O curea apocaliptică Washington, Diana Negre

Atunci când oamenii trebuie „să-și strângă cureaua”, dincolo de mode sau de nevoia de a-și aranja ținuta, cureaua are, de ceva timp, o semnificație economică care corespunde vremurilor cu vaci slabe.
Este tocmai ceea ce planează asupra economiei SUA – dar, și curelele restului lumii ar putea să se strângă și mai mult, chiar și în regiunile cu excedente și prosperitate, așa cum sunt regatele unde petrolul curge din abundență.
Deocamdată, SUA continuă să fie un gigant științific, militar și economic, însă speranța că totul va continua să meargă bine ca în vremurile de dinaintea pandemiei, se micșorează tot mai mult.
SUA sunt o țară în care mult mai multă lume decât în alte locuri continuă să aibă aceeași indici economici. Astfel, știrile urmăresc îndeaproape și pentru marele public datele referitoare la dobânzi sau la inflație, precum și perspectivele ca acestea să se mențină și în viitor. În ziua de azi, este ușor să obții venituri peste 5%, în timp ce inflația este de 4%, nivelul cel mai de jos din ultimii doi ani, însă există riscul ca ea să crească din nou.
E o oarecare ironie în faptul că președintele Biden se tot laudă cu „legea sa anti-inflație,” căci, cu toate că, în SUA, creșterea prețurilor este mai mică decât în restul lumii, totuși este în afara normelor considerate ca acceptabile de Banca Centrală.
La fel se întâmplă și cu economiile occidentale, care funcționează după ritmul american, cum sunt Comunitatea Europeană, Coreea sau Japonia, sau chiar India, care acum se află într-o fază importantă de dezvoltare și ar avea mult de suferit în cazul unei contrageri.
Se întâmplă ceva la fel chiar și în sisteme diferite, cum este cel al gigantului chinezesc, care este gigant… datorită faptului că îi vinde produsele sale imperiului yankeu.
Ceva mai protejate par a fi regatele din deșert, de a căror marfă petrolieră încă este absolută nevoie, cu toate eforturile ecologiste, însă, realitatea ar putea să devină mai puțin atrăgătoare, datorită programelor de dezvoltare pe care le-au lansat, precum și investițiilor pe care le fac în alte locuri, pentru a-și diversifica economia și a se proteja în fața unui posibil viitor prea ecologic, în care petrolul lor ar putea să-și piardă atractivitatea.
Revenind la economiile noastre occidentale, am putut vedea că nu mai sunt atâtea vaci sfinte cum credea lumea. Să ne reamintim de falimentul gigantului financiar Lehman Brothers, din SUA, sau de cel recent al gigantului bancar elvețian Crédit Suisse. Ambele întreprinderi financiare păreau solide ca granitul și erau o Meccă a marilor capitaluri din toată lumea.
În teorie, administrația americană garantează depozitele bancare până la limite relativ mari, însă, în cazul instituțiilor financiare, dacă au loc falimente în serie, acest lucru ar afecta și trezoreria SUA, cu o reacție în lanț în lume, care ar putea să ne reamintească de criza din 1929.
Și dacă ne gândim la criza aceea, să ne reamintim că ea nu a fost depășită numai cu disciplină, austeritate, răgaz sau cu măsurile de reactivare pe care le-a luat președintele de atunci, Roosevelt, ci mai degrabă cu niște crescânde tensiuni internaționale, despre care mulți cred că au constituit un factor important care a dus la cel de al Doilea Război Mondial… și la reactivarea pe care o pot declanșa conflictele de război.
În lumea noastră super-populată, în care puterile au capacitatea de a anihila restul planetei cu numai o parte din arsenalele lor atomice, se pare că ideea unui război este de neimaginat.
Optimiștii pot să gândească așa, însă la fel de neimaginat este o criză care să se tot intensifice și să-i asfixieze chiar și pe cei mai puternici, fără să existe consecințe militare. Poate că soluția nu este un război, însă orice alt remediu este un semn de întrebare la care, deocamdată, nu poate să răspundă nimeni.
