Un biet mizilic Washington, Diana Negre

La fel ca restul lumii,SUA au depășit criza economică și sanitară cauzată de pandemia COVID și, acum, înregistrează o creștere economică mai mare decât multe alte țări, dar n-a reușit să rezolve dezechilibrul dintre cheltuieli și venituri, sarcină care îi revine administrației americane.
Datoria publică tot crește și nu există indicii că această tendință se va schimba. Cauza nu este pandemia, cu toate că criza declanșată de COVID, acum aproape patru ani, a agravat o situație periculoasă, ci faptul că deficitul administrației federale continuă să crească pentru a satisface promisiuni politice, iar acum, depășește deja produsul național brut – PNB.
Totul indică o creștere în continuare la un ritm tot mai rapid și de neoprit. Mulți experți în economie arată spre riscul enorm pe care îl comportă pentru finanțele țării, cu posibile consecințe pe plan internațional, așa cum s-a întâmplat la începutul secolului trecut.
Problema constă, la fel ca în alte țări, în faptul că se cheltuiește mai mult decât șe câștigă. Acest lucru li se întâmplă multor familii americane,precum și administrației federale,cu consecințe posibil mult mai grave:dezechilibrul este considerabil,deoarece cheltuielile publice înghit aproximativ o pătrime din produsul național brut-PNB, în timp ce trezoreria reușește să adune doar o cincime.
Poate că acest dezechilibru de 5% nu pare a îngrijora la prima vedere, însă o asemenea situație, an de an, poate acumula ușor un deficit superior PNB-ului. Și, de fapt, acest lucru deja se întâmplă.
Acum, după câteva decenii când dobânzile au fost practic nule, banii au devenit scumpi, astfel încât, administrația americană e nevoită să adauge sume importante la cheltuielile publice, doar pentru a face față datoriei în creștere.
Legiuitorii au tot aprobat legi pentru a frâna acest proces, însă cu efecte limitate pentru a evita măsurile nepopulare, singurele care ar putea reduce deficitul. Ar fi nevoie să se reducă niște cheltuieli fixe, pe care multe grupuri din țară le consideră garantate, cum sunt pensiile Asigurărilor Sociale, sau cheltuielile medicale pentru pensionari, pe care statul le acoperă sub denumirea de Medicare. Nimeni nu îndrăznește nici măcar să le pomenească, cu toate că economiștii avertizează că sunt absolut necesare pentru a reduce deficitul existent.
Deficitul actual a atins nivelurile din cel de al Doilea Război Mondial,când toate eforturile țării mergeau spre enorma încleștare. Acum nu există acea problemă,însă probabilitatea,nu de a reduce,ci măcar de a îngheța cheltuielile,pare a fi foarte departe. Pentru a ne putea imagina ritmul în care crește această datorie,este suficient să spunem că deficitul anului fiscal 2023 este dublul celui din 2022.
Nici legiuitorii și nici funcționarii nu par să recunoască acest risc, căci administrația consideră că economia merge foarte bine și arată spre nivelurile de creștere economică pentru a-și justifica optimismul, în timp ce, în cele două Camere ale Congresului, preocuparea principală a fiecăruia este păstrarea fotoliului propriu… cu ajutorul unor măsuri populare.
Și, desigur, se pot baza pe pe datele economice, ca cele de săptămâna aceasta, care indică o creștere de aproape 5%. Probabil, politicienii se agață de perspectivele optimiste pentru a crede și pentru a-i face și pe alții să creadă că creșterea va fi suficientă pentru a fi pe măsura bugetului.
Cu aceste speranțe își justifică tăierile timide pe care le efectuează. Pentru o țară ca SUA, care trebuie să se ocupe și de sfidările militare proprii unei superputeri, câștigurile în urma acestor tăieri sunt un biet mizilic.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

El chocolate del loro Washington, Diana Negre
Como casi el resto del mundo, Estados Unidos ha superado ya la crisis económica y sanitaria provocada por la pandemia del COVID y,además,está creciendo más que muchos otros países,pero no ha superado sus secuelas económicas,es decir,el desequilibrio entre gastos e ingresos que, como cualquier familia, tiene que resolver el gobierno norteamericano.
La deuda pública no hace más que crecer y no hay indicios de que la tendencia cambie. Su causa no es la pandemia, aunque la crisis provocada por la enfermedad hace ya casi cuatro años agravó una situación ya existente y peligrosa, sino que el déficit del gobierno federal sigue subiendo para atender compromisos políticos y hoy supera ya el producto nacional bruto (PNB).
Todo indica que seguirá aumentando y lo hará a un ritmo cada vez más rápido e imparable. Muchos expertos económicos indican el enorme riesgo que esto supone para las finanzas del país que, además, puede tener graves repercusiones internacionales, como ya ocurrió a principios del siglo pasado.
El problema es, como en tantos otros lugares, que se gasta más de lo que se ingresa. Esto lo hacen muchas familias norteamericanas, pero también, con consecuencias posiblemente mucho más graves, el gobierno federal: el desequilibro es importante, pues el erario público se gasta más o menos la cuarta parte del Producto Nacional Bruto (PNB), pero tan solo cobra la quinta.
Quizá este desequilibrio de un 5% no parezca mucho a quien lo mira distraídamente, pero una situación semejante, continuada año tras año, puede acumular fácilmente un déficit superior a todo el PNB, a lo que ya se ha llegado.
Ahora, tras décadas en que los tipos de interés eran prácticamente nulos, el dinero se ha vuelto caro, de forma que el gobierno norteamericano ha de añadir cantidades importantes a su gasto público, simplemente para atender la deuda creciente.
Los legisladores han ido aprobando leyes para frenar el proceso, pero con efectos muy limitados para evitar medidas impopulares, las únicas que serían capaces de reducir el déficit. Se trataría de recortar gastos fijos, que muchos grupos del país consideran garantizados, como las pensiones de la Seguridad Social, o los gastos médicos para jubilados cubiertos por el estado y conocidos como Medicare. Nadie se atreve a hacerlo y ni siquiera a mencionarlo como posible solución, por mucho que los economistas no paran de advertir que son imprescindibles para reducir el déficit.
El déficit actual ha llegado a los niveles de la Segunda Guerra Mundial, cuando todo el esfuerzo del país estaba abocado a la enorme contienda. Ahora, no existe este desafío pero la probabilidad, no ya de reducir gastos, sino incluso de congelarlos, parece remota. Para imaginar el ritmo de crecimiento de esta deuda, basta decir que el déficit del año fiscal 2023 que acaba de terminar, fue más del doble del registrado tan solo un año antes, en 2022.
Ni legisladores ni funcionarios parecen reconocer el riesgo, pues desde el gobierno nos dicen que la economía va viento en popa y señalan los niveles de crecimiento para justificar su optimismo, mientras que en las dos cámaras del Congreso la principal preocupación es mantener el propio escaño…a base de medidas populares.
Y ciertamente pueden apoyarse en los datos económicos, como los de esta semana que muestran un crecimiento próximo al 5%. Probablemente, los políticos se agarran a las perspectivas optimistas para creer -y hacer creer- que el crecimiento bastará para cuadrar el presupuesto.
Con estas esperanzas, justifican la timidez de sus recortes. Para un país como Estados Unidos, que ha de atender también los desafíos militares de una superpotencia, se quedan en el chocolate del loro.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.