O capcană pentru Putin? Washington, Diana Negre

De când Rusia a invadat Ucraina, în februarie, anul trecut, surpriza a fost constantă: nimeni nu înțelegea prea clar motivația Moscovei, și nimeni nu credea că ucrainenii puteau rezista atacului unui vecin mult mai mare și mai puternic. Acum, din perspectiva unui an care s-a scurs de atunci, s-a creat impresia că Putin a căzut într-o capcană întinsă de NATO și că această alianță defensivă occidentală se pregătea de ceva timp pentru ceea ce s-a întâmplat: ucrainenii erau pregătiți mult mai bine din punct de vedere militar, decât se credea, iar ajutoarele pentru război și cele economice primite din Occident au fost decisive pentru a evita înfrângerea Ucrainei, cel puțin până acum.Această luptă nu este nouă, gândindu-ne la un David ucrainean și un Goliat rus, însă s-a creat impresia că David nu este chiar atât de mic, grație sprijinului dat de țările bogate, cu arme superioare, în timp ce Goliat îndură aceleași neșanse ca uriașul din Biblie. Dar, cu toate victoriile cu care ne-am obișnuit din partea ucrainenilor, nu există nicio garanție că situația le va fi în continuare atât de favorabilă: cu toate limitările sale, Rusia este un teritoriu imens, iar rezervele sale în oameni și arme sunt mult mai mari decât cele ale Ucrainei, ceea ce, pe termen lung, poate favoriza Moscova.Împotriva acestei perspective optimiste pentru Rusia se află realitatea rapidelor progrese tehnologice și superioritatea occidentală în acest domeniu, ceea ce are o influență mult mai mare, în prezent, decât a avut în războaiele de acum mai puțin de un secol, când tehnlogia înaltă și telecomunicațiile se aflau în faza copilăriei lor. Este posibil ca acest război să schimbe modul de abordare a echilibrului de forțe, odată cu noile progrese științifice. Cu toate că liderii occidentali se arată uimiți de acțiunile Rusiei, din punctul de vedere al Moscovei, acțiunile ei sunt mai mult decât justificate: la sfârșitul Războiului Rece, NATO a promis Moscovei că-i va respecta sfera de influență, și, puțin mai târziu, de îndată ce Alianța Atlantică a primit în sânul ei țările Pactului de la Varșovia, i-a dat asigurări că nu vor mai exista extinderi spre răsărit, și nici vreun cântec de sirenă pentru țările din jurul Rusiei.Însă nu s-a întâmplat tocmai așa, nici cu Georgia și nici cu Ucraina, țări care se află, una într-o parte, iar alta în cealaltă parte a Mării Negre: flirtul NATO cu Ucraina durează de ceva vreme, țara prin care rușii aveau o singură cale de acces spre un port cu apă caldă în Crimeea, iar Moscova are convingerea din ce în ce mai mare că Ucraina, unul dintre cele mai mari grânare ale lumii, nu numai că nu-i va mai fi prietenă, dar nici măcar nu va mai fi neutră.E un lucru știut că acordurile internaționale sunt respectate doar atunci când există interes, dar, în cazul acesta, pe Rusia o interesează echilibrul de forțe care a existat mai înainte și nu e dispusă să renunțe la el. Mai mult ca sigur că Ucraina va trăi mai bine sub tutela occidentală, însă geografia este o realitate care nu se poate schimba și este vorba de o țară care se învecinează direct cu Rusia, având o importanță economică și strategică pe care niciun conducător rus nu o poate lăsa să-i scape. Sunt interese naționale, diferite pentru fiecare în parte, dar, reale pentru toți. Oricât s-ar strădui unii, din când în când, să le uite.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

¿Una trampa para Putin? Washington, Diana Negre

Desde que Rusia invadió Ucrania el pasado febrero, la sorpresa ha sido constante: ni unos entendían claramente la motivación de Moscú, ni casi nadie creía que los ucranianos podrían resistir el ataque de un vecino mucho mayor y más fuerte.Con casi un año de perspectiva, da la impresión de que Putin haya caído en una trampa que le ha tendido la OTAN y que el pacto defensivo occidental llevaba ya tiempo preparándose para lo que ha ocurrido: los ucranianos estaban mucho mejor preparados militarmente de lo que en general se esperaba y las ayudas bélica y económica occidentales han sido importantes y decisivas para evitar la derrota ucraniana -al menos por ahora.Esta lucha no es nueva, como podemos imaginar pensando en un David ucraniano y un Goliat ruso, pero algunos tienen la sensación de que David no es tan pequeño gracias al apoyo de países ricos y con armas superiores, mientras que Goliat sufre hoy de las mismas desventuras que el gigante bíblico.A pesar de las victorias a las que ya estamos acostumbrados por parte ucraniana, no hay ninguna garantía de que la situación se les mantendrá tan favorable: a pesar de todas sus limitaciones, Rusia es un territorio gigante y su reserva en hombres y en armas es mucho mayor que la ucraniana, lo que puede tener un efecto a largo plazo favorable a Moscú.En contra de esta perspectiva optimista para Rusia, está la realidad de los rápidos avances tecnológicos y la superioridad occidental en este terreno, algo que tiene una influencia mucho mayor ahora que en las guerras de hace menos de un siglo, cuando la alta tecnología y las telecomunicaciones estaban en su infancia. Quizá esta guerra cambie los planteamientos en cuanto al equilibrio de fuerzas con el nuevo peso de los avances científicos.Aunque los líderes occidentales se profesan asombrados por las acciones rusas, desde el punto de vista de Moscú su actuación está más justificada: al acabar la Guerra Fría, la OTAN indicó a Moscú que respetaría su esfera de influencia y poco más tarde, una vez que la Alianza Atlántica admitió a los países del Pacto de Varsovia, aseguró que no habría más ampliaciones hacia el Este ni más cantos de sirena para los países que rodean a Rusia. No es eso lo que ocurrió, ni en Georgia ni en Ucrania, cada uno a otro lado del Mar Negro: el coqueteo de la OTAN con Ucrania, el país en que los rusos tenían el único acceso a un puerto de agua cálida en Crimea, lleva ya tiempo y hace pensar a los rusos que el mayor país de Europa y uno de los mayores graneros del mundo no solo dejará de ser su amigo, sino que ni tan solo será neutral.Es cierto que los acuerdos internacionales tan solo acostumbran a respetarse cuando interesan, pero en este caso a Rusia todavía le interesa el equilibrio de fuerzas anterior y no está dispuesta a abandonarlo.Es probable, o más bien seguro, que Ucrania viva mejor bajo la tutela occidental, pero la geografía es una realidad inmutable y se trata de un país muy próximo a Rusia y con una importancia económica y estratégica que ningún líder ruso quiere dejar escapar. Son los intereses nacionales, distintos para cada uno, y reales para todos. Por mucho que de cuando en cuando algunos traten de olvidarlos.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.