Am iubit-o pe Camelia Stănescu de la prima emisiune pe care s-a nimerit s-o ascult: Clubul Curioșilor. Și pe Dan Ursuleanu de la prima lui emisiune SF: Exploratorii Lumii de Mâine, unde Camelia, soția și partenera lui de Radio, contribuia cu cele mai fabuloase dramatizări ale cărților autorilor SF.

La scurt timp după ce am ajuns să lucrez în Radio, la Emisiunea de Limbă Greacă, mi-am întrebat șefa, pe Dorina Chisăliță, cum arată Camelia. Într-o zi mi-a arătat-o: fonoteca un interview în cabina din fața biroului nostru. Am crezut că visez: era la fel de minunat de frumoasă ca și vocea ei.

Mai târziu, după ce secția noastră a fost desființată, când lucram la redacția Viața Religioasă și făceam emisiuni de introducere în teologie și studiul Bibliei, m-am inspirat din dialogurile Cameliei cu Florian Pittiș. Partener de studio îmi era Eugen Hac, șeful Secției Spaniole, pe care-l iubeam nebunește, și care, mai târziu, mi-a devenit soț.

Iubesc romanul Cameliei, Iluzia Autoexilului, pentru că mă regăsesc în multe din paginile lui. Mă regăsesc în Camelia însăși. Știu bine ce înseamnă să ai o voce seducătoare, o minte seducătoare… să-ți trăiești amorul (și) în cabina de emisie și partenerul tău să te adore nu doar pentru felul în care arăți, ci, mai ales, pentru mintea și gândirea ta înaltă, luminoasă, magică. Știu bine ce înseamnă să-ți vrăjești mereu și mereu partenerul folosindu-ți mintea și vocea, cum spune Camelia în cartea ei: seducătoare, plină de farmec și plină de feminitate.

Iubesc Iluzia Autoexilului pentru tehnica atât de subtilă prin care buna mea maestră, Camelia Stănescu Ursuleanu, i-a făcut să se întâlnească în paginile romanului pe Dan, Florian și Elf-Petru. Și pentru iubirea și tandrețea nesfârșită, aproape maternă, cu care l-a reconstruit pe Elf-Petru din cioburile vieții lui sparte și lipsite de bucuria iubirii împlinite. Pentru a fi încercat, cu infinită afecțiune, să-l reîntregească, să-i adune și să-i lipească la loc bucățile de suflet pe care și le-a pierdut în exilul său american. Și în exilul din propria viață… Așa cum a făcut zeița Isis cu iubitul ei Osiris. O încercare care i-a reușit Cameliei, desigur, și care trebuie că l-a ajutat pe Elf-Petru să plece din această lume împăcat cu sine însuși.

Iubesc cartea Cameliei pentru paginile ei pline de… iubire: pentru ea însăși tânără (Domnișoara în bleu), pentru ea însăși la 70 de ani (Ama), pentru ea însăși – realizatoarea de emisiuni (Roxana), alături de minunatul ei soț, Dan Ursuleanu, cu care și-a trăit marea poveste de dragoste și, sau, mai ales, în cabinele de emisie, precum și și alături de marele ei prieten de suflet, Florian Pittiș.

Îi mulțumesc Cameliei pentru a fi dezvăluit una din sursele magiei ei invincibile: bunicul ei matern a fost un mag, în sensul propriu al termenului, iar mama sa, o clarvăzătoare, tot în sensul propriu al termenului.

Îi mulțumesc și pentru a fi adus în fața lumii un spațiu de care și acum sunt legate destinele noastre, Radioul Public. Un spațiu unde ne-am format, unde viețile noastre s-au îmbogățit enorm și unde ni s-au împletit destinele.

AUTOR: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA-HAC