Dacă vrei pace… Washington, Diana Negre

Au trecut aproape 17 secole de când romanul Flavius a rostit acea faimoasă frază: „Dacă vrei pace, pregătește-te de război” (si vis pacem para bellum), un sfat al cărui adevăr e urmat sau uitat de liderii și guvernele din toată lumea, iar la Washington se pare că a fost uitat din nou.
Americanii nu au avut nevoie de acest sfat în primele secole de când s-au constituit ca națiune, până când Pearl Harbor le-a demonstrat că „splendida izolare” de care se bucurau nu garanta pacea.
Odată lecția învățată, cu o enormă desfășurare de arme, trupe și baze în toată lumea, cheltuielile Pentagonului au devenit un buget gigantic, care, an de an, provine din impozitele pe care le plătesc americanii.
Însă acum, cu vistieria mai degrabă plină de datorii decât de venituri, cu niște dobânzi care pot crește până la de trei ori pe an, se impune o economisire în domeniul militar, și, în consecință, se află sub semnul întrebării însăși poziția SUA în lume, mai ales că rivala sa, China, încearcă să treacă pe primul loc ca putere mondială.
Războiul din Ucraina, pentru care, deocamdată, există multă generozitate în materie de aprovizionare cu arme și muniții, este un exemplu de cum se pun problemele în prezent: Partidul Republican, care se pregătește să dobândească majoritatea cel puțin în una dintre cele două camere ale Congresului, a făcut cunoscut că va revizui cheltuielile de război pentru Ucraina și va fi posibil să le reducă.
Pentru moment, majoritatea populației vrea să se mențină ajutorul economic pentru Ucraina. Această majoritate e reprezentată de Partidul Democrat, însă ea se tot reduce pe zi ce trece, căci cresc facturile din viața de zi cu zi, din cauza inflației. În prezent, 82% dintre democrați vor să se continue plățile pentru războiul din Ucraina, însoțiți de 45% dintre independenți și 35% dintre republicani. Acest sprijin se reduce chiar și printre republicani, date fiind sacrificiile personale pe care le presupune.
În fața perspectivei ca situația să se schimbe odată cu noua structură a Congresului, Partidul Democrat vrea să se folosească de cele două luni, când încă va mai avea putere, pentru a aproba un buget de mai multe miliarde de dolari, înainte de sfârșitul anului.
Și e vorba de mulți bani: guvernul de la Kiev a cerut un ajutor imediat de 17 miliarde de dolari și ar vrea ca SUA să-i garanteze, lunar, câte un miliard, începând cu ianuarie viitor.
Însă Ucraina reprezintă doar o parte – și o parte mică – din cheltuielile militare care, pot deveni o urgență. Căci se menține amenințarea unui atac chinezesc asupra Taiwanului, ceea ce ar avea consecințe economice globale de o mult mai mare anvergură și ar afecta, în principal, SUA. Taiwanul este principalul furnizor de elemente electronice pentru informatică, iar livrările sale sunt absolut necesare pentru industria americană.
Bugetul pentru ajutorul militar destinat Taiwanului este minim, adică sunt programate 10 miliarde de dolari, pentru următorii zece ani. Or, Ucraina a primit 20 de miliarde, numai în primele opt luni, de când a început invazia rușilor.
De fapt, nu numai republicanii vor să reducă cheltuielile militare, căci însuși președintele democrat, Joe Biden, are planuri de economisire în acest domeniu, în viitoarea decadă. Dorința de a mai tăia din fonduri se percepe deja în faptul că Forțele Aeriene nu mai prevăd înlocuirea avioanelor pe care le retrag din folosință.
Ceea ce e sigur este că finanțele Americii nu merg bine. Lumea primește măriri salariale, iar pensionarii își văd pensiile sporite, dar inflația înghite aceste câștiguri, iar nemulțumirea este palpabilă. Și mai rea este situația din finanțele publice: datoria guvernului federal, care acum este de aproape 400 de miliarde, va putea ajunge la 1.2 bilioane, din cauza dobânzilor care urcă în mod constant.
