Vremea ursuleților panda Washington, Diana Negre


În urmă cu câteva săptămâni, capitala Americii a avut niște zile de adevărat doliu, deoarece parcul său zoologic și-a pierdut una dintre cele mai mari atracții: administrația americană restituia ursuleții panda Chinei.
Ursuleții panda fuseseră trimiși pentru diferite grădini zoologice ca mostră de bunăvoință și cu dorința de a promova bunele relații dintre China și SUA, iar sfârșitul prezenței lor a coincis cu o creștere a tensiunii dintre cele două țări, datorate neînțelegerilor geopolitice, dar și situației economice a Chinei, care nu mai este atât de înfloritoare.
Pentru oamenii de afaceri americani, care au investit in China miliarde de dolari, situația actuală nu este una pozitivă: relativa stagnare a economiei chinezești este o problemă care se tot agravează din cauza comportamentului Beijing-ului: chinezi aduc întreprinderile străine în fața tribunalelor și strâng cercul în jurul lor cu noi legi pentru a le putea acuza de fraudă sau spionaj.
Când președintele Chinei a fost la San Francisco, s-a întâlnit cu reprezentanți ai acestor mari întreprinderi, de la Apple la Boeing sau Pfizer. A fost o întâlnire așteptată cu mare interes de către oamenii de afaceri și de autoritățile municipale: orașul Los Angeles a arătat că ținea mult la succesul acestei întâlniri și chiar a luat măsuri ca străzile să fie curate, iar corturile de campanie ale imigranților să fie înlăturate din zonele apropiate de locul unde avea loc întâlnirea.
Oamenii de afaceri au plătit prețuri mari pentru a putea participa la această întâlnire, dar au rămas decepționați până la urmă: președintele Xi Jinping nu a promis niciun fel de stimuli economici, nici vreo diminuare a presiunii polițienești asupra întreprinderilor străine, și nici vreo facilitare a tranzacțiilor comerciale. Pentru interlocutorii americani a fost o surpriză neplăcută, decepționantă, însă a avut și ceva pozitiv, căci, relațiile nu s-au rupt, iar partea chineză a arătat o oarecare voință de a dialoga.
A contrastat puternic cu prima întâlnire dintre mandatarii celor două țări de acum o jumătate de secol, când președintele american de atunci, Richard Nixon, s-a întâlnit cu Mao Tse Tung și s-a deschis calea spre un comerț intens între SUA și China, precum și spre spectaculoasa creștere economică a chinezilor.
Un succes slab au avut și convorbirile cu omologul său american, Joe Biden, convorbiri dominate de o totală lipsă de entuziasm, dar din care a rezultat, totuși, dorința celor două țări de a-și menține și îmbunătăți relațiile.
Probabil nu s-a trecut mult de aceste dorințe și declarații de bunăvoință, deoarece Biden a comis greșeala de a spune adevărul în fața mijloacelor de informare:când a fost întrebat despre acreditările democratice ale lui Xi Jinping, Biden l-a calificat, fără menajamente, ca fiind un dictator, știind că Beijing-ul se irită la asemenea declarații.
Dacă Xi Jinping nu părea să audă sau să înțeleagă neliniștile politice și comerciale ale interlocutorilor săi, în schimb, a venit cu un mărinimos gest popular: a dat asigurări că China este dispusă să trimită din nou ursuleți panda la grădinile zoologice americane. Gestul nu-i va consola probabil pe oamenii de afaceri americani, însă îi va bucura pe copii, pe adulți și pe cultivatorii de bambus.

La hora de los pandas Washington, Diana Negre

Un oso panda. A la derecha, el presidente chino Xi Jinping

Hace unas pocas semanas, la capital norteamericana pasó unos días de casi duelo cuando su parque zoológico perdió una de sus mayores atracciones: los osos panda chinos, que el gobierno norteamericano tenía que devolver a su país de origen.
Enviados a varios zoológicos del país como una muestra de buena voluntad y deseo de fomentar las buenas relaciones entre China y Estados Unidos, su marcha coincidió con un aumento de tensiones entre ambos países, en parte por los desencuentros geopolíticos, en parte por la situación económica china, menos floreciente que en los últimos años.
Para los empresarios norteamericanos, que han invertido en China miles de millones de dólares, la situación actual no es positiva: el relativo estancamiento de la economía china representa un problema que se ve agravado por el comportamiento de Pekín a la hora de perseguir judicialmente a empresas extranjeras y va estrechando el cerco con nuevas leyes que permiten acusarlas de fraude o espionaje.
Cuando el presidente chino visitó San Francisco, se reunió con representantes de estas grandes empresas, desde Apple a Boeing o Pfizer. Fue una reunión esperada con tanto interés por los empresarios como por las autoridades municipales: la ciudad demostró que le iba mucho en el éxito de este encuentro y hasta decidió limpiar de basura y de tiendas de campaña las zonas próximas al encuentro.
Pero si los empresarios pagaron elevadas sumas por asistir, quedaron decepcionados: el presidente Xi Jinping no prometió estímulos económicos, ni reducir la presión policial sobre estas empresas extranjeras, ni facilitar las transacciones comerciales. Fue una sorpresa desagradable para los interlocutores norteamericanos, quienes en sus comentarios señalaron su desencanto, pero dijeron que la reunión había sido positiva porque al menos no se rompieron lazos y la parte china demostró una remota voluntad de diálogo.
Un gran contraste entre esta situación y la primera reunión entre los mandatarios de ambos países hace medio siglo, cuando el entonces presidente Nixon se reunión con Mao Tse Tung y abrió el camino para el intenso comercio entre ambos países -y el espectacular crecimiento chino.
Parece que el mismo tenor, es decir, un logro escaso y un entusiasmo nulo, dominó en las conversaciones con su homólogo norteamericano, Joe Biden, quien señaló que ambos países mostraron deseos de mantener y mejorar sus relaciones.
Pero probablemente no se pasó mucho más allá de estos deseos y declaraciones de buena voluntad, porque Biden cometió el error de decir la verdad a los medios informativos:
Cuando le preguntaron acerca de las credenciales democráticas de Xi Jinping, Biden no tuvo reparo alguno en calificarlo de dictador, a pesar de que semejantes declaraciones levantaron las iras de Pekín en ocasiones anteriores.
Si Xi Jinping no parecía oir o entender las inquietudes políticas y comerciales de sus interlocutores, lo compensó con un magnánimo gesto popular: aseguró que la China estaba dispuesta a mandar nuevamente osos panda a los zoológicos norteamericanos. Algo que tal vez no consuele a empresarios y generales, pero deleitará a niños, adultos y cultivadores de bambú.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.