În momentul de față, vizibile sunt doar măsurile de control financiar care ar umple și mai mult buzunarele celor care au bani mulți și i-ar face să se simtă și mai săraci pe restul muritorilor de rând. Nu e nimic nou în aceasta: în vremea vacilor slabe, cel mai mult suferă cei mai slabi.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Un cinturón apocalíptico Washington, Diana Negre

Aparte de las modas o la necesidad de ajustarse la ropa, el cinturón tiene un sentido económico desde hace tiempo y que corresponde a las épocas de vacas flacas, cuando la gente había de “apretarse el cinturón”.
Y esto es lo que se planea sobre la economía de Estados Unidos -y los cinturones del resto del mundo que podrían necesitar aún más reajustes, incluso en regiones de superávit y bonanza como son los reinos donde el petróleo fluye en abundancia.
De momento, EEUU siguen siendo el gran gigante científico, militar y económico, pero las esperanzas de que todo seguirá con la buena marcha que se vivía antes de la pandemia, se ven cada día más reducidas.
Este es un país en que mucha más gente que en otros lugares sigue los indicadores económicos. Así, las noticias siguen de cerca y para el gran público los datos acerca de tipos de interés o de inflación y las perspectivas de que se mantengan. Hoy en día, es fácil obtener réditos superiores al 5%, mientras que la inflación se calcula en un 4%, el nivel más bajo en los últimos dos años, pero con riesgo de que se eleve nuevamente.
Es un tanto irónico que el presidente Biden cacaree con frecuencia el éxito de su “ley anti-inflación” pues, si bien en Estados Unidos la subida de precios es menor que en casi el resto del mundo, todavía sigue fuera de las normas consideradas aceptables por el Banco Central.
Lo mismo ocurre tanto en las economías occidentales, que viven al diapasón norteamericano, como pueden ser la Comunidad Europea, Corea o Japón, o incluso la India que está ahora en una fase de desarrollo importante y sufriría mucho con una contracción.
Y también ocurre algo parecido en sistemas diferentes como el del gran gigante chino que si es gigante es… porque vende al imperio gringo.
Más protegidos parecen los reinos del desierto, cuya mercancía petrolera es aún imprescindible a pesar de los esfuerzos ecologistas, pero la realidad podría convertirse en menos atractiva ante los programas de crecimiento a que se han lanzado, así como sus inversiones en otros lugares para diversificar su economía y protegerse ante un posible futuro demasiado ecológico en que su petróleo haya perdido atractivo.
Volviendo a nuestras economías occidentales, hemos visto ya que no hay tantas vacas sagradas como la gente cree. Basta recordar la quiebra del gigante financiero Lehman Brothers, en Estados Unidos, o más recientemente del gigante de la banca suiza Crédit Suisse. Tanto una como otra empresa financiera parecían sólidas como el granito y eran la meca de grandes capitales de todas partes de mundo.
En teoría, el gobierno norteamericano garantiza los depósitos bancarios hasta un límite relativamente elevado, pero, en el caso de las instituciones financieras, si se producen quiebras en serie afectarían también a las arcas públicas de EEUU, con una reacción en cadena mundial que podría recordarnos la crisis de 1929.
Y pensando en aquella crisis, vale la pena recordar que no se superó simplemente con disciplina, austeridad, tiempo o las medidas reactivadoras del entonces presidente Roosevelt, sino más bien con unas tensiones internacionales crecientes, que muchos creen fueron un factor importante para llegar a la Segunda Mundial…y a la reactivación que pueden traer los conflictos bélicos.
En nuestro mundo superpoblado, en que las potencias tienen la capacidad de aniquilar el resto del planeta con solo una parte de sus arsenales atómicos, parece que la idea de una guerra es impensable.
Los optimistas lo pueden ver así, pero es igualmente impensable que las crisis vayan en amento y asfixien hasta a los más ricos, sin que haya consecuencias militares. Quizá la solución no sea una guerra, pero cualquier otro remedio es un interrogante al que, de momento, nadie parece tener respuesta.
Por ahora,lo único visible son las medidas de control financiero que engrosarán los bolsillos de quienes tienen dinero sobrante y harán sentirse más pobres al resto de los mortales.Nada nuevo en eso:a la hora de las vacas flacas,quienes más sufren son las más flacas.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.