Rupând câte o petală Washington, Diana Negre

După discursul asupra stării Uniunii de marțea trecută, puțini știu – nici măcar președintele Joe Biden nu știe – dacă va candida pentru un nou mandat de patru ani, în noiembrie 2024.
Alocuțiunea sa în fața celor două Camere ale Congresului, tradițională în fiecare an din 1934 încoace, cu toate că Constituția cere ca doar „din când în când” președinții să informeze țara despre cum merg lucrurile, nu a lămurit care-i sunt intențiile, oricât de mult se străduiesc el și colaboratorii săi să dea impresia că va candida din nou.
Însă, această impresie nu corespunde realității, deoarece Biden este posibil să nu dorească un nou mandat sau să creadă că nu va avea succes. Dar, dacă ar anunța acum că nu vrea să mai candideze, ar deveni ceea ce în SUA se numește „un rățoi paralitic”, adică un om politic care doar ocupă postul, fără să mai dețină puterea.
Căci, dacă Biden ar anunța că urmărește sondajele de opinie și a hotărât să nu mai candideze pentru un nou mandat, viața politică a țării s-ar concentra pe presupunerile asupra persoanei care îi va fi succesor, pentru a-i câștiga favorurile. În asemenea circumstanțe, președintele își pierde capacitatea de manevră, deoarece toată lumea va ști că nu va mai putea împărți nimănui funcții și putere.
Este un lucru cert că majoritatea americanilor, inclusiv 60% din propriul său partid, pe lângă opiniile exprimate de mijloacele de informare care îi sunt ideologic apropiate, nu vor ca el să mai rămână încă un mandat la Casa Albă, însă, din motive practice, Biden nu poate să arunce public ștergarul, până în ultimul moment, dar, până atunci mai rămâne un an.
Cel mai rău scenariu care poate fi imaginat în acest moment este ca Biden și Trump să candideze din nou, deoarece unul dintre ei din cauza caracterului său impetuos și plin de vrajbă, iar celălalt datorită senilității sale evidente, îi pun pe cetățeni să-l aleagă ori pe cel mai antipatic, ori pe cel mai inutil. Pentru o țară bogată, cu 350 de milioane de locuitori, este o alternativă inexplicabilă.
Deocamdată, Biden se poartă ca și cum ar vrea să rămână pe post, ceea ce ar putea să fie adevărat. Deoarece, cu toate sondajele și comentariile din mijloacele de informare, este înconjurat de o camarilă, care într-adevăr deține puterea și care nu ar vrea să o piardă, așa cum s-ar întâmpla cu un alt candidat.
Pe de altă parte, republicanii dispun de multiple posibilități de a recupera Casa Albă… cu condiția ca Trump să nu candideze din nou.
Se pare că Biden este convins că țara este mai polarizată decât este în realitate, deoarece primește informații de la colaboratorii săi cei mai apropiați și din presa cea mai progresistă. Căci ofertele politice pe care le prezintă sunt asemănătoare cu cele ale sectoarelor mai radicale din partidul său și se pare că uită că ajuns la Casa Albă deoarece părea a fi moderat, iar țara voia puțină liniște după cei patru ani furtunoși ai lui Trump.
Astfel, în discursul asupra stării Uniunii nu a pierdut ocazia de a stârni țara împotriva republicanilor, avertizând că partidul rival vrea să reducă principalele prestări sociale, cum sunt siguranța socială și asistența medicală gratuită pentru pensionari. A stârnit hohotele de râs ale legiuitorilor din opoziție atunci când a spus că nu are de gând să oprească activitățile întreprinderilor petroliere, deoarece „vor mai trece cel puțin zece ani” până când vor fi înlocuiți combustibilii fosili, care afectează mediul înconjurător.
În Istorie, schimbarea unei energii cu alta a avut nevoie de 50-60 de ani, însă, există indicii că accelerarea istorică pe care o înregistrează țările, precum și progresele ar putea reduce la o cincime timpul acestui gen de transformări tehnice.
