• ACERCA DE NOSOTROS
  • ANUL NOU: DE PRIMĂVARĂ, DE TOAMNĂ ȘI DE IARNĂ
    • ANUL NOU (II) – ANUL NOU DE IARNĂ – ZEUL SOARE – MOȘ CRĂCIUN
  • ARTA ÎNALTEI BUCĂTĂRII
    • MIC DEJUN CU RODIE, ZMEURĂ ȘI MENTĂ
    • OMLETĂ CU USTUROI TÂNĂR ȘI CORIANDRU – REAPRINDEREA FOCULUI LĂUNTRIC
    • OMLETE DE MARTIE I – OMLETĂ CU CEAPĂ VERDE ȘI CIMBRU/ΟΜΕΛΕΤΕΣ ΤΟΥ ΜΑΡΤΙΟΥ I – ΟΜΕΛΕΤΑ ΜΕ ΦΡΕΣΚΟ ΚΡΕΜΜΥΔΑΚΙ ΚΑΙ ΘΥΜΑΡΙ
    • OMLETE DE MARTIE II – OMLETĂ CU LĂPTUCĂ, MĂRAR, CEAPĂ ȘI USTUROI VERDE – ÎNFLORIRE/ΟΜΕΛΕΤΕΣ ΤΟΥ ΜΑΡΤΙΟΥ II – ΟΜΕΛΕΤΑ ΜΕ ΜΑΡΟΥΛΙ, ΑΝΗΘΟ, ΚΡΕΜΜΥΔΑΚΙ ΚΑΙ ΠΡΑΣΙΝΟ ΣΚΟΡΔΟ – ΑΝΘΗΦΟΡΙΑ
    • POȚIUNI DE DRAGOSTE (I) – SALVIA ȘI ROSMARINUL. POTIRUL IUBIRII TOTALE
    • SALATĂ DE SPANAC CRUD CU AVOCADO
    • SALATĂ DE SPANAC CRUD CU CREMĂ DE BRÂNZĂ DE CAPRĂ
    • SALATE DE PRIMĂVARĂ I – REDESCOPERIREA VIRILITĂȚII/FEMINITĂȚII PIERDUTE/ΑΝΟΙΞΙΑΤΙΚΕΣ ΣΑΛΑΤΕΣ Ι – Η (ΕΠΑΝ-)ΑΝΑΚΑΛΥΨΗ ΤΗΣ ΧΑΜΕΝΗΣ ΑΝΔΡΕΙΑΣ/ΘΗΛΥΚΟΤΗΤΑΣ
    • SPANACUL – SPIRITUL PERSAN AL VIEȚII
    • OMLETA – SPUMĂ DE OUĂ LA TIGAIE
    • CARTOFUL – TRUFA ANZILOR
    • BORCANUL FERMECAT CU CASTRAVEŢI MURAŢI
  • CĂLĂTORIILE ARIADNEI
    • BAPTISTERIUL DE LA MANGALIA
    • ÎNGHEȚATĂ CU DRAGOSTE… ÎN MANGALIA
  • CARMINA BURANA
    • CARMINA BURANA – Omnia sol temperat/Soarele pe toate le îmblânzeşte
  • CELE MAI FRUMOASE POEME
    • INFINITUL
    • Kemal – Manos Hatzidakis/Nikos Gațos
  • CELE MAI FRUMOASE POEME DE DRAGOSTE
    • APOSTOLUL PAVEL – IMNUL IUBIRII
    • Caballo Viejo – omagiu lui Simón Díaz
    • DANTE, Vita Nuova, IX
    • DE TE-AI PLICTISIT, O, DOAMNĂ…
    • JORGE LUIS BORGES – ÎNDRĂGOSTITUL
    • MICHELANGELO – RIME (9)
    • QUAND JE T΄AIME/CÂND TE IUBESC
    • RĂBDARE SĂ MAI AI, PUȚINĂ
    • SAN JUAN DE LA CRUZ – CÂNTĂRI ÎNTRE SUFLET ȘI MIRE
    • TU EȘTI OMUL MEU – PERISTERIS/MATSAS
    • UMBRA MEA ȘI CU MINE (POLIGONUL) – TSITSANIS/VIRVOS/GALANI
    • VERONICA FRANCO, TERZE RIME, III
    • MIKIS THEODORAKIS – 90 DE ANI
    • Imn, Baudelaire
    • SFÂNTUL IOAN AL CRUCII, LLAMA DE AMOR VIVA
    • ÎNDRĂGOSTITA, PAUL ELUARD
  • Chrétien de Troyes
    • Chrétien de Troyes – De Iubirea ce mă răpi pe mine, mie însumi, și mă prădui
  • DESCIFRÂNDU-L PE BRÂNCUȘI 2022
    • DESCIFRÂNDU-L PE BRÂNCUȘI I
  • EDITORIALES
    • NE CONDUC ELITE POLITICE ADMIRABILE !
    • SALVAȚI SOLDATUL DRAGNEA!!! – BRAND DE ȚARĂ
    • TABARNIA – IMAGINEA DIN OGLINDĂ
    • VALORILE DEMOCRAȚIEI OCCIDENTALE II : UE ȘI REGATUL MAROCULUI
    • 8 MARTIE – ZIUA ÎMPOTRIVA FEMINICIDULUI ?
    • ALARMĂ DIN SPAȚIUL VIRTUAL CÂT „UN ATAC PEARL HARBOUR”
    • AMERICA FIRST – AMERICA MAI ÎNTÂI DE TOATE !
    • APOROFOBIA – CUVÂNTUL ANULUI 2017
    • BREXIT-TIXERB
    • CATALUÑA SAU CATALUNYA ?
    • CULTUL IMPUNITĂȚII ȘI…PURGATORIUL
    • DE CE RAMBLA, BARCELONA ?
    • GARDUL ÎL FAC EU, DAR, ÎL PLĂTEȘTI TU !
    • IERUȘALÁIM HABIRÁ – IERUSALIM CAPITALA
    • LECTURINA… DE ZIUA CĂRȚII
    • RADONUL – AMENINȚAREA TĂCUTĂ
    • SPANIA – COABITARE SAU… URĂ DE CLASĂ?
    • SPANIA – ÎNTRE COABITARE ȘI ABȚINERE
    • UE – MAREA BRITANIE: A FI, DAR, MAI ALES, A NU FI !
    • UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI CUBA
    • VA FI ROMÂNIA DIN NOU MONARHIE ?
    • VALORILE DEMOCRAȚIEI EUROPENE: UE ȘI SAHARA OCCIDENTALĂ
    • ACESTEA SUNT FRUNZELE MELE !
    • DONALD TRUMP… ȘI ZIUA HISPANITĂȚII/DONALD TRUMP Y… EL DÍA DE LA HISPANIDAD
    • SPAŢIUL EUROPEAN ŞI CEL… PARAEUROPEAN !
    • GORBACIOV ÎNSUȘI NE SPUNE CĂ NU ILESCU L-A UMILIT PE REGE ÎN 1990!
    • ISLAM ȘI ISLAMISM
    • REPUBLICA….. DIN REGAT !
    • DE 9 MAI…
    • El 9 de Mayo …
    • TENTAȚIA ABSOLUTISMULUI SAU SIMFONIA ÎNTREBĂRILOR
    • ALEP – GUERNICA SECOLULUI XXI
    • Opinia publică… ?! Oare ?
    • „Numai… lei, fără de ” !
    • BREXIT…ȘI NU PREA!
    • DÍA DEL LIBRO … SANCHO SIN RUCIO
    • ISLAM E ISLAMISMO
    • EL SINDROME TIMOSHENKO Y EL FINAL DE LA ERA PUTIN
    • SIDROMUL TIMOȘENKO ȘI SFÂRȘITUL EREI PUTIN
    • SINDROMUL IOHANNIS
    • „Fahrenheit 451” la Mosul
    • Noul președinte al Greciei, calul troian al lui Al. Tsipras
    • TURCIA A UMILIT RUSIA!
    • ¡TURQUÍA HUMILLÓ A RUSIA!
    • REGELE SPANIEI, JUAN CARLOS I, RENUNȚĂ LA TRON ÎN FAVOAREA FIULUI SĂU, FELIPE
    • ACULTURAȚIE…CULTURĂ ȘI CIVILIZAȚIE
    • ALEGERI ÎN GRECIA: MARELE PERDANT ESTE OMUL CARE A DESFIINȚAT RADIOTELEVIZIUNEA PUBLICĂ
    • HOLOCAUSTUL NUCLEAR … și elegantul domn Mihail Vanin!
    • LIVIU DRAGNEA … ȘI PRIMUL CERC
    • A gândi altfel ! sau инакомыслящий/inacomâsleașcii
    • GUCCI ȘI SCANDALUL MARMURELOR PARTENONULUI
  • EDITORIALES II
    • 10 AUGUST 2018 – GUVERNELE DRĂGNILĂ ȘI DĂNCILĂ
    • ALEGERILE DIN GRECIA – VOTUL MÂNIEI
    • ANGLICISME VECHI ȘI NOI
    • BALMIS – PRIMA EXPEDIȚIE INTERNAȚIONALĂ DE VACCINARE
    • GRECIA – PRIZONIERĂ A DATORIEI EXTERNE
    • GRIPA SPANIOLĂ NU A FOST CHIAR…SPANIOLĂ !
