar a-i califica pe toți acești oameni de fasciști nu-i câștigă pentru cauza democrată.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Millones de fascistas Washington, Diana Negre

El presidente norteamericano, Joe Biden, parece confiado en que sus correligionarios demócratas tendrán suficiente apoyo popular para imponerse en las elecciones parlamentarias, convocadas dentro de dos meses, lo que le permitiría mantener el apoyo político que necesita para llevar a cabo las ambiciosas reformas políticas lanzadas hace ya más de un año.
Los demócratas contaron varios millones de votos más que los republicanos en las últimas elecciones presidenciales de 2020 y, contrariamente a lo que acostumbra a suceder a los dos años de la llegada a la Casa Blanca de un nuevo presidente, tienen razones para creer que esta vez no se seguirá el patrón habitual favorable a la oposición, sino que, por el contrario, son ellos quienes ganarán las próximas elecciones parlamentarias y podrán, así, mantener el control legislativo.
La importancia para Biden de esta victoria quedó manifiesta esta semana, cuando pronunció un discurso coincidente con el fin de las vacaciones de verano, que es también cuando empieza la recta final para las elecciones parlamentarias.
En este discurso, condenó en masa al Partido Republicano por su apoyo al ex presidente, Donald Trump, y dijo que cualquier partidario del ex presidente Trump es en realidad un fascista que amenaza la democracia y estabilidad política de Estados Unidos: “los republicanos no respetan la Constitución, no creen en el imperio de la ley, no reconocen la voluntad del pueblo”, dijo en su discurso del pasado jueves, si bien matizó que no se podía acusar a todos los republicanos, sino tan solo a aquellos que dan apoyo a Trump.
El problema con semejante planteamiento es que los seguidores de Trump en las últimas elecciones eran más de 68 millones, un número realmente extraordinario de fascistas deambulando por las calles y tomando decisiones políticas y económicas desde los gobiernos estatales republicanos que ocupan el poder en 28 de los 50 estados americanos.
Por otra parte, no todos los republicanos son fascistas, explicó Biden, pues no todos apoyan al ex presidente Trump. Es algo en que estaba totalmente acertado: entre los republicanos existen ya desde antes de las elecciones anteriores grupos que se oponen al millonario neoyorkino, hasta el punto de que han cruzado filas para votar junto con los demócratas.
Pero este trasvase electoral no es en un solo sentido, sino que entre los demócratas de a pie también hubo quienes se marcharon con los republicanos, lo que ya les ha convertido automáticamente en fascistas, según la posición planteada por Biden en su discurso.
La atracción popular de Trump se ha debido siempre a su lenguaje super sencillo y también su llamado a respetar instituciones tradicionales, como la familia, o defender posiciones que apoyan amplios sectores de la población, como la tenencia individual de armas. Que las clases altas refinadas sienten pocas simpatías por Trump es cosa sabida-y reciprocada por Trump y en estos momentos parece que tienen el viento en popa, pues la mayoría de las encuestas apuntan a un remonte del Partido Demócrata y a la posibilidad de que las próximas elecciones le sean favorables.
Esto sería excepcional, pues lo habitual es que en este tipo de elecciones a la mitad del término presidencial, la oposición es la que más votos recoge. De ser así, el Partido Demócrata mantendría las pequeñas mayorías de que dispone en ambas cámaras y con esto podría continuar su programa de reformas políticas con las que espera dejar una huella importante en la forma de vida del país.
Pero el riesgo de que noviembre repita el patrón habitual de otras elecciones semejantes sigue siendo grande y por esto Biden apeló a su audiencia demócrata, exhortándola repetidamente a que vote: “votad, votad, votad” les dijo en su discurso.

La alocución de Biden podría igualmente ser perjudicial, pues atacó despiadadamente nada menos que a casi la mitad del electorado y ha provocado ya un gran resentimiento tanto entre los republicanos como entre los independientes que dieron su voto a Trump hace 6 años.
También es un discurso sorprendente: este tipo de alocuciones no son nunca espontáneas, sino producto de semanas o meses de trabajo de los equipos presidenciales. En el caso de Biden, un presidente a todas vistas controlado por su entorno debido a su aparente senilidad, uno se pregunta cuál es el motivo de sus asesores para lanzar un ataque que puede tener un efecto negativo sobre el electorado que desea ganar.
Ya en 2016, muchos demócratas respondieron a los errores de la campaña electoral de la candidata demócrata Hillary Clinton, quien calificó de “sarta de gente deplorable” a los demócratas que sentían simpatías por algunas posiciones de Donald Trump como la defensa de los valores familiares, la vida tradicional en las zonas rurales o la tenencia de armas.
El resultado fue un trasvase de votos que llevó a la Casa Blanca al millonario neoyorkino. Fue una versión nueva de los “Reagan democrats”, los votantes demócratas que se pasaron de partido en 1980 y pusieron al republicano Ronald Reagan en la Casa Blanca.
Pero el problema para los demócratas en las próximas elecciones no radica únicamente en este trasvase, sino en la masa relativamente pequeña de indecisos e independientes, quienes generalmente tienen la clave del éxito, pues no hay gran diferencia en votos entre los dos grandes partidos. Muchos de ellos votaron por Trump en 2016 y calificar a toda esta gente de fascistas no promete ganárselos para la causa demócrata.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.