De la cuvinte, la fapte Washington, Diana Negre

Tanc Abrams

Dacă ar fi să judecăm după declarațiile guvernului american, în SUA se face tot ce este posibil pentru a evita folosirea energiilor poluante, cum este petrolul. Promite, de asemenea, să ia toate măsurile pentru a ajuta Ucraina să se apere de atacurile Moscovei.
Dacă ne uităm, însă, la rezultate sau la măsurile luate pentru a atinge aceste scopuri, vedem că ceea ce se spune nu prea se regăsește în fapte: nici Pentagonul nu-i dă Kievului munițiile de care are nevoie, cu toate că sunt disponibile, și nici nu se reduce folosirea petrolului.
În privința petrolului, SUA pur și simplu răspund unor necesități economice care, deocamdată, nu pot fi satisfăcute din surse alternative, și nici prin reducerea consumului: aceste alternative nu sunt suficient de dezvoltate și nici economia nu poate supraviețui cu un consum mai scăzut.
Țări în curs de dezvoltare, cum este India, sau giganți economici, cum este China, susțin că va fi nevoie să se recurgă în continuare la petrol pentru a furniza tot ce este nevoie, oricât de mult ar protesta ecologiștii și oricât ar declara Casa Albă că vrea să protejeze mediul înconjurător.
Că este așa o dovedește faptul că producția de petrol din anul acesta va fi cea mai mare din istorie, cu 101 milioane de barili pe zi, iar jumătate din ea va fi destinată consumului din China. Tendința aceasta se va menține și anul viitor, cu un consum și mai mare.
În SUA, situația pieței petrolului face ca președintele Biden să se confrunte cu ecologiștii care l-au sprijinit foarte mult, dar acum, Casa Albă preferă să accepte ajutorul unor țări în care domnește dictatura, cum este Venezuela, decât să promoveze și mai mult exploatările petroliere din țară.
Chiar și extragera, în SUA, prin metoda „fracking”, o altă tehnologie respinsă de ecologiști, nu numai că va continua, dar întreprinderile care folosesc acest procedeu vor beneficia, în continuare, de importante ajutoare oficiale: cei care investesc în aceste operații pot să deducă din impozitele lor de la 80 până la 90% din investiția pe care o efectuează.
Dacă acest lucru poate părea ipocrizie, la fel se întâmplă cu situația din Ucraina: SUA promovează conflictul – nu participă direct la lupte – dar se folosesc de trupele ucrainene pentru a-și atinge scopurile militare, adică extinderea NATO.
O extindere care ar contraveni acordurilor încheiate cu Moscova acum ceva timp, dar care, acum, sunt supuse posibilităților momentului, pe care Washingtonul le consideră ca fiind cele mai favorabile extinderii spre răsărit a pactului defensiv occidental.
SUA nu numai că cruță, astfel, viața soldaților săi, care nu participă la operațiunile militare, dar evită și o înfruntare în plus cu Rusia, prin felul în care ajută Ucraina: nu-i dă tancuri Abrams, sub pretextul că sunt prea greu de folosit, și nici nu face presiuni asupra Germaniei să-i trimită Ucrainei tancuri Leopard.
În plus, Washingtonul evită să adopte vreo poziție în această chestiune, nu cere în mod public să fie trimise tancuri în Ucraina, și nici nu critică refuzul Germaniei, de data aceasta cu argumentul că „o astfel de decizie nu este ușor de luat”. Nu vrea nici ca alte țări europene să-și trimită tancurile Leopard în Ucraina, astfel că își păstrează posibilitatea de a adopta, până la urmă, cea mai nimerită decizie în această problemă.
Aceste acțiuni sunt comparate de unii cu formula „a arunca piatra și a ascunde mâna”, însă tocmai SUA se află într-o poziție bună pentru a face ambele lucruri: adică, să prezinte imaginea unui apărător al mediului înconjurător și a soluțiilor pașnice, în timp ce favorizează măsuri de creștere economică anti-ecologiste și politici războinice, care tind să acutizeze conflictele, în loc să le rezolve.

