Campanie în tribunale Washington, Diana Negre

Alegerile prezidențiale americane sunt încă departe, însă ambele partide sunt prinse deja în campanie, care, de data aceasta, pare să se desfășoare mai mult în tribunale și pentru opinia publică, mai ales în ceea ce-l privește pe fostul președinte, Donald Trump.
Fostul mandatar trebuie să răspundă, deocamdată, la trei acuzații, pe lângă o serie întreagă de capete de acuzare financiare care ar putea să-l bage în închisoare… de unde, poate, se va elibera, dacă câștigă alegerile, iertându-se pe sine însuși.
În ceea ce-l privește pe rivalul său, Joe Biden, actualul președinte, care deja și-a anunțat intenția de a fi reales, tribunalele nu sunt încă un risc prea apropiat, dar, ar putea avea consecințe revelațiile făcute de doi funcționari de secții financiare.
Aceștia au prezentat dovezi despre posibile delicte fiscale, corupție și trafic de influență, comise atât de Biden, cât și de fiul acestuia, Hunter Biden: au încasat comisioane de la organizații străine pentru vânzarea de influență, lucruri ilegale atât pentru președinte, cât și pentru fiul acestuia. Aceste comisioane se ridică împreună la nici mai mult nici mai puțin decât 17 milioane de dolari. Și un lucru și mai agravant, aceste venituri nu au fost menționate în declarațiile lor de impozitare, ceea ce constituie un delict.
Frauda fiscală i s-a aplicat numai lui Hunter Biden, deoarece el a încasat comisioanele, fără nicio îndoială, căci el însuși s-a recunoscut vinovat, obținând, în felul acesta, o pedeapsă minimă, cu o amendă relativ mică și fără condamnare la închisoare.
În SUA, este destul de frecvent ca declarațiile fiscale să conțină erori, în favoarea sau în defavoarea contribuabilului, astfel că Ministerul Finanțelor trimite o factură informând despre plăți insuficiente, sau un cec în favoarea contribuabilului care a plătit prea mult.
Însă, sunt și cazuri în care inadvertențele nu sunt considerate erori, ci evaziune fiscală, ceea ce atrage amendă sau închisoare. Ori tocmai acesta este cazul lui Hunter Biden, dar pedeapsa sa s-a limitat la o amendă, ceea ce, după cum au declarat inspectorii de la Ministerul Finanțelor, este un tratament care a menajat acuzatul, contrar practicilor obișnuite.
Poate lucrul cel mai ciudat în legătură cu delictele fiscale ale familiei Biden este felul în care tratează această problemă mijloacele de informare în masă: majoritatea nu au preluat știrea, cu toate că cel puțin un canal de televiziune a transmis în direct audierile din Congres, în care cei doi funcționari au răspuns, de-a lungul unei zile întregi, la întrebările legiuitorilor.
A fost o ședință în care congresmenii republicani au cerut tot felul de date, în timp ce democrații au făcut declarații generale referitoare la rasism sau la deficite ale bugetului federal, fără a putea nega faptele prezentate la audieri.
Marea majoritate a presei americane favorizează Partidul Democrat, de aceea n-a prea a arătat interes pentru niște informații care aduc prejudicii unui președinte provenit din acest partid, până într-atât, încât două mari cotidiene, cum sunt Washington Post și New York Times, nu au considerat că audierile i-ar interesa pe cititorii lor și nu au informat nimic în legătură cu acest subiect.
Și, probabil,au dreptate,căci peste 90% din locuitorii capitalei americane, și aproape 80% din cei ai New York-ului,votează cu candidații democrați și nu vor să audă lucruri care ar putea să le aducă prejudicii acestora.
Nu le lipsește interesul pentru politică, însă îi interesează mai mult procesele care se acumulează împotriva lui Trump, care va fi nevoit să răspundă în fața justiției, anul viitor, când va fi, probabil, candidatul republican pentru funcția de președinte.
Presa conservatoare este minoritară, cu consecința că mulți corespondenți străini nu prea o citesc.
Dacă aceste mijloace de informare din Washington și New York, cele două orașe care au cea mai mare influență politică în țară, se arată puțin interesate de lucruri care ar aduce prejudicii Partidului Democrat, ele beneficiază și de o bună companie: marea majoritate a funcționarilor, mulți dintre ei pe posturi de mare răspundere în administrațiile republicane, sunt, la rândul, lor progresiști.
Cei care au avut răbdarea să urmărească, timp de multe ore, depozițiile celor doi inspectori al Ministerului Finanțelor au aflat despre delictele fiscale și abuzurile de influență ale familiei Biden: fiul actualului președinte nu numai că a încasat mari comisioane, dar vicepreședintele de atunci, Biden, a reușit să facă să fie îndepărtat un ministru ucrainean care-i făcea probleme.
Însă, ponderea presei mai așezate și controlul păturii funcționarilor asupra procesului politic al țării sunt atât de mari, încât răspândirea acestor informații este posibil să nu aibă consecințe, nici juridice și nici electorale.
Doar dacă nu cumva,desigur,viitorul președinte al SUA va fi unul dintre candidații republicani dintre care, deocamdată, niciunul nu se arată dispus la vreun compromis ca să uite aventurile familiei Biden.
Astfel că alegerile de anul viitor au o nouă dimensiune: ambele partide încearcă să-l pună în spatele gratiilor pe principalul lor rival, atât pe Donald Trump, în cazul în care câștigă Biden, cât și pe Biden, dacă câștigă vreun aspirant republican.
Virulența aceasta a ambelor partide este ceva nou în istoria țării și ea persistă în ciuda avertizărilor, tot mai frecvente, că aceste vendete politice sunt mai degrabă proprii republicilor bananiere și nu celui mai dezvoltat și puternic stat din lume.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Campaña en los tribunales Washington, Diana Negre

Las elecciones presidenciales norteamericanas están todavía muy lejos, pero tanto un partido como el otro están ya enfrascados en la campaña que, esta vez, parece más centrada en los tribunales que en la opinión pública, especialmente por lo que al ex presidente Donald Trump se refiere.
Es porque el ex mandatario tiene ya que responder a tres acusaciones que, aparte de una serie de cargas económicas, podrían llevarle a la cárcel…de la que tal vez se libraría si gana los comicios y se perdona a sí mismo.
En cuanto a su rival, Joe Biden, el actual presidente, quien anunció ya su intención de presentarse a reelección, los tribunales no representan un riesgo tan próximo, pero podrían tener consecuencias las revelaciones de dos funcionarios de hacienda.
Presentaron pruebas de probables delitos fiscales, corrupción de tráfico de influencias, tanto de Biden, como de su hijo, Hunter Biden: cobraron comisiones de organizaciones extranjeras por venta de influencias, algo ilegal tanto para el presidente, como para su hijo. Estas comisiones se elevan nada menos que a 17 millones de dólares entre ambos. Peor todavía, no incluyeron estos ingresos en su declaración de impuestos, lo que constituye un delito.
De fraude fiscal tan solo se aplicaría a Hunter Biden, pues él es quien cobró estas comisiones, de lo que no hay duda, pues el mismo Hunter se declaró culpable y consiguió que se le aplique la pena mínima, con una multa relativamente pequeña y sin pena de prisión.
Es frecuente en Estados Unidos que las declaraciones fiscales tengan errores, en favor o en contra del contribuyente, de forma que Hacienda envía una factura por pagos insuficientes, o un cheque en favor del contribuyente que pagó demasiado.
Pero hay casos en que los fallos no se consideran errores, sino evasión fiscal, lo que conlleva multa o incluso prisión. Y este es el caso de Hunter Biden, pero su castigo se limitó a una multa lo que, según declararon los inspectores de Hacienda, es un trato de favor y contrario a las prácticas habituales.
Quizá lo más curioso de los delitos fiscales de la familia Biden es el tratamiento que le dan los medios informativos: la mayoría de los medios no recogió esta noticia, a pesar de que por lo menos uno de los canales de televisión transmitió en directo las audiencias en el Congreso, en que los dos funcionarios respondieron durante un día entero a preguntas de los legisladores.
Fue una sesión en que los congresistas republicanos pidieron todo tipo de datos, mientras que los demócratas hicieron declaraciones generales en cuanto al racismo o los déficits del presupuesto federal, pero no pudieron refutar los hechos presentados en la audiencia.
La gran mayoría de la prensa norteamericana favorece al Partido Demócrata y tuvo poco interés en divulgar informaciones que perjudican a un presidente de ese partido, hasta el punto de que dos grandes rotativos, como el Washington Post o el New York Times, no consideraron que las audiencias tenían interés para sus lectores y no informaron al respecto.
Y, probablemente, andaban acertados: más del 90% de la población de la capital norteamericana, y cerca del 80% de la ciudad de Nueva York, vota por candidatos demócratas y no desea oir cosas que les puedan perjudicar.
Interés por cosas políticas no les falta, pues sí dedican espacio a los juicios que se acumulan en contra de Trump, quien tendrá que responder ante la Justicia el año próximo, cuando posiblemente será el candidato republicano a la presidencia.
La prensa conservadora es minoritaria, con la consecuencia de que muchos corresponsales extranjeros apenas la leen.
Si estos medios informativos de Washington y Nueva York, los dos lugares con más influencia política en el país, tienen poco interés en cuanto pueda perjudicar al partido demócrata, están en buena compañía: la gran mayoría de los funcionarios, incluso muchos con puestos de responsabilidad en administraciones republicanas, son también progresistas.
Quienes tuvimos la paciencia de seguir durante horas el testimonio de los dos inspectores de Hacienda, nos enteramos de los delitos fiscales y los abusos de influencia de la familia Biden: no solamente que el hijo del actual presidente cobró elevadas comisiones, sino que el entonces vicepresidente Biden consiguió que cesaran a un ministro ucraniano que le creaba problemas.
Pero, el peso de la prensa más establecida y el control del funcionariado sobre el proceso político es tal, que la divulgación de estas informaciones tal vez no tenga consecuencias, ni jurídicas ni electorales.
A no ser, naturalmente, que el futuro presidente de Estados Unidos sea alguno de los candidatos republicanos entre los cuales, por el momento, no hay ninguno que parezca inclinado a un compromiso para olvidar las aventuras de la familia Biden.
De tal forma que las elecciones del año próximo tienen una dimensión nueva: ambos candidatos tratan de poner entre rejas a su principal rival, sea Donald Trump en el caso de que ganara Biden, o sea Biden si gana alguno de los aspirantes republicanos.
La virulencia de ambos partidos es nueva en la historia del país y se mantiene a pesar de las advertencias, cada vez más frecuentes, de que estas vendettas políticas son más propias de las repúblicas bananeras que del país más desarrollado y poderoso del mundo.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.