    • HĂITUIREA BOSCHETARĂ ȘI CEA MECANIZATĂ
    • ILUZIA AUTOEXILULUI de Camelia Stănescu Ursuleanu
    • JUNE ALMEIDA – FEMEIA CARE A DESCOPERIT CORONAVIRUSUL
    • PROGRAMUL 3 – O LEGENDĂ A RADIOULUI ROMÂNESC
    • SOLDATUL SOVIETIC ELIBERATOR – UNEORI, A CĂUTAT ICOANE !
    • SPAȚIILE NAȚIUNII
    • SUNTEM SAU NU SUNTEM… ISRAELIENI ?
    • TAXA PE LĂCOMIE SE DOVEDEȘTE A FI PREA…LACOMĂ!
    • TRUMP ARUNCĂ TURCIA ÎN BRAȚELE UNIUNII EUROPENE
    • UNDE NE SUNT MELEȘCANII?
    • VIZITA PAPEI FRANCISC ÎN ROMÂNIA (I)
    • VIZITA PAPEI FRANCISC ÎN ROMÂNIA II – „SĂ MERGEM ÎMPREUNĂ”
    • Ziua Internaţională a Limbii Greceşti
    • MATI – UN NOU POMPEII ?
    • ATENA ȘI ANKARA, MAI APROPIATE SAU MAI DEPĂRTATE CA NICIODATĂ ?
    • VIZITA PREȘEDINTELUI EDOGAN ÎN GRECIA: UN BRAS DE FER DIPLOMATIC
    • Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim și-a închis porțile
    • Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim s-a deschis
    • Mircea Cărtărescu a primit premiul Formentor pentru Literatură 2018
  • EDITORIALES III
    • VA ȘTI PUTIN SĂ IASĂ DIN FUNDĂTURĂ?
  • EFEMERIDES
    • DAN URSULEANU – COMEDIA SALVEAZĂ ROMÂNIA/MEMORII
    • KAFKA ŞI PĂPUŞA CĂLĂTOARE
    • PANAIT ISTATI – ENRACINEMENT
    • VIAȚA LUI JULIEN TEMPLIERUL
    • ZIUA CĂRȚII – Ida Vitale, Uruguay
  • ESPERPENTO – FIŞE DE ROMAN
  • ETIMOLOGIAS I
    • AURUL – MATERIA DIVINĂ
    • ETIMOLOGII XI: A ÎNVĂȚA, A CÂȘTIGA, A PEDEPSI
    • ETIMOLOGII XII – A VINDECA – ADICĂ A RĂSCUMPĂRA DIN SERVITUTEA BOLII
    • ETIMOLOGII XIII – LUMEA SAU LOCUL CEL LUMINAT
    • ETIMOLOGII XIV: MEDIC – DOCTOR – IATROMANT
    • ETIMOLOGII XV – ÎNVIEREA – ÎNTOARCEREA LA VIAŢĂ SAU RIDICAREA DIN MORMÂNT
    • ETIMOLOGII XVI – APORIA SAU PROVOCAREA MINȚII PERPLEXE
    • PĂMÂNT – ȚARĂ – GLIE
    • POST – AJUN – PRIVEGHERE
    • PUSTA – CUVÂNT ROMÂNO-SLAV
    • ROST – A ROSTI – A SE ROSTUI
    • VATRĂ – ȚEST – CUPTOR
    • A CERE – A CUCERI – CUCERNIC
    • A VĂTĂMA SAU A LOVI DIN VOIA LUI DUMNEZEU
    • A VOI – A DORI – A POFTI
      • La hora de la verdad
    • AUGUST – AUGUR – AUTOR
    • IERT – ELIBEREZ – SUNT LIBER
    • Parlament – Parlement – Parliament
    • AMOR – DRAGOSTE – IUBIRE
    • LOGODNA – CUVÂNTUL DAT ȘI VREMEA CEA BUNĂ
    • SUFLET – SPIRIT – DUH
    • VINDECAT – SALVAT – MÂNTUIT
    • HAR ȘI EUHARISTIE
    • MAG – MAGISTER – MĂIESTRU
  • ETIMOLOGIAS II
    • ETIMOLOGII I – Dragostea-puterea atotțiitoare și stihia atotstăpânitoare
    • ETIMOLOGII II – RELIGIA – UN PERPETUU EXERCIȚIU DE PIETATE
    • ETIMOLOGII III – MARTIE – LUNA LUI MARTE
    • ETIMOLOGII IV – DE LA CALENDELE FEMEILOR LA RĂZBOIUL FEMEILOR DE 8 MARTIE
    • ETIMOLOGII IX – IUNIE – LUNA LUI IUNO
    • ETIMOLOGII V – APRILIE – LUNA LUI VENUS (I)
    • ETIMOLOGII VI – APRILIE – LUNA FLOREI (II)
    • ETIMOLOGII VII – MAI– LUNA ZEIȚEI MAIA
    • ETIMOLOGII VIII – PELERINUL … UN CĂLĂTOR DE PESTE MĂRI ȘI ȚĂRI
    • ETIMOLOGII X – CINZECIMEA – POGORÂREA SFÂNTULUI DUH – RUSALIILE
    • ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI
  • IORGOS SEFERIS – POEME
    • IORGOS SEFERIS – AGHIA NAPA I
  • Isaac Bashevis Singer
    • Yentl, băiatul de la ieșiva
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE
    • AMINTIRI URÂTE…/MALOS RECUERDOS…  
    • De la vorbe la fapte/Del dicho al hecho
    • Mea culpa a lui Buffalo Bill/El mea culpa de Buffalo Bill
    • Nici ciment și nici zidari/Ni cemento, ni brazos
    • ¿Quo Vadis America? Încotro te îndrepți, America ?
    • Acum e acum !/La hora de la verdad
    • Apele se întorc la matcă/Las aguas a su cauce
    • BÂJBÂIND/PALOS DE CIEGO
    • Colacul de salvare a lui Trump/El salvavidas de Trump
    • Comparațiile și paradoxurile lui Donald Trump/Las comparaciones y paradojas de Donald Trump
    • Contrareforma /La contrarreforma
    • Cum se mută președinții/Una mudanza especial
    • De la Reconquista, la imigrare/De la Reconquista a la inmigración
    • Exact pe dos! /El tiro por la culata
    • Istoria unei neînțelegeri/Historia de un desencuentro
    • LUÂNDU-L LA BANI MĂRUNȚI/DESHOJANDO LA MARGARITA
    • Nu există dușman mic/No hay enemigo pequeño
    • Președintele nu pleacă de tot/El presidente no se va
    • Statele–încă–Unite ale Americii/Estados–todavia-Unidos de America
    • ULTIMUL ZID/EL ÚLTIMO MURO
    • Vremea lui Trump/La hora de Trump
    • Apele nu se liniștesc/Las aguas no se calman
    • Cine, cui dă ordine ?/¿A las órdenes de quién?
    • Momentul adevărului
    • Confuzie generală/Confusión general
    • Israel, de la Carter până la Obama/Israel, de Carter a Obama
    • La hora de la verdad
    • ¿Parón o recuperación?
    • Banca câștigă întotdeauna/La banca siempre gana
    • Istoria nu are un punct final/La historia sin final
    • Putin râde în hohote /La carcajada de Putin
    • Totul îi merge foarte bine lui Trump /Viento de popa para Trump
    • Cu fața la perete /De cara a la pared
    • Milioane și grade militare /Millones y galones
    • Puterea sau aurul? / ¿El poder o el oro?
    • Stagnăm sau ne redresăm ?
    • Las guerras del retrete
    • Mai întâi de toate, buzunarul/El bolsillo, lo primero
    • Ucenicul, ucenicii și cei șapte magnifici/El aprendiz, los aprendices y los siete magníficos
    • Todo al revés
    • Un panorama de paradojas
    • Elecciones con okupas
    • Ganó la otra América
    • Las otras elecciones
    • Sin hora de la verdad
    • ÎNTORCÂND SPATELE ELITELOR /DE ESPALDA A LAS ELITES
    • La elección y sus murallas
    • Paradoxuri ale democrației/Paradojas de la democracia
    • Uluire și descumpănire electorală/Pasmo y desconcierto electoral
    • Dilema republicană/El dilema republicano
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE II
    • “TRIO INFERNAL” SAU CAZUL KASHOGGI/“TRIO INFERNAL” O CASO KASHOGGI
    • A LĂTRA ȘI A MUȘCA/LADRAR Y MORDER
    • AJUTORUL OBLIGATORIU AL RUSIEI PENTRU VENEZUELA /LA OBLIGADA AYUDA RUSA A VENEZUELA
    • AMERICANII CEI CAȘTI /LOS CASTOS AMERICANOS
    • APROPIERE ÎNTRE EVREI ȘI ARABI /APROXIMACIÓN JÚDEO-ÁRABE
    • AUTOCRATUL IGNORANT/EL AUTÓCRATA IGNORANTE
    • BICIUIND CU DOLARUL/FUSTIGANDO CON EL DÓLAR
    • Căsătorie de conveniență /Matrimonio de conveniencia
    • CEALALTĂ FAȚĂ A VENEZUELEI/LA OTRA CARA DE VENEZUELA
    • CEI DINTÂI, ÎN TOATE/EL PRIMERO EN TODO
    • COADA MOSCOVEI /LA COLETA DE MOSCU
    • COPIII SEPTUAGENARI /LOS NIÑOS SEPTUAGENARIOS
    • Din lac, în puț… /De Málaga en Malagón
    • DIN SUMMIT ÎN SUMMIT /DE CUMBRE EN CUMBRE 
    • Două Americi /Dos Américas
    • Este, oare, Trump un poet frustrat ?/¿Es Trump un poeta frustrado?
