Pământul făgăduitnței Washington, Diana Negre

De când au sosit primii coloni pe coastele americane, pe atunci colonii britanice ce aveau să devină Statele Unite, ei au atras ca un magnet imigranți din toată lumea… precum și sosiri forțate a celor ce nu vroiau să-și părăsească țara și nici să devină sclavi în Lumea Nouă.
Acest lucru continuă și în ziua de azi: în timp ce tot felul de ambarcațiuni fragile și nesigure sosesc pe coastele meridionale ale Europei cu încărcături umane, pe care țările europene le primesc și le asimilează cu dificultate, în SUA sosește o adevărată maree umană, de peste tot din lume, dispusă să se sacrifice pentru a pune piciorul pe ceea ce i se pare a fi pământul făgăduit.
Îl percepe așa în ciuda sacrificiilor și nesiguranțelor pe care le impune orice început: fără asigurare medicală, într-o lume necunoscută, în care se vorbește altă limbă, unde, în cel mai bun dintre cazuri, sunt cunoscți câțiva compatrioți sau vreo rudă, mai mult sau mai puțin apropiată.
Nesiguranța se poate prelungi o vreme, însă rareori e regretat pasul făcut, căci, în întinsele teritorii nelocuite e destul loc, iar industriile țării suferă de o lipsă aproape cronică de mână de lucru și sunt mulțumite că sosesc noi veniți.
Acum, ne aflăm în fața unei noi avalanșe care, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în ultimul timp, se bucură de un sprijin oficial clar: anul trecut, au fost depășite recordurile de sosiri la granițele țării și la fel se va întâmpla și în 2023, dacă continuă situația actuală.
Și nu provin numai din țările emisferei americane, căci, acum, intră foarte mulți ucraineni și afgani, alături de imigranții de pe continent, care se bucură de o primire specială: cubanezi, venezolani, haitieni și nicaraguani, care beneficiază de condițiile favorabile pe care SUA le oferă, în mod tradițional, celor care fug de dictaturile comuniste.
Cifrele sunt foarte mari: din luna ianuarie a acestui an, au intrat peste 360.000 de ucraineni care, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în unele locuri de primire din Europa, nu vor să se mai întoarcă în țara lor. Li se adaugă 360 de mii de cubanezi, venezolani, haitieni și nicaraguani, precum și alte 670.000 de persoane, care deja se aflau în SUA cu spaima deportării, dar care, acum, pot să rămână.
Pentru administrațiile publice, în plus, noile norme sunt mai puțin împovărătoare: cei care sosesc acum trebie să aibă pe cineva care să-i sponsorizeze și să-și asume responsabilitatea pentru cheltuielile medicale, care pot fi foarte scumpe, totuși, multe familii sunt dispuse să riște numai ca să-i aibă aproape pe cei dragi.
Este o inițiativă cu care guvernul președintelui Biden contrastează cu cel al lui Trump, care încerca să închidă frontierele și să desființeze imigrația ilegală. În mod curios, ambii președinți urmează o linie contrară intereselor lor de partid, deoarece sindicatele care îl favorizează pe Biden vor să-l protejeze pe muncitorul american și să evite imigrația, în timp ce republicanii se bucură de posibilitatea de a dispune de mână de lucru din abundență.
Acum e invers: statele conservatoare vor muncitori pe care nu-i găsesc în țară, în timp ce statele progresiste se pliază dorințelor sindicale. Întreprinzătorii și oamenii politici s-au lansat într-o campanie pentru a obține sponsori care să permită intrarea în țară a acestor noi imigranți.
Însă, atât în statele progresiste, cât și în cele conservatoare, noii sosiți se arată dispuși să accepte nesiguranțe și lipsuri, convinși că, nu peste mult timp, vor avea un loc de muncă demn și că vor participa la „visul american”, așa cum au făcut generații după generații, în ultimele patru secole.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

La tierra prometida Washington, Diana Negre

Desde que llegaron los primeros colonos a las costas norteamericanas, lo que entonces eran colonias británicas y después se convirtió en Estados Unidos, han atraído como un imán inmigrantes de todo el mundo…así como llegadas forzadas en el caso de los que no querían ni abandonar sus países ni convertirse en esclavos en el Nuevo Mundo.
Es algo que hoy continúa: mientras las pateras y diversos navíos llegan a las costas meridionales de Europa con su cargamento humano que los países europeos tienen dificultades en asimilar y acoger, a Estados Unidos llega una auténtica marea humana, de todas partes del mundo, dispuesta a sacrificarse para poner un pie en lo que se les antoja una tierra prometida.
Y la ven así a pesar de sacrificios e incertidumbres iniciales: sin seguro médico, en un ambiente desconocido, donde se habla otra lengua, donde tan solo conocen, en el mejor de los casos, a un puñado de compatriotas y algún familiar más o menos próximo.
La incertidumbre puede continuar durante un tiempo, pero raramente se arrepienten del paso dado, pues en sus vastos territorios deshabitados no les falta espacio, mientras que las industrias del país sufren de una falta casi crónica de mano de obra y celebran su llegada.
Ahora, estamos ante una nueva avalancha que, a diferencia de lo ocurrido en los últimos tiempos, tiene un apoyo oficial claro: en el año pasado se superaron los récords de llegada a las fronteras del país y otro tanto ocurrirá en 2023, si continúa la situación que estamos viendo hasta ahora.
Y no provienen tan solo de países del hemisferio, sino que ahora también van entrando grandes cantidades de ucranianos y afganos, además de los inmigrantes del continente que gozan de una acogida especial: cubanos, venezolanos, haitianos y nicaragüenses, quienes se benefician de las condiciones favorables que EEUU ofrece tradicionalmente a quienes huyen de dictaduras comunistas.
Las cifras son muy altas: desde enero han entrado más de 360.000 ucranianos que, a diferencia de lo que ocurre en algunos lugares europeos de acogida, no muestran deseo alguno de retornar a su país. Se les añaden 360 mil cubanos, venezolanos, haitianos y nicaragüenses, además de unas 670.000 personas que ya están en Estados Unidos, pero temían ser deportadas y ahora podrán quedarse.
Para las administraciones públicas, además, las nuevas normas son menos onerosas: los recién llegados han de tener a alguien que les patrocine y se responsabilice de sus gastos médicos, algo que puede resultar extraordinariamente caro, pero muchas familias están dispuestas a correr este riesgo con tal de tener cerca a sus seres queridos.
Esa es una iniciativa en que el gobierno del presidente Biden contrasta con el de Trump, quien trataba de cerrar las fronteras y eliminar la inmigración ilegal. Curiosamente, ambos presidentes siguen una línea que parece contraria a sus intereses de partido, pues los sindicatos que favorecen a Biden quieren proteger al obrero norteamericano y evitar la inmigración, mientras que los republicanos celebran la posibilidad de tener una abundante mano de obra.
Ahora es al revés: los estados conservadores quieren empleados que no encuentran en el país, mientras que en progresistas se pliegan a los dictados sindicales. Los empresarios y los políticos se han lanzado a una campaña para obtener patrocinadores que hagan posible la entrada de estos nuevos inmigrantes en el país.
Pero tanto en estados progresistas como conservadores, los recién llegados se manifiestan dispuestos a incertidumbres y estrecheces, convencidos de que no tardarán mucho en tener un empleo digno y participar del “sueño americano”, como lo han hecho una generación tras otra en los últimos cuatro siglos.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.