Colonialism energetic Washington, Diana Negre

SUA, la fel ca alte țări dezvoltate, se află în „etapa verde”, în care se cere aer curat pentru ca oamenii să fie mai sănătoși și pentru a nu afecta viitorul planetei sau al speciei umane.
Guvernele iau, sau se văd obligate de coalițiile internaționale din care fac parte, să ia o serie de măsuri pentru a folosi o energie care să nu mai polueze, dar care să permită obținerea comodităților cu care ne-am obișnuit.
De la automobilele electrice la sistemele de încălzire care generează puține reziduuri poluante, la rețele de transport public pentru a reduce folosirea automobilelor private, sau proliferarea de piste pentru biciclete – sunt schimbări care au loc în orașele și în industriile noastre pentru a proteja planeta.
Problema este că cetățenii din Lumea Întâi urmează să hotărască până unde sunt dispuși să meargă cu schimbările din modul lor de viață și, mai ales, cum vor obține și vor utiliza o energie nepoluantă.
Căci acest gen de energie nu este numai produsul unor tehnologii noi sau a dispoziției locuitorilor țării de a colabora, ci se obține datorită unor materiale cum sunt litiul, cobaltul sau nichelul, necesare producerii de baterii din noua generație.
Pentru a le obține, deocamdată extragerea lor este foarte poluantă, la fel ca petrolul, cu deosebirea că această contaminare nu are loc în țările noastre curate și bine întreținute, ci, în general în Lumea a Treia, prin munca, de obicei, prost plătită a muncitorilor de acolo.
Un exemplu este Congo, unde există mari rezerve de cobalt, necesar funcționării aparatelor folosite acum zilnic în lumea noastră bogată, datorită utilizării ample a bateriilor cu litiu.
Extragerea cobaltului în Congo a trecut de la 20 de kilotone pe an, la sfârșitul secolului trecut, la 60 de kilotone, în secolul nostru. Și aceasta se întâmpla înainte de a apărea cererea masivă pentru a alimenta noile automobile electrice „ne poluante”: consumul anual este acum de 140 de kilotone și se prevede că va depăși 200.
Automobilele care vor circula pe străzile și șoselele noastre un vor mai afecta mediul înconjurător, mai ales dacă aplicăm măsurile restrictive pe care le studiază acum ecologiștii: să folosim bicicleta, să nu mai efectuăm călătorii individuale cu automobilul, și chiar preconizează desființarea aragazurilor.
Însă, poluarea o vom fi transferat-o în Lumea a Treia, și aceasta nu este numai o versiune a colonialismului din secolul XXI, căci toți locuim pe aceeași planetă, iar poluarea va fi globală, aceeași pentru bogați și săraci, pentru țările asiatice superpopulate sau pentru minerii din zonele sărace din Africa.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Colonialismo energético Washington, Diana Negre

En Estados Unidos, como en muchos otros países desarrollados, estamos en una “etapa verde¨, en que exigimos un aire limpio para estar más sanos y no perjudicar el futuro del planeta o de nuestra especie.
Los gobiernos toman, o se ven obligados a tomar según sus coaliciones internacionales, una serie de medidas para utilizar una energía que no contamine, pero que nos permita disfrutar de las comodidades a las que estamos acostumbrados.
Desde los automóviles eléctricos a sistemas de calefacción que generan pocos residuos contaminantes, a redes de transporte público para reducir el uso de coches privados, o la proliferación de “canales bici”, nuestras ciudades y nuestras industrias viven una gran transformación en aras de proteger el planeta.
El problema es que los ciudadanos del Primer Mundo han de decidir hasta dónde están dispuestos a llegar en los cambios de su modo de vida y, todavía más, cuáles serán los medios para obtener y utilizar una energía no contaminante.
Porque este tipo de energía no es exclusivamente producto de nuevas tecnologías o de una disposición de sus habitantes a colaborar, sino que se logra gracias a materiales como el litio, el cobalto o el níquel, necesarios para fabricar baterías de nueva generación.
Para obtenerlos, es necesario por ahora una minería tan contaminante como la del petróleo, con la diferencia de que esta contaminación no se da en nuestros países limpios y bien mantenidos, sino en el lugar de extracción, generalmente en el Tercer Mundo, y gracias al trabajo habitualmente mal pagado de sus obreros.
Un ejemplo se puede ver en el Congo, donde hay grandes reservas de cobalto, necesario para el funcionamiento de aparatos que ahora son de uso diario en nuestro mundo rico, a causa del amplio uso de baterías de litio.
La extracción de cobalto en el Congo pasó de 20 kilotones anuales a final del siglo pasado, a 60 en el nuestro. Y esto ocurrió antes de la demanda masiva para alimentar los nuevos automóviles eléctricos “no contaminantes”: el consumo anual es ahora de 140 kilotones y se proyecta que supere los 200.
Los automóviles que funcionarán en nuestras calles y carreteras ya no contribuirán a dañar nuestro medio ambiente, especialmente si aplicamos más medidas restrictivas como las que están estudiando aquí los ecologistas: usar la bicicleta, no permitir viajes individuales en coche, incluso hablan ahora de eliminar las cocinas de gas.
Pero la contaminación la habremos trasladado al Tercer Mundo y no solamente es eso una versión siglo XXI de colonialismo, sino que el planeta lo compartimos todos y la contaminación será global, para ricos y pobres, para los países asiáticos superpoblados o para los mineros de zonas pobres en Africa.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.