Aceleași lucruri, ca de obicei Washington, Diana Negre.

Nici interesele economice, nici stabilitatea țării pe plan internațional sau stabilitatea instituțiilor americane nu par a fi motive suficiente pentru ca politicienii să renunțe la pozițiile lor extreme și să deschidă dialogul cu cei care nu gândesc ca ei.
După mai multe cicluri electorale în care tensiunile au tot crescut, se arată mai interesați de înfruntare, decât de consens și, mai ales, să-și sacrifice siguranța și bunăstarea economică, pentru ca „ceilalți” să nu reușească în ceea ce întreprind, sau chiar să fie lipsiți de posibilitatea de a se mai exprima.
În ultimele săptămâni și zile, activitatea politică a țării a arătat cât de ireconciliabile sunt atitudinile ambelor tabere.
Am putea să ne uităm la trei chestiuni care ruinează conviețuirea și buzunarul cetățenilor: „raportul Durham” despre presupusul sprijin rusesc pentru candidatura prezidențială a lui Donald Trump, bugetul național pentru ca guvernul american să-și poată plăti facturile și judecarea – nici mai mult nici mai puțin – a secretarului pentru Justiție, Merril Garland.
Să începem cu raportul Durham, rezultatul a patru ani de investigații duse de un procuror independent, investit cu toate puterile pentru a descoperi dacă, așa cum l-a acuzat Partidul Democrat pe președintele Trump, Rusia a intervenit pentru a-l ajuta să câștige alegerile. Rezultatul a fost pe cât de surprinzător, pe atât de decepționant: politicienii din ambele tabere cred sau nu cred ce se spune acolo, în funcție de crezul lor politici
Republicanii îl percep ca pe o dovadă a exceselor democrate cu un clar abuz de putere, în timp ce democrații îl resping sau văd în el o manevră republicană pentru a-i defăima.
Probabil, din afara țării, lumea vede în acest raport încă o luptă internă, însă este totuși o analiză a unor fapte care au influențat două alegeri americane și au compromis credibilitatea centrelor de securitate, cum sunt FBI – care este, de fapt, poliția națională – și CIA – care ar trebui să promoveze securitatea internațională a țării, fără interferențe politice.
Pentru a-i face pe adepții celor două partide să se înfrunte și mai mult, o congresistă republicană a cerut, nici mai mult nici mai puțin, să fie judecat însuși ministrul Justiției, Merrill Garland, pe care îl acuză că îi urmărește pe republicani în scopuri politice, și, în același timp, îi protejează pe democrați, a căror corupție nu vrea să o vadă.
Iar Garland, nu pare să-și fi pierdut ranchiuna împotriva republicanilor, care i-au închis accesul la Tribunalul Suprem, pentru care fusese numit de președintele democrat de atunci, Obama: Senatul se afla în mâinile democraților și nu i-a luat în considerare candidatura, sub pretextul că alegerile erau iminente. Victoria lui Donald Trump a adus Executivul în mâinile republicanilor ceea ce i-a închis definitiv calea lui Garland.
Însă, cel mai grav lucru pentru consecințele imediate pe care le-ar putea avea este dezbaterea asupra cheltuielilor publice: Partidul Democrat nu vrea în ruptul capului să-i scape controlul asupra bugetului, iar repblicanii nu acceptă o creștere a datoriei naționale.
Nu că n-ar putea SUA să-și plătească datoriile, însă legiuitorii nu cad de acord să mărească bugetul național. Aceste impasuri bugetare sunt un lucru obișnuit atunci când puterea se împarte între două partide: pentru a-și împlini ambițiile politice, fiecare își folosește la maximum posibilitățile de care dispune.
Lucrurile nu ajung niciodată să se înrăutățească prea mult, astfel că SUA tocmai au ajuns la un acord în ultimul moment și își vor plăti datoriile, însă prestigiul internațional al țării are de suferit…dar și buzunarul cetățenilor săi. Ultima dată când s-a mai întâmplat acest lucru, clasificarea datoriei publice a SUA a coborât, ceea ce a dus la scumpirea dobânzilor la operațiile financiare ale țării.
Azi, situația este și mai rea, deoarece Washingtonul nu mai are numai un singur mare rival cum a fost cândva Uniunea Sovietică, ci doi, căci Rusiei i s-a alăturat, între timp, China, care încearcă să-i mineze poziția Americii în contextul mondial.
Puțini americani cred că administrația lor nu va face față angajamentelor ei economice, însă teatrul politic se joacă până la maximum, în cazul acesta până în data de 1 iunie viitor, când se sfârșește în mod oficial termenul pentru aprobarea unei creșteri a cheltuielilor publice.
Președintele Biden, care a fost la reuniunea G7 cu chestiunea aceasta rămasă nerezolvată, a fost nevoit să-și scurteze programul pentru a reveni la Washington și a continua negocierile, în timp ce în capitala americană continuă cacofonia politică.
Căci, pe lângă neînțelegerile obișnuite, țara se îndreaptă spre un nou proces electoral: mai rămâne un an și jumătate până la următoarele alegeri prezidențiale, și ambele partide se pregătesc deja pentru a păstra sau a recupera puterea.
