O deschidere fără Trump Washington, Diana Negre

Alegerile americane, care au dobândit nuanțe de confuzie crescândă, păreau să-i aducă țării pe aceiași doi candidați prezidențiali de acum trei ani. Dar, iată că, în sfârșit, se oferă o alternativă electoratului republican, după prima dezbatere prezidențială, de săptămâna trecută. Marțea trecută, s-au înfruntat pentru a-și apăra programele și ideile politice cei opt candidați republicani, care se bucură de mai mult sprijin pentru a obține candidatura din partea partidului lor. Din fericire pentru ei, fostul președinte Trump, nu a participat la aceste dezbateri.Deocamdată, candidații care au perspective mai bune pentru alegerile de anul viitor sunt aceiași din 2020, adică, Trump, și actualul președinte, Joe Biden. Însă, ei se află într-o situație mult mai rea, deoarece republicanul Donald Trump va fi nevoit să-și facă campania electorală cu patru capete de acuzare în diferite tribunale din țară, în timp ce rivalul său, actualul președinte nu mai atrage nici măcar majoritatea simpatizanților democrați, atât datorită evidentei sale senilități, cât și din cauza riscului ca și el să fie implicat în probleme cu legea. Pentru moment, în tabăra democrată nimeni nu îndrăznește să candideze contra lui Biden din respect pentru Casa Albă. Însă, printre republicani, sunt mulți candidați care pot fi aleși, jumătate dintre ei depășind criteriile minime pentru a-și putea prezenta programele în prima dezbatere electorală a partidului lor, de marțea trecută. Distanța dintre Trump și coreligionarii săi republicani e foarte mare: în timp ce fostul președinte atrage peste 50% din intenția de vot a partidului său, situația îi situează pe toți ceilalți foarte departe: guvernatorul Floridei, Ron DeSantis, care se bucură de un sprijin extraordinar în statul său, atrăgea, înainte de dezbatere, doar 12% dintre republicani. Este posibil ca acest sprijin să fi crescut puțin între timp, însă, se află aproape la egalitate cu cel mai tânăr dintre aspiranții republicani, Vivek Ramaswamy, pe care pare să-l prefere 11% din partidul lor. Toate aceste cifre sunt departe de sprijinul pentru Trump, care este de 53% din rândul republicanilor, însă realitatea ar putea să-i fie mai puțin favorabilă fostului președinte: problemele pe care le are cu legea ar putea să-i reducă o parte din sprijin, în timp ce rivalii săi din partid pot câștiga în atractivitate, pe măsură ce alegătorii îi vor cunoaște mai bine. Absența lui Trump de la dezbaterea candidaților prezidențiali e de înțeles: nu avea nimic de câștigat dacă s-ar fi înfruntat cu posibilii săi rivali. În același timp, absența sa le-a permis celorlați candidați să se facă cunoscuți fără să fie întrerupți și insultați, așa cum obișnuiește Tump să-și trateze rivalii.În afara SUA, se pune frecvent întrebarea cum este posibil ca o țară cu dimensiunile Americii, care are mari universități și centre economice, să nu poată avea candidați mai buni. Un răspuns ar fi că există atât de multe posibilități economice și academice în țară, încât oamenii mai capabili preferă să culeagă roadele muncii lor, evitând să se bage în harbuzăriile politicii. Cazul lui Trump e ilustrativ pentru această situație: când a fost cetățean privat se bucura de luxul pe care i-l oferea situația sa materială, iar acum, riscă să fie condamnat la ani de închisoare. Deocamdată, în plutonul de aspiranți republicani continuă să aibă un ușor avantaj DeSantis și se confirmă ivirea lui Ramaswamy, tânărul aspirant de origine indiană care, de la zero sprijin popular, acum câteva săptămâni, a urcat pe locul secund în grupul posibililor rivali ai lui Trump.Pentru președintele Biden, situația nu e grozavă: democrații ar vrea ca Trump să fie candidatul Partidului Republican, deoarece sunt convinși că Biden poate să-l învingă mai ușor pe fostul președinte, decât pe oricare dintre ceilalți rivali. Să nu uităm că Biden are propriile sale probleme cu legea: procesul împotriva fiul său, Hunter Biden, care urma să se termine cu o sentință minimă pentru o scăpare fiscală, s-a amplificat și s-ar putea sfârși cu o condamnare pentru fraudă, care aduce pedeapsa cu închisoarea. Situația ar putea fi și mai rea pentru actualul președinte, deoarece procesul împotriva fiului său poate să-l prindă și pe el, dacă se demonstrează că și-a ajutat vlăstarul să vândă influențe… pentru a-și influența propriul tată. Ba chiar și mai rău decât atât, dacă se constată că și tatăl a beneficiat economic de afacerile murdare ale fiului său, de unde e posibil să provină o parte din milioanele acumulate de actualul președinte. Acum 15 ani, Biden era cel mai „sărac” dintre senatorii țării, căci averea sa dacă depășea câteva sute de mii de dolari. Cu toate că vânzarea memoriilor sale i-a umplut seiful, mulți sunt cei care se îndoiesc că acea vânzare ar putea explica averea sa de acum, care ar fi de 17 milioane de dolari.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Una rendija sin Trump Washington, Diana Negre