    • Jumătate de secol, multe bătălii, pace în zare/Medio siglo, muchas batallas, paz a la vista
    • KASHOGGI, EGOLATRUL/KASHOGGI, EL EGÓLATRA
    • Libertate între gratii/Libertad entre rejas
    • Mai roșie decăt o găină/Mas roja que una gallina 
    • PAIUL DIN OCHIUL VECINULUI/LA PAJA EN EL OJO AJENO
    • Bilanțul primului an/Balance del primer año
    • Cadou de Crăciun/Regalo de Navidad
    • Casa nemăturată/La casa sin barrer
    • COSTA RICA: SEX ȘI URNE/COSTA RICA: SEXO Y URNAS
    • Doi și cu doi/Dos y dos
    • În fața realităților, Trump se dă pe brazdă /Los menguantes desamores de Trump con la realidad Washington
    • Între două ziduri/Entre dos murallas
    • Măsurarea forțelor pentru hegemonie, pe cele două maluri ale Pacificului/Pulso hegemónico a los dos lados del Pacífico
    • Nici cu tine, nici fără tine/Ni contigo, ni sin ti
    • O țară în flăcări / Un país en llamas
    • PARADISURILE /LOS PARAÍSOS
    • Puerto Rico (portul bogat) cel sărac/ Puerto Pobre
    • Trump se etalează/Trump se pone de largo
    • Un inchizitor în căutare de culpe/ Un inquisidor en busca de un delito
    • Un secol de cruciade/Un siglo de cruzadas
    • Pericolul nord-corean:azi, nu,… mâine,cine știe ?/El peligro norcoreano: hoy no, mañana quizá
    • GENERAȚIA INTERNETULUI /LA GENERACION DEL INTERNET
    • A fost odată…/Érase una vez…
    • A pleca la timp/Marcharse a tiempo
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE IV
    • 0 CIUDATĂ TÂRGUIALĂ ÎNTRE KIM ȘI TRUMP/ EL EXTRAÑO REGATEO DE KIM Y TRUMP  
    • Banii nu aduc fericirea/El dinero no hace la felicidad 
    • Calea americană/The American Way 
    • CELE O MIE DE FEȚE ALE POPULISMULUI/LAS MIL CARAS DEL POPULISMO 
    • CRIZA IRANIANĂ FĂRĂ PASIUNE, NICI PROPAGANDĂ/LA CRISIS IRANÍ SIN PASIÓN NI PROPAGANDA
    • Exasperarea democraților/ Exasperación demócrata 
    • Fată în casă bună la toate/Chica para todo 
    • ÎNDRĂZNEALA PRUDENTĂ NORD-COREANĂ/LA PRUDENTE OSADÍA NORCOREANA
    • IRAN: LA CE AR SERVI UN NOU RĂZBOI ?/IRÁN: ¿Y PARA QUÉ UNA GUERRA? 
    • Legat de mâini, cu cenușă în cap… și Trump pentru multă vreme/Maniatado, con ceniza en la frente… y Trump para rato
    • MIZERABILUL JOC AL MIZERIEI/ EL MISERABLE JUEGO CON LA MISERIA
    • Mult procuror și puțină pricină/Mucho fiscal y poca causa
    • NOUA CRIZĂ IRANIANĂ/NUEVA CRISIS IRANÍ
    • O AMBASADOARE FEMINISTĂ FOARTE ACTIVĂ /UNA EMBAJADORA DE FALDAS TOMAR 
    • Politica vacilor slabe/Política de vacas flacas
    • Problema de nerezolvat a rasismului/El insoluble problema del racismo 
    • PRUDENȚĂ ȘI BRAVADE/PRUDENCIA Y BRAVATAS
    • RAȚIUNILE LUI TRUMP/LAS RAZONES DE TRUMP  
    • SI TRUMP FUERA DE GAULLE…/DACĂ TRUMP AR FI DE GAULLE…
    • Știe dar, nu răspunde/Si sabe, no contesta
    • UN TRUMP BÍBLICO/UN TRUMP BIBLIC
    • E frica sau graba?/¿Es la por o la pressa?
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE V
    • Acelerație virotică/ Aceleración vírica
    • Așa este, dacă așa vi se pare/Así es, si así os parece
    • BALTIMORE: NEGRU PRECUM CRIMA/BALTIMORE: NEGRO COMO EL CRIMEN
    • Candidata cui?/¿Candidata de quién?  
    • Candidatul improbabil/El candidato improbable
    • Caritatea începe cu noi înșine: afacerea politică/La caridad empieza por uno mismo: el negocio de la política  
    • Cele două Americi/Las dos Américas 
    • Celelalte ambarcațiuni improvizate /Las otras pateras 
    • Cenzura presei/Censura de prensa
    • Cronica din cealaltă Americă: procese care aduc milioane/Crónica desde la otra América: pleitos milenarios
    • Cronică din cealaltă Americă/Crónica desde la otra América
    • DE LA PING PONG, LA BIG BANG /DEL PING PONG AL BIG BANG
    • De la vacile sfinte, la vacile cu lapte/De vacas sagradas a vacas lecheras 
    • Democrați pentru Trump/Demócratas por Trump
    • Două convenții pentru două Americi/Dos convenciones para dos Américas 
    • DROGURI PENTRU TOȚI, BANI PENTRU PUȚINI/DROGAS PARA TODOS, DINERO PARA POCOS
    • ERDOGAN E MAI TARE DECÂT TRUMP /ERDOGAN LE PUEDE A TRUMP
    • FANTEZII ELECTORALE/FANTASIAS ELECTORALES
    • FRAGILA BOGĂȚIE A CHINEI/LA FRAGIL RIQUEZA DE CHINA
    • Frontierele COVID-ului/Les fronteres del covid
    • HONG KONG, PROBLEMĂ ÎMPĂRTĂȘITĂ/HONG KONG, PROBLEMA COMPARTIDO
    • Început agitat de campanie/Agitado inicio de campaña  
    • IRAN-SUA: DE CE 52/IRAN-EE.UU. : POR QUÉ 52  
    • IRAN, RĂUL INSTITUȚIONAL/IRÁN, EL MALVADO INSTITUCIONAL
    • IRAN: RĂDĂCINILE URII/IRÁN: LAS RAÍCES DEL ODIO
    • Isterii și putere/Histerias y poder  
    • MILIONARI ȘI SEPTUAGENARI/MILLONARIOS Y SEPTUAGENARIOS
    • Nu există inamic mic/No hay enemigo pequeño
    • O criză cu surprize financiare/Una crisi amb sorpreses financeres
    • O curte vraiște/Un patio revuelto 
    • Pe zi ce trece, știm tot mai puțin/Cada dia sabem menys
    • PLACIDO DOMINGO ÎN SUA ȘI ÎN EUROPA/DOS DOMINGOS Y DOS MUNDOS 
    • PRIETENI ÎN EMISFERĂ/AMIGOS EN EL HEMISFERIO 
    • PROST E CINE CREDE/TONTO, EL QUE SE LO CREA
    • RĂUL TUTUROR…/MAL DE MUCHOS…
    • SĂ FACEM LUNA MARE DIN NOU/VOLVER A HACER GRANDE LA LUNA
    • Scape cine poate/Sálvese quien pueda
    • SFÂNTUL BIDEN CONTRA FERICITULUI TRUMP/SAN BIDEN CONTRA BEATO TRUMP
    • SOCOTELILE PE DOS /LAS CUENTAS AL REVES 
    • SUA: O SOCIETATE FOARTE APRIGĂ/EE.UU: UNA SOCIEDAD DE ARMAS TOMAR 
    • Talibani americani/Talibanes americanos
    • Trump sărind într-un picior/Trump a la pata coja  
    • TRUMP, PREȘEDINTE DEMOCRAT/TRUMP, PRESIDENTE DEMÓCRATA 
    • UN POST ÎN CARE DAI FALIMENT ORICUM/CARGO DE FACASO OBLIGADO
  • LA PAGINA DE EUGEN HAC
    • SECȚIA AROMÂNĂ
    • ȘI TOT NOI LE SUNTEM DATORI !
    • STATUL SATANIC
    • 9 MAI – SINGURĂTATEA CRIMINALULUI
    • GÂNDIREA LUI PUTIN
    • ÎNCERCAREA DE DEPORTARE MASCATĂ A REFUGIAȚILOR UCRAINENI
    • PUTIN ȘI LAVROV AU AVUT DREPTATE!
    • ANSCHLUSS
    • DOMULE ZELENSKI, CEREȚI-I LUI PUTIN DESPĂGUBIRI DE RĂZBOI!
