IMPERII CARE APUN Washington, Diana Negre

Centrul Los Angeles-ului

Când încă mulți dintre noi mergeau la școală, ni se vorbea despre căderea Imperiului Roman. Pe atunci nu prea înțelegeam, însă, cum a fost posibil ca o putere militară, care cucerise atâtea regiuni ale lumii, care a construit drumuri, a ridicat monumente și a adus sistemul ei de organizare și de guvernare în atât de multe locuri, să cadă în fața unor hoarde prost pregătite și cu o cultură mult inferioară.
Au dispărut și alte imperii, mai înainte și după cel roman, așa cum au fost cel atenian, imperiul otoman, imperiul sovietic, britanic sau cel al Regilor Catolici ai Spaniei. Manualele de istorie oferă diferite explicații în toate aceste cazuri și, în general, rămânem cu versiunea care ne satisface cel mai mult sau ni se pare că este cea mai logică.
Cu toate că nu avem o perspectivă istorică asupra a ceea ce se întâmplă acum, am putea asista la disoluția altui imperiu, cel american, care s-a aflat pe primul loc în lume, de mai mult de un secol, dispunând de cea mai mare bogăție și de realizări tehnice deosebite, pe lângă niște forțe armate superioare tuturor celorlalte din restul lumii.
Deși astfel țara este, teoretic, protejată în fața oricărui risc din afară, e posibil ca hegemonia ei să fie amenințată din interior.
SUA nu se auto-definesc ca imperiu, oricât de mult ar vorbi restul lumii de „imperialism,” atunci când se referă la politica pe care o promovează Washingtonul, dar, puterea americană este asemănătoare cu cea a altor imperii din Istorie, iar poziția SUA în lume este aceea de lider atât în economie, cât și în știință și în forța militară.
Societatea americană pare, totuși, să-și fi pierdut încrederea în ea însăși, precum și simțul identității. Imigrarea, care tot timpul a fost necesară în această țară din momentul în care au debarcat aici primii coloni, este necesară și acum, dar, din păcate, a ajuns să amenințe securitatea și stabilitatea locurilor unde se concentrează, precum și identitatea însăși a societății americane.
Pentru unii-sau poate pentru mulți-această identitate nu prea are valoare, în timp ce, alții cred că o asemenea atitudine poate contribui la distrugerea societății care a transformat țara într-un imperiu. În mai puțin de trei ani, de când e președinte Joe Biden, în SUA, au intrat ilegal, nici mai mult nici mai puțin, decât șase milioane de imigranți, veniți din toată lumea.
De pilă în orașul New York, la fel ca alte locuri care s-au declarat protectoare ale imigrării ilegale, multe hoteluri sunt ticsite de migranți, a căror factură o plătesc contribuabilii locului, o cheltuială la care se adaugă învățământul și îngrijirile medicale, gratuite pentru noii veniți, foarte scumpe, însă, pentru cetățeanul american.
Dar, poate mai mult decât influența persoanelor care vorbesc o altă limbă și gândesc în alte structuri, pericolul ca SUA să nu-și poată păstra identitatea și primul loc în lume se află în însăși societatea americană, care-și apreciază din ce în ce mai puțin istoria și instituțiile, până într-atât, încât, mulți dintre cei care o defăimează sunt chiar legiuitorii ei sau membrii diferitelor administrații, federale sau statale.
Există și un regres economic: țara continuă să fie cea mai bogată din lume, dar industriile, cum e cea a automobilului sau informatica, rămân mult în urmă, în timp ce nivelul educației este foarte înapoiat față de restul lumii industrializate.
Orașele sale emblematice suferă o evidentă decadență: San Francisco, perla de pe coasta Pacificului, are străzile năpădite de personaje care trăiesc în corturi de campanie și își fac necesitățile în public, în timp ce, din New York pleacă lumea din cauza decadenței orașului.
Pentru moment, universitățile sale de elită sunt un magnet recunoscut pe plan internațional, însă prestigiul lor poate fi afectat de noile curente care deviază interesul studenților spre chestiuni morale sau sociale, departe de disciplinele tradiționale. Se pune întrebarea ce familii vor hotărî să cheltuiască sute de mii de dolari, pentru ca odraslele lor să se dedice explorării tensiunilor rasiale și sexuale ale societății americane… și să aducă excentricitățile ei în țările lor de origine.
Marea speranță pentru continuarea hegemoniei americane se află, poate, în capacitatea americanilor de a-și sparge tiparele: țara a avut, în relativ scurta sa istorie, crize financiare importante, care au afectat nemilos mari sectoare ale populației, și care au ajuns să deschidă noi ere.
Poate va avea loc o nouă criză, ca cea care a zguduit țara acum un secol, în 1929. De data aceasta poate daunele nu se vor limita numai la întinsul ei teritoriu dintre cele două oceane, ci va lovi toată acea lume care, datorită structurilor ei economice, e numită „occidentală” și care formează mari alianțe, cu diferite sigle, conduse toate de SUA.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