Las elecciones norteamericanas, que han ido adquiriendo ribetes de confusión crecientes y parecían abocadas a llevar al país los mismos dos candidatos presidenciales de hace tres años, parecen finalmente ofrecer alguna alternativa al electorado republicano, tras el primer debate presidencial de esta semana.El martes, se enfrentaron a defender sus programas e ideas políticos los 8 candidatos republicanos con mayor apoyo para conseguir la candidatura de su partido. El ex presidente Trump, afortunadamente para ellos, no formaba parte del debate.De momento, los candidatos con mejores perspectivas para los comicios del año próximo son los mismos de 2020, es decir, Trump y el actual presidente Joe Biden, pero en una situación mucho peor: el republicano Donald Trump tendrá que hacer su campaña electoral con la carga de nada menos cuatro cargos penales en diversos tribunales del país, mientras que su rival y actual presidente no atrae ni siquiera a la mayoría de los votantes demócratas, tanto por su evidente senilidad, como por el riesgo de que también él se vea envuelto en problemas legales. De momento, en el campo demócrata apenas hay quien se atreva a presentarse contra Biden en deferencia a que ocupa la Casa Blanca, pero entre los republicanos hay muchos candidatos para escoger, tantos que solo la mitad superó los criterios mínimos para presentar su programa en el primer debate electoral de su partido, el pasado martes.La disparidad entre Trump y sus correligionarios republicanos no puede ser mayor: mientras el ex presidente parece tener más del 50% de la intención del voto de su partido, las encuestas sitúan a todos los demás muy lejos: el gobernador de Florida, Ron DeSantis, quien goza de un apoyo extraordinario en su estado, tan solo atraía, antes del debate, al 12 de los republicanos . Aunque posiblemente este apoyo aumentó poco después, se halla casi empatado con el más joven de los aspirantes republicanos, Vivek Ramaswamy, a quien parece favorecer el 11% de su partido. Todas estas cifras están muy lejos del apoyo proyectado para Trump, que es del 53% de los republicanos, pero la realidad puede ser menos favorable al ex presidente: Los problemas legales le pueden retirar parte del apoyo, al tiempo que sus rivales del mismo partido pueden ganar atractivo a medida que los votantes los van conociendo mejor. .La ausencia de Trump en el debate de candidatos presidenciales era comprensible: no tenía nada que ganar si debatía con sus posibles rivales. Pero, al mismo tiempo, su ausencia le perjudicó, pues los otros candidatos tuvieron, así, una oportunidad de darse a conocer sin las interrupciones y frecuentes insultos que profiere Trump en sus intervenciones.Desde fuera de Estados Unidos, es frecuente la pregunta de cómo es posible que un país de las dimensiones norteamericanas, con grandes universidades y centros económicos, sea incapaz de presentar mejores candidatos. Una de las respuestas que nos dan por aquí, es que hay tantas posibilidades económicas y académicas en el país, que la gente más capaz prefiere cosechar los frutos de su trabajo que meterse en los berenjenales de la política.El caso de Trump representaría esta situación: como ciudadano privado gozaba de los lujos que le ofrecía su posición económica, mientras que ahora, corre el riesgo de acabar por años en la cárcel. De momento, en el nutrido pelotón de aspirantes republicanos continúa la pequeña ventaja de DeSantis y se confirma el despunte de Ramaswamy , el joven aspirante de origen indio que ha pasado de cero en apoyo popular, hace un par de semanas, al segundo lugar en el grupo de posibles rivales de Trump.Para el presidente Biden, la situación no es una buena noticia: los demócratas desean que Trump sea el candidato pues creen que Biden tiene más posibilidades de derrotar al ex presidente que a cualquiera de sus rivales.Y no debemos olvidar que Biden tiene también sus propios problemas jurídicos: el juicio seguido contra su hijo, Hunter Biden, que había de liquidarse con una sentencia mínima por una falta fiscal, se ha ampliado y podría llevar a una condena por fraude, que conlleva sentencia de cárcel. Y podría ser aún peor para el actual presidente, pues el juicio contra su hijo va dirigido también contra él si se consigue demostrar que ayudó a su retoño a vender influencias….para influir a su propio padre. Y aún peor que eso, si resulta claro que también el padre se benefició económicamente de los negocios sucios de su hijo de los que tal vez proviene parte de los millones acumulados por el actual presidente. Hace tan solo 15 años, Biden era el más “pobre” de los senadores del país, pues su fortuna no superaba unos pocos cientos de miles de dólares. Aunque la venta de sus memorias ha llenado sus arcas, muchos dudan de que tales ventas puedan explicar las cifra de su fortuna actual, estimada hoy en más de 17 millones.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

