Gata, s-a terminat Washington, Diana Negre

SUA, țară colonizată și dezvoltată de emigranți britanici, are în comun cu „patria mamă” caracteristici evidente de moștenire culturală și chiar politică: ceea ce acum două secole se numea „splendid isolation” (splendidă izolare britanică) au avut-o, de-a lungul istoriei lor – într-o formă și mai splendidă – și americanii.
Nu are nicio importanță dacă începutul acestei istorii îl situăm cu 247 de ani în urmă, atunci când colonia britanică a devenit stat independent, sau acum 417 de ani, când au sosit primii emigranți: întinsul teritoriu american a fost ferit de invazii, grație izolării pe care i-o oferă geografia sa.
De fapt, expresia „izolare splendidă” nu are aceeași semnificație ca în cazul Marii Britanii, căci, pentru insula din nord-vestul Europei este vorba de o izolare diplomatică dorită de locuitorii ei, în timp ce izolarea SUA este una geografică și îi oferă o protecție naturală față de invazii din afară.
Nu că asemenea incursiuni nu ar fi avut loc: britanicii au trimis trupe pentru a-i împiedica pe americani să-și obțină independența, iar mexicanii s-au luptat pentru Texas, însă nici unii, nici ceilalți nu au avut capacitatea de a menține mult timp ocupația.
Între cele trei țări din America de Nord, SUA domină net: Canada este un imens teritoriu nelocuit și o soră culturală care depinde de Washington din punct de vedere militar și economic, în timp ce Mexicul nu dispune de o capacitate economică pentru a se putea compara cu SUA.
Apărarea antiaeriană americană a fost mai mult decât suficientă în timpul marilor războaie din secolul trecut, când teritoriul continental al SUA a fost ferit de bombardamente, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în Europa, unde, atât învingătorii, cât și învinșii au suferit ravagii și distrugeri care încă sunt vizibile și azi.
Însă, această protecție nu mai există: submarinele, avioanele, radarele, informatica, în general, au micșorat lumea atât de mult, încât nici gigantul american nu mai este ferit de atacuri.
Această schimbare s-a văzut, într-o manieră oarecum comică, în drama balonului chinez și a obiectelor neidentificate, doborâte de apărarea antiaeriană americană, săptămâna trecută. Însă, balonul a căzut în ocean după ce a parcurs distanțe foarte mari, iar experții militari nu au oferit informații asupra acestui subiect. În plus, nimeni nu știe dacă celelalte obiecte sunt OZN-uri, nave de spionaj sau baloane nevinovate folosite de cluburi de distracții din interiorul țării.
În timp ce americanii așteaptă ca Pentagonul, președintele Biden sau vreun purtător de cuvânt să-i informeze despre ce erau acele obiecte, a devenit foarte evident că SUA nu mai sunt inexpugnabile, la adăpost de posibile atacuri aeriene.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Se acabó Washington, Diana Negre

Estados Unidos, un país colonizado y desarrollado por emigrantes británicos, tiene en común con la “madre patria” características evidentes de herencia cultural y hasta política: lo que hace un par de siglos se llamaba la “splendid isolation” británica (aislamiento espléndido) lo han vivido también -de forma más esplendida- los norteamericanos a lo largo de su historia.
Da lo mismo si el comienzo de esta historia lo ponemos 247 años atrás, cuando la colonia británica se constituyó en un estado independente, o los 417 años desde la llegada de los primeros emigrantes: El gigantesco territorio norteamericano ha estado al abrigo de invasiones gracias al aislamiento que le proporciona su geografía.
En realidad, la frase “splendid isolation” no tiene el mismo significado en el caso británico, pues para la isla al noroeste de Europa se trataba de un aislamiento diplomático deseado por sus habitantes, mientras que en el caso de Estados Unidos se trata de un aislamiento geográfico que le confiere una protección natural ante invasiones extranjeras.
No es que semejantes incursiones no hayan ocurrido: los británicos enviaron tropas para impedir la independencia del país y los mexicanos lucharon por Texas, pero ni uno ni otro tenía la capacidad de mantener una ocupación por largo tiempo.
En los tres países de América del Norte, Estados Unidos tiene un dominio claro: Canadá es un vasto territorio despoblado y una hermana cultural que depende de Washington militar y económicamente, mientras que México no tiene la capacidad económica para equipararse a su vecino norteño.
Las defensas antiaéreas norteamericanas fueron más que suficientes durante las grandes guerras del siglo pasado, cuando el territorio continental de EEUU estuvo protegido de bombardeos, a diferencia de lo ocurrido en Europa, donde tanto vencedores como vencidos sufrieron estragos y una destrucción que todavía es visible hoy.
Pero esta protección se acabó: los submarinos, los aviones, los radares, la informática en general, han encogido el mundo hasta el punto de que ni siquiera el gigante norteamericano está a cubierto de ataques.
El cambio quedó de manifiesto, de una forma algo cómica, en el drama del globo chino y de los objetos no identificados derribados por las defensas anti aéreas norteamericanas la pasada semana. Pero el globo cayó en el mar después de recorrer grandes extensiones de terreno y los expertos militares no han dado información al respecto. Y tampoco sabe nadie si los otros artefactos son OVNIS, naves de espionaje extranjeras o artefactos inocentes utilizados por clubs de recreo dentro del país
Mientras los norteamericanos esperan a que el Pentágono, el presidente Biden o algún portavoz les informe de lo que eran semejantes objetos, se ha hecho evidente que Estados Unidos ha dejado de ser ya inexpugnable y a salvo de incursiones o posibles ataques aéreos.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.