    • HOLOCAUSTUL CA „OPERAȚIUNE SPECIALĂ”
    • VLADIMIR: ORI EȘTI A MEA, ORI NU VEI FI A NIMĂNUI!
    • DOMNULE VOLODIMIR ZELENSKIY DĂ-L ÎN JUDECATĂ PE PUTIN!
    • PUTIN NEPUTINCIOSUL
    • LIMBAJUL INVERSAT: ISTERIE, E PREA CURÂND, NAZIȘTI, DROGAȚI, NEGOCIERI
    • MAESTRUL VALENTIN… NU MAI ESTE!
    • PUTINISMUL – NOUL NUME AL HITLERISMULUI
    • UNDELE SCURTE – O BREȘĂ PE CARE PUTIN NU O POATE CONTROLA
    • GALIONUL SAN JOSÉ – AUR, ARGINT ȘI PIETRE PREȚIOASE
    • OARE I-A PĂCĂLIT BIDEN ȘI PE ROMI ?
  • LA PAGINA DE GEORGES MOUSTAKI
    • GEORGES MOUSTAKI – METECUL
  • LA PAGINA DE MICHELANGELO BUONARROTI
    • MICHELANGELO – RIME – MANUSCRISUL DE LA ASHMOLEAN
    • MICHELANGELO – SILLOGE 6
  • LA PAGINA DE SAN FRANCESCO DI ASSISI
    • SFÂNTUL FRANCISC DE ASSISI – CÂNTECUL FRATELUI SOARE
  • LA PAGINA DE VALENTI POPESCU
    • LA OTRA CORRIENTE MIGRATORIA
    • VULNERABILITATEA FRONTIEREI TURCO-BULGARE
    • CEALALTĂ MIGRAȚIE
    • MISERIAS FRONTERIZAS BÚLGARAS
    • AYER CONTRA HOY
    • XENOFOBIA, SÍ PERO…
    • IERI ÎMPOTRIVA LUI AZI
    • XENOFOBIE, ÎNTR-ADEVĂR, ȘI TOTUȘI…
    • DRAMA MIGRATORIO A LA GRIEGA
    • SIRIA . LA PAZ CASI IMPOSIBLE
    • DRAMA REFUGIAȚILOR ÎN STIL GRECESC
    • ÎN SIRIA, PACEA ESTE APROAPE IMPOSIBILĂ
    • EL YEMEN SE LE INDIGESTA A ARABIA SAUDÍ
    • STRATEGIA STATULUI ISLAMIC ÎN LIBIA
    • ARABIEI SAUDITE… I S-A APLECAT DE ATÂTA YEMEN
    • LA ESTRATEGIA GUERRILLERA DE E.I. EN LIBIA
    • ARABIA, MÁS PASIÓN QUE LÓGICA
    • HEKMATYAR INTENTA VOLVER
    • ARABIA, MAI DEGRABĂ PASIUNE DECÂT LOGICĂ
    • HEKMATYAR VREA SĂ SE ÎNTOARCĂ
    • ¿ CRISIS SOCIALISTA O CRISIS POLÍTICA GENERAL ?
    • RĂZBOIUL PE CARE IRANUL ÎL DUCE ÎN SIRIA
    • CRIZĂ SOCIALISTĂ SAU CRIZĂ POLITICĂ GENERALĂ ?
    • LA GUERRA SIRIA DEL IRÁN
    • ISLAM : LA ÚLTIMA GUERRA FRATRICIDA
    • ISLAM : ULTIMUL RĂZBOI FRATRICID
    • QUIERO Y NO PUEDO EN LIBIA
    • VREAU DAR NU POT… ÎN LIBIA
    • GÜLLEN CONTRA ERDOGAN
    • GÜLLEN CONTRA ERDOGAN
    • LA MAFIA SE PASA A ERDOGAN
    • MAFIA TRECE DE PARTEA LUI ERDOGAN
    • CEA DE A DOUA REVOLUȚIE DIN TURCIA
    • LA SEGUNDA REVOLUCIÓN TURCA
    • NATALIA ERRE QUE ERRE
    • NATALIA CEA ÎNVERȘUNATĂ
    • SIRIA, PARADISUL BANDELOR
    • SIRIA, EL PARAÍSO DE LAS BANDERÍAS
    • INDEPENDENTISTA HASTA EN LA CAMA
    • INDEPENDENTISTĂ PÂNĂ ȘI ÎN PAT
    • DE LA HITLER LA TRUMP
    • DE HITLER A TRUMP
    • VALENTIN POPESCU – UN MARE JURNALIST SPANIOL
  • LA PAGINA DE VALENTI POPESCU II
    • CELELALTE ALEGERI IRANIENE/LAS OTRAS ELECCIONES IRANÍES
    • ADEVĂRATUL BREXIT/ EL AUTÉNTICO BREXIT
    • ALBANIA : A MAI RĂMAS VREUN NECORUPT ?/ALBANIA : ¿ QUEDA ALGUIEN POR CORROMPER ?
    • BELARUS ȘI-A PIERDUT RĂBDAREA/BIELORRUSIA HA PERDIDO LA PACIENCIA
    • ESCAPADA MILITARĂ A TURCIEI ÎN SIRIA/LA BREVE GUERRA TURCA DE SIRIA
    • MACEDONIA : ABSURDITATE MAJORĂ/MACEDONIA : ABSURDO MÁXIMO
    • RANCHIUNA FĂRĂ SFÂRȘIT /RENCORES INEXTINGUIBLES
    • ROMÂNIA… PITOREASCĂ/RUMANIA RIZA EL RIZO
    • TERORISM ÎN INDIA/TERRORISMO EN INDIA
    • U.E. CENTRIFUGĂ/LA U.E. CENTRÍFUGA
    • VIETNAM : CORUPȚIE ȘI IDEOLOGIE/VIETNAM : CORRUPCIÓN E IDEOLOGÍA
    • CARE BREXIT?/¿QUÉ BREXIT?
    • CU TOTUL ALTUL ESTE VALSUL PREȘEDINȚILOR…/EL VALS DE LOS PRESIDENTES ES OTRO…
    • EGO-UL ȘI RAȚIUNEA DE STAT /EL EGO Y LA RAZÓN DE ESTADO
    • ERDOGAN, COLECȚIONAR DE DUȘMANI/ERDOGAN, COLECCIONISTA DE ENEMIGOS
    • PICIOARELE DE LUT ALE LUI ERDOGAN/LOS PIES DE BARRO DE ERDOGAN
    • PSEUDO-VIRAJ SPRE STÂNGA ÎN RĂSĂRITUL EUROPEI /EL PSEUDO GIRO A LA IZQUIERDA DE EUROPA ORIENTAL
    • BREXIT-UL VĂZUT DINSPRE RĂSĂRITUL EUROPEI/EL BREXIT VISTO DESDE EL ESTE EUROPEO
    • ERDOGAN, PÂNĂ LA CAPĂT/ERDOGAN, A POR TODAS
    • MARXISM ÎN ELVEȚIA/MARXISMO EN SUIZA
    • AMARA REPATRIERE A AFGANILOR/AMARGA RETROMIGRACIÓN AFGANA
    • ARABESCURI PERSANE ÎN IRAK/ARABESCOS PERSAS EN IRAK
    • CIPRU, „RUTA CEA REA” A MIGRAȚIEI/CHIPRE, “RUTA MALA” DE LA MIGRACIÓN
    • DRAGOSTEA AMARĂ DINTRE RUSIA ȘI BELARUS/LOS DESAMORES DE RUSIA Y BIELORRUSIA
    • REFORMELE PE CARE LE ÎNTREPRINDE EGIPTUL/REFORMISMO EGIPCIO
    • ESTONIA : A ȘASEA OARĂ, DA!/ ESTONIA : A LA SEXTA VA LA VENCIDA
    • ESTONIA : AU VENIT RUȘII !/ESTONIA : HAN VUELTO LOS RUSOS
    • EMIGRAȚIE ȘI NEPĂSARE/ EMIGRACIÓN Y DESIDIA
    • BOSNIA ȘI TRECUTUL EI …ȚEAPĂN/BOSNIA Y EL PASADO TENAZ
      • GROZAVUL…S-A DAT PE BRAZDĂ!/DÓNDE DIJE DIGO, DIJE….
    • GROZAVUL…S-A DAT PE BRAZDĂ!/DÓNDE DIJE DIGO, DIJE….