IMPERIOS QUE SE MUEREN Washington, Diana Negre

Mathey College, Princeton University

Cuando muchos de nosotros aún íbamos a la escuela, nos tocó estudiar la caída del Imperio Romano, sin que nos quedara muy claro cómo podía ser que la potencia militar que había conquistado tantas partes del mundo, construído carreteras, monumentos y llevado su sistema organizativo y de gobierno a tantos lugares, pudiera caer ante unas hordas mal preparadas y con una cultura muy inferior.
Otros imperios desparecieron también , antes y después, como el ateniense, el otomano, el soviético, el británico o el que nos cae mucho más cerca, el de Su Majestad Católica de las Españas. Los libros de historia dan diversas explicaciones en todos estos casos y en general nos quedamos con la versión que más nos satisface, o más lógica nos parece.
Ahora, aunque es imposible tener una perspectiva histórica del acontecer presente, podríamos estar ante la disolución de otro imperio, el norteamericano que ha estado al frente del mundo desde hace poco más de un siglo y que tiene ahora la mayor riqueza y adelantos técnicos, además de unas fuerzas armadas superiores a la totalidad del mundo restante.
En estas circunstancias, el país está teóricamente protegido de cualquier riesgo extranjero, pero, tal vez, el peligro para su hegemonía no está fuera, sino dentro de su propia sociedad.
Estados Unidos no se define a sí mismo como un imperio, por mucho que el resto del mudo hable a menudo del “imperialismo”, al referirse a la política dirigida desde Washington, pero su poder es semejante al de otros imperios de la Historia y su posición en el mundo lidera tanto en el terreno económico, como en el científico y militar.
Pero, la sociedad norteamericana parece haber perdido la confianza en sí misma y su sentido de identidad. La inmigración, que siempre ha sido necesaria en este país desde que desembarcaron los primeros colonos, sigue siéndolo también hoy, pero llega con tanta intensidad que amenaza la seguridad y estabilidad de los lugares en que se concentra, además de la identidad de la sociedad norteamericana.
Para algunos-o quizá muchos-esta identidad tiene poco valor, pero otros creen que semejante actitud puede ayudar a destruir la sociedad que convirtió al país en imperio. Desde que Joe Biden es presidente, han entrado ilegalmente en Estados Unidos nada menos que seis millones largos de inmigrantes de todas partes del mundo, en menos de tres años.
En la ciudad de Nueva York, por ejemplo, igual que en otras áreas que se han declarado protectoras de la inmigración ilegal, muchos hoteles están a tope con los inmigrantes, cuya factura pagan los contribuyentes del lugar, un gasto al que se añaden la enseñanza y los cuidados médicos, gratuitos para estos recién llegado, pero muy caros para el ciudadano norteamericano.
Pero,quizá más que el influjo de personas que hablan otra lengua y piensan en otras estructuras,el peligro para que Estados Unidos mantenga su identidad y liderazgo está en la sociedad norteamericana, que aprecia cada vez menos su historia e instituciones, hasta el punto de que muchos de sus detractores son legisladores o miembros de las diversas administraciones, ya sea federal o estatal.
También hay un retroceso económico:el país sigue siendo el más rico del mundo,pero industrias como el automóvil o la informática se van quedando a la zaga,mientras que el nivel de educación está muy por detrás de casi todo el resto del mundo industrializado.
Y sus ciudades emblemáticas sufren una decadencia evidente: San Francisco, la joya de la costa pacífica, luce en sus calles a personajes que viven en tiendas de campaña y defecan en público, mientras que Nueva York está viviendo un éxodo ante la decadencia de la ciudad.
De momento, sus universidades de élite son un imán reconocido internacionalmente, pero su prestigio puede quedar desdorado ante las nuevas corrientes que desvían el interés de los estudiantes hacia cuestiones de tipo moral y social, lejos de las asignaturas tradicionales. Cabe preguntarse qué familias decidirán gastar cientos de miles de dólares para que sus retoños se dediquen a explorar las tensiones raciales y sexuales de la sociedad norteamericana…e importen sus excentricidades a sus respectivos países de origen.
La gran esperanza para la continuidad de la hegemonía norteamericana tal vez esté en la capacidad de romper con sus moldes: el país ha tenido,en su relativamente breve historia, crisis financieras importantes, que afectaron despiadadamente a grandes sectores de su población, hasta abrir una nueva era.
Y tal vez repitan su historia con una nueva crisis, como la que sacudió al país hace casi un siglo en 1929. Pero esta vez, el daño no se limitaría a su vasto territorio entre dos océanos, sino que afectaría por lo menos a todo el mundo, que, por sus estructuras económicas, llamamos “occidental” y que forma parte de amplias alianzas bajo diversas siglas, lideradas todas por Estados Unidos.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.