Prezentarea acestor lucruri a provocat strigăte de protest, nu din partea unuia, ci a mai multor legiuitori, care păreau a fi mai degrabă insulte personale, ceva neobișnuit la acest gen de discursuri, căci opoziția oferă cel mult câte un murmur de dezaprobare, din când în când.
Însă, de îndată ce a părăsit Congresul, Biden a pregătit ceea ce s-ar putea interpreta ca fiind prima sa campanie electorală, în statul Florida, al cărui guvernator, Ron DeSantis, este republicanul cel mai favorit, în momentul acesta, în sondajele de opinie, grație bunei gestiuni pe care a realizat-o în ultimii patru ani.
Succesul său a fost demonstrat de plecarea rezidenților din alte state spre Florida, unde se plătesc mai puține impozite și există mai multe libertăți în domeniul educației. Acest stat din sud nu pune impozite pe venituri, iar părinții au mai multe opțiuni în a alege câte o școală pentru fiii lor.
DeSantis, în plus, este mult mai tânăr, căci are mai puțin de 50 de ani, iar numele său evocă amintiri bune printre republicani: Ron este prescurtarea lui Ronald, același nume pe care l-a avut Reagan, președintele pe care conservatorii americani îl venerează și acum.
Însă, mai este timp. Candidații republicani mai au suficient timp pentru a se prezenta publicului. Unul dintre ei, fostul secretar de stat, Mike Pompeo, a anunțat că va candida la președinție, și nu este nicio îndoială că o vor face și alții.
Dacă vor fi mulți, așa cum s-a întâmplat în 2016, riscă să fie rași de personaje agresive cum a fost Donald Trump în acele momente. Datorită experienței sale, contactelor mediatice și a relațiilor prin cercurile economice pe care le are, va ridiculiza și va îi desființa, unul câte unul, pe posibilii săi rivali.
Trump este posibil să încerce să-și repete strategia și să se bazeze pe sprijinitorii săi totali, care ar putea reprezenta o treime din republicani și care ar fi în stare să-l plaseze în fața altor rivali și să-l aducă, din nou, la Casa Albă.
Dacă se va întâmpla așa, democrații au cea mai bună posibilitate a lor de a mai deține puterea executivă încă patru ani.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Deshojando la margarita Washington, Diana Negre

Ron DeSantis, Joe Biden,Donald Trump

Después del discurso del Estado de la Unión el pasado martes, poco saben, incluso quizá el propio presidente Joe Biden, si repetirá candidatura para renovar otro mandato de cuatro años en noviembre de 2024.
Su alocución ante las dos cámaras del Congreso, tradicional cada año desde 1934, aunque la Constitución tan solo exige que “de cuando en cuando” los presidentes informen al país de cómo marchan las cosas, no sirvió para saber cuáles son sus intenciones, por mucho que tanto él como sus colaboradores más inmediatos traten de dar la impresión de que repetirá candidatura.
Pero esta impresión puede no corresponder a la realidad porque Biden tal vez no desee presentase, o no crea que vaya a tener éxito si lo hace. Pero si en estos momentos anuncia que no piensa repetir mandato, se convierte en lo que aquí llaman un “pato paralítico”, es decir, un político que tan solo ocupa el cargo, pero ha perdido el poder.
Porque si Biden anunciara ahora que sigue los sondeos de opinión y que ha decidido no repetir mandato, la vida política del país se centraría ya en las suposiciones de quién será su sucesor y en ganar favores con él. En semejante circunstancia, el presidente pierde su capacidad de maniobra porque todos saben que ya no podrá repartir prebendas ni poder.
Es cierto que la mayoría de los norteamericanos, incluido el 60% de su propio partido, además de las opiniones expresadas por medios que le son ideológicamente afines, no quieren que vuelva a la Casa Blanca, pero por motivos prácticos Biden no puede tirar públicamente la toalla hasta el último momento, para el cual falta todavía un año.