Tanc Leopard

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Del dicho al hecho Washington, Diana Negre

Tanc Abrams

Si nos guiamos por las declaraciones del gobierno norteamericano, en Estados Unidos se hace todo lo posible por evitar el uso de energías contaminantes como el petróleo. También prometen tomar cuantas medidas existen para ayudar a Ucrania a defenderse de los ataques de Moscú.
Pero si damos un vistazo a los resultados, o a las medidas tomadas para obtener estas metas, vemos que lo que se dice no tiene mucho que ver con los hechos: ni el Pentágono da a Kiev todas las municiones que necesita y están disponibles, ni se reduce el uso de petróleo.
En el caso del petróleo, Estados Unidos simplemente responde a unas necesidades económicas que, de momento, no se pueden satisfacer con fuentes alternativas ni con una reducción del consumo: ni están estas alternativas suficientemente desarrolladas, ni la economía puede sobrevivir con un consumo mucho más bajo.
Países en vías de desarrollo como la India, o gigantes económicos como la China, garantizan que será necesario echar mano del petróleo para suministrar lo que se necesita, por mucho que protesten los ecologistas o que la Casa Blanca se declaren partidarios de proteger el medio ambiente.
Tanto es así, que la producción de petróleo estimada para este año será la mayor de la Historia, con 101 millones de barriles diarios, la mitad de los cuales irá al consumo chino. Y la tendencia se mantendrá el año próximo, con un consumo todavía mayor.
En Estados Unidos, la situación del mercado de petróleo enfrenta al presidente Biden con los ecologistas que tanto le han apoyado, hasta el punto de que la Casa Blanca prefiere aceptar la ayuda de países dictatoriales como Venezuela, antes que fomentar más explotaciones petrolíferas en el país.
Aún así, la extracción dentro de Estados Unidos por medio del “fracking”, otra tecnología rechazada por los ecologistas, no solamente seguirá, sino que las empresas que siguen este método continuarán gozando de importantes ayudas oficiales: los que invierten en estas operaciones, pueden deducir de sus impuestos entre el 80 y el 90% de la inversión.
Si esto puede parecer hipócrita, otro tanto ocurre con la situación en Ucrania: Estados Unidos no solo fomenta el conflicto, sino que no participa directamente y utiliza las tropas ucranianas para servir a sus fines militares, que parecen ser la ampliación de la OTAN.
Una ampliación que sería contraria a los acuerdos logrados con Moscú hace ya cierto tiempo, pero que ahora se supeditan a las posibilidades del momento, que Washington cree son más favorables a extender hacia el Este el pacto defensivo occidental.
Pero no solo se ahorra Estados Unidos la vida de sus soldados que no participan en las operaciones militares, sino también un posible enfrentamiento adicional con Rusia por la ayuda que le da Ucrania: no solo se niega a dar al gobierno de Kiev sus tanques Abrams, con el pretexto de que son demasiado difíciles de usar, sino que tampoco presiona a Alemania para que envíe sus tanques Leopard.
Más todavía, Washington evita tomar una posición al respecto y ni exige o favorece púbicamente el envío de tanques, ni critica la negativa inicial de Alemania, esta vez con el argumento de que “no es una decisión fácil”. Tampoco se opone a que otros países europeos envíen sus Leopard a Ucrania, de forma que siempre tiene la posibilidad de acabar en el lado acertado de esta decisión.
Algunos comparan estas acciones a eso de “tirar la piedra y esconder la mano”, pero precisamente Estados Unidos está en una buena posición para hacer ambas cosas: es decir, presentar una imagen de protector del medio ambiente y de partidario de soluciones pacíficas, al tiempo que favorece medidas de crecimiento económico anti-ecologistas y políticas bélicas que tienden a agudizar los conflictos en vez de resolverlos.

Tanc Leopard

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.