Justiția nu e egală pentru toți Washington, Diana Negre

Imaginați-vă un guvern în care judecătorii și procurorii își ocupă posturile deoarece au câștigat niște alegeri, dar și un sistem de justiție cu legi proprii în diferite provincii care nu coincid în mod necesar cu cele ale guvernului central, dar nici cu cele din celelalte provincii.
Transformați provinciile în state și schimbați o țară mijlocie cu una gigantică de dimensiuni continentale și veți avea exact sistemul judiciar din SUA. Dacă mai adăugăm și trăsăturile caracteristice ale sistemului anglo-saxon, bazat pe precedente și atât de diferit de cel roman pe care îl cunoaștem pe meleagurile noastre, ne vom putea imagina cât de complicată este orice decizie – și orice proces în tribunalele americane.
Există tribunale federale, cu legi pe care le cunoaște sau ar putea să le cunoască toată lumea, precum și tribunale speciale în fiecare dintre cele 50 de state, cu legi și norme proprii care pot să-și extindă jurisdicția asupra unor rezidenți din alte state, dacă faptele acestora se relaționează în vreun fel cu aceste state.
Dacă mai adăugăm și înfruntările politice obișnuite pe care le aduc alegerile federale, tot la patru ani – sau cele statale, tot la doi ani – nu e greu să ne imaginăm labirintul pe care trebuie să-l străbată avocații, acuzații și reclamanții. Legile federale, cu toate că teoretic au prioritate față de cele locale, nu prea au efect în acțiunile juridice din cele 50 de state, căci, fiecare dintre ele are propriul său Tribunal Suprem, care nu urmează neapărat normele dictate de Tribunalul Suprem al guvernului federal.
Toți au văzut situația aceasta, acum câteva zile, când un tribunal din statul Georgia a anunțat niște capete de acuzare împotriva fostului președinte Trump pentru conduita pe care a avut-o după alegerile prezidențiale din 2020: nu numai Trump, ci și alte 18 persoane care au colaborat cu el vor fi judecate, inclusiv avocații și șefii lui de cabinet.
Trump, are asupra sa mai multe capete de acuzare – mai exact, 13 – în timp de ceilalți sunt acuzați de o singură cupă pe care o împart între ei și care, în mod obișnuit se aplică activității mafiei.
Brusc, foști miniștri, fostul președinte Trump și unii înalți funcționari devin suspecți de activități mafiote, căci unul dintre procurorii statului Georgia nu numai că i-a acuzat, dar le cere chiar să se predea jutiției locale, care are autoritatea necesară pentru a-i băga la închisoare pe durata procesului… adică timp de câteva luni.
Asta înseamnă că Trump, candidatul cu ce mai mare intenție de vot din Partidul Republican, ar putea să-și petreacă toată campania electorală într-o celulă a unei închisori din statul Georgia, unde ar aștepta rezultatul procesului. Și nu pentru puțin timp, deoarece numai alegerea juraților poate dura câteva luni.
Dacă procurorul cere pentru el închisoare preventivă, Trump nu va putea să-și facă turneele electorale în calitate de candidat prezidențial și mulți dintre foștii săi înalți funcționari vor fi nevoiți să-și părăsească funcțiile și posturile, indiferent dacă vor fi absolviți sau condamnați la sfârșitul procesului, a cărui durată nu se poate prevedea încă.
În timp ce se întâmplă aceste lucruri, familia actualului președinte, Joe Biden, mai ales unicul său fiu, Hunter Biden, este răsfățat de justiție: în negocierile de dinaintea procesului, care încă nu a început, s-a decis să i se aplice lui Hunter Biden aprecierea de „greșeală” pentru niște acțiuni care, în mod normal, sunt judecate și condamnate ca delicte grave, căci, procurorul a acceptat, foarte ușor, afirmațiile tatălui-președinte că nu a avut cunoștință despre activitățile fiului său… cu toate că, în conturile bancare ale întregii familii, s-au adunat milioane.
Joe Biden, timp de decenii unul dintre senatorii cei mai săraci din țară, a adunat milioane de dolari de când a devenit vicepreședinte, în bună măsură din vânzarea cărților pe care le-a scris, însă, se pare că și datorită afacerilor în care fiul său s-a folosit de influența tatălui-vicepreședinte.
Unele dintre afacerile sale erau de o legalitate îndoielnică, deoarece sunt suspiciuni că vindea mai mult influența tatălui său decât propria sa expertiză.
Președintele Biden, care tot repeta că niciodată nu a vorbit cu fiul său despre activitatea sa din Ucraina, a sfârșit prin a-și schimba afirmațiile, spunând, acum, doar că nu „participa” la acele afaceri. A fost nevoit să facă acest lucru, deoarece, recent, s-a aflat că mergea la unele întâlniri ale fiului său cu întreprinderile care îl corupeau.
Această nepotrivire este posibilă, în parte, datorită sistemului juridic american, care permite tot felul de combinații, însă și datorită faptului că puterea executivă se află, acum, în mâinile lui Biden, iar fostul președinte Trump este republicanul care are cele mai mari șanse să-l înfrunte la viitoarele alegeri.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