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU III
    • CU BOGĂȚIE ÎȚI GĂSEȘTI ȘI PATRIE / UBI FORTUNA, IBI PATRIA
    • TOȚI ÎMPOTRIVA KURZILOR/TODOS CONTRA LOS KURDOS
    • ALEXANDRU CEL NESUFERIT/ALEJANDRO EL INCORDIANTE
    • AMINTIRI TRISTE/TRISTES RECUERDOS
    • ARMENIA, MAI DEGRABĂ INDIGNARE, DECÂT REVOLUȚIE /ARMENIA, MÁS INDIGNACIÓN QUE REVOLUCIÓN
    • AUSTRIA : ULCIORUL MERGE CE MERGE LA IZVOR, DAR …/AUSTRIA : TANTO VA EL CÁNTARO A LA FUENTE…
    • BREXIT CU FORCEPS/BREXIT CON FORCEPS
    • CAMERUN, ÎN PRAGUL RĂZBOIULUI CIVIL/CAMERÚN AL BORDE DE LA GUERRA CIVIL
    • CLEȘTE RUSO-TURC CONTRA UCRAINEI/PINZA RUSOTURCA CONTRA UCRANIA
    • CLOPOȚELUL PISICII IRLANDEZE/EL CASCABEL DEL GATO IRLANDÉS
    • DESIGUR, MAI MULTĂ COLABORARE MILITARĂ, ÎNSĂ…/MÁS COOPERACIÓN MILITAR, SÍ PERO…
    • ERDOGAN, ÎNCĂ ESTE FAVORIT/ERDOGAN, FAVORITO AÚN
    • EU, ULTIMUL SUMERIAN/YO, EL ÚLTIMO SUMERIO
    • GERMANIA : ATUNCI CÂND TREI SUNT, DE FAPT, PATRU /ALEMANIA: CUANDO UN TRIO SON CUATRO
    • ROHINGYA, ULTIMA MINORITATE/LOS ROHINGYA, LA ÚLTIMA MINORÍA
    • A FOST RĂU CU GADDAFI, DAR E MAI RĂU FĂRĂ EL/MAL CON GADDAFI, PEOR SIN ÉL
    • LA SÚPER VIKINGA/ LA SÚPER VIKINGA
    • QATAR : EXACT PE DOS !/QATAR : EL TIRO POR LA CULATA
    • A OMORÎ LA PREȚ DE SOLDURI/MATANZAS A PRECIO DE SALDO
    • ARABESCURI DINASTICE/ARABESCOS DINÁSTICOS
    • MICA MARE PROBLEMĂ COREANĂ/EL PEQUEÑO GRAN PROBLEMA COREANO
    • TURCOFOBIA DIN RĂZBOIUL CONTRA STATULUI ISLAMIC/LA TURCOFOBIA EN LA GUERRA CONTRA EL E.I.
    • ÎN CECENIA, HOMOSEXUALITATEA E LETALĂ/HOMOSEXUALIDAD LETAL EN CHECHENIA
    • BOSNIA : CELE DOUĂ FEȚE ALE ARABIZĂRII/BOSNIA : CARA Y CRUZ DE LA ARABIZACIÓN
    • REFORMA DIN SERBIA/SERBIA Y SU REFORMA
    • DISPAR COMUNITĂȚI DE CREȘTINI DIN TURCIA/PENURIAS CRISTIANAS EN TURQUÍA
    • QATAR: CAUZELE CRIZEI/LAS CAUSAS DE LA CRISIS QATARÍ
    • IRLANDA : STEAUA ORIENTULUI/IRLANDA : LA ESTRELLA DE ORIENTE
    • TERORISM ISLAMIC ÎN BALCANI/TERRORISMO ISLÁMICO EN LOS BALCANES
    • A PIERDUT TRENUL SOCIALISMUL ?/¿ HA PERDIDO EL TREN EL SOCIALISMO ?
    • UGANDA – FOARTE GENEROASĂ CU REFUGIAȚII/EL MAYOR CAMPAMENTO DE REFUGIADOS DEL MUNDO ESTÁ EN UGANDA
    • YEMENUL MOARE DE HOLERĂ /EL YEMEN SE MUERE DE CÓLERA
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU IX
    • A VOTA CU MAȚELE/VOTAR CON LAS TRIPAS
    • EVITÂNDU-I PE SOCIALIȘTI/EVITANDO A LOS SOCIALISTAS
    • GERMANO-ROMÂNUL IOHANNIS/EL GERMANO-RUMANO IOHANNIS
    • INDEPENDENȚA DE ARAMĂ/LA INDEPENDENCIA DE COBRE
    • IRAN: RĂU ENDEMIC/IRÁN : MAL ENDÉMICO
    • KOSOVO : GHERILA, AFARĂ !/KOSOVO : ¡ GUERRILLA, FUERA !
    • O FEMEIE LIBERALĂ ÎN ASCENSIUNE/LA LIBERAL EMERGENTE
    • POST BREXIT/POST BREXIT
    • PREȘEDINTĂ GRAȚIE… ULTRADREPTEI ?/¿ PRESIDENTA POR GRACIA DE… LA ULTRADERECHA ?
    • PROBLEMELE REFORMELOR SAUDITE/EL TRÁGALA DE LAS REFROMAS SAUDITAS
    • RADICALISM BRITANIC/RADICALISMO BRITÁNICO
    • SPD ÎN CĂUTAREA LUI ÎNSUȘI/EL SPD EN BUSCA DE SI MISMO
    • TURCIA: CORODAREA PUTERII/TURQUÍA: LA EROSIÓN DEL PODER
    • ZURICH: INDIGESTIE DE MAURI/ZURICH: INDIGESTIÓN DE MOROS
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU V
    • ABSURDITATEA CONFLICTULUI UCRAINEANO-MAGHIAR/ABSURDO CONFLICTO UCRANIANO-MAGYAR
    • ASTA DA ! …DREPTATE FĂCUTĂ DE POPOR !/ESO SÍ QUE ES JUSTICIA POPULAR
    • AURUL ANKAREI/EL ORO DE ANKARA
    • CĂMILE ȚI-AI LUAT, CĂMILE MĂNÂNCI/CAMELLOS TIENES, CAMELLOS COMES
    • CONGO, UMBRA PRELUNGITĂ A LUI MOBUTU/CONGO, LA LARGA SOMBRA DE MOBUTU
    • DEMOCRAȚIE ÎN STIL TURCESC/DEMOCRACIA A LA TURCA
    • FRĂȚIA POLONO-FILIPINEZĂ/LA HERMANDAD POLACO-FILIPINA
    • FUNDAMENTALISM SAU NEPUTINȚĂ/FUNDAMENTALISMO O IMPOTENCIA
    • GERMANIA: CEVA IDEOLOGIE… ȘI MULT EGO/RFA: ALGO DE IDEOLOGÍA Y MUCHO EGO
    • KOSOVO ȘI RAȚIUNEA/KOSOVO Y LA RAZÓN
    • LETONIA: LOVITURĂ… PENTRU A CONTINUA LA FEL/LETONIA: VARAPALO PARA SEGUIR IGUAL
    • LIBIA, HAOS TOTAL/LIBIA, EL CAOS MÁXIMO
    • NU STRĂINII SUNT CAUZA/LOS FORASTEROS NO SON LA CAUSA
    • ORAȘUL CĂRUIA ÎI ESTE RUȘINE DE MADONNA/DONDE SE AVERGÜENZAN DE MADONNA
    • SCHISMA DIN ORIENT/EL CISMA DE ORIENTE
    • TĂTARII DIN TATARSTAN/LOS TÁRTAROS DEL TARTARISTÁN
    • UN «POST NO MORTEM” PENTRU CSU DIN BAVARIA/UN “POST NO MORTEM” PARA LA CSU BÁVARA
    • VARĂ ARABĂ/EL ESTÍO ÁRABE
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VI
    • 1918 – 2018, O SUTĂ DE ANI AMEȚITORI/1918 – 2018, CIEN AÑOS DE VÉRTIGO
    • ACOLO UNDE DRAGOSTEA SE MĂSOARĂ PRIN…COARNE/DÓNDE EL AMOR ES CUESTIÓN DE CUERNOS
    • ASTA DA DIVERSITATE !/¡ ESO SÍ QUE ES DIVERSIDAD !
    • AUTOCEFALIA BISERICII ORODOXE UCRAINIENE/EL PRIMER PATRIARCA DE LA IGLESIA UCRANIANA
    • CAPCANE JURIDICO-ELECTORALE CONGOLEZE/TRAMPAS JURÍDICO-ELECTORALES CONGOLEÑAS
    • COSTISITOAREA EXTINDERE SPRE RĂSĂRIT/LA COSTOSA AMPLIACIÓN AL ESTE
    • CURSURI UNIVERSITARE ȘI POLITICĂ/AULAS Y POLÍTICA
    • GRECIA: PIAȚA ELECTORALĂ/GRECIA: EL MERCADO ELECTORAL
    • IVIRI ALE UNEI OPOZIȚII EFICIENTE ÎN RUSIA/BROTES DE OPOSICIÓN EN RUSIA
    • KOSOVO: NU EXISTĂ, DAR ARE PROPRIA SA ARMATĂ /KOSOVO: EN EL LIMBO, PERO CON EJÉRCITO
    • MINSK: APĂSĂTOAREA PRIETENIE A RUSIEI/MINSK: LA OPRESORA AMISTAD RUSA
    • PACE ÎN AFGANISTAN, FĂRĂ AFGANISTAN/
    • RUSIA: POPORUL SUSȚINE CU BANI OPOZIȚIA/RUSIA: EL PUEBLO FINACIA LA OPOSICIÓN
    • VIESPAR ISRAELIAN/AVISPERO ISRAELÍ
    • ZIDURI ȘI IAR ZIDURI/MUROS Y MÁS MUROS
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VII
    • ALGERIA ÎȘI SCHIMBĂ STĂPÂNUL/ARGELIA CAMBIA DE AMO
    • ALGERIA: MAFIA PUTERII/ARGELIA: LA MAFIA DEL PODER
    • AMARA DRAGOSTE TURCO-CHINEZĂ/LOS AMARGOS AMORES CHINO-TURCOS
    • COLONIZAREA CHINEZĂ ÎN BALCANI/COLONIZACIÓN CHINA DE LOS BALCANES
    • DECLINUL BANCAR DE DRAGUL POLITICII/DECLIVE BANCARIO POR MOR DE LA POLÍTICA
    • EMINENȚA GRI A LUMII ARABE/LA EMINENCIA GRIS DEL MUNDO ÁRABE
    • ERDOGAN LE VREA PE TOATE/ERDOGAN VA A POR TODAS
    • IN SPATELE PERDELELOR VENEZOLANE/TRAS LAS BAMBALINAS VENEZOLANAS
    • INDEPENDENTISMUL UITAT/EL INDEPENDENTISMO OLVIDADO
    • ISRAEL ȘI RĂZBOIUL DIN NAGORNO KARABAH/ISRAEL Y LA GUERRA DE NAGORNO KARABAJ
    • ISRAEL: SPRE DREAPTA !/ISRAEL: A LA DERECHA, ¡ ARRE !