El escenario peor que se puede imaginar en estos momentos, es que Biden y Trump repitan candidatura, pues el uno por su carácter impetuoso y divisivo, el otro por su senilidad evidente, plantean a los ciudadanos si votar por el más antipático o el más inútil. Para un país rico, con 350 millones de habitantes, es una alternativa inexplicable.
De momento, Biden actúa como si quisiera seguir en el cargo, algo que quizá podría incluso ser verdad. Porque a pesar de las encuestas y los comentarios de los medios informativos, está rodeado por una camarilla que realmente ostenta el poder y no lo quiere perder, como le ocurriría con otro candidato.
Por otra parte, los republicanos tienen muchas posibilidades de recuperar la Casa Blanca…excepto si Trump repite candidatura.
Parece ser que Biden cree que el país está más polarizado de lo que está y, si efectivamente está convencido de esto, es porque recibe sus informaciones de los colaboradores más inmediatos y de la prensa más progresista. Porque las ofertas políticas que presenta se parecen a las de los sectores más radicales de su partido y parece olvidar que si llegó a la Casa Blanca fue precisamente porque parecía moderado y el país quería algo de serenidad después de los cuatro tormentosos años de Trump.
Así, en el discurso del Estado de la Unión no perdió ocasión para agitar al país en contra de los republicanos, advirtiendo que el partido rival quiere reducir las principales prestaciones sociales, como son la seguridad social y la atención médica gratuíta a los jubilados. También provocó carcajadas de los legisladores de la oposición cuando dijo que no pensaba prohibir las actividades de las empresas petroleras, porque “falta por lo menos una década” para eliminar los combustibles fósiles que perjudican el medio ambiente.
Históricamente, los cambios de un suministro de energía a otro, han necesitado de 50 a 60 años y no hay indicios de que la aceleración histórica que vemos en las sociedades o en los avances informáticos, puedan reducir a una quinta parte este tipo de transformaciones técnicas.
Su presentación incluso provocó gritos de protesta en varias ocasiones, no de uno sino de varios legisladores, que más bien parecían insultos personales, algo poco habitual en este tipo de discursos, en que la oposición como mucho ofrece murmullos de desaprobación de cuando en cuando.
Pero nada más salir del Congreso, Biden preparó lo que podría interpretarse como su primera campaña electoral, en el estado de Florida, cuyo gobernador Ron DeSantis es el republicano más favorecido por el momento en los sondeos de opinión, gracias a la buena gestión de sus últimos cuatro años.
Su aprobación ha quedado demostrada en el éxodo de residentes de algunos estados hacia la Florida, en busca de menos impuestos, o mayores libertades en cuestiones educativas. Este estado sureño no aplica impuestos sobre la renta y los padres tienen más opciones a la hora de seleccionar las escuelas para sus hijos.
De Santis es además mucho más joven, pues no llega a los 50 años y además su nombre evoca buenos recuerdos entre los republicanos: Ron es la abreviatura de Ronald, el mismo nombre que Reagan, a quienes los conservadores norteamericanos veneran.
Pero falta mucho todavía. Los candidatos republicanos todavía tienen tiempo para presentarse al público. Alguno, como el ex secretario de Estado Mike Pompeo, ya ha hecho saber que se presentará y no hay duda de que aparecerán otros.
Si son muchos, como ocurrió en 2016, corren el peligro de verse arrasados por personajes agresivos como fue Donald Trump en aquel momento, que consiguió gracias a su experiencia, contactos mediáticos y medios económicos, ridiculizar y anular uno a uno a sus posibles rivales.
Es posible incluso que el propio Trump trate de repetir su estrategia y confíe en que sus seguidores incondicionales, que podrían representar un tercio de los republicanos incondicionales, podrán situarlo delante de otros rivales y llevarlo de nuevo a la Casa Blanca.
De ocurrir esto, los demócratas tienen su mejor posibilidad de mantener el poder ejecutivo por cuatro años más.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.