Noul decalog Wahsington, Diana Negre

În civilizația occidentală, -occidentală într-un sens foarte amplu, deoarece ne referim la cea care se întinde din vestul asiatic până în marginile americane- diferitele națiuni au acceptat, de-a lungul secolelor, un fel de decalog de comportare, foarte asemănător cu cel predat în orele de religie din școală: să nu ucizi, să-ți respecți părinții, să muncești și să te străduiești pentru a asigura bunăstarea familiei tale.
Acum, tocmai din partea cea mai de vest a Occidentului, aceste norme sunt pe cale de dispariție, fiind înlocuite de un nou decalog despre care nu se știe nici cine-l impune și nici care-i sunt obiectivele.
Unele obiective sunt clare, cum ar fi protejarea mediului înconjurător, deoarece se pare că natura este acum bunul cel mai de preț, în fața căruia se înclină Omenirea. În mod paradoxal, unele condiții naturale, cum este orientarea sexuală, sunt considerate ca depășite și chiar dăunătoare, până într-atât, încât ar fi un adevărat sacrilegiu să atribui vreun gen copiilor, care sunt obiectul a tot felul de experimente de identitate sexuală, pornind chiar de la întreruperea pe cale chimică a pubertății, pentru ca cei care urmează „să hotărască” ce gen vor prefera să aibă, să fie tocmai fetițele sau băieții în cauză.
Ambele atitudini sunt de înțeles din punctul de vedere din care pornim, conform căruia nimic sau foarte puțin din ceea ce am considerat valabil până acum mai are vreun sens: natura nu mai este la îndemână pentru ca omul să o exploateze și „să se bucure de roadele pământului,” așa cum se putea citi în Biblie, ci doar pentru a o cinsti ca pe un nou Dumnezeu. Iar identitatea sexuală tradițională este văzută ca o interpretare autoritară din partea celor care au convingeri de tip moral. Morala tradițională este interpretată, uneori, ca un autoritarism aberant.
Aceste schimbări de atitudine au o componentă aproape religioasă pentru Omenirea care venerează mai puțin divinitatea, pentru a căuta un fel de divinitate umană, ceea ce se reflectă în legile care impun normele relațiilor din societatea noastră.
Dacă vom continua cu logica Poruncilor, acestea vor dispărea treptat una după alta: începând cu porunca a patra, adică să-ți cinstești tatăl și mama. Aceasta n-ar mai fi necesară, deoarece există azile pentru bătrâni. Și cea de a cincea poruncă, să nu ucizi, și aceasta s-a relativizat: când e vorba de proprii noștri copii, aceștia pot fi eliminați până în ultimele minute de dinaintea nașterii, cu condiția să se afle încă pe canalul nașterii și teoretic să „nu se fi născut încă.” Același lucru se poate întâmpla și pe stradă: recent, un individ care a ucis cu lovituri de ciocan un vânzător dintr-un magazin de bijuterii nu a fost condamnat pentru omucidere, cu toate că fapta a fost înregistrată video și a fost prezentată ca dovadă în instanță.
Despre a șasea poruncă nici măcar nu merită să vorbim, deoarece libertatea sexuală, între sexe opuse sau același sex este ceva ce se acceptă -și trebuie să se accepte în fața exigențelor mijloacelor de informare și a diferitelor grupuri de presiune.
Și cea de a șaptea poruncă este pe cale de dispariție -să nu furi- a devenit în SUA un delict ușor, atunci când suma furată nu depășește o mie de dolari (950 de euro), cu consecințe ușor de prevăzut și care sunt vizibile zilnic: hoarde de delincvenți amatori sau de tineri sub efectul drogurilor invadează magazine și le lasă goale. Articolele furate se vând cu greu pe internet, în timp ce magazinele se închid unele după altele, deoarece nu pot să mențină niște venituri la niveluri acceptabile.
