Bidenomics: nu prea merge Washington, Diana Negre

Cu toate că în mod oficial încă nu a început campania electorală în SUA, ambele partide precum și diferiți candidați deja se luptă pentru a rămâne sau pentru a ajunge la Casa Albă. Desigur, diferă mult felul în care procedează actualul locatar al biroului oval, pe de o parte, și rivalii săi, pe de altă parte.
Cu tot avantajul pe care îl are fostul președinte Trump în sondajele de opinie, încă nu se poate ști cine va reprezenta Partidul Republican la alegerile de anul viitor, însă, deocamdată, Partidul Democrat are deja un candidat în persoana actualului președinte, Joe Biden, care pare decis să le ceară americanilor să-l aleagă din nou.
Nu-i va fi ușor. Nu atât din cauza vârstei sale înaintate, care îi îndepărtează pe zi ce trece pe majoritatea alegătorilor din propriul său partid, care ar prefera un alt candidat, cât din cauza rezultatelor pe care le are, deocamdată, campania sa.
Biden pare a fi convins că politica sa economică ar fi calea spre succesul electoral și nu încetează să-și ridice în slăvi „Bidenomics”, o denumire care îi place foarte mult atunci când se referă la politica sa economică: crezând că e un succes, îi aplică propriul său nume, Biden, ca pe un atu electoral.
Dintr-un anumit punct de vedere, politica sa economică poate părea un succes: inflația a scăzut, țara generează mai multă bogăție, iar bursele au ieșit din puțul în care au stat mai multe luni.
Așa se văd lucrurile dinspre președinte, dinspre colaboratorii săi, dinspre întreprinzătorii care îl sprijină și dinspre clasele politice și financiare ale marilor orașe americane.
Însă, acesta nu este și punctul de vedere al majorității din țară, ori, se știe că voturile depind de numărul locuitorilor, nu de puterea economică a alegătorilor.
Când va veni vremea să obțină rezultate electorale, lui Biden îi va fi foarte greu.. dar, deocamdată, nu-și dă seama de aceasta: cei din jurul său nu fac parte din marea majoritate a americanilor, căci ei reprezintă o clasă privilegiată, datorită nivelului lor de educație și situației lor profesionale.
Este o clasă mulțumită de situația actuală, însă, numericește este foarte mică: 10% din populația SUA deține 69% din bogăția țării. Dacă pentru restul de 90% rămâne doar 31% din bogăție, situația este și mai rea dacă analizăm această majoritate a populației: 50% din țară rămâne cu doar 2,5% din ceea ce generează economia SUA. Ori, jumătate din țară… sunt multe voturi!
Inegalitatea economică nu este ceva nou, însă s-a tot adâncit în ultimele decenii, iar Partidul Democrat se pare că nu-și dă seama de nemulțumirea pe care o creează o asemenea situație și nici de resentimentul din grupurile care în mod tradițional sunt cei care votează cu acest partid, dar, cu care, nu se află în contact: prosperitatea economică nu ajunge și la ei, salariile lor nu cresc nici măcar pentru a acoperi inflația.
În vremea mandatului lui Trump, situația a fost diferită: sectoarele mai slabe ale economiei s-au revigorat mai mult decât alte grupuri odinioară avantajate. Atunci, ca și acum, elitele academice și politice, ferm găzduite de tabăra Democrată, nu numai că trăiau mai bine, dar nu-și ascundeau sila față de masele inculte.
Disprețul acesta a fost evident atunci când Hillary Clinton a fost candidată prezidențială și a calificat simpatizanții lui Donald Trump ca fiind „deplorabili.” Acum, Biden nu comite o asemenea eroare, însă, dă asigurări că „Bidenomics”, adică, politica sa economică, funcționează. Funcționează, într-adevăr, pentru el și pentru ceilalți privilegiați. Însă, numai pentru ei.
O astfel de miopie politică nu este nouă, dar ceea ce surprinde este că de ea suferă tocmai Partidul Democrat, care, în mod tradițional se sprijinea pe grupurile defavorizate.
Vechea glumă politică conform căreia „Dumnezeu îi ajută pe cei care știu să se ajute, căci de ceilalți se ocupă democrații” nu mai servește, iar alianțele sociale se află într-un proces de realiniere: în rândurile republicanilor sunt din ce în ce mai mulți negri și hispani. Acest partid devine, dintr-un partid al elitelor, unul al maselor. Mai înainte, elitele erau republicane, acum sunt democrate, în timp ce privilegiații republicani de odinioară au ajuns, în prezent, oameni de rând.

Bidenomics: funciona al revés Washington, Diana Negre

La campaña electoral norteamericana no ha comenzado oficialmente, pero ambos partidos y sus varios candidatos están ya luchando por quedarse o llegar a la Casa Blanca, aunque la forma de hacerlo es muy diferente para su actual ocupante, que para sus rivales.
A pesar de la ventaja que el ex presidente Trump lleva en las encuestas de opinión, no podemos aún saber quién representará al Partido Republicano en los comicios del año próximo, pero, de momento, el Partido Demócrata sí tiene ya un candidato en el actual presidente, Joe Biden, quien parece decidido a pedir al pueblo norteamericano que renueve su mandato.
No le será fácil. No solo por las limitaciones derivadas de su avanzada edad, cada día más evidente y que alejan a una mayoría de votantes de su propio partido que preferirían otro candidato, sino por el planteamiento que de momento está dando a su campaña.
Biden parece convencido de que su política económica es la vía hacia el éxito electoral y no para de ensalzar su “Bidenomics”, un nombre que parece gustarle para referirse a su política económica: No solamente señala el motivo de su éxito, sino que lleva el apellido Biden y probablemente cree que es una buena baza electoral.
Y ciertamente, desde algún punto de vista, su política económica puede verse como un éxito: la inflación ha bajado, el país genera más riqueza y las bolsas han salido del pozo en que estuvieron durante unos meses.
Pero este es el punto de vista del presidente, de sus colaboradores, de los empresarios que lo apoyan y de las clases políticas y financieras de las grandes ciudades norteamericanas. Pero no lo es de la mayoría del país y los votos se cuentan por número de habitantes -no por la potencia económica de los votantes.
A la hora de obtener resultados electorales, Biden lo tiene difícil …pero no lo sabe: la gente que le rodea no pertenece a la mayoría económica, sino que es de una clase privilegiada por su nivel de educación y su situación profesional.
Es una clase satisfecha con la situación actual, pero es muy pequeña: el 10% de la población norteamericana se reparte el 69% de la riqueza del país. Si para el 90% restante tan solo queda el 31%, la situación es aún peor si analizamos esta gran mayoría: nada menos que el 50% del país se queda con tan solo el 2.5% de lo que genera la economía de Estados Unidos. Y la mitad del país son muchos votos.
La desigualdad económica no es nueva, pero no ha hecho más que crecer en las últimas décadas y el Partido Demócrata parece no darse cuenta de la insatisfacción que semejante situación crea y del resentimiento entre grupos que tradicionalmente son sus votantes pero con los que tiene poco contacto: la bonanza económica no la notan, sus sueldos no suben ni siquiera al nivel de la inflación.
La situación fue diferente durante el mandato de Trump: los sectores más débiles de la economía vieron su situación mejorar más que otros grupos habitualmente aventajados. Entonces, como ahora, las élites académicas y políticas, firmemente afincadas en el bando Demócrata, no solo vivían mejor, sino que no ocultaban su menosprecio por las masas incultas ,
El menosprecio ya fue evidente cuando Hillary Clinton era candidata presidencial y calificó de “deplorables” a los simpatizantes de Donald Trump. Ahora, Biden no comete semejante error, pero asegura que su “Bidenomics” funciona. Y sí, funciona para él y los demás privilegiados. Pero solamente para ellos.
Semejante miopía política no es una novedad, pero sorprende a muchos que se dé precisamente en el Partido Demócrata, que tradicionalmente apelaba a grupos desfavorecidos.
El viejo chiste político de “Dios ayuda a quien sabe ayudarse. Los demócratas se ocupan de los demás” ya no sirve y las alianzas sociales están en un proceso de realineamiento: cada vez hay más negros y latinos en las filas republicanas, que va pasando de ser partido de las élites al de las masas. Antes, las élites eran republicanas, hoy, son demócratas, mientras que los otrora privilegiados republicanos son hoy el pueblo llano.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.