Cultul ciupercii Washington, Diana Negre

În diferite culturi și vremuri, consumul drogurilor a fost tolerat sau pedepsit, a avut unii susținători, dar, de cele mai multe ori, a fost considerat boală sau viciu. În ziua de azi, în țări occidentale, mai ales în SUA, există o oarecare toleranță față de halucinogene și, în multe locuri, aproape că nu sunt urmăriți cei care le consumă.
Autoritățile se concentrează și îi urmăresc, atunci când pot, pe responsabilii care produc și distribuie drogurile, care, după, cum se știe, se organizează în bande criminale, ce dedică mari resurse pentru a se apăra de justiție, și se înarmează până în dinți.
Însă, California, care are frecvent în SUA o funcție precursoare și stabilește moda și tendințele în interiorul și în afara granițelor țării, oferă, azi, o altă modalitate de a înțelege consumul drogurilor.
Este vorba de „o experiență religioasă,” apărată și promovată de „preoții ciupercii,”care văd în proprietățile halucinogene ale ciupercilor o dovadă a divinității acestor vegetale. Este o versiune foarte convenabilă a criteriului cu care se judecă, acum, consumul de droguri.
Justiția californiană, obișnuită să se adapteze modelor și noilor concepte morale, nu se arată, deocamdată, a fi convinsă că liderii acestui „cult al ciupercii” halucinogene practică o religie, ci îi consideră, provizoriu, că sunt traficanți de droguri și responsabili pentru incitarea altor persoane să consume halucinogene, ceea ce nu este tolerat nici măcar în foarte permisiva Californie.
Unul dintre „pastori” acestei noi religii, dădea asigurări, pe canale de televiziune, că se izbește de un zid de nențelegeri din partea autorităților și că a fost nevoit să apară în fața unor tribunale, ceea ce, consideră el, este o încălcare a drepturilor sale civile și o limitare a libertăților religioase. Căci, afirma el, a intra în transă cu ajutorul ciupercilor n-are nimic de a face cu narcoticele, deoarece este o experiență religioasă.
Pentru el și coreligionarii săi, autoritățile încearcă să-i împiedice „apostolatul ciupercii,” nu urmăresc un delict în sine, ci împiedică liberul exercițiu al practicii religioase. Dădea asigurări că religia lui este panteistă și că ciupercile au asemenea proprietăți divine, încât reușesc să-i transporte pe cei care le consumă în spații situate dincolo de limitele conștiinței și ale necesităților materiale.
În această nouă religie californiană, ciupercile devin un element divin pe care îl adoră și de la care primesc un premiu imediat, deoarece practicanții se simt transportați într-o lume fantastică și fericită. Iar responsabilii care administrează ciupercile devin preoți ai ciupercilor.
Poate că aceasta este o versiune exagerată al cultului băuturilor alcoolice, foarte bine cunoscut în unele locuri din geografia noastră, unde se cântă „ când o fi să mor, să mă îngropați într-o pivniță, sub un butoi, și să-mi puneți o boabă de strugure pe limbă.”
Pastori drogaților californieni ridică dependența de narcotice la nivelul unei experiențe religioase, apropiindu-se de acel Dumnezeu în formă de ciupercă, și invită cât mai multă lume să vină în „biserica” lor. Pare a fi o nouă frontieră cu care se confruntă California și care, la fel ca atâtea alte lucruri din acest stat, se va reflecta în legile și obiceiurile din întreaga țară.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

El cristal con cual se fuma Washington, Diana Negre

En diversas culturas y tiempos, el uso de drogas ha sido tolerado o perseguido, ha tenido más o menos seguidores y en muchos casos ha sido considerado como una enfermedad o un vicio. Hoy en día, en muchos países occidentales y particularmente en Estados Unidos, hay una cierta tolerancia para los alucinógenos y en muchos sitios apenas se persigue a quienes los utilizan.
Las autoridades se centran, cuando pueden, en los responsables de la producción y distribución de drogas que, como nuestros lectores saben, se organizan en bandas criminales que dedican grandes recursos a defenderse de la justicia y se arman hasta los dientes.
Pero California, que en Estados Unidos tiene con frecuencia una función precursora y sienta modas y tendencias dentro y fuera de las fronteras norteamericanas, ofrece hoy otra manera de entender el uso de drogas.
Se trata de una “experiencia religiosa”, defendida y fomentada por “sacerdotes del hongo” que ven en las propiedades alucinógenas de sus hongos una prueba de la divinidad de este vegetal. Es una versión muy conveniente del “cristal con el que se mira” aplicado ahora al uso de drogas.
La justicia californiana, acostumbrada a adaptarse a modas y nuevos conceptos morales, no se muestra por el momento convencida de que los líderes de este “culto a la seta” alucinógena estén practicando una religión, sino que provisionalmente los ven como traficantes de droga y como responsables de incitar a otras personas al consumo de alucinógenos, algo que no está tolerado ni siquiera en la muy permisiva California.
Uno de los “pastores” de esta nueva religión, aseguraba en declaraciones televisadas que se enfrenta a un muro de incomprensión oficial y que se ha visto obligado a comparecer ante los tribunales, lo que considera una violación de sus derechos civiles y un límite a sus libertades religiosas. Porque, asegura, eso de alucinarse con hongos no es cuestión de narcóticos, sino una experiencia religiosa.
Para él y sus correligionarios, las autoridades que tratan de impedir su “apostolado del hongo” no persiguen un delito sino que impiden el libre ejercicio de prácticas religiosas. Aseguraba que su concepto de religión es panteísta y que los hongos tienen unas propiedades divinas tales que consiguen transportar a quienes los consumen a espacios fuera de las limitaciones de la conciencia y las necesidades materiales.
En esta nueva religión californiana, las setas se convierten en un elemento divino al que adoran y del que reciben un premio inmediato pues se sienten transportados a un mundo fantástico y feliz. Y los responsables de administrarlo se convierten en sacerdotes del hongo.
Quizá la suya es una versión exagerada del culto a las bebidas alcohólicas bien conocido en algunos lugares de nuestra geografía, donde se canta “me han de enterrar en una bodega, al pie de una cuba, con un grano de uva en el paladar”
Los pastores drogatas californianos han elevado la dependencia de los narcóticos a una experiencia religiosa, acercamiento a ese Dios en forma de hongo e invitan a participar a cuantos se acerquen a sus “iglesias”. Parece una nueva frontera a la que se enfrenta California y que, como tantas otras cosas en ese estado, repercutirá en las leyes y costumbres de todo el país.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.