La justicia no es igual para todos Washington, Diana Negre

Hunter Biden

Imagínense ustedes un gobierno en que jueces y fiscales ocupan sus puestos por haber ganado unas elecciones y un sistema de justicia en que las diferentes provincias tienen leyes propias que no coinciden necesariamente con las del gobierno central -ni de las otras provincias.
Cambien ustedes ahora las provincias por estados y cambien también un país mediano por uno gigante de dimensiones continentales y tendrán el sistema judicial de Estados Unidos. Si a esto le sumamos las peculiaridades del sistema de justicia anglosajón, basado en precedentes y tan distinto del romano que conocemos por nuestras latitudes, acabarán de imaginarse la complicación que representa cualquier decisión -y causa judicial en los tribunales del país.
Porque hay tribunales federales, con leyes que todo el mundo conoce o podría conocer, y también hay tribunales peculiares de cada uno de los 50 estados, con leyes y normativas propias y que pueden extender su jurisdicción a residentes de otros estados, si sus acciones están de alguna forma relacionadas con ellos.
Si ahora añadimos los enfrentamientos políticos regulares que traen las elecciones federales cada cuatro años -o las estatales cada dos-, no cuesta imaginar. el laberinto que han de sortear letrados, acusados y demandantes. Les leyes federales, si bien teóricamente tienen prioridad ante las locales, tienen poco efecto en las acciones jurídicas de los 50 estados: cada uno tiene su propio Tribunal Supremo que no sigue necesariamente las normas dictadas por el Supremo del gobierno federal.
La situación se puso de manifiesto a todos hace pocos días, cuando un tribunal del estado de Georgia anunció cargos contra el ex presidente Trump, por su conducta después de las elecciones presidenciales de 2020: no solamente Trump, sino también otras 18 personas que habían colaborado con él fueron procesadas, incluídos sus abogados y jefes de gabinete.
Unos, al igual que Trump, fueron acusados de múltiples cargos -exactamente 13 en el caso de Trump- mientras que casi todo el resto solo tuvo una única acusación compartida por todos, que normalmente se aplica a las actividades de la mafia.
De repente, ex ministros, el ex presidente Trump y altos funcionarias se convierten en sospechosos de actividades mafiosas y uno de los fiscales del estado de Georgia no solamente los ha encausado, sino que les exige que se entreguen a la justicia local, que tiene la autoridad para meterlos en la cárcel mientras dure su procesamiento…algo que puede durar varios meses.
Esto significa que Trump, el candidato con mayor intención de voto en el Partido Republicano, podría teóricamente pasar la campaña electoral en la celda de una cárcel del estado de Georgia, donde esperaría el resultado del juicio. Y no sería por poco tiempo, porque tan solo seleccionar el jurado puede durar varios meses.
Si la fiscal decide aplicarle prisión preventiva, Trump no podrá hacer sus giras electorales como candidato presidencial y muchos de sus ex altos funcionarios habrán de abandonar sus cargos y puestos de trabajo, independientemente de que acaben absueltos o declarados culpables al final del proceso, cuya duración aún no se puede determinar.
Mientras esto ocurre, la familia del actual presidente Joe Biden, especialmente su único hijo varón, Hunder Biden, es tratado con auténtico mimo por la justicia: en negociaciones previas al juicio que aún no ha empezado, se acordó aplicar a Hunter Biden una valoración de “falta” por acciones que normalmente son juzgadas y sentenciadas como delitos graves, mientras que el fiscal aceptó, sin más, las afirmaciones del padre y presidente de que no tenía ningún conocimiento de las actividades de su hijo….a pesar de que ha ido acumulando millones en las cuentas bancarias de toda la familia.
Joe Biden, durante décadas uno de los senadores más pobres del país, ha amasado una fortuna de millones de dólares desde que se convirtió en vicepresidente, en buena parte gracias a la venta de sus libros, pero parece que también gracias a los negocios que el hijo podía haber invocando su parentesco.
Algunos negocios del hijo eran de una legalidad dudosa porque hay sospechas de que vendía más la influencia de su padre que sus propios conocimientos.
El presidente Biden, quien repetía hasta la saciedad que nunca había hablado con su hijo de su trabajo en Ucrania, últimamente ha tenido que cambiar las afirmaciones y solo dice que no “participaba” en tales negocios. Lo ha tenido que hacer porque últimamente se ha sabido que acudía a algunas reuniones del hijo con las empresas que lo sobornaban.
Esta disparidad es posible, en parte, por el sistema jurídico norteamericano que permite todo tipo de componendas, pero también porque el poder ejecutivo está ahora en manos de Biden y el ex presidente Trump es el republicano con más posibilidades de enfrentarse a él en las próximas elecciones.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.