Adio America Washington, Diana Negre

De patru secole, de când primii coloni britanici au sosit pe coastele lor, SUA au fost țara abundenței: materii prime, teritorii întinse pentru a locui și a cultiva pământul, locuri de muncă pentru toți, bani din abundență pentru a crea mari averi sau, cel puțin, pentru a trăi fără lipsuri.
Singurul lucru care lipsea era mâna de lucru, care, la rândul ei era sursă de salarii bune și o atracție pentru imigranții din toată lumea, astfel încât, fabricile și întreprinderile americane puteau să-și aprovizioneze întreaga populație și să-și exporte surplusul de mărfuri.
Din tot acest scenariu, singurul lucru care rămâne este lipsa de mână de lucru, care a ajuns la asemenea extreme, încât întreprinzătorii se străduiesc din răsputeri să-și atragă muncitorii de care toți au nevoie. Le oferă chiar și locuințe prin programe speciale de construcții de locuințe, la prețuri moderate și cu ajutoare financiare.
În ziua de azi, cei 350 de milioane de locuitori ai săi se confruntă cu lipsuri, dezbinare și griji pentru viitorul lor. SUA, prima economie a lumii nu va dispărea ca țară, însă ideea pe care o au americanii despre ei înșiși și singularitatea care a caracterizat această națiune, din păcate, se pierd treptat.
La aproape trei secole de când a fost fondată, și la mai mult de un secol de când a devenit prima putere industrială a lumii, SUA continuă să fie o țară cu inimă rurală, oricât de industrializată este societatea sa și oricât de mic este procentul populației sale agricole.
Aici se generează cea mai mare producție mondială de produse agricole, cum sunt porumbul, soia, carnea de vită, de pui sau de curcan. Această abundență se datorează mai multor factori, unul dintre ei fiind automatizarea care permite obținerea unor prețuri de producție relativ mici și cu mari excedente, deoarece populația este relativ mică. Este suficient să-i comparăm pe cei 350 de milioane de locuitori ai săi cu cei 1 miliard 300 de milioane din China sau cu cei peste un miliard din India. Sau chiar cu cei 500 de milioane din Europa.
Marile întinderi ale teritoriilor puțin locuite au dat o formă specifică societății americane, unde poți să străbați sute de kilometri fără să întâlnești țipenie de om, iar acest lucru a exacerbat simțul individualist al întregii țări.
Însă, toate aceste lucruri se schimbă treptat: pe de o parte, în zonele rurale, fermierii reprezintă o minoritate, în timp ce restul populației lucrează în diferite industrii, întreprinderi de prelucrare și transport a produselor agricole.
Sunt zone conservatoare din punct de vedere politic, care l-au favorizat pe președintele Trump, acum aproape 6 ani, și care așteaptă un om politic în stare să pună capăt la ceea ce percep ca fiind abuzurile Partidului Democrat, a cărui politică progresistă controlează doar zonele de coastă, cum sunt California sau New York, cu rezultate pe care conservatorii le consideră îngrijorătoare.
Inima rurală a SUA se schimbă și e previzibil un viraj spre stânga în toată țara, cu un Partid Republican confruntat cu dificultăți crescânde, cu toate că republicanii încep să îmbrățișeze idei populare, în timp de democrații îi reprezintă pe intelectualii progresiști.
Poate că schimbarea cea mai vizibilă este că lipsurile au înlocuit abundența de mai înainte și aceste lipsuri americanii au început să le simtă de când vin pe lume, deoarece formulele speciale pentru hrănirea bebelușilor strălucesc prin absență în supermarket-uri, cu fireasca nemulțumire a familiilor tinere.
Cu toate că se iau măsuri pentru a rezolva această situație, chestiunea a devenit cal de bătaie politică, deoarece, aceste produse se pare că nu lipsesc la frontiera mexicană, unde au fost aduse mari cantități pentru familiile care încearcă să intre pe teritoriul SUA. Republicanii îi acuză acum pe democrați că își caută noi „clienți” în populația imigranților.

Această avalanșă de imigranți reprezintă o nouă fază, nu pentru că țara n-ar fi fost mai înainte un magnet pentru restul lumii, ci din cauza haosului acestui proces, pe care niciunul dintre cele două partide, nici separat, nici împreună, n-a fost în stare să-l rezolve.
Însă, ceea ce izbește cel mai mult este pierderea libertății de expresie, mai ales în lumea academică, unde studenții și profesorii trebuie să urmeze ideile acceptate de conducătorii lor, printr-un fel de cenzură academică. Este o „corectitudine politică”, cu tendințe foarte progresiste, iar profesorii care nu o respectă sunt obligați să plece, studenții sunt, uneori, exmatriculați și, în general, se feresc să-și exprime ideile, dacă nu sunt adaptate la ideologia care domnește.
Este o mare schimbare într-o țară în care primul amendament al Constituției apără libertatea de expresie, care, în ziua de azi pare a fi mai mult ca oricând limitată la urnele electorale, unde, votul este secret, la adăpost de presiuni și de cenzură.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Adios América Washington, Diana Negre