Consecințele sunt ușor de imaginat: în magazine nu sunt mărfuri -iar prăvăliile se împuținează din ce în ce mai mult, astfel încât, cumpărăturile se efectuează tot mai frecvent pe internet și se livrează prin curier, ceea ce alterează panorama orașelor și viața de zi cu zi, deoarece sunt din ce în ce mai puține restaurante și cafenele, și se reduce corespunzător și traficul rutier.
Orașe ca San Francisco văd cum dispar cartierele sale elegante, pentru a adăposti niște oameni care locuiesc în corturi de campanie, fiind o amenințare pentru securitatea cartierelor în care se instalează. Desigur, reducerea turismului afectează și economia orașului.
Aceste practici s-au întins într-atât încât nu mai par a fi reversibile, după cum nici schimbările sociologice care le însoțesc nu vor fi reversibile, cu toate că, deocamdată, nimeni un știe ce formă va lua conviețuirea socială în fața noilor norme.
În același timp, poruncile nu dispar pentru a lăsa oamenilor o mai mare libertate de acțiune și opinie, deoarece sunt înlocuite de altele care, în plus, se aplică într-un mod aproape coercitiv.
Noua religie se concentrează pe mediul înconjurător, iar protejarea naturii se face adesea pe seama ecologiei din țări îndepărtate geografic, unde se obțin minerale prin abuzuri asupra muncii lucrătorilor și asupra ecologiei. Măsurile ecologice sunt impuse uneori împotriva opiniilor multor cetățeni și fără să se ia în considerare costurile lor foarte mari care, poate, vor fi absorbite în cartiere sau comunități bogate, însă vor sărăci oameni cu venituri mici.
O altă cerință nouă, libertatea sexuală între persoane de același sex sau de sex diferit a devenit o dogmă a noii societăți, însă, cu limite totuși, deoarece orice bucurie necontrolată între sexe opuse devine o „opoziție” încărcată cu un oprobriu asemănător celui care îl acoperă pe antrenorul echipei naționale spaniole de fotbal feminin.
Poate că Nietzsche s-a înșelat atunci când a deplâns „moartea lui Dumnezeu:” Omenirea nu L-a omorât Dumnezeu,ci pur și simplu a început să-L înlocuiască cu noile divinități, pe care le cunoaștem în ziua de azi.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

El nuevo decálogo Wahsington, Diana Negre

La civilización occidental, -y esto de occidental es en sentido muy amplio, porque hablamos aquí desde la que se extiende desde el oeste asiático,hasta los confines americanos-las diversas sociedades han aceptado, a lo largo de los siglos, algo así como un decálogo de comportamiento muy semejante al que nos enseñaron en las clases de religión que daban en nuestras escuelas: no matar ni robar, respetar a los mayores, trabajar y esforzarse por salir adelante y garantizar el bienestar de la familia.
Ahora, es a partir de la parte más occidental de Occidente, donde estas normas están en vías de extinción, en pos de un nuevo decálogo del que no se sabe ni quién lo impone ni cuáles son exactamente sus objetivos.
Algunos objetivos sí están claros, como la protección del medio ambiente, pues la naturaleza parece ser ahora el bien más precioso ante el que se ha de inclinar la Humanidad. Paradójicamente, algunas condiciones igualmente naturales, como la orientación sexual, están ahora pasadas de moda e incluso se consideran perniciosas, hasta el punto de que va resultando sacrílego atribuir un género a los niños que son hoy objeto de todo tipo de experimentos de identidad sexual, empezando por la interrupción química de la pubertad para que niñas y niños pubescentes “decidan” a qué género quieren pertenecer.
Ambas actitudes son comprensibles desde el punto de partida de que nada, o poco, de lo que nos ha regido hasta ahora tiene ya sentido: la naturaleza no está ya para que el hombre la explote y “disfrute de los frutos de la tierra”, como se podía leer en la Biblia, sino para honrarla como a un nuevo Dios. O la identidad sexual tradicional: es vista como una interpretación autoritaria de quienes tienen convicciones de tipo moral. La moral tradicional, de hecho, se interpreta a veces como un autoritarismo aberrante.
