Speranțele Partidului Democrat Washington, Diana Negre

Cetățenii americani se află deja în registru electoral, cu toate că mai sunt încă 13 luni până la alegerile de anul viitor, când, pe lângă fotoliile din Congresul Federal și diferitele Camere statale, va fi ales și președintele care va sta la Casa Albă în următorii patru ani, adică, până în 2028.
Restul lumii își concentrează atenția asupra alegerilor prezidențiale, deoarece primul mandatar al țării este personajul cel mai vizibil în structura puterii americane, oricât de mult s-ar afla administrația în mâinile Congresului și oricât ar fi de limitată autoritatea președintelui pentru a împiedica sau a promova acțiunile legiuitorilor.
În interiorul țării, lucrurile sunt puțin diferite, căci marea parte a oamenilor îi cunosc direct pe reprezentanții și senatorii lor, și sunt relativ bine informați despre proiectele acestora. Iar, cei care nu sunt, nu pot evita bombardamentul constant al campaniei electorale, atât la nivel federal, cât și statal.
Deocamdată, însă, reține cel mai mult atenția campania pentru Casa Albă, nu atât în sectorul democraților, căci președintele Biden are opțiunea de a se prezenta pentru a fi reales, cât în cel al republicanilor, unde, fostul președinte Trump planează ca o amenințare pentru cei care îl resping și ca o plută de salvare pentru jumătate din alegătorii partidului său.
Sunt mulți candidați republicani la președinție, însă, numai cei care au cele mai mari probabilități de a ajunge la Casa Albă participă la dezbaterile politice, în care încearcă să se facă cunoscuți. În cele două dezbateri care au avut loc până acum, Trump nu a participat, deoarece e convins că țara îl cunoaște destul de bine.
Sondajele arată că Trump dispune de un sprijin popular mult mai mare decât oricare dintre posibilii săi rivali, totuși niciunul dintre ei nu renunță la speranță, căci, este posibil ca Trump să fie nevoit să renunțe la aspirațiile sale de a fi reales, din cauza multor probleme pe care le are cu legea, datorită felului în care a acționat după alegerile din 2020, pe care nici acum nu acceptă că le-a pierdut.
Adevărul este că Trump nu este singurul care nu-și recunoaște înfrângerea: la fel s-a întâmplat cu Al Gore, la alegerile împotriva celui de al doilea președinte Bush, dar și cu Hillary Clinton, când a pierdut în fața lui Trump. Al Gore și Hillary Clinton s-au luptat în tribunale pentru a li se recunoaște victoria. Doamna Clinton nu recunoaște nici acum că a pierdut. Spre deosebire de Donald Trump, nu au avut loc acțiuni de protest sau de rebeliune în favoarea lui Clinton, așa cum s-a întâmplat cu adepții lui Trump.
Însă, lucrul cel mai interesant din dezbaterile republicanilor care au avut loc până acum, este că niciun candidat nu reușește să stârnească entuziasmul pe care îl trezește Trump printre sprijinitorii săi, oricât de multe speranțe ar avea un mare sector din rândul alegătorilor republicani în legătură cu personaje ca Ron DeSantis, foarte popularul guvernator al statului Florida, sau cu senatorul negru Tim Scott, sau cu înflăcăratul Vivek Ramaswamy, cel mai tânăr dintre aspiranți.
Este o situație ciudată, căci, cu toate că Trump dispune de un sprijin mai mare decât oricare dintre posibilii săi rivali, există o mare îndoială printre republicani în legătură cu posibila sa candidatură: dincolo de problemele pe care le are cu legea, el este un personaj care stârnește atâta discordie, încât compensează limitările rivalului său din Partidul Democrat, Joe Biden, care, dincolo de evidenta sa senilitate, este pe cale să aibă și el probleme cu legea, din cauza corupției din vremea când a fost vicepreședinte.
Astfel, alegătorii democrați par a fi tot atât de deranjați ca și cei republicani în fața opțiunilor care li se oferă, dar speră că dezorientarea republicană va fi îndeajuns de mare ca să nu mai poată recâștiga constrolul asupra Casei Albe, și nici apura Senatului. Și există, în plus, posibilitatea reală ca republicanii să-și piardă slaba majoritate pe care o au în Camera Reprezentanților, din cauza luptelor interne dintre diferitele facțiuni ale partidului.