Ca de obicei, cu toate mijloacele de care dispun.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Más de lo mismo Washington, Diana Negre.

Ni los intereses económicos, ni la estabilidad internacional del país o de las instituciones norteamericanas, parecen ser motivos suficientes para que los políticos renuncien a posiciones extremas y se abran al diálogo con quienes no piensan como ellos.
Después de varios ciclos electorales en que las tensiones han ido en aumento, se muestran más interesados en el enfrentamiento que en el consenso -y dispuestos a sacrificar su seguridad y bienestar económicos para que “los otros” no se salgan con la suya, o incluso para que no tengan ni voz ni voto.
En estas últimas semanas y días, la actividad política
del país ha puesto de relieve lo irreconciliables que son las actitudes de ambos bandos.
Podemos fijarnos en tres cuestiones que emponzoñan la convivencia y el bolsillo de los ciudadanos: el “informe Durham” acerca del supuesto apoyo ruso a la candidatura presidencial de Donald Trump, el presupuesto nacional para que el gobierno norteamericano pueda pagar sus facturas y el encausamiento de -nada menos- que del secretario de Justicia, Merril Garland.
Si empezamos con el informe Durham, fruto de cuatro años de investigaciones a cargo de un fiscal independiente, ungido con todos los poderes para descubrir si, como acusaron desde el Partido Demócrata al presidente Trump, Rusia intervino en su favor para ayudarle a ganar las elecciones, el resultado ha sido tan sorprendente como decepcionante: los políticos de ambos bandos lo creen o no según su credo político.
Los republicanos lo ven como una prueba de los excesos demócratas con un claro abuso de poder, mientras que los demócratas lo rechazan y simplemente lo entienden como una maniobra republicana para desprestigiarlos.
Probablemente, desde fuera del país la gente vea este informe como una lucha interna más, pero no se puede olvidar que analiza hechos que influyeron en dos elecciones norteamericanas y que han comprometido la credibilidad de sus centros de seguridad como son el FBI -de hecho es la policía nacional- así como la CIA -que debería encargarse de promover la seguridad internacional del país, sin interferencias políticas.
Al margen de lo que uno pueda pensar sobre el partidismo o la imparcialidad del informe Durham, lo que está en juego es la estabilidad de las instituciones del país.
Para enfrentar más aún a los seguidores de ambos partidos, una congresista republicana ha pedido el encausamiento de nada menos que el propio ministro de Justicia, Merrill Garland, a quien acusa de perseguir a los republicanos con fines políticos, al tiempo que ampara a sus correligionarios demócratas, cuya corrupción no quiere ver.
En cuanto al propio Garland, no parece haber perdido el rencor contra los republicanos que le cortaron el acceso al Tribunal Supremo para el que le nombró el entonces presidente demócrata, Obama: el Senado estaba entonces en manos demócratas y se negaron a considerar su candidatura, alegando que las elecciones eran inminentes. La victoria de Donald Trump puso el ejecutivo en manos republicanas y cerró el camino de Garland.
Pero, quizá lo más grave por las consecuencias inmediatas que puede acarrear es el debate por el gasto público: El Partido Demócrata no quiere dar su brazo a torcer a la hora de controlar el presupuesto, mientras que los republicanos se niegan a aumentar la deuda nacional.
No es que Estados Unidos no pueda pagar sus deudas, es que los legisladores no se ponen de acuerdo para aumentar los límites del presupuesto nacional. Estos impases presupuestarios son habituales cuando el poder se reparte entre dos partidos: para conseguir sus respectivas ambiciones políticas, ambos utilizan al máximo sus posibilidades.
La sangre nunca ha llegado al río y Estados Unidos acaba por llegar a un acuerdo en el último momento y siempre paga sus deudas, pero el prestigio internacional del país sufre….y también el bolsillo de sus ciudadanos. La última vez que esto ocurrió, la clasificación de la deuda pública norteamericana bajó de nivel, lo que encareció los tipos de interés para las operaciones financieras del país.
La situación es todavía peor hoy en día, pues Washington ya no tiene solamente un gran rival como fue otrora la Unión Soviética, sino dos, porque a Rusia se le ha añadido hoy la China, que trata de minar la posición de Estados Unidos en el contexto mundial.
Pocos norteamericanos creen que su gobierno no afrontará sus compromisos económicos, pero el teatro político se extiende hasta el máximo, en este caso el día uno del próximo mes de junio, en que, oficialmente, acaba el plazo para aprobar un incremento del gasto público.
El presidente Biden, que se fue a la reunión del G7 con la cuestión pendiente, tuvo que recortar su programa para volver a Washington y seguir las negociaciones, mientras en la capital norteamericana continúa la cacofonía política.
Y es que, además de los desacuerdos habituales, el país va encarando el nuevo proceso electoral: falta todavía un año y medio para las próximas elecciones presidenciales, pero ambos partidos se preparan ya a repetir o recuperar el poder. Como siempre, por todos los medios a su disposición.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.