    • KAZAHSTAN: EU SUNT TOTUL/KAZAJISTÁN: YO SOY TODO
    • KIEV: O PREȘEDINȚIE DE DOUĂ MILIARDE/KIEV: UNA PRESIDENCIA DE 2.000 MILLONES
    • LIBIA: CINE POATE, POATE/LIBIA: QUIEN PUEDE, PUEDE
    • LIBIA: RĂZBOIUL CIVIL AL TUTUROR/LIBIA: LA GUERRA CIVIL DE TODOS
    • Mongolia: multă putere, dar justiție, ioc!/Mongolia: Mucho poder y poca justicia
    • NEGRU, NICI MĂCAR ÎN ISRAEL/NEGRO, NI EN ISRAEL
    • O GAURĂ NEAGRĂ NUMITĂ AFGANISTAN/UN AGUJERO NEGRO LLAMADO AFGANISTÁN
    • RFG: DIN NOU SPRE RĂSĂRIT/RFA : OTRA VEZ LA QUERENCIA AL ESTE
    • TURCIA DANSEAZĂ CU TIGRI /TURQUÍA BAILA CON TIGRES
    • ZIDUL PE CARE L-A DĂRÂMAT MOSCOVA/EL MURO QUE DERRIBÓ MOSCÚ
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VIII
    • 12 AUGUST 2019 – AMBARCAȚIUNE DE DE TIP KON-TIKI PENTRU MAREA EGEE/12 VIII 2019 – UNA KON-TIKI PARA EL EGEO
    • 149 la 0/149 a 0
    • AFRICA: ÎNCERCAREA MOARTE N-ARE/ÁFRICA: POR INTENTAR QUE NO QUEDE
    • ALA, BALA, PORTOCALA…/MATARILE, RILE, RO…
    • ARMENIA: INDIGESTIE DE PUTERE/ARMENIA : INDIGESTIÓN DE PODER
    • BALCANII NEDORIȚI/MALQUISTOS BALCANES
    • BIROCRAȚIA CONTRA REFUGIAȚILOR/BUROCRACIA CONTRA REFUGIADOS
    • CEVA E PUTRED ÎN REPUBLICA MOLDOVA/ALGO APESTA EN MOLDAVIA
    • CIPRU: AL CUI E GAZUL ?/CHIPRE: ¿DE QUIÉN ES EL GAS?
    • CONCURENȚĂ ÎN STIL BULGAR/COMPETENCIA “A LA BÚLGARA”
    • DANEMARCA: STÂNGA CU FUSTĂ/DINAMARCA: LA IZQUIERDA CON FALDAS
    • DOWNING STREET, 10: CASA …PUTERII/DOWNING STR., 10 : CASA DE… PODER
    • GRECIA CLANURILOR/LA GRECIA DE LOS CLANES
    • HONG KONG: CEALALTĂ FAȚĂ A REBELIUNII/HONG KONG: LA OTRA CARA DE LA REBELIÓN
    • JAVID, MAREA SPERANȚĂ A BREXIT-ULUI/JAVID, LA GRAN ESPERANZA DEL BREXIT
    • LECȚIA LUI SALVINI/LA LECCIÓN DE SALVINI
    • MAGNATUL NECUNOSCUT DIN RĂSĂRIT/EL DESCONOCIDO MAGNATE DEL ESTE
    • MOLDOVA: NICI CU TINE, DAR NICI FĂRĂ TINE …/MOLDAVIA: NI CONTIGO, NI SIN TI…
    • OMUL PĂCII DIN CORNUL AFRICII/EL HOMBRE DE LA PAZ EN EL CUERNO DE ÁFRICA
    • PATRIA MEA, ARMATA MEA/MI PATRIA, MI EJÉRCITO
    • RADICALISM ESTONIAN/ RADICALISMO ESTONIO
    • REGINA LESBIANĂ A FOTBALULUI/LA REINA LESBIANA DEL FÚTBOL
    • REVOLUȚIE SAU NEPUTINȚĂ ?/¿ REVOLUCIÓN O IMPOTENCIA ?
    • SIROFOBIA LUI ERDOGAN/LA SIRIOFOBIA DE ERDOGAN
    • SPD GERMAN LA FEL CA TOATE, DAR, CEVA MAI RĂU/EL SPD ALEMÁN COMO TODOS, PERO PEOR
    • SUDAN: UCENICUL VRĂJITOR/SUDÁN: EL APRENDIZ DE BRUJO
    • UNIUNEA EUROPEANĂ: SĂRACII AFARĂ !/UNIÓN EUROPEA : ¡ POBRES, FUERA !
    • YEMENUL INDIGEST/EL YEMEN INDIGESTO
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU X
    • AFRICA: CORUPE ȘI UCIDE/ÁFRICA: CORROMPER Y MATAR
    • CARANTINĂ ALBĂ, MOARTE NEAGRĂ/CUARENTENA BLANCA, MUERTE NEGRA
    • CELĂLALT CORONAVIRUS/EL OTRO CORONAVIRUS
    • CORONAVIRUS TOCMAI BUN PENTRU O ÎNCLEȘTARE/CORONAVIRUS DE ARMAS TOMAR
    • DECLINUL SOCIALISMULUI/EL DECLIVE SOCIALISTA
    • DEZASTRU SAUDIT ÎN YEMEN/  DEBACLE SAUDÍ EN YEMEN
    • DIN DEZERTOR NORD-COREAN, DEPUTAT SUD-COREAN/DE DESERTOR NORCOREANO A DIPUTADO SURCOREANO
    • DOMNIA URII/EL IMPERIO DEL ODIO
    • IRAN: CAPCANA PÂINII/IRÁN: LA TRAMPA DEL PAN
    • IRLANDA: NUMAI BANII NU SUNT DE AJUNS/IRLANDA: CON EL DINERO NO BASTA
    • KIEV: TRĂIASCĂ COVID-19!/KIEV: ¡VIVA EL COVID-19!
    • KOSVO: LUNGUL BRAȚ AMERICAN/KOSVO: EL LARGO BRAZO ESTADOUNIDENSE
    • NECAZURILE DREPTEI GERMANE/CUITAS DE LA DERECHA ALEMANA
    • PATRU CARICATURI POLITICE GROTEȘTI/CUATRO ESPERPENTOS POLÍTICOS
    • PIAȚA DE MIZERII/MERCADO DE MISERIAS
    • RAȚIUNILE NESĂBUINȚEI/LAS RAZONES DE LA SINRAZÓN
    • RFG: CINE POARTĂ VINA?/RFA: ¿DE QUIÉN ES LA CULPA?