Ar fi o adevărată ispravă a democraților -și o mostră de incapacitate a republicanilor- dacă puterea n-ar trece în mâinile celorlați, cu toată nemulțumirea generală a populației față de guvernanții actuali, din cauza problemelor cauzate de imigrarea necontrolată, de inflația care durează de prea mult timp și de erodarea ordinii publice.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Las esperanzar del Partido Demócrata Washington, Diana Negre

Los ciudadanos norteamericanos están ya en clave electoral, aunque faltan todavía 13 meses para los comicios del año próximo en que, además de los escaños del Congreso Federal y las diferentes cámaras estatales, han de votar por el presidente que ocupará la Casa Blanca los siguientes cuatro años, es decir, hasta 2028.
El resto del mundo concentra la atención en las elecciones presidenciales, pues el primer mandatario del país es el personaje más visible en la estructura de poder norteamericana, por mucho que buena parte del gobierno esté en manos del Congreso y la autoridad presidencial tiene muchos límites para impedir o fomentar la acción de los legisladores.
Dentro del país, las cosas son algo distintas, pues una gran parte de la gente conoce directamente a sus representantes y senadores y está relativamente bien informada de sus proyectos. Y quienes no lo están, no pueden escapar al bombardeo constante de la campaña electoral, tanto a nivel federal, como estatal.
Pero, de momento, lo que más atención retiene es la campaña por la Casa Blanca, no tanto en el sector demócrata, pues el presidente Biden tiene la opción de presentarse de nuevo, sino en el republicano, donde el ex presidente Trump planea como una amenaza para quienes lo rechazan y una tabla de salvación para la mitad de los votantes de su partido.
Hay muchos candidatos republicanos a la presidencia, pero tan solo aquellos que tienen mayores probabilidades de llegar a la Casa Blanca participan en los debates políticos donde tratan de darse a conocer. De momento, en los dos ya celebrados, Trump no ha participado pues cree que el país ya lo conoce de forma suficiente.
Las encuestas indican que Trump tiene mucho mayor apoyo popular que cualquiera de sus posibles rivales, pero ninguno de ellos abandona la esperanza, pues, tal vez, Trump tenga que renunciar a sus aspiraciones de ser reelegido, a causa de la multitud de sus problemas legales, derivados de su actuación tras las elecciones de 2020, que aún no admite haber perdido.
En realidad, Trump no es el único candidato que no reconoce su derrota: otro tanto ocurrió con Al Gore, en las elecciones contra el segundo presidente Bush y con Hillary Clinton, cuando perdió frente a Trump. Al Gore y Clinton lucharon en los tribunales para que se reconociera su victoria y todavía hoy la señora Clinton no acepta que perdió. La diferencia con respecto a Donald Trump, es que no hubo actos de protesta o de rebelión, como entre los seguidores de Trump.
Pero, lo más interesante en los dos debates republicanos ya celebrados, es que ningún candidato consigue provocar el entusiasmo que Trump despierta entre sus seguidores, por muchas esperanzas que un gran sector de los votantes republicanos tenga en personajes como Ron DeSantis, el muy popular gobernador de Florida, o el senador negro Tim Scott, o incluso el flamígero Vivek Ramaswamy, el más joven de los aspirantes.
Es una situación extraña, pues si bien Trump tiene más apoyo que cualquiera de sus posibles rivales, hay una gran inquietud en las filas republicanas ante su posible candidatura: al margen de sus problemas jurídicos, es un personaje que genera discordias capaces de compensar las limitaciones en su rival del Partido Demócrata, Joe Biden, quien, además de su evidente senilidad, va camino de tener también problemas jurídicos por corrupción durante sus años como vicepresidente.
De esta forma, los votantes demócratas parecen tan a disgusto como los republicanos ante las opciones que se les presentan, pero tienen la esperanza de que la desorientación republicana será suficiente para que no alcance a recuperar el control de la Casa Blanca, ni del Senado, además de una posibilidad real de que los republicanos pierdan también la tenue mayoría de que disponen en la Cámara de Representantes, a causa de las luchas internas entre diversas facciones del partido.
Sería toda una gesta de los demócratas -y una muestra de incapacidad entre los republicanos- si el poder no cambia de manos a pesar del disgusto general de la población por quienes gobiernan actualmente, ante problemas como la inmigración descontrolada, la prolongada inflación y la erosión del orden público.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.