Egali sau neegali, dezbaterea continuă Washington, Diana Negre

Într-o țară copleșită de divizări sociale și cu o tensiune rasială stârnită de politicieni, tocmai a fost abrogată o lege care a influențat cel mai mult dialogul inter-rasial.
Sentința Tribunalului Suprem de a pune capăt „discriminării pozitive,” care dădea avantaje studenților negri în detrimentul altor rase a fost făcută publică joia trecută și a stârnit reacții negative, așa cum era de așteptat, în anumite sectoare, precum și laude din partea celorlalte.
Discriminarea pozitivă a început acum șase decenii, în vremea președintelui Kennedy, pentru a compensa dezavantajele sociale pe care le îndura populația neagră.Iar succesorul său, președintele Johnson,extins-o.
După atâta timp, se părea că lucrurile nu se vor mai schimba niciodată, și nici cei care i se opuneau din răsputeri nu mai aveau nicio speranță că situația se va îndrepta.
Dar, iată că tocmai s-a întâmplat, în bună parte deoarece, în Tribunalul Suprem, există o majoritate conservatoare care se opune de multă vreme acestui gen de legi. Doi dintre magistrații săi sunt negri, un conservator a votat pentru desființarea acestor preferințe, iar o progresistă pentru menținerea lor.
În afara Statelor Unite, mulți cred că această lege îi favoriza, în mod deosebit, pe negri, dar și alte rase diferite de cea albă. În realitate, cei mai nedreptățiți de această „discriminare pozitivă” nu au fost albii, ci asiaticii, mai ales în unele chestiuni academice.
Orice student ambițios știe că diplomele unor universități deschid ușile succesului profesional, astfel încât, cei mai pregătiți încearcă să intre în centre ca Harvard, unde problema banilor are mai puțină importanță, deoarece universitatea acordă burse studenților bine pregătiți, dar cărora le lipsesc resursele financiare.
Problema consta în faptul că tinerii cu rezultate academice optime nu aveau garantată admiterea în universități, deoarece tribunalele care analizau cererile de admitere impuneau cote pentru a limita intrarea acestor super-dotați, iar locurile lor erau date unor minorități cu calificative academice mai slabe, în mod special, negrilor.
După o vreme, unele universități au reușit să aibă procentaje aproape identice de studenți de diferite etnii, atât albi europeni, cât și hispani, negri sau asiatici.
Pentru tinerii care s-au străduit să obțină rezultate excelente la probele de admitere, dar care au rămas pe dinafară din cauza acestor norme care favorizau anumite grupuri, legea „discriminării pozitive” a fost resimțită ca o nedreptate și tocmai în felul acesta au prezentat-o în fața Tribunalului Suprem, care le-au dat câștig de cauză.
Pentru a avea o idee despre polarizarea care există în țara aceasta, să menționăm că însuși președintele SUA a criticat sentința Tribunalului Suprem. Președintele a spus chiar că este vorba de produsul unui tribunal care „nu e normal.” Poziția sa este de înțeles, deoarece este cea a unei majorități conservatoare, contrare ideilor progresiste ale administrației actuale.
Cu toate că sentința se referă exclusiv la o situație academică, ea va avea efect în tot sistemul de angajări și contractări ale administrației și posibil, ale altor instituții, ceea ce adaugă încă un element la tensiunile deja existente în societatea americană.
Pe de altă parte, sunt și unii negri cu mari reușite academice care se bucură de această măsură: s-au săturat de faptul că lumea considera că succesul lor se datora compasiunii administrative și nu capacității lor intelectuale.
Sigur este că dezbaterile asupra inegalităților sociale și a dreptății din instituții vor continua cu aceeași intensitate ca până acum, și este posibil să polarizeze și mai mult societatea americană.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Iguales o desiguales, el debate sigue Washington, Diana Negre

En un país sumido en divisiones sociales y con una tensión racial azuzada por los políticos, acaba de desaparecer una de las leyes que más ha influido en el diálogo interracial.
La decisión del Tribunal Supremo de acabar con la “acción afirmativa” que da ventajas a los estudiantes negros con respecto a los de otras razas se anunció este pasado jueves y ha provocado las reacciones negativas que cabía esperar en ciertos sectores, así como las alabanzas que corresponden a otros.
Esta acción afirmativa empezó hace seis décadas, en la época del presidente Kennedy, para compensar las desventajas sociales que sufría la población negra y la amplió su sucesor, el presidente Johnson.
Al cabo de tanto tiempo, parecía algo totalmente establecido y ni quienes se oponían con mayor ahínco tenían grandes esperanzas de verla desaparecer.
Pero justamente es lo que ocurrió, en buena parte porque el Supremo tiene una mayoría conservadora que se opone desde hace tiempo a este tipo de ley. Dos de sus magistrados son negros, un conservador que votó para abolir estas preferencias y una progresista que las quiso mantener.
Fuera de Estados Unidos, muchos creen que estas leyes favorecían especialmente a los negros, pero también a otras personas que no sean de raza blanca. La realidad no es así, porque los mayores perjudicados por esta “acción afirmativa” no son los blancos, sino los asiáticos, especialmente por lo que se refiere a las cuestiones académicas.
Cualquier estudiante ambicioso sabe que el título de ciertas universidades le abre la puerta al éxito profesional, de forma que los más preparados tratan de entrar en centros como Harvard, donde la cuestión monetaria tiene poca importancia, porque la universidad prevé becar a estudiantes muy preparados sin recursos financieros.
El problema es que los jóvenes con mejores resultados académicos no tienen garantizado el acceso, pues los tribunales que analizan las peticiones de acceso han ido imponiendo cuotas para limitar la entrada de estos super dotados, cuyas plazas pueden dar a minorías con peores calificaciones académicas, especialmente negras.
Al cabo de los años, algunas universidades han conseguido tener porcentajes casi idénticos de estudiantes de diversas etnias, ya sean blancos europeos, hispanoamericanos, negros o asiáticos.
Para los jóvenes que se han esforzado y consiguen excelentes resultados en las pruebas de ingreso, pero se quedan fuera por estas normas de protección a ciertos grupos, la ley de “acción afirmativa” se vive como una injusticia y es lo que presentaron ante el Supremo, donde les dieron la razón.
Para darnos una idea de la polarización que vive este país, el propio presidente criticó la sentencia del Supremo y llegó incluso a decir que era el producto de un tribunal “que no es normal”, una posición comprensible porque es de mayoría conservadora y contraria a las ideas progresistas del gobierno actual.
Aunque la sentencia se refería exclusivamente a una situación académica, habrá de repercutir en todo el sistema de contratación del gobierno y posiblemente de otras instituciones, lo que representa un elemento más en las tensiones que tiene ya esta sociedad norteamericana.
Por otra parte, hay algunos negros con grandes dotes académicas que celebran la medida: están cansados de que la gente atribuya su éxito a la compasión administrativa en vez de su capacidad intelectual.
Lo que es seguro es que el debate en torno a las desigualdades sociales y la justicia de las instituciones seguirá con la misma intensidad que ahora y tal vez polarice aún más a la sociedad norteamericana.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.