Desde hace cuatro siglos, cuando los primeros colonos británicos llegaron a sus costas, Estados Unidos ha sido el país de la abundancia: materias primas, territorios amplios para residir y cultivar, trabajo para todos, dinero en abundancia para crear grandes fortunas o por lo menos para vivir sin estrecheces.
Lo único que escaseaba era la mano de obra, lo cual era a la vez fuente de buenos salarios y un atractivo para la inmigración de todo el mundo, de forma que las fábricas y empresas norteamericanas podían abastecer a toda su población y exportar sus mercancías.
De todo este escenario, lo único que perdura es la falta de mano de obra, llegada a extremos tales que los empresarios se ingenian para atraer a los preciosos trabajadores que todos necesitan. Incluso les ofrecen residencias mediante programas especiales para construir viviendas de precio moderado y con ayuda financiera.
Hoy en día, sus 350 millones de habitantes se enfrentan a la escasez, la desunión y las preocupaciones por su futuro. Estados Unidos, la primera economía del mundo, no va a desaparecer como país, pero la idea que los norteamericanos tienen de sí mismos y la singularidad que ha caracterizado a esta nación, van camino de desaparecer.
Casi tres siglos desde su fundación, y más de un siglo después de convertirse en la primera potencia industrial del mundo, Estados Unidos sigue siendo un país con el corazón rural, por muy industrializada que esté su sociedad y por pequeño que sea el porcentaje de su población agrícola.
Aquí se genera la mayor producción mundial de algunos productos agrícolas como maíz, soja, ganado vacuno, pollos o pavos. Esta abundancia se debe a varios factores, desde la automación del sector que permite obtener unos precios de producción relativamente bajos y con grandes excedentes, pues la población es relativamente escasa. Basta comparar sus 350 millones de habitantes a los más de 1.300 de China o más de 1000 de la India, o incluso a los 500 millones de Europa.
Las grandes extensiones de territorio vacío han dado forma a la sociedad norteamericana, donde se pueden recorrer centenares de kilómetros sin ver a una sola persona, lo que ha exacerbado el sentido individualista de todo el país.
Pero todo esto va cambiando: por una parte, en las zonas rurales los campesinos representan una minoría y el resto de la población se dedica a diversas industrias, procesamiento y transporte de productos agrícolas.
Son zonas políticamente conservadoras que favorecieron al presidente Trump, hace casi 6 años, y que esperan a un político capaz de poner fin a lo que ven como desmanes del Partido Demócrata, cuya política progresista controla las zonas costeras, como California o Nueva York, con resultados que los conservadores consideran inquietantes
El corazón rural de EEUU va camino de cambiar, lo que haría prever un giro a la izquierda en todo el país, con el Partido Republicano enfrentado a crecientes dificultades, aunque no siempre es así porque los republicanos se van convirtiendo en un partido de ideas populares, mientras que los demócratas representan a los intelectuales progresistas.
Quizá el cambio más llamativo es que la escasez ha reemplazado a la abundancia de antes y esta escasez la empiezan a notar los norteamericanos desde que llegan al mundo, pues la fórmulas especiales para alimentar a los bebés brillan por su ausencia en los supermercados, con el natural descontento entre las familias jóvenes.
Aunque se toman medidas para aliviar esta situación, ya se convertido en un caballo de batalla político, pues, donde no parece faltar esta mercancía es en la frontera mexicana, a la que se han llevado grandes cantidades de este producto para ayudar a las familias que tratan de entrar en el territorio norteamericano. Los republicanos acusan ahora a los demócratas de buscar nuevos “clientes” en la población de inmigrantes.

También esta avalancha de inmigrantes representa una nueva fase, no porque el país no fuera antes un imán para el resto del mundo, sino por lo caótico del proceso que ninguno de los dos partidos, ni por separado ni en coalición, tiene el valor de resolver.
Pero quizá lo más llamativo es la pérdida de la libertad de expresión, especialmente notoria en el mundo académico donde tanto alumnos como profesores han de seguir las ideas aceptadas por sus directivos y por una especie de censura estudiantil. En estos momentos, son de “corrección política”, de tendencias muy progresistas y los profesores que se desvían se ven obligados a dimitir, los estudiantes son a veces expulsados de los diversos centros académicos y, en general, se guardan de expresar sus ideas si no se adaptan a la ideología imperante.
Un gran cambio para un país cuya primera enmienda a la Constitución defiende la libertad expresión que hoy en día parece más que nunca limitada a las urnas electorales, donde el voto es secreto, al abrigo de presiones y censuras.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.