Cei mai în vârstă își amintesc de coșmarul economic din vremea președintelui Carter: benzina scumpă, impozite mari, dobânzi și mai mari. Coșmarul a curmat președinția lui Carter, iar acum, ar putea să o curme și pe cea a lui Joe Biden: alegerile prezidențiale vor fi peste doi ani, însă cele parlamentare de marțea viitoare pot paraliza Casa Albă, până la venirea altui președinte.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Si quieres paz… Washington, Diana Negre

Casi 17 siglos han pasado desde la famosa frase del romano Flavio, “si quieres paz, prepara la guerra” (si vis pacem para bellum), un consejo cuyo acierto, -seguido u olvidado por líderes y gobiernos de todo el mundo- se ha demostrado repetidamente, aunque en Washington parecen olvidarlo de nuevo.
Los norteamericanos no parecían muy necesitados del consejo en sus primeros siglos como nación, hasta que Pearl Harbor les demostró que el “espléndido aislamiento” de que gozaban no garantizaba la paz.
La lección aprendida, con un enorme despliegue de armamentos, tropas y bases alrededor del mundo, convirtió los gastos del Pentágono en un presupuesto gigantesco que, año tras año, se financiaba con los impuestos que pagan los norteamericanos.
Pero ahora, con las arcas más repletas de deudas que de ingresos, con unos tipos de interés en alza que pueden triplicar el servicio anual de la deuda, parece que políticamente se impone el ahorro militar y, con ello, se pone en cuestión la posición de Estados Unidos en el mundo, especialmente en momentos en que la China trata de superarlos como potencia mundial.
La guerra de Ucrania, para la que de momento hay una generosidad que permite la entrega de municiones y armas, es un ejemplo de los nuevos planteamientos: el Partido Republicano, que ya está preparándose para recuperar la mayoría por lo menos en una de las dos cámaras del Congreso, ha hecho saber ya que revisará los gastos de la guerra ucraniana y posiblemente los reducirá.
De momento, una mayoría de la población quiere mantener la ayuda económica a Ucrania, pero esta mayoría está en el Partido Demócrata y se ha ido reduciendo a medida que pasa el tiempo y aumentan las facturas de la vida diaria a causa de la inflación. En estos momentos un 82% de los demócratas quiere seguir pagando por la guerra ucraniana, pero tan solo les acompañan un 45% de los independientes y un 35% de los republicanos. E incluso entre los demócratas este apoyo se va reduciendo a la vista de los sacrificios personales que puede representar.
Ante la perspectiva de que la situación cambie con la nueva composición del Congreso, el Partido Demócrata quiere aprovechar los dos meses que aún tiene garantizados en el poder para aprobar un presupuesto de varios miles de millones antes de final de año.
Y no se trata de poco dinero: el gobierno de Kiev ha pedido una ayuda inmediata de 17 mil millones de dólares y quiere que Estados Unidos le garantice mensualmente mil quinientos millones a partir del próximo enero.
Pero Ucrania es solo una parte -y una parte menor- de los gastos militares que tal vez adquieran carácter urgente. Porque se mantiene la amenaza de un ataque chino contra Taiwan, lo que tendría unas consecuencias económicas globales de muchísima más envergadura y afectarían, principalmente, a Estados Unidos. Taiwan es el principal proveedor de elementos electrónicos para informática y sus suministros son imprescindibles para la industria americana.
El presupuesto de ayuda militar a Taiwan es mínimo, pues tan solo están programados 10 mil millones de dólares para los próximos diez años. En comparación, Ucrania recibió 20 mil millones en los ocho meses desde que empezó la invasión rusa.
En realidad, no son tan solo los republicanos quienes quieren reducir los gastos militares, pues el propio presidente demócrata Joe Biden tiene también planes para ahorrar en este terreno en la próxima década. El deseo de recortar se ve ya en que la Fuerza Aérea no tiene planes suficientes para substituir aviones que retira.
Lo cierto es que las finanzas norteamericanas no andan bien. La gente recibe aumentos de sueldo y los pensionistas ven crecer los beneficios de sus pensiones, pero la inflación se come estas ganancias y el descontento es palpable. Peor es todavía para las finanzas públicas, pues los intereses de la deuda del gobierno federal, que ahora ascienden a casi 400 mil millones, pues elevarse a 1.2 billones debido a la subida de los tipos de interés.
Quienes son lo suficientemente viejos, aún se acuerdan de la pesadilla económica en tiempos del presidente Carter: gasolina cara, impuestos altos, tipos de interés por las nubes. La pesadilla puso fin a la presidencia de Carter, como podría acabar con la de Joe Biden: las elecciones presidenciales son en dos años, pero las parlamentarias del próximo martes pueden dejar paralizada a la Casa Blanca hasta que llegue un nuevo ocupante.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.