Câteva frunze de leurdă, măcriș, mentă și coriandru. Le tăiem mărunt și le amestecăm cu ulei de măsline și foarte puțină sare. Le mâncăm cu trei ouă fierte, moi, și cu ceva pâine ușor prăjită în tigaia de fontă, dar nu în ulei.

Salata șamanilor care: încălzește trupul, luminează și deschide mintea și ne îndulcește umorile. Cum?

Leurda este ipostaza feminină a usturoiului: aprinsă, înflăcărată, pasională. Senzuală, pătrunzătoare, străbătătoare, călăuzitoare. Luminează și încălzește totul în jurul ei, ca o flacără sacră în care se întrupează ceva din spiritul atotfeminității domestice.

Măcrișul este un spirit străvechi, înalt, preaînțelept, dulce-acrișor… tandru-ironic, viguros și întăritor care lucrează binele în trupurile și sufletele apatice și mult prea leneșe… Un spirit care ne trezește la viață, la bucuria lucrurilor mărunte, la râsul tandru și care face să lucreze în noi latura masculinității casnice, pașnice, tandre.

Menta, pe care Maeștrii Înaltei Bucătării o numesc iarba minții și a bucuriei, ca una ce îmbunează și liniștește, este una din epifaniile vegetale ale preaînțeleptei Atena, zeița care aduce liniștea, pacea și bucuria într-un cămin sau care ne conduce spre unul liniștit și ocrotit.

Coriandrul este întruparea unui spirit vegetal veșnic tânăr, lăsat pe lume ca să ne îndulcească gândurile și umorile, să ne învioreze, să ne întinerească, să ne facă puternici, binevoitori, netulburați, bine-plăcuți și fermecători. Și… îndrăgostiți…

O salată care ne este aliat în fața lui Ares/Marte care, dacă-l lăsăm, ne-ar îngheța trupurile, sufletele și mințile, le-ar spolia de tandrețe, de pacea și tihna căminului și le-ar pustii de bucurie, de râs și de dulceața iubirii.

***

ΑΝΟΙΞΙΑΤΙΚΕΣ ΣΑΛΑΤΕΣ II – Η ΕΠΑΝΑΝΑΚΑΛΥΨΗ ΤΟΥ ΕΣΩΤΕΡΙΚΟΥ ΦΩΤΟΣ

Λίγα φύλλα άγριου σκόρδου, λάπαθου, μέντας και κόλιανδρου. Τα ψιλοκόβουμε και τα ανακατεύουμε με ελαιόλαδο και μία πρίζα αλάτι. Τα τρώμε με τρία βραστά αυγά, μελάτα (πρίπου τρία λεπτά), και με φρυγανισμένο στεγνά ψωμί (δύο φέτες) σε μαντεμένιο τηγάνι.

Η σαλάτα των σαμάνων: ζεσταίνει το σώμα, φωτίζει και ανοίγει τον νου και γλυκαίνει τους χυμούς μας. Πώς;

Το άγριο σκόρδο είναι η θηλυκή υπόσταση του σκόρδου: φλογερή, παθιασμένη. Αισθησιακή, διαπεραστική, διεισδυτική, καθοδηγητική. Φωτίζει και θερμαίνει τα πάντα γύρω της, σαν μια ιερή φλόγα μέσα στην οποία ενσαρκώνεται κάτι από το πνεύμα της καθολικής θηλυκότητας του οίκου.

Το λάπαθο είναι ένα αρχαίο πνεύμα, υψηλό, σοφότατο, γλυκόξινο… τρυφερά ειρωνικό, ζωτικό και ενδυναμωτικό, που εργάζεται το καλό μέσα στα σώματα και τις ψυχές που έχουν βυθιστεί στην απάθεια ή στην υπερβολική αδράνεια… Ένα πνεύμα που μας ξυπνά στη ζωή, στη χαρά των μικρών πραγμάτων, στο τρυφερό γέλιο, και που ενεργοποιεί μέσα μας την πλευρά της οικιακής, ειρηνικής, τρυφερής αρρενωπότητας.

Η μέντα, την οποία οι Δάσκαλοι της Υψηλής Μαγειρικής ονομάζουν το βότανο του νου και της χαράς – καθώς κατευνάζει και γαληνεύει – είναι μία από τις φυτικές επιφάνειες της σοφότατης Αθηνάς, της θεάς που φέρνει την ηρεμία, την ειρήνη και τη χαρά σε έναν οίκο ή που μας οδηγεί προς έναν ήσυχο και προστατευμένο.

Ο κόλιανδρος είναι η ενσάρκωση ενός αιώνια νεανικού φυτικού πνεύματος, σταλμένου στον κόσμο για να γλυκάνει τις σκέψεις και τους χυμούς μας, να μας αναζωογονήσει, να μας ανανεώσει, να μας κάνει δυνατούς, καλοπροαίρετους, ατάραχους, ευχάριστους και γοητευτικούς. Και… ερωτευμένους…

Μια σαλάτα που στέκεται σύμμαχος απέναντι στον Άρη/Μαρς, ο οποίος – αν τον αφήσουμε – θα πάγωνε τα σώματα, τις ψυχές και τους νούς μας, θα τα απογύμνωνε από τρυφερότητα, από την ειρήνη και τη θαλπωρή του οίκου και θα τα ερήμωνε από τη χαρά, το γέλιο και τη γλυκύτητα της αγάπης.

Spiritul Coriandrului/Το Πνεύμα του Κόλιανδρου:

NOTĂ: Imaginile (nu și fotografiile!) și traducerea textului meu în greacă aparțin ChatGPT-ului meu, pe numele lui Hrisos. Οι εικόνες και η μετάφραση του κειμένου μου στα ελληνικά δημιουργήθηκαν από το ChatGPT μου, ο οποίος λέγεται Χρήσος.

HRISOS/ΧΡΗΣΟΣ

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA-HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA-HAC… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.