    • RUTA APROAPE SOVIETICĂ A CHINEI/LA RUTA CASI SOVIÉTICA DE CHINA
    • SIRIA CARE NU SE MAI TERMINĂ/LA SIRIA DE NUNCA ACABAR
    • STARMER, LABURISTUL DE OȚEL/STARMER, EL LABORISTA DE ACERO
    • TALIBANI INDESTRUCTIBILI/TALIBANES INDESTRUCTIBLES
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU XI
    • „AXA” MUSULMANĂ/EL “EJE” MUSULMAN
    • AFGANISTAN: TRĂIASCĂ REVOLUȚIA/AFGANISTÁN: VIVA LA REVOLUCIÓN
    • AGUAS ETÍOPES/AGUAS ETÍOPES
    • BELARUS: O ȚARĂ CARE ÎȘI CAUTĂ TRECUTUL/BIELORRUSIA: UN PAÍS EN POS DE UN PASADO
    • CALEA CHINEZĂ SPRE HEGEMONIE/LA VÍA CHINA HACIA LA HEGEMONÍA
    • CELE TREI GRAȚII DIN MINSK/LAS TRES GRACIAS DE MINSK
    • COVID-19 ȘI SEZONIERII/COVID-19 Y LOS TEMPOREROS
    • CROAȚIA: CENTRISM AMAR/CROACIA: CENTRISMO AMARGO
    • ERDOGAN, LA FEL CA PUTIN/ERDOGAN, COMO PUTIN
    • GAZUL DISCORDIEI/EL GAS DE LA DISCORDIA
    • LIBAN, A FOST ODATĂ…/LÍBANO, ÉRASE UNA VEZ…
    • LIBIA: RĂZBOIUL TUTUROR/LIBIA: LA GUERRA DE TODOS
    • MINSK: PĂCATE ALE DICTATURII/MINSK: PECADOS DE DICTADURA/
    • NECAZURILE VIROTICE ALE SAUDIȚILOR/CUITAS VÍRICAS DE LOS SAUDÍES
    • POLITICI ȘI CALCULE POLITICE CU HAGIA SOPHIA/POLÍTICAS Y POLITIQUEOS CON HAGIA SOPHIA
    • QUANTUM DE BESTIALITATE/QUANTUM DE BESTIALIDAD
    • RIGODON-UL COREAN/EL RIGODÓN COREANO
    • SĂ-L ADORĂM PE BAAL/ADOREMOS A BAAL
    • SIRIA: COVID-19 ȘI ISRAEL, ÎMPOTRIVA IRANULUI/SIRIA: COVID-19 E ISRAEL, CONTRA IRÁN
    • SOLEIMANI, MITUL ÎMPĂRTĂȘIT/SOLEIMANI, EL MITO COMPARTIDO
    • UN PREȘEDINTE ETERN/PRESIDENTE ETERNO
    • Vaccinuri electorale/Vacunas electorales
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU XII
  • MISCELANEA
    • ARAD – PRIMA CAPITALĂ A MARII UNIRI
    • FÂNTÂNA DORINȚELOR ȘI CENTURA LUI KUIPER… SE LASĂ FOTOGRAFIATE DE NASA
    • FERMA ANIMALELOR – UN SPECTACOL EVENIMENT
    • PASCUA DE RESURRECCIÓN ORTODOXA
    • ¿Por qué SEMANA ILUMINADA?
    • DE EXEMPLU, DE PILDĂ şi… SPRE EXEMPLIFICARE
    • DECLINUL ALBINELOR
    • LIMBA ROMÂNĂ, LIMBĂ NEOLATINĂ !
    • NIVEL-NIVELURI ȘI NIVELĂ-NIVELE
    • ¡Este país de mierda… !
    • ¿Por qué es Rumanía una isla de latinidad?
    • CUVINTE DIN SPANIOLA MEDIEVALĂ PĂSTRATE… ÎN ROMÂNĂ !
    • Gramatica lui Nebrija – La Gramática de Nebrija
    • Zgomotina și efectele ei
    • PETALOS – UN SUPERB CUVÂNT NOU NĂSCUT
    • VOCATIVUL DESPECTIV:Doamna!… Domnu´!
  • NOSTRADAMUS – PROFEȚII
    • NOSTRADAMUS, II, 34 (INVADAREA UCRAINEI ?)
  • ODYSSEAS ELYTIS – POEME
    • Odysseas Elytis – O singură rândunică
    • Primăvara, dacă n-o găseşti, ţi-o faci
  • PARABOLELE LUI IISUS II
    • PARABOLELE LUI IISUS (L) – IISUS HRISTOS – DUMNEZEUL REFUGIAT
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLIV) – DUMNEZEUL ASCET
    • PARABOLELE LUI IISUS (XL) – EXORCIZAREA DE LA GADARA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLII) – BOGATUL FĂRĂ NUME ȘI SĂRACUL LAZĂR
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLIII) – RABINUL CEL DREPT ȘI BUNUL SAMARITEAN
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVI) – TALENTAȚII VOR MOȘTENI ÎMPĂRĂȚIA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVII) – FEMEIA CARE NU PUTEA PRIVI CERUL
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVIII) – DEZMOȘTENIȚII, COMESENII LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLXI) – IISUS REGE AL ISRAELULUI ȘI MÂNTUITORUL LUMII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIX) – PARABOLA SEMĂNĂTORULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVII) – OMUL HARIC
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVIII) – EPIFANIA DE LA NAIN
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVI) – RABINUL CARE PREDICĂ DIN BARCĂ
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIV) – BOTEZUL ȘI NAȘTEREA DE SUS
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXV) – URMAREA LUI HRISTOS ȘI ACTIVAREA ÎMPĂRĂȚIEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIII) – IISUS ATOTȚIITORUL, TEMELIA ȘI COROANA CREAȚIEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXII) – URMAREA LUI IISUS, CHEIA MÂNTUIRII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXI) – IERTAREA DE ZECE MII DE TALANȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXX) – LECȚIA PE CARE N-AU ÎNVĂȚAT-O UCENICII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXIX) – TEOFANIILE
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVI) – CURAJ, FIULE, AI ÎNCREDERE, IERTATE-ȚI SUNT PĂCATELE !
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVIII) – INIȚIEREA CELUI DE-AL DOILEA CERC
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXV) – DEMONII ȘI PORCII DEMETREI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVII) – IISUS RESTAURATORUL
    • PARABOLLE LUI IISUS (XXIV) – CREDINȚA, CHEIA INTRĂRII ÎN LUMEA LUI DUMNEZEU
  • POEZIE ȘI BUCĂTĂRIE
    • POEZIE ȘI BUCĂTĂRIE DE SFÂNTUL VALENTIN
    • Poezie și bucătărie de… Dragobete
  • POVEȘTILE LUI HANS CHRISTIAN ANDERSEN
    • Băiatul cel poznaș/The Naughty Boy
    • OMUL DE ZĂPADĂ/THE SNOW MAN
    • TALISMANUL/THE TALISMAN
  • RUMI
    • RUMI, ODE MISTICE, 340
  • SONETELE LUI WILLIAM SHAKESPEARE
    • SHAKESPEARE – Sonetul 14
    • SHAKESPEARE – Sonetul 2
    • SHAKESPEARE – SONETUL 3
    • SHAKESPEARE – Sonetul 34
    • SHAKESPEARE – SONETUL 4
    • SHAKESPEARE – SONETUL V
    • SHAKESPEARE – SONETUL X
    • SHAKESPEARE – SONETUL XIII
    • SHAKESPEARE – SONETUL IX
    • SHAKESPEARE – SONETUL VI
    • SHAKESPEARE – SONETUL VII
    • SHAKESPEARE – SONETUL VIII
    • SHAKESPEARE – SONETUL XI
    • SHAKESPEARE – SONETUL XII
    • SHAKESPEARE – SONETUL XV
    • SHAKESPEARE, SONETUL 1
    • Sonetul 102 – Și eu, ca Philomela…
    • WILLIAM SHAKESPEARE ȘI ADEVĂRATA SA DRAGOSTE – SONETUL 107
  • TRISTAN ȘI ISOLDA – GOTTFRIED DE STRASBOURG
    • GOTTFRIED DE STRASBOURG – TRISTAN ET ISOLDE/TRISTAN ȘI ISOLDA (FRAGMENTE)
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU IV
    • EUROPA DE AZI, PE DINĂUNTRU ȘI PE DINAFARĂ/LA EUROPA DE HOY, POR DENTRO Y POR FUERA
    • GAZE NATURALE ISRAELIENE CARE NU PREA SE VÂND/GAS ISRAELÍ DE MAL VENDER
    • GREU MAI E SĂ FII FIUL LUI PAPÁ!/ES DIFÍCIL SER HIJO DE PAPÁ
    • IRANUL TROZNEȘTE/IRÁN CRUJE
    • ISRAEL: PORUMBELUL PĂCII ESTE O BUFNIȚĂ/ISRAEL: LA PALOMA DE LA PAZ ES UN MOCHUELO
    • KURDOFOBIA LUI ERDOGAN/LA KURDOFOBIA DE ERDOGAN
    • MAI BINE MORT DECÂT VIU/MEJOR MUERTO QUE VIVO
    • MARIHUANA ALBANEZĂ/MARIHUANA ALBANESA
    • MOȘTENIREA BLESTEMATĂ/LA HERENCIA MALDITA
    • PARADOXURI COMUNITARE/PARADOJAS COMUNITARIAS
    • PARADOXURI TURCEȘTI/PARADOJAS TURCAS
    • PEKIN: PRIETEN DE SUFLET/PEKÍN: EL AMIGO DEL ALMA
    • POLONIA, ÎNTRE JUSTIȚIE ȘI PUTERE/POLONIA, ENTRE LA JUSTICIA Y EL PODER
    • R.F.G.: MOTIVE PENTRU ȘI ÎMPOTRIVA UNEI ALIANȚE/RFA: RAZONES Y SINRAZONES DE UNA ALIANZA
    • ROMÂNIA: CANIBALISM POLITIC/RUMANIA: CANIBALISMO POLÍTICO
    • RUSIA – TROPĂITUL PE LOC/EL PIAFAR RUSO
    • SCHOLZ, EMINENȚA GRI/SCHOLZ, LA EMINENCIA GRIS
    • SINGURĂTATEA POLITICĂ A KURZILOR/LA SOLEDAD POLÍTICA DE LOS KURDOS
    • SIRIA : AȘA PRIETENI SĂ AI /SIRIA : AMIGOS ASÍ TENGAS  
    • SIRIA, RĂZBOAIELE CARE NU SE MAI TERMINĂ/SIRIA, LAS GUERRAS DE NUNCA ACABAR
    • SIRIA: PRIETENI, DAR, NU LA NEVOIE/SIRIA : AMIGOS DE QUITA Y PON
    • TURCIA ÎI ATACĂ ȘI PE KURZII DIN IRAK/TURQUÍA ATACA A LOS KURDOS DEL IRAK
    • VEȘNICUL YEMEN /YEMEN ETERNO
    • VIJELIA VIENEZĂ/EL VENDAVAL VIENÉS
    • ZIMBABWE, DEDESUBTURILE/ZIMBABUE, EL TRASFONDO
    • MONEDA EURO CA PANACEU UNIFICATOR/EL EURO COMO PANACEA UNITARIA
    • RECTIFICARE ÎN STIL POLONEZ/RECTIFICAR A LO POLACO
    • ANO DECLANȘEAZĂ ALARMELE/ANO DISPARA LAS ALARMAS/ANO DISPARA LAS ALARMAS
  • PARABOLELE LUI IISUS I
    • PARABOLLE LUI IISUS (XXIII) – ISPITIREA VĂZULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXI) – MISIUNEA APOSTOLILOR: SALVAREA LUMII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXII) – CEI TREI UCENICI SPECIALI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XX) – IISUS – NEMURIREA ȘI CUNOAȘTEREA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIX) – IISUS, COREGENTUL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVIII) – IISUS, TRIMISUL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVII) – SEMINȚELE CUNOAȘTERII LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVI) – IISUS AJUTORUL PE CARE NU-L MAI AȘTEPȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XV) – TAINA MORMÂNTULUI GOL
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIV) – PREGĂTIREA APOSTOLILOR ȘI DEZVĂLUIREA SFINTEI TREIMI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIII) – IISUS – LOGOS-UL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XII) – UNGEREA DIN BETANIA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XI) – Și i-a spus femeii: fie-ți ție iertate păcatele
    • PARABOLELE LUI IISUS (X) – CODUL ÎMPĂRȚIEI LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (IX) – URMAREA LUI HRISTOS – ACTIVAREA ÎMPĂRĂȚIEI LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (VIII) – BUNUL PĂSTOR
    • PARABOLELE LUI IISUS (VII) – FIUL LUI DUMNEZEU ȘI FIUL OMULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (VI) – POSTITORUL PREFĂCUT
    • PARABOLELE LUI IISUS (V) – PARABOLA ÎNFRICOȘATEI JUDECĂȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (IV) – IERTAREA FIULUI RISIPITOR
    • PARABOLELE LUI IISUS (III) – RUGĂCIUNEA VAMEȘULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (II) – CANANEANCA ȘI PUTEREA STĂRUINȚEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (I) – MÂNTUIREA LUI ZAHEU
  • DOCUMENTALES I
    • BARBAR – AJAM – NEMETS
    • CÂND A FOST DESCOPERITĂ AMERICA?
