Voturi sau sentințe? Washington, Diana Negre

E încă mult timp, aproape 15 luni, până când cele 256 de milioane de americani cu drept de vot își vor exprima preferința pentru vreun candidat prezidențial, însă totul pare să indice că alegerile din noiembrie, anul viitor, vor fi decise nu atât în intimitatea căminelor sau în dezbaterile dintre candidați, cât mai degrabă în tribunale.
Pentru cei care locuiesc în Washington, la fel ca majoritatea corespondenților străini de presă, este dificil că aprecieze exact sprijinul pe care îl pot avea fostul președinte Trump și actualul președinte, Biden, cei care, deocamdată, par a fi cei mai probabili candidați. Căci Washingtonul este un oraș în care 95% din locuitorii săi votează cu Partidul Democrat, atât pentru faptul că este sediul clasei funcționarilor, cu tendințe progresiste, cât și a aproape tuturor mijloacelor de informare în masă, care favorizează atât de mult Partidul Democrat, încât, pur și simplu, refuză să difuzeze orice informație care i-a putea prejudicia acestuia.
Faptul că Washingtonul este un centru monocolor din punct de vedere politic nu înseamnă, neapărat, că restul țării ar avea alte tendințe. Au fost momente în care a existat mult sprijin național pentru candidații democrați, ocazii în care capitala americană funcționa în ritm cu restul țării.
Acum nu se întâmplă tocmai așa, dar este dificil să prevedem până unde se întinde sprijinul pentru președintele Trump și respingerea, din cauza senilității, a președintelui Joe Biden. Amândoi au probleme care îndepărtează alegătorii, cu toate că din motive foarte diferite: în cazul lui Biden, corupția pare a fi atât de evidentă, pe cât este și uzura sa fizică și mentală, în timp ce Trump pare a fi pe cât de robust la minte și la corp, pe atât de incapabil să-și controleze izbucnirile.
Sondajele îl situează pe Trump mult înaintea posibililor săi rivali republicani, la niveluri asemănătoare sau poate chiar deasupra celor pe care le are Biden. Însă, personalitatea conflictivă a ultimului președinte, precum și avalanșa de necazuri cu legea care îl vor obliga să dedice timp și resurse pentru a se apăra-chiar îl paște riscul de a ajunge în închisoare-nu permit, în niciun fel, să-i prezicem victoria.
Presupușii experți în chestiuni electorale dau asigurări că actualul și împuținatul președinte, Biden, nu va putea rezista la înfruntarea cu niciun rival… cu excepția fostului președinte Trump și de aceea, partidul său se străduiește să-l mențină ca cel mai probabil candidat republican, în timp ce este mânjit cu o avalanșă de denunțări.
Lui Trump o asemenea persecuție îi aduce un si mai mare sprijin printre adepții săi – 70% dintre republicani încă sunt convinși că el a câștigat alegerile din 2020 și că a fost fraudă electorală-iar democrații ar putea să regrete o eroare de calcul: chiar dacă vor reuși să-l condamne (căci va dura și va fi foarte dificil), Constituția nu interzice accesul candidaților la postul lor din cauza unei condamnări, iar Trump, dacă v câștiga elegerile, ar putea să se ierte pe el însuși, chiar și în improbabila ipoteză că o va face din închisoare.
Cu excepția unei mari rețele conservatoare și a câtorva mici televiziuni de aceeași culoare, toate mijloacele de informare din capitală sunt împotriva lui Trump, și anunță că se vor folosi de orice strategie pentru a-l împiedica să ajungă din nou președinte. Cititorii noștri pot să-și imagineze ușor reacția pe care asemenea declarații o stârnesc printre adepții lui Trump.
Faptul că democrații se pot înșela l-au demonstrat alegerile din 2016, câștigate de Trump contrar tuturor pronosticurilor. Deocamdată, apasă pe acceleratorul electoral cu o mulțime de cazuri penale, ceea ce va determina ca alegerile să fie decise de jurați și judecători ca fundal.
Ultimele probleme cu legea ale lui Biden fac pereche, sau ar putea fi și mai rele decât cele ale fostului președinte milionar: Trump ar putea pretinde că el este convins că a câștigat alegerile din 2020 și are dreptul să creadă aceasta, are sau nu dreptate.
Însă, actualul chiriaș al Casei Albe pierde tot mai mult din puterea de a se apăra atunci când va trebui să justifice mișmașurile fiului său, săvârșite cu sprijinul său personal. Grație numelui de Biden, unicul fiu al președintelui, un om care s-a evidențiat doar ca drogat, a acumulat milioane vânzând influență cu un tătuc La Casa Albă. Se pare că milioanele au fost împărțite echitabil între membrii familiei. Și există suspiciuni că președintele ascunde bani în conturi din străinătate.
Unul dintre asociații lui Biden-fiul a declarat sub jurământ cum se vindeau acele influențe. La fel au făcut și doi funcționari al fiscului. Faptul că aceste lucruri nu sunt divulgate în afara Washingtonului are mai puțină importanță: în interiorul SUA știrile circulă, indiferent dacă au o culoare sau alta.
Însă, acest lucru nu se întâmplă în capitala Americii, dar, voturile sunt mai numeroase în afara orașului. Președintele Reagan, când a fost reales în toate statele, dar nu și în capitala Washington și nici în Minnesota (statul rivalului său, Walter Mondale), a spus că locuitorii Washingtonului “left so left that they left the country” (s-au dus atât de mult spre stânga încât au părăsit țara).