Estos cambios de actitud tienen un componente casi religioso para una Humanidad que venera menos lo divino para buscar algo así como una divinidad humana, lo que se refleja en las leyes que imponen las normas de las relaciones en nuestra sociedad .
Si seguimos con la lógica de los Mandamientos, estos van desapareciendo uno tras otro: empezando con el cuarto, esto de honrar padre y madre ya no es necesario cuando hay asilos y residencias para ancianos. Si seguimos al quinto, lo de matar se ha relativizado también: cuando se trata de los propios hijos, se les puede eliminar hasta los últimos minutos antes de nacer, a condición de que estén todavía en el canal de parto y teóricamente no hayan “nacido”. Y lo mismo con gente que circula por las calles: recientemente, un hombre que mató a martillazos al dependiente de una joyería, no fue condenado por asesinato a pesar de que el atentado se grabó y fue presentado como evidencia ante el juicio.
No merece ya la pena ni hablar del sexto, porque la libertad sexual, entre sexos opuestos o el mismo, es algo que se acepta -y se debe aceptar ante las exigencias de medios informativos y diferentes grupos de presión.
Si vamos al siguiente, el séptimo, también está en vías de desaparición la prohibición de robar: aquí en Estados Unidos, se ha convertido en falta leve cuando el importe de lo sustraído no llegar a los mil dólares (950 euros), con unas consecuencias fáciles de prever y que están diariamente a la vista: hordas de delincuentes aficionados, o de jóvenes embriagados por la droga, invaden tiendas que dejan vacías. Los artículos robados se malvenden en sitios de internet, mientras que las tiendas van cerrando una tras otra, porque no pueden mantener unos niveles de ingresos aceptables.
Las consecuencias son fáciles de imaginar: no se encuentra mercancía en las tiendas -y cada vez hay menos comercios, por lo que las compras se han de realizar cada vez con mayor frecuencia en internet y se reparten por correo, lo que altera el panorama urbano y la vida diaria, pues hay menos restaurantes y cafeterías, así como menos tráfico rodado.
Ciudades como San Francisco ven desaparecer sus barrios elegantes, para dar cobijo a gentes que viven en tiendas de campaña y que amenazan la seguridad de los barrios en que se instalan. Naturalmente, la disminución del turismo afecta también la economía de la ciudad.
Estas prácticas se han extendido tanto, que no parecen ya reversibles, como tampoco serán reversibles los cambios sociológicos que llevan consigo, aunque de momento nadie sabe cuál será la forma que adquirirá la convivencia social ante las nuevas normas.
Al mismo tiempo, los mandamientos no desaparecen para dejar a la gente una mayor libertad de acción y opinión, sino que son sustituidos por otros que, además, se aplican de forma casi coercitiva.
La nueva religión se centra en el medio ambiente y la protección de la naturaleza, aunque muchas veces sea a costa de la ecología de países lejanos en donde se obtienen minerales a través de abusos laborales o ecológicos. Las medidas ecológicas se imponen a veces en contra de la opinión de muchos ciudadanos y sin considerar sus elevados costes que tal vez se puedan absorber en barrios o comunidades ricas, pero empobrecen a gentes de pocos recursos.
Otro de los nuevos requisitos, la libertad sexual entre personas del mismo o diferente sexo, es un dogma de la nueva sociedad, pero también con límites, pues cualquier alegría descontrolada entre sexos opuestos se convierte precisamente en eso, una “oposición” cargada de un oprobio semejante al que cubre al entrenador de la selección española de fútbol femenino.
Tal vez el filósofo Nietzsche se equivocaba al lamentar la “muerte de Dios”: la Humanidad no había matado a Dios, simplemente estaba empezando a sustituírlo por las nuevas divinidades que vamos conociendo hoy en día.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.