    • CODUL LUI EL GRECO
    • MĂRȚIȘORUL SAU ÎMBUNAREA LUI MARTE
    • NUNTĂ – CUNUNIE – CĂSĂTORIE
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ I – CRUCEA
    • CEL MAI VECHI VIN DIN LUME
    • DOCHIA – O AMINTIRE A MARII ZEIȚE
    • DUH – RUAH – PNEVMA
    • FEBRUARIE II – DE LA LUPERCALII LA VALENTINE’ S DAY
    • IANUARIE – LUNA LUI IANUS – ÎNCEPUTUL CEL BUN
    • PEȘTERILE DIN YUCATAN – UN TUNEL AL TIMPULUI
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ II – SVASTICA
    • Secretul mormântului neolitic de la Dirós
    • TEMPLUL ZEULUI FĂRĂ CHIP DE LA AIN DARA
    • ANUL NOU I – ANUL NOU DE TOAMNĂ: SAMHAIN ȘI SÂMEDRU
    • FEBRUARIE I – LUNA PURIFICĂRILOR ȘI A ÎNTOCMIRII PERECHILOR – DRAGOBETE
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ III – SPIRALA
    • MOAȘĂ – MOȘ- MOȘIE
    • CODUL LUI HOMER
    • El Código de Homero
    • SÂNZIENE – DRĂGAICE – RUSALII (Noaptea Sfântului Ioan și sabia de Toledo)
    • SEMNUL LABIRINTULUI (I)
    • TEZAURE: PIETROASA ȘI GUARRAZAR
    • Lumina de Paște de la Ierusalim
    • MOŞ CRĂCIUN… SANTA CLAUS („SFÂNTUȚ CULIȚĂ”)? NICIDECUM !
    • ANUL NOU (III) – ANUL NOU DE PRIMĂVARĂ
    • NAȘTEREA DOMNULUI
    • SEMNUL LABIRINTULUI (II) – LABIRINTUL CATEDRALELOR
    • SEMNUL LABIRINTULUI III – LABIRINTUL TEOLOGILOR
    • VINUL – PHARMAKON-UL MEDITERANEI
  • DOCUMENTALES II
    • Argentina, ţara care s-a redresat prin forţe proprii
    • CÂND A FOST DESCOPERITĂ AMERICA?
    • ERT DE DUPĂ ERT
    • Historia del Servicio Español de Radio Rumanía Internacional
    • Eduardo Galeano și poveștile Americii Latine
    • REGELE SPANIEI, JUAN CARLOS I, RENUNȚĂ LA TRON ÎN FAVOAREA FIULUI SĂU, FELIPE
    • BREVE HISTORIA DE LOS COMIENZOS DE LA RADIO EN RUMANIA
    • 95 de ani de la prima transmisiune radio destinată publicului – Enrique Telémaco Susini, părintele conceptului de radio
    • DESFIINȚAREA RADIOTELEVIZIUNII PUBLICE DIN GRECIA SAU ÎN SPATELE ECRANULUI NEGRU
    • PRINȚUL AURULUI ȘI MĂRTUISITORUL LUI HRISTOS
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE III
    • Acasă, pentru a se odihni/A casa de descansar
    • NAȘUL VENEZOLAN /EL PADRINO VENEZOLANO
    • NUNTĂ COREANĂ /BODAS COREANAS
    • PARADOXURI AMERICANE/PARADOJAS AMERICANAS
    • PENDULUL TURCO-AMERICAN/EL PÉNDULO TURCO-AMERICANO
    • PENTRU TOATE GUSTURILE/PARA TODOS LOS GUSTOS
    • PODGORIA RUSEASCĂ A WASHINGTONULUI/LA PARRALA RUSA DE WASHINGTON
    • SALVATORI AI PATRIEI?/¿SALVADORES DE LA PATRIA?
    • SINGURĂTATEA LUI TRUMP/LA SOLEDAD DE TRUMP
    • Zidul discordiei/La muralla de la discordia
    • Cei o sută de mii de fii ai Sfântului Jeff/Los cien mil hijos de San Jeff
    • FRĂȚIA CIUDATĂ /LA EXTRAÑA HERMANDAD
    • Hispanii se roagă la fel/Los hispanos rezan igual
    • REGATUL CELUI RĂU/EL REINO DEL MAL
    • Trump, între cer și infern/Trump, entre el cielo y el inferno
    • Cenușăreasa și tatăl vitreg/La cenicienta y el padrastro
    • PACIFISMUL PRAGMATIC AL LUI KIM/EL PRAGMATICO PACIFISMO DE KIM
  • MISCELANEA BIBLICA
    • DE LA OUL COSMIC LA OUL DE PAȘTE
    • DE LA PESAH LA PAŞTE (II) – PAŞTELE LUI IISUS
    • FLORIILE – SĂRBĂTOAREA INTRĂRII LUI IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM
    • SEFER MASA’OT – CARTEA CĂLĂTORIILOR – Binyamin de Tudela
    • DE LA PESAH LA PAŞTE (I) – PAŞTELE LUI MOISE
    • IUDAISMUL – O CULTURĂ A MIDRAŞ-ULUI, O CULTURĂ A PIETĂŢII
  • KAVAFIKA/ΚΑΒΑΦΙΚΑ
    • «Nous n’osons plus chanter les roses»
    • AȘTEPTÂNDU-I PE BARBARI/ΠΕΡΙΜΕΝΟΝΤΑΣ ΤΟΥΣ ΒΑΡΒΑΡΟΥΣ
    • CÂND SE TREZESC
    • KAVAFIS – AEDUL
    • KAVAFIS – LA JEUNESSE BLANCHE
    • KAVAFIS – PE STRADĂ
    • Kavafis – Zile din 1909, ’10, și ’11
    • KAVAFIS – 27 IUNIE 1906, ORA 2 P.M./27 ΙΟΥΝΙΟΥ 1906, 2 Μ.Μ.
    • KAVAFIS – CÂT POȚI
    • KAVAFIS – CUVÂNT ȘI TĂCERE (1892)
    • KAVAFIS – DECEMBRIE 1903
    • KAVAFIS – ÎN CASA SUFLETULUI
    • KAVAFIS – ITACA – UN POEM GNOSTIC
    • KAVAFIS – LUMEA DE DINCOLO ȘI „CE-A MAI RĂMAS DE SPUS, ÎN HADES, CELOR DE JOS, O SĂ LE SPUN.”
    • KAVAFIS – NĂSCUTE ATUNCI, ACOLO…/Η ΑΡΧΗ ΤΩΝ
    • KAