De te-ai plictisit, o, doamnă…

De te-ai plictisit, o, doamnă, (ce ușor!)
mai du-te o dată, fără grijă, împăcată.
Povestea noastră, mică, de amor
nicăieri n-am spus-o (și n-oi spune-o vreodată).

Cavaler mi-s, doamnă dragă, prin urmare
geaba frică ți-e (ca lumea să nu afle). Teamă să nu-ți fie!
Ce văzut-au pieptu-mi și a mea îmbrățișare
nimeni n-a aflat și n-o să știe.

Și, de ne vom găsi în câte-o seară, de față cu străini, pe undeva,
ca pe-o străină o să te privesc, de parcă noi nicicând
n-am fost vreodată, pe întuneric, altceva
decât cenușă în același foc arzând.

Cavaler mi-s, doamnă dragă, prin urmare
geaba frică ți-e (ca lumea să nu afle). Teamă să nu-ți fie!
Ce văzut-au pieptu-mi și a mea îmbrățișare
nimeni n-a aflat și n-o să știe.

Doar sunt bărbat și nu-mi mai pasă.
Împărțeala fă-o tu:
mie grindina îmi lasă
și cerul înstelat ia-l tu.

Și nici acum când, vezi, o să te pierd iar
cuvinte amare de la mine n-o s-auzi (știi bine!)
și de-o să plâng, voi plânge și-o s-o fac doar
când singur voi rămâne, (eu cu mine).

Și, de ne vom găsi în câte-o seară, de față cu străini, pe undeva,
ca pe-o străină o să te privesc, de parcă noi nicicând
n-am fost vreodată, pe întuneric, altceva
decât cenușă în același foc arzând.

Cavaler mi-s, doamnă dragă, prin urmare
geaba frică ți-e (ca lumea să nu afle). Teamă să nu-ți fie!
Ce văzut-au pieptu-mi și a mea îmbrățișare
nimeni n-a aflat și n-o să știe.

Muzica: Stavros Kouioumtzis/ versuri: Sotia Tsotou/1971
Voce: Iannis Kalatzis

Αν βαρέθηκες, κυρία

Αν βαρέθηκες, κυρία
Φύγε ήσυχη ξανά
Τη μικρή μας ιστορία
Δεν την είπα πουθενά.

Παλληκάρι είμαι, κυρά μου
Κι άδικα ανησυχείς.
Όσα είδ’ η αγκαλιά μου
Δεν τα έμαθε κανείς.

Κι αν μπρος σε ξένους βρεθούμ’ ένα βράδυ,
Θα σε κοιτάξω σαν άγνωστη πια,
Σαν να μη γίναμ’ οι δυο στο σκοτάδι
Στάχτη στην ίδια τη φωτιά.

Παλληκάρι είμαι, κυρά μου
Κι άδικα ανησυχείς.
Όσα είδ’ η αγκαλιά μου
Δεν τα έμαθε κανείς.

Άντρας είμαι δεν πειράζει,
Κάνε εσύ τη μοιρασιά.
Δώσ’ μου εμένα το χαλάζι
Κράτα εσύ την ξαστεριά.

Ούτε τώρα που σε χάνω
Θ’ ακουστεί λόγος πικρός
Αν θα κλάψω θα το κάνω
Όταν μείνω μοναχός.

Κι αν μπρος σε ξένους βρεθούμ’ ένα βράδυ,
Θα σε κοιτάξω σαν άγνωστη πια,
Σαν να μη γίναμ’ οι δυο στο σκοτάδι,
Στάχτη στην ίδια τη φωτιά

Παλληκάρι είμαι κυρά μου
Κι άδικα ανησυχείς.
Όσα είδ’ η αγκαλιά μου
Δεν τα έμαθε κανείς.

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR  ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA-HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA-HAC… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.