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

¿Votos o sentencias? Washington, Diana Negre

Falta todavía mucho tiempo, casi 15 meses, para que los 256 millones de americanos con derecho a voto expresen su preferencia por un candidato presidencial, pero todo parece indicar que las elecciones de noviembre del año próximo se decidirán menos en la intimidad de los hogares y en los debates entre candidatos que ante los tribunales.
Para quienes vivimos en Washington, como la mayoría de los corresponsales extranjeros, resulta muy difícil calibrar el apoyo que puedan tener el ex presidente Trump y el actual presidente Biden, quienes, por ahora, parecen los candidatos más probables: esta es una ciudad en que el 95% de sus residentes vota en favor del Partido Demócrata, tanto porque es la sede del funcionariado, de tendencias progresistas, como de casi todos los medios informativos, que favorecen tanto al Partido Demócrata, que simplemente se niegan a dar informaciones que podrían perjudicarlo.
Que Washington sea un centro políticamente monocolor no significa, necesariamente, que el resto del país tenga otras tendencias. Ha habido momentos de gran apoyo nacional por candidatos demócratas, ocasiones en que la capital norteamericana funcionaba al diapasón del resto del país.
No es esto lo que ocurre ahora, pero es difícil prever hasta dónde va el apoyo por el presidente Trump y el rechazo por la senilidad de Joe Biden. Cada uno por su lado tienen problemas que los alejan del electorado, aunque son de naturaleza muy diferente: en el caso de Biden, la corrupción parece casi tan evidente como su desgaste físico y mental, mientras que Trump parece tan robusto de cuerpo y mente como incapaz de controlar sus impulsos.
Las encuestas que se van divulgando ponen a Trump muy por delante de sus posibles rivales republicanos y lo sitúan a niveles semejantes, o incluso mejores, que los de Biden. Pero, la personalidad conflictiva del último presidente, así como la avalancha de pupas legales que le obligarán a destinar tiempo y recursos a defenderse -además del riesgo de acabar en la cárcel-, no permiten, en modo alguno, predecir su victoria.
Los supuestos expertos en cuestiones electorales nos aseguran que el actual y disminuido presidente Biden no podría resistir la embestida de ningún rival…excepto del ex presidente Trump y por esto su partido de afana, por una parte, en mantenerlo como el candidato republicano más probable, al tiempo que lo desprestigian con un alud de denuncias.
En favor de Trump está que semejante persecución le gana un apoyo mayor entre sus seguidores -el 70% de los republicanos está convencido aún de que ganó la elecciones en 2020 y hubo fraude electoral- y los demócratas podrían acabar lamentando un error de cálculo: incluso si consiguieran condenarlo (algo lento y difícil), la Constitución no cierra el acceso de los candidatos a sus puesto por una condena y Trump, de ganar las elecciones, podría perdonarse a sí mismo, incluso en la improbable hipótesis de que lo hiciera desde la cárcel.
Con la excepción de una gran cadena conservadora y algunas pequeñas televisiones del mismo color, todos los medios informativos capitalinos se oponen a Trump y en sus programas anuncian que aplicarán cualquier estrategia para impedir que repita mandato presidencial. Nuestros lectores no necesitan mucha imaginación para proyectar la reacción que semejantes declaraciones provocan entre los seguidores de Trump.
Que a los demócratas les puede salir el tiro por la culata lo demostraron las elecciones de 2016, ganadas por Trump contra todo pronóstico. De momento, aprietan el acelerador electoral con múltiples casos penales, lo que llevará inevitablemente a que las elecciones se decidan con jurados y jueces como mar de fondo.
Los últimos problemas legales de Biden hacen pareja, o incluso podrían ser peores, que los del expresidente millonario: Trump puede alegar que él está convencido de que ganó las elecciones en 2020 y está en su derecho de creerlo, equivocado o no.
Pero el actual ocupante de la Casa Blanca tiene cada vez menos defensa a la hora de justificar los tejemanejes de su hijo, con su propio apoyo personal. Gracias al nombre Biden, el único hijo del presidente, un hombre que tan solo se destacó por el consumo de drogas y programas de rehabilitación, amasó millones vendiendo influencias con papá en la Casa Blanca. Parece que los millones se repartieron equitativamente dentro de la familia. Y hay quienes sospechan que el presidente oculta fondos en cuentas extranjeras.
Uno de los socios de Biden-hijo declaró bajo juramento cómo se vendían estas influencias y otro tanto hicieron dos funcionarios de Hacienda. Que fuera de Washington esto no se divulgue tiene poca importancia: dentro de Estados Unidos las noticias sí que circulan, de uno y de otro color.
Esto no ocurre en la capital norteamericana, pero hay más votos fuera que dentro de la ciudad. El presidente Reagan, al ganar la reelección en todos los estados menos la capital Washington y Minnesota (el estado de su rival Walter Mondale), decía que los residentes de Washington “left so left that they left the country” (se fueron tan a la izquierda que dejaron el país).

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.