Justiția nu e egală pentru toți Washington, Diana Negre

Imaginați-vă un guvern în care judecătorii și procurorii își ocupă posturile deoarece au câștigat niște alegeri, dar și un sistem de justiție cu legi proprii în diferite provincii care nu coincid în mod necesar cu cele ale guvernului central, dar nici cu cele din celelalte provincii.
Transformați provinciile în state și schimbați o țară mijlocie cu una gigantică de dimensiuni continentale și veți avea exact sistemul judiciar din SUA. Dacă mai adăugăm și trăsăturile caracteristice ale sistemului anglo-saxon, bazat pe precedente și atât de diferit de cel roman pe care îl cunoaștem pe meleagurile noastre, ne vom putea imagina cât de complicată este orice decizie – și orice proces în tribunalele americane.
Există tribunale federale, cu legi pe care le cunoaște sau ar putea să le cunoască toată lumea, precum și tribunale speciale în fiecare dintre cele 50 de state, cu legi și norme proprii care pot să-și extindă jurisdicția asupra unor rezidenți din alte state, dacă faptele acestora se relaționează în vreun fel cu aceste state.
Dacă mai adăugăm și înfruntările politice obișnuite pe care le aduc alegerile federale, tot la patru ani – sau cele statale, tot la doi ani – nu e greu să ne imaginăm labirintul pe care trebuie să-l străbată avocații, acuzații și reclamanții. Legile federale, cu toate că teoretic au prioritate față de cele locale, nu prea au efect în acțiunile juridice din cele 50 de state, căci, fiecare dintre ele are propriul său Tribunal Suprem, care nu urmează neapărat normele dictate de Tribunalul Suprem al guvernului federal.
Toți au văzut situația aceasta, acum câteva zile, când un tribunal din statul Georgia a anunțat niște capete de acuzare împotriva fostului președinte Trump pentru conduita pe care a avut-o după alegerile prezidențiale din 2020: nu numai Trump, ci și alte 18 persoane care au colaborat cu el vor fi judecate, inclusiv avocații și șefii lui de cabinet.
Trump, are asupra sa mai multe capete de acuzare – mai exact, 13 – în timp de ceilalți sunt acuzați de o singură cupă pe care o împart între ei și care, în mod obișnuit se aplică activității mafiei.
Brusc, foști miniștri, fostul președinte Trump și unii înalți funcționari devin suspecți de activități mafiote, căci unul dintre procurorii statului Georgia nu numai că i-a acuzat, dar le cere chiar să se predea jutiției locale, care are autoritatea necesară pentru a-i băga la închisoare pe durata procesului… adică timp de câteva luni.
Asta înseamnă că Trump, candidatul cu ce mai mare intenție de vot din Partidul Republican, ar putea să-și petreacă toată campania electorală într-o celulă a unei închisori din statul Georgia, unde ar aștepta rezultatul procesului. Și nu pentru puțin timp, deoarece numai alegerea juraților poate dura câteva luni.
Dacă procurorul cere pentru el închisoare preventivă, Trump nu va putea să-și facă turneele electorale în calitate de candidat prezidențial și mulți dintre foștii săi înalți funcționari vor fi nevoiți să-și părăsească funcțiile și posturile, indiferent dacă vor fi absolviți sau condamnați la sfârșitul procesului, a cărui durată nu se poate prevedea încă.
În timp ce se întâmplă aceste lucruri, familia actualului președinte, Joe Biden, mai ales unicul său fiu, Hunter Biden, este răsfățat de justiție: în negocierile de dinaintea procesului, care încă nu a început, s-a decis să i se aplice lui Hunter Biden aprecierea de „greșeală” pentru niște acțiuni care, în mod normal, sunt judecate și condamnate ca delicte grave, căci, procurorul a acceptat, foarte ușor, afirmațiile tatălui-președinte că nu a avut cunoștință despre activitățile fiului său… cu toate că, în conturile bancare ale întregii familii, s-au adunat milioane.
Joe Biden, timp de decenii unul dintre senatorii cei mai săraci din țară, a adunat milioane de dolari de când a devenit vicepreședinte, în bună măsură din vânzarea cărților pe care le-a scris, însă, se pare că și datorită afacerilor în care fiul său s-a folosit de influența tatălui-vicepreședinte.
Unele dintre afacerile sale erau de o legalitate îndoielnică, deoarece sunt suspiciuni că vindea mai mult influența tatălui său decât propria sa expertiză.
Președintele Biden, care tot repeta că niciodată nu a vorbit cu fiul său despre activitatea sa din Ucraina, a sfârșit prin a-și schimba afirmațiile, spunând, acum, doar că nu „participa” la acele afaceri. A fost nevoit să facă acest lucru, deoarece, recent, s-a aflat că mergea la unele întâlniri ale fiului său cu întreprinderile care îl corupeau.
Această nepotrivire este posibilă, în parte, datorită sistemului juridic american, care permite tot felul de combinații, însă și datorită faptului că puterea executivă se află, acum, în mâinile lui Biden, iar fostul președinte Trump este republicanul care are cele mai mari șanse să-l înfrunte la viitoarele alegeri.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

La justicia no es igual para todos Washington, Diana Negre

Hunter Biden

Imagínense ustedes un gobierno en que jueces y fiscales ocupan sus puestos por haber ganado unas elecciones y un sistema de justicia en que las diferentes provincias tienen leyes propias que no coinciden necesariamente con las del gobierno central -ni de las otras provincias.
Cambien ustedes ahora las provincias por estados y cambien también un país mediano por uno gigante de dimensiones continentales y tendrán el sistema judicial de Estados Unidos. Si a esto le sumamos las peculiaridades del sistema de justicia anglosajón, basado en precedentes y tan distinto del romano que conocemos por nuestras latitudes, acabarán de imaginarse la complicación que representa cualquier decisión -y causa judicial en los tribunales del país.
Porque hay tribunales federales, con leyes que todo el mundo conoce o podría conocer, y también hay tribunales peculiares de cada uno de los 50 estados, con leyes y normativas propias y que pueden extender su jurisdicción a residentes de otros estados, si sus acciones están de alguna forma relacionadas con ellos.
Si ahora añadimos los enfrentamientos políticos regulares que traen las elecciones federales cada cuatro años -o las estatales cada dos-, no cuesta imaginar. el laberinto que han de sortear letrados, acusados y demandantes. Les leyes federales, si bien teóricamente tienen prioridad ante las locales, tienen poco efecto en las acciones jurídicas de los 50 estados: cada uno tiene su propio Tribunal Supremo que no sigue necesariamente las normas dictadas por el Supremo del gobierno federal.
La situación se puso de manifiesto a todos hace pocos días, cuando un tribunal del estado de Georgia anunció cargos contra el ex presidente Trump, por su conducta después de las elecciones presidenciales de 2020: no solamente Trump, sino también otras 18 personas que habían colaborado con él fueron procesadas, incluídos sus abogados y jefes de gabinete.
Unos, al igual que Trump, fueron acusados de múltiples cargos -exactamente 13 en el caso de Trump- mientras que casi todo el resto solo tuvo una única acusación compartida por todos, que normalmente se aplica a las actividades de la mafia.
De repente, ex ministros, el ex presidente Trump y altos funcionarias se convierten en sospechosos de actividades mafiosas y uno de los fiscales del estado de Georgia no solamente los ha encausado, sino que les exige que se entreguen a la justicia local, que tiene la autoridad para meterlos en la cárcel mientras dure su procesamiento…algo que puede durar varios meses.
Esto significa que Trump, el candidato con mayor intención de voto en el Partido Republicano, podría teóricamente pasar la campaña electoral en la celda de una cárcel del estado de Georgia, donde esperaría el resultado del juicio. Y no sería por poco tiempo, porque tan solo seleccionar el jurado puede durar varios meses.
Si la fiscal decide aplicarle prisión preventiva, Trump no podrá hacer sus giras electorales como candidato presidencial y muchos de sus ex altos funcionarios habrán de abandonar sus cargos y puestos de trabajo, independientemente de que acaben absueltos o declarados culpables al final del proceso, cuya duración aún no se puede determinar.
Mientras esto ocurre, la familia del actual presidente Joe Biden, especialmente su único hijo varón, Hunder Biden, es tratado con auténtico mimo por la justicia: en negociaciones previas al juicio que aún no ha empezado, se acordó aplicar a Hunter Biden una valoración de “falta” por acciones que normalmente son juzgadas y sentenciadas como delitos graves, mientras que el fiscal aceptó, sin más, las afirmaciones del padre y presidente de que no tenía ningún conocimiento de las actividades de su hijo….a pesar de que ha ido acumulando millones en las cuentas bancarias de toda la familia.
Joe Biden, durante décadas uno de los senadores más pobres del país, ha amasado una fortuna de millones de dólares desde que se convirtió en vicepresidente, en buena parte gracias a la venta de sus libros, pero parece que también gracias a los negocios que el hijo podía haber invocando su parentesco.
Algunos negocios del hijo eran de una legalidad dudosa porque hay sospechas de que vendía más la influencia de su padre que sus propios conocimientos.
El presidente Biden, quien repetía hasta la saciedad que nunca había hablado con su hijo de su trabajo en Ucrania, últimamente ha tenido que cambiar las afirmaciones y solo dice que no “participaba” en tales negocios. Lo ha tenido que hacer porque últimamente se ha sabido que acudía a algunas reuniones del hijo con las empresas que lo sobornaban.
Esta disparidad es posible, en parte, por el sistema jurídico norteamericano que permite todo tipo de componendas, pero también porque el poder ejecutivo está ahora en manos de Biden y el ex presidente Trump es el republicano con más posibilidades de enfrentarse a él en las próximas elecciones.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

Candidați nedoriți Washington, Diana Negre

Mai sunt cincisprezece luni până la alegerile prezidențiale din SUA, țara e împărțită pe fronturi de mai mult de un an, însă nimeni nu e mulțumit de principalii candidați ai celor două mari partide politice.Totul pare a fi, în aceste momente, o repetare a alegerilor din 2020… dar, cu mult mai rău: lumea vrea figuri noi, însă, opțiunile par a se limita la aceiași doi candidați de acum doi ani: vârstnicul actual președinte, Joe Biden, și înfocatul fost președinte Trump, copleșit de problemele pe care le are cu legea și chinuit de personalitatea sa necontrolată. Nu că ar lipsi și alți candidați din partea celor două partide, însă democrații sunt mai limitați în acest sens, din cauza respectului tradițional pe care îl datorează actualului lor președinte. Printre republicani se află DeSantis, Ramaswami, Haley, Scott și alți câțiva, ca parte a unei liste destul de lungi, în timp ce, legendara familie politică Kennedy are un aspirant prezidențial democrat. Niciunul nu a reușit să demareze.De Santis, guvernatorul statului Florida, părea a fi marea speranță republicană, datorită personalității sale plăcute, iar succesul gestiunii sale a adus o considerabilă creștere a populației din acest stat, unde sosesc noi locuitori, atrași de politica sa fiscală și de sistemul școlar. Însă, avântul său inițial s-a risipit treptat. Marea surpriză din tabăra republicană este tocmai risipirea lui DeSantis, un om care își păstrează popularitatea în Florida, însă, cu toată simpatia generală de care se bucură, are mari dificultăți în a-și consolida pozițiile. A desfășurat deja „o curățare”, a colaboratorilor săi, adică, i-a concediat pe unii și caută alții, pentru a forma echipă, însă tot rămâne în urma fostului președinte Trump, care se bucură de sprijinul a mai mult de jumătate dintre republicanii chestionați în acest sens. În cealaltă extremitate a țării se află guvernatorul Californiei, Gavin Newson, cel care ar fi speranța democraților și care, poate, va intra în campanie, dacă problemele președintelui Biden se agravează în asemenea măsură, încât partidul va avea nevoie de „un salvator.”Rămâne de văzut dacă restul țării va accepta un candidat din California, un stat cunoscut pentru excesele și excentricitățile sale, sau, mai degrabă, l-ar prefera pe deja declaratul candidat, Robert Kennedy, situat mai spre centrul spectrului politic. Chiar și Michelle Obama, soția fostului președinte, are șanse să obțină o candidatură prezidențială republicană. Situația e diferită în cele două tabere: democrații aproape că sunt obligați să-l prefere pe actualul președinte, dacă acesta vrea să obțină un nou mandat, însă, senilitatea evidentă a lui Joe Biden, la care, acum, se adaugă și rufele murdare ale fiului său și chiar suspiciunile că însuși președintele încasa venituri din corupție, deschid poarta altor posibili candidați. Alt glob care s-a dezumflat în tabăra republicană este Tim Scott, din Carolina de Sud, singurul senator negru al Partidului Republican. Pozițiile sale moderate și personalitatea sa păreau să fie atrăgătoare la început, însă, sondajele arată că el nu reușește să atragă suficiente voturi. De fapt, populația neagră este, practic, de partea Partidului Democrat, însă atracția pe care o avea Scott reprezenta tocmai acea posibilitate de a aduce un oarecare număr de alegători de culoare la Partidul Republican, ceea ce i-ar fi adus și un mare sprijin din partea populației albe. Adevărul este că realitatea din ultimii ani a inversat semnul ambelor partide în societatea americană: republicanii, care formau în mod tradițional partidul „patricienilor”, este, acum, partidul populist care atrage clasele muncitoare, în timp ce democrații s-au transformat, treptat,într-un partid al elitelor cu sprijin puternic din partea bogaților și a intelectualilor de pe ambele coaste ale Americii. Tabăra republicană continuă să fie dominată de fostul președinteTrump, care nu pare să să se sperie de avalanșa de procese și denunțuri revărsată asupra sa: la recentul Târg din statul Iowa, la care au venit toți candidații republicani, de îndată ce a sosit și el, i-a dat imediat de o parte pe rivalii săi. Cu toate că, conform mai multor sondaje, Trump este singurul candidat pe care Biden ar putea să-l învingă, e greu de înțeles de ce Casa Albă se străduiește să-l îndepărteze de la urne printr-o lungă serie de tot felul de procese…și mai ales că problemele cu legea par să-i afecteze la fel pe ambii candidați.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Candidatos indeseados Washington, Diana Negre

Faltan todavía quince meses para las elecciones presidenciales norteamericanas y el país lleva ya más de un año formando frentes, pero nadie está contento con los dos principales candidatos de cada uno de los dos grandes partidos.Todo parece en estos momentos una repetición de las elecciones de 2020…pero mucho peor: la gente quiere caras frescas, pero las opciones parecen limitarse a los dos mismos candidatos de hace cuatro años: el anciano presidente actual, Joe Biden, y el flamígero ex presidente Trump, tan cargado de problemas legales como afligido de una personalidad incontrolable.No es que falten otros candidatos en ninguno de los dos partidos, si bien los demócratas están más limitados por la deferencia tradicional a su actual presidente. Entre los republicanos están DeSantis, Ramaswami, Haley, Scott y varios otros, como parte de una lista demasiado larga, mientras que la legendaria familia política Kennedy tiene un aspirante presidencial demócrata. Ninguno acaba de arrancar.De Santis, gobernador de Florida, parecía la gran esperanza republicana por su personalidad atractiva y el éxito de su gestión que ha provocado un notable aumento de población en el estado, al que llegan nuevos residentes atraídos por su política fiscal y su régimen escolar. Pero, su impulso inicial se ha ido esfumando.La gran sorpresa en el campo republicano es precisamente el hundimiento de DeSantis, un hombre que mantiene su popularidad en Florida pero, a pesar de la aprobación general, tiene dificultades para consolidar sus posiciones. Ha pasado ya por un proceso de “limpieza” de sus colaboradores, es decir, que despide a unos y busca a otros para formar equipo, pero va cada vez más a la zaga del ex presidente Trump, quien tiene el apoyo de más de la mitad de los encuestados republicanos.Al otro extremo del país se halla el gobernador California, Gavin Newson, quien sería la esperanza demócrata y tal vez entrará en la campaña si los problemas del presidente Biden se agravan de tal forma que el partido necesite un “salvador”. Lo cierto es que la realidad de los últimos años ha cambiado el signo de ambos partidos en la sociedad norteamericana: los republicanos, tradicionalmente el partido de “patricios”, es, hoy en día, el partido populista que atrae a las clases trabajadoras, mientras que los demócratas se han ido convirtiendo en un partido elitista con gran apoyo entre los ricos e intelectuales de ambas costas. El campo republicano sigue dominado por el presidente Trump, quien no parece amilanarse ante la avalancha de pleitos y denuncias en contra suya: en la reciente Feria del Estado de Iowa, a la que acudieron todos los candidatos republicanos, desbancó a todos sus rivales en cuanto llegó. A pesar de que, según varias encuestas, Trump es el único candidato al que Biden podría ganar, lo que hace difícil comprender el esfuerzo de la Casa Blanca por alejarlo de las urnas con una larga serie de pleitos…aunque los problemas legales parecen afectar por un igual ahora a ambos candidatos.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

Cultul ciupercii Washington, Diana Negre

În diferite culturi și vremuri, consumul drogurilor a fost tolerat sau pedepsit, a avut unii susținători, dar, de cele mai multe ori, a fost considerat boală sau viciu. În ziua de azi, în țări occidentale, mai ales în SUA, există o oarecare toleranță față de halucinogene și, în multe locuri, aproape că nu sunt urmăriți cei care le consumă.
Autoritățile se concentrează și îi urmăresc, atunci când pot, pe responsabilii care produc și distribuie drogurile, care, după, cum se știe, se organizează în bande criminale, ce dedică mari resurse pentru a se apăra de justiție, și se înarmează până în dinți.
Însă, California, care are frecvent în SUA o funcție precursoare și stabilește moda și tendințele în interiorul și în afara granițelor țării, oferă, azi, o altă modalitate de a înțelege consumul drogurilor.
Este vorba de „o experiență religioasă,” apărată și promovată de „preoții ciupercii,”care văd în proprietățile halucinogene ale ciupercilor o dovadă a divinității acestor vegetale. Este o versiune foarte convenabilă a criteriului cu care se judecă, acum, consumul de droguri.
Justiția californiană, obișnuită să se adapteze modelor și noilor concepte morale, nu se arată, deocamdată, a fi convinsă că liderii acestui „cult al ciupercii” halucinogene practică o religie, ci îi consideră, provizoriu, că sunt traficanți de droguri și responsabili pentru incitarea altor persoane să consume halucinogene, ceea ce nu este tolerat nici măcar în foarte permisiva Californie.
Unul dintre „pastori” acestei noi religii, dădea asigurări, pe canale de televiziune, că se izbește de un zid de nențelegeri din partea autorităților și că a fost nevoit să apară în fața unor tribunale, ceea ce, consideră el, este o încălcare a drepturilor sale civile și o limitare a libertăților religioase. Căci, afirma el, a intra în transă cu ajutorul ciupercilor n-are nimic de a face cu narcoticele, deoarece este o experiență religioasă.
Pentru el și coreligionarii săi, autoritățile încearcă să-i împiedice „apostolatul ciupercii,” nu urmăresc un delict în sine, ci împiedică liberul exercițiu al practicii religioase. Dădea asigurări că religia lui este panteistă și că ciupercile au asemenea proprietăți divine, încât reușesc să-i transporte pe cei care le consumă în spații situate dincolo de limitele conștiinței și ale necesităților materiale.
În această nouă religie californiană, ciupercile devin un element divin pe care îl adoră și de la care primesc un premiu imediat, deoarece practicanții se simt transportați într-o lume fantastică și fericită. Iar responsabilii care administrează ciupercile devin preoți ai ciupercilor.
Poate că aceasta este o versiune exagerată al cultului băuturilor alcoolice, foarte bine cunoscut în unele locuri din geografia noastră, unde se cântă „ când o fi să mor, să mă îngropați într-o pivniță, sub un butoi, și să-mi puneți o boabă de strugure pe limbă.”
Pastori drogaților californieni ridică dependența de narcotice la nivelul unei experiențe religioase, apropiindu-se de acel Dumnezeu în formă de ciupercă, și invită cât mai multă lume să vină în „biserica” lor. Pare a fi o nouă frontieră cu care se confruntă California și care, la fel ca atâtea alte lucruri din acest stat, se va reflecta în legile și obiceiurile din întreaga țară.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

El cristal con cual se fuma Washington, Diana Negre

En diversas culturas y tiempos, el uso de drogas ha sido tolerado o perseguido, ha tenido más o menos seguidores y en muchos casos ha sido considerado como una enfermedad o un vicio. Hoy en día, en muchos países occidentales y particularmente en Estados Unidos, hay una cierta tolerancia para los alucinógenos y en muchos sitios apenas se persigue a quienes los utilizan.
Las autoridades se centran, cuando pueden, en los responsables de la producción y distribución de drogas que, como nuestros lectores saben, se organizan en bandas criminales que dedican grandes recursos a defenderse de la justicia y se arman hasta los dientes.
Pero California, que en Estados Unidos tiene con frecuencia una función precursora y sienta modas y tendencias dentro y fuera de las fronteras norteamericanas, ofrece hoy otra manera de entender el uso de drogas.
Se trata de una “experiencia religiosa”, defendida y fomentada por “sacerdotes del hongo” que ven en las propiedades alucinógenas de sus hongos una prueba de la divinidad de este vegetal. Es una versión muy conveniente del “cristal con el que se mira” aplicado ahora al uso de drogas.
La justicia californiana, acostumbrada a adaptarse a modas y nuevos conceptos morales, no se muestra por el momento convencida de que los líderes de este “culto a la seta” alucinógena estén practicando una religión, sino que provisionalmente los ven como traficantes de droga y como responsables de incitar a otras personas al consumo de alucinógenos, algo que no está tolerado ni siquiera en la muy permisiva California.
Uno de los “pastores” de esta nueva religión, aseguraba en declaraciones televisadas que se enfrenta a un muro de incomprensión oficial y que se ha visto obligado a comparecer ante los tribunales, lo que considera una violación de sus derechos civiles y un límite a sus libertades religiosas. Porque, asegura, eso de alucinarse con hongos no es cuestión de narcóticos, sino una experiencia religiosa.
Para él y sus correligionarios, las autoridades que tratan de impedir su “apostolado del hongo” no persiguen un delito sino que impiden el libre ejercicio de prácticas religiosas. Aseguraba que su concepto de religión es panteísta y que los hongos tienen unas propiedades divinas tales que consiguen transportar a quienes los consumen a espacios fuera de las limitaciones de la conciencia y las necesidades materiales.
En esta nueva religión californiana, las setas se convierten en un elemento divino al que adoran y del que reciben un premio inmediato pues se sienten transportados a un mundo fantástico y feliz. Y los responsables de administrarlo se convierten en sacerdotes del hongo.
Quizá la suya es una versión exagerada del culto a las bebidas alcohólicas bien conocido en algunos lugares de nuestra geografía, donde se canta “me han de enterrar en una bodega, al pie de una cuba, con un grano de uva en el paladar”
Los pastores drogatas californianos han elevado la dependencia de los narcóticos a una experiencia religiosa, acercamiento a ese Dios en forma de hongo e invitan a participar a cuantos se acerquen a sus “iglesias”. Parece una nueva frontera a la que se enfrenta California y que, como tantas otras cosas en ese estado, repercutirá en las leyes y costumbres de todo el país.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

Voturi sau sentințe? Washington, Diana Negre

E încă mult timp, aproape 15 luni, până când cele 256 de milioane de americani cu drept de vot își vor exprima preferința pentru vreun candidat prezidențial, însă totul pare să indice că alegerile din noiembrie, anul viitor, vor fi decise nu atât în intimitatea căminelor sau în dezbaterile dintre candidați, cât mai degrabă în tribunale.
Pentru cei care locuiesc în Washington, la fel ca majoritatea corespondenților străini de presă, este dificil că aprecieze exact sprijinul pe care îl pot avea fostul președinte Trump și actualul președinte, Biden, cei care, deocamdată, par a fi cei mai probabili candidați. Căci Washingtonul este un oraș în care 95% din locuitorii săi votează cu Partidul Democrat, atât pentru faptul că este sediul clasei funcționarilor, cu tendințe progresiste, cât și a aproape tuturor mijloacelor de informare în masă, care favorizează atât de mult Partidul Democrat, încât, pur și simplu, refuză să difuzeze orice informație care i-a putea prejudicia acestuia.
Faptul că Washingtonul este un centru monocolor din punct de vedere politic nu înseamnă, neapărat, că restul țării ar avea alte tendințe. Au fost momente în care a existat mult sprijin național pentru candidații democrați, ocazii în care capitala americană funcționa în ritm cu restul țării.
Acum nu se întâmplă tocmai așa, dar este dificil să prevedem până unde se întinde sprijinul pentru președintele Trump și respingerea, din cauza senilității, a președintelui Joe Biden. Amândoi au probleme care îndepărtează alegătorii, cu toate că din motive foarte diferite: în cazul lui Biden, corupția pare a fi atât de evidentă, pe cât este și uzura sa fizică și mentală, în timp ce Trump pare a fi pe cât de robust la minte și la corp, pe atât de incapabil să-și controleze izbucnirile.
Sondajele îl situează pe Trump mult înaintea posibililor săi rivali republicani, la niveluri asemănătoare sau poate chiar deasupra celor pe care le are Biden. Însă, personalitatea conflictivă a ultimului președinte, precum și avalanșa de necazuri cu legea care îl vor obliga să dedice timp și resurse pentru a se apăra-chiar îl paște riscul de a ajunge în închisoare-nu permit, în niciun fel, să-i prezicem victoria.
Presupușii experți în chestiuni electorale dau asigurări că actualul și împuținatul președinte, Biden, nu va putea rezista la înfruntarea cu niciun rival… cu excepția fostului președinte Trump și de aceea, partidul său se străduiește să-l mențină ca cel mai probabil candidat republican, în timp ce este mânjit cu o avalanșă de denunțări.
Lui Trump o asemenea persecuție îi aduce un si mai mare sprijin printre adepții săi – 70% dintre republicani încă sunt convinși că el a câștigat alegerile din 2020 și că a fost fraudă electorală-iar democrații ar putea să regrete o eroare de calcul: chiar dacă vor reuși să-l condamne (căci va dura și va fi foarte dificil), Constituția nu interzice accesul candidaților la postul lor din cauza unei condamnări, iar Trump, dacă v câștiga elegerile, ar putea să se ierte pe el însuși, chiar și în improbabila ipoteză că o va face din închisoare.
Cu excepția unei mari rețele conservatoare și a câtorva mici televiziuni de aceeași culoare, toate mijloacele de informare din capitală sunt împotriva lui Trump, și anunță că se vor folosi de orice strategie pentru a-l împiedica să ajungă din nou președinte. Cititorii noștri pot să-și imagineze ușor reacția pe care asemenea declarații o stârnesc printre adepții lui Trump.
Faptul că democrații se pot înșela l-au demonstrat alegerile din 2016, câștigate de Trump contrar tuturor pronosticurilor. Deocamdată, apasă pe acceleratorul electoral cu o mulțime de cazuri penale, ceea ce va determina ca alegerile să fie decise de jurați și judecători ca fundal.
Ultimele probleme cu legea ale lui Biden fac pereche, sau ar putea fi și mai rele decât cele ale fostului președinte milionar: Trump ar putea pretinde că el este convins că a câștigat alegerile din 2020 și are dreptul să creadă aceasta, are sau nu dreptate.
Însă, actualul chiriaș al Casei Albe pierde tot mai mult din puterea de a se apăra atunci când va trebui să justifice mișmașurile fiului său, săvârșite cu sprijinul său personal. Grație numelui de Biden, unicul fiu al președintelui, un om care s-a evidențiat doar ca drogat, a acumulat milioane vânzând influență cu un tătuc La Casa Albă. Se pare că milioanele au fost împărțite echitabil între membrii familiei. Și există suspiciuni că președintele ascunde bani în conturi din străinătate.
Unul dintre asociații lui Biden-fiul a declarat sub jurământ cum se vindeau acele influențe. La fel au făcut și doi funcționari al fiscului. Faptul că aceste lucruri nu sunt divulgate în afara Washingtonului are mai puțină importanță: în interiorul SUA știrile circulă, indiferent dacă au o culoare sau alta.
Însă, acest lucru nu se întâmplă în capitala Americii, dar, voturile sunt mai numeroase în afara orașului. Președintele Reagan, când a fost reales în toate statele, dar nu și în capitala Washington și nici în Minnesota (statul rivalului său, Walter Mondale), a spus că locuitorii Washingtonului “left so left that they left the country” (s-au dus atât de mult spre stânga încât au părăsit țara).

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

¿Votos o sentencias? Washington, Diana Negre

Falta todavía mucho tiempo, casi 15 meses, para que los 256 millones de americanos con derecho a voto expresen su preferencia por un candidato presidencial, pero todo parece indicar que las elecciones de noviembre del año próximo se decidirán menos en la intimidad de los hogares y en los debates entre candidatos que ante los tribunales.
Para quienes vivimos en Washington, como la mayoría de los corresponsales extranjeros, resulta muy difícil calibrar el apoyo que puedan tener el ex presidente Trump y el actual presidente Biden, quienes, por ahora, parecen los candidatos más probables: esta es una ciudad en que el 95% de sus residentes vota en favor del Partido Demócrata, tanto porque es la sede del funcionariado, de tendencias progresistas, como de casi todos los medios informativos, que favorecen tanto al Partido Demócrata, que simplemente se niegan a dar informaciones que podrían perjudicarlo.
Que Washington sea un centro políticamente monocolor no significa, necesariamente, que el resto del país tenga otras tendencias. Ha habido momentos de gran apoyo nacional por candidatos demócratas, ocasiones en que la capital norteamericana funcionaba al diapasón del resto del país.
No es esto lo que ocurre ahora, pero es difícil prever hasta dónde va el apoyo por el presidente Trump y el rechazo por la senilidad de Joe Biden. Cada uno por su lado tienen problemas que los alejan del electorado, aunque son de naturaleza muy diferente: en el caso de Biden, la corrupción parece casi tan evidente como su desgaste físico y mental, mientras que Trump parece tan robusto de cuerpo y mente como incapaz de controlar sus impulsos.
Las encuestas que se van divulgando ponen a Trump muy por delante de sus posibles rivales republicanos y lo sitúan a niveles semejantes, o incluso mejores, que los de Biden. Pero, la personalidad conflictiva del último presidente, así como la avalancha de pupas legales que le obligarán a destinar tiempo y recursos a defenderse -además del riesgo de acabar en la cárcel-, no permiten, en modo alguno, predecir su victoria.
Los supuestos expertos en cuestiones electorales nos aseguran que el actual y disminuido presidente Biden no podría resistir la embestida de ningún rival…excepto del ex presidente Trump y por esto su partido de afana, por una parte, en mantenerlo como el candidato republicano más probable, al tiempo que lo desprestigian con un alud de denuncias.
En favor de Trump está que semejante persecución le gana un apoyo mayor entre sus seguidores -el 70% de los republicanos está convencido aún de que ganó la elecciones en 2020 y hubo fraude electoral- y los demócratas podrían acabar lamentando un error de cálculo: incluso si consiguieran condenarlo (algo lento y difícil), la Constitución no cierra el acceso de los candidatos a sus puesto por una condena y Trump, de ganar las elecciones, podría perdonarse a sí mismo, incluso en la improbable hipótesis de que lo hiciera desde la cárcel.
Con la excepción de una gran cadena conservadora y algunas pequeñas televisiones del mismo color, todos los medios informativos capitalinos se oponen a Trump y en sus programas anuncian que aplicarán cualquier estrategia para impedir que repita mandato presidencial. Nuestros lectores no necesitan mucha imaginación para proyectar la reacción que semejantes declaraciones provocan entre los seguidores de Trump.
Que a los demócratas les puede salir el tiro por la culata lo demostraron las elecciones de 2016, ganadas por Trump contra todo pronóstico. De momento, aprietan el acelerador electoral con múltiples casos penales, lo que llevará inevitablemente a que las elecciones se decidan con jurados y jueces como mar de fondo.
Los últimos problemas legales de Biden hacen pareja, o incluso podrían ser peores, que los del expresidente millonario: Trump puede alegar que él está convencido de que ganó las elecciones en 2020 y está en su derecho de creerlo, equivocado o no.
Pero el actual ocupante de la Casa Blanca tiene cada vez menos defensa a la hora de justificar los tejemanejes de su hijo, con su propio apoyo personal. Gracias al nombre Biden, el único hijo del presidente, un hombre que tan solo se destacó por el consumo de drogas y programas de rehabilitación, amasó millones vendiendo influencias con papá en la Casa Blanca. Parece que los millones se repartieron equitativamente dentro de la familia. Y hay quienes sospechan que el presidente oculta fondos en cuentas extranjeras.
Uno de los socios de Biden-hijo declaró bajo juramento cómo se vendían estas influencias y otro tanto hicieron dos funcionarios de Hacienda. Que fuera de Washington esto no se divulgue tiene poca importancia: dentro de Estados Unidos las noticias sí que circulan, de uno y de otro color.
Esto no ocurre en la capital norteamericana, pero hay más votos fuera que dentro de la ciudad. El presidente Reagan, al ganar la reelección en todos los estados menos la capital Washington y Minnesota (el estado de su rival Walter Mondale), decía que los residentes de Washington “left so left that they left the country” (se fueron tan a la izquierda que dejaron el país).

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.