Cheile graniței Washington, Diana Negre

Pentru orice american care urmărește știrile din țară, concentrarea de imigranți la frontiera din sud ocupă un loc deosebit: nu mii, ci sute de mii de persoane încearcă – în general, cu succes – să intre în SUA, cu toate că nu au actele necesare și nici oferte de muncă.
Problema aceasta a imigrării ilegale nu este nouă, însă, în ultimul timp, a dobândit proporții foarte mari și este în continuă creștere: legile prin care se încercă să se controleze intrarea ilegală a străinilor a expirat săptămâna aceasta, astfel că porțile vor fi, de acum, și mai deschise pentru cei care încearcă să se stabilească în SUA.
Cititorii noștri s-ar putea gândi că situația nu diferă mult de cea din sudul și din estul Europei, însă există, totuși, o diferență importantă: aici nu se mai încearcă oprirea intrării în țară, căci organizații private sau apropiate de guvern îi ajută, pe cât este posibil, iar autoritățile chiar se pregătesc să le înlesnească intrarea în țară.
Mulți dintre cei care sosesc au aici familii și le este relativ ușor să se integreze. Este ceea ce li se aplică probabil copiilor care vin la graniță neînsoțiți și se bucură, astfel, de un proces mai rapid pentru a ieși din zonă, pentru a putea călători în interiorul țării, unde, probabil, sunt așteptați de părinții lor, de unchi sau verișori, care le vor înlesni integrarea în școlile locale, sau, pentru cei de vârstă mai mare, în locuri de muncă necalificată.
Imigrația ilegală, în mod tradițional, este motiv de intensă dezbatere politică, cu toate că ea nu se reflectă și în procesul legislativ, oricât de mulți congresmeni și senatori din ambele partide s-ar declara, în mod repetat, consternați de haosul care domnește în acest domeniu.
SUA au un procentaj mare de imigrare, cu peste 13,6% din populație de origine străină. În Europa, doar Spania se apropie de această cifră, cu puțin peste 12%, cu toate că o comparație economică între cele două țări oferă puține puncte în comun: dacă șomajul în Spania este în jur 15%, în schimb, în SUA, de abia dacă depășește 3%.
Un lucru și mai important: în SUA populația care locuiește aici, legal sau ilegal, nu poate acoperi toate locurile de muncă din diferitele meserii și profesiuni.
Chiar și inamicii marilor mișcări migratorii recunosc că țara are mare nevoie de mână de lucru – pe ogoare, în fabrici, în centrele de prelucrare a alimentelor, în întreprinderile tehnologice și chiar în școli. Însă, ei ar vrea ca sosirea muncitorilor să se desfășoare în mod ordonat și în funcție de necesitățile economice ale țării.
Acum există o aglomerație de oameni așa cum a existat dintotdeauna, adică oameni care vor să trăiască mai bine și au venit aici atrași de momeala unei prosperități la care nu puteau ajunge în țările lor. Într-o piață a muncii cum este cea din SUA, în general, pot fi angajați toți, însă pătrunderea lor în țară nu corespunde întocmai nevoilor economice și, probabil, acesta este principalul argument al celor care critică preconizata imigrație necontrolată.
Dar, în fața nevoii de muncitori, aceste reproșuri nu au mari rezultate. Recent, liderul majorității din Senat, democratul Robert Schummer, a afirmat că țara are nevoie de și mai mulți imigranți, pentru ca economia sa să funcționeze, ceea ce crează bazele pentru o nouă politică-sau mai degrabă pentru o lipsă de acțiune-în materie de migrație, deoarece nu vor mai exista limite în privința numărului de oameni care vor putea intra în țară. Și între aceste limite se include și legalitatea sosirii lor.
Beneficiarii imediiați ai acestei situații sunt avocații: rezolvarea oricărui document costă cel puțin 140 $, sumă importantă pentru imigranții fără acte sau pentru familiile lor din SUA, care, de obicei, nu câștigă mai mult de 10 $ pe oră, dar, în mod miraculos, noii sosiți fac ros de banii aceștia și evită deportarea.%
Momentul este deosebit de propice datorită înflației, de aproape 8%, de nouă luni încoace, deoarece noii sosiți nu sunt foarte pretențioși în privința remunerării și, lucrând pentru bani mai puțini, au o influență care frânează creșterea salariilor. În luna octombrie a acestui an, de pildă, existau aproximativ zece milioane de locuri de muncă vacante care, dacă vor fi ocupate de muncitorii care ar putea veni din afară, mai ales pentru locuri de muncă calificate, ar putea fi o frână pentru inflație.
Însă, considerentele nu sunt numai economice: în general, imigranții votează progresist, cel puțin primele generații, iar acest lucru este în beneficiul democraților, care sunt, în felul acesta, și cei care îi favorizează cel mai mult. Acum, democrații îi etichetează de „nativiști” pe cei care se opun intrări a mai multor imigranți, în timp ce republicanii își exprimă îndoiala în privința patriotismului celor care vor și mai mulți imigranți.
Străduința democraților de a deschide porțile migrației este atât de mare, încât președintele Tribunalului Suprem s-a văzut nevoit să oprească măsura iminentă de a desființa controalele, însă nu există nicio garanție că o va pute opri pentru multă vreme. Cu diferența de nivel de viață și de posibilități care există între Nordul și Sudul continentului, avalanșa migratorie poate deveni o adevărată maree umană: anul acesta, au venit la granițe două milioane de indocumentados, iar numărul lor poate să crească mult mai mult dacă li se dă voie să intre fără control.
De fapt, țara aceasta a tot importat muncitori din momentul în care au sosit aici primii coloni. Nu numai că aduceau cu ei, în mod forțat, sclavi negri cumpărați în Africa, dar, în țară, existau și albi în condiții de semi-sclavie, care munceau ani sau zeci de ani pentru a-și obține libertatea: era mult de muncă, și, în spatele acestei munci, mulți bani care se puteau câștiga, atât pentru patron cât și pentru sclav sau semi-sclav. Nici atunci și nici acum nu sunt mulți cei dispuși să renunțe la câștig.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Las claves de la frontera Washington, Diana Negre

Para cualquier norteamericano que siga las noticias del país, resulta llamativa la concentración de inmigrantes en su frontera meridional: no miles, sino cientos de miles de personas tratan -generalmente con éxito- de entrar en Estados Unidos, aunque no tengan la documentación necesaria, ni ofertas concretas de trabajo.
Este problema de inmigración ilegal no es nuevo, pero recientemente ha adquirido mayores proporciones y está a punto de aumentar todavía más: la legislación que trataba de controlar las entradas ilegales de extranjeros, expiró esta semana y las puertas estarán todavía más abiertas a quienes tratan de instalarse en Estados Unidos.
Nuestros lectores pueden pensar que la situación no es muy distinta de la que se vive o se ha vivido en el sur y el este de Europa, pero hay una diferencia importante: aquí no tratan de impedir la entrada en el país, organizaciones privadas o afines al gobierno les ayudan en lo posible y las autoridades se preparan incluso a facilitar más su ingreso al país.
Muchos de los que llegan tienen aquí familia y les es relativamente fácil integrarse. Es algo que probablemente se aplica a los niños que llegan a la frontera sin la compañía de sus familias y gozan así de un proceso más rápido para salir de la zona y viajar al interior del país, donde probablemente les esperan padres, tíos o primos que facilitarán su integración, ya sea en las escuelas locales o, para los ya de mayor edad, en puestos de trabajo no cualificados.
Como ha ocurrido tradicionalmente, la inmigración ilegal es motivo de un intenso debate político, a pesar de que no se ve reflejado en el proceso legislativo, por mucho que congresistas y senadores de ambos partidos se declaren repetidamente ultrajados por el desorden que impera en este terreno.
Lo cierto es que Estados Unidos tiene un elevado porcentaje de inmigración, con más del 13.6 de la población de origen extranjero. En Europa, tan solo España se le acerca, con poco más del 12%, aunque la comparación económica entre ambos países ofrece pocos puntos en común: si el desempleo en España ronda el 15%, mientras que en Estados Unidos apenas supera el 3%.
Más importante aún, en Estados Unidos no hay forma de cubrir todas la vacantes en todo tipo de oficios y profesiones con la población que reside aquí, legal o ilegalmente.
Incluso los enemigos de grandes movimientos migratorios reconocen que el país necesita mano de obra -en sus campos, sus fábricas, sus centros de procesamiento de alimentos, empresas tecnológicas, incluso en sus escuelas. Pero quisieran que la llegada de trabajadores se haga de forma ordenada y de acuerdo a las necesidades económicas del país.
Lo que hay ahora es una aglomeración de gentes como las que siempre han llegado, es decir, personas que desean vivir mejor que en sus países y llegan aquí con el señuelo de una prosperidad que no pueden alcanzar allí. En un mercado laboral tan apurado como el de Estados Unidos, se les puede emplear en general a todos, pero su ingreso en el país no corresponde exactamente a las necesidades económicas y esta es probablemente la queja principal de quienes critican esta inmigración sin controles.
Pero ante la necesidad de trabajadores, estas quejas no dan grandes resultados. Recientemente, el líder de la mayoría en el Senado, el demócrata Robert Schummer, declaró que el país necesitaba más inmigrantes para que su economía funcione, lo que sentaba las bases para la nueva política -o más bien inacción- migratoria, en que ya no habrán límites a la cantidad de gente que puede entrar en el país. Y entre estos límites se incluye la legalidad de su llegada.
Los beneficiarios inmediatos de esta situación son los abogados: tramitar cualquier documento vale por lo menos 140 $, una cantidad importante para inmigrantes indocumentados o para sus familias en el país que frecuentemente no ganan más allá de 10 $ por hora, pero milagrosamente los recién llegados encuentran estos fondos y evitan la deportación.
El momento es especialmente propicio debido a la inflación, próxima al 8 % desde hace casi nueve meses, pues los recién llegados no son muy exigentes en cuanto a remuneración y, al trabajar por menos dinero, tienen una influencia que frena la subida de salarios. En el pasado mes de octubre, por ejemplo, había nada menos que 10 millones de vacantes que, de llenarse con los trabajadores que pueden llegar de fuera, especialmente para empleos cualificados, habrían de ejercer un cierto freno sobre la inflación.
Pero no todo son consideraciones económicas: en general, los inmigrantes tienen un voto progresista al menos en las primeras generaciones y esto beneficia a los demócratas, que son así quienes más les favorecen. Ahora, los demócratas tildan de “nativistas” a quienes se oponen a la entrada de más inmigrantes, mientras que los republicanos expresan sus dudas en cuanto al patriotismo de quienes favoreces más llegadas.
El empeño demócrata por abrir las compuertas migratorias es tal, que el presidente del Supremo se vio impulsado a paralizar la medida inminente de eliminar los controles, pero no hay garantías de que lo frene durante mucho tiempo. Con la diferencia de nivel de vida y posibilidades entre el Norte y el Sur del continente, la avalancha migratoria puede ser una autentica marea humana: este año, llegaron a las fronteras dos millones de indocumentados y el número puede ser mucho mayor si se les permite entrar sin permiso.
En realidad, este país ha estado importando trabajadores desde que llegaron sus primeros colonos. No solo traían de manera forzada a esclavos comprados a negros en Africa, sino que en el país había también blancos en condiciones de casi esclavitud que trabajaban años o décadas para conseguir su libertad: había un trabajo por hacer y, tras él, dinero que ganar, tanto para el patrono como para el esclavo o semi esclavo. Ni entonces ni ahora hay mucha gente dispuesta a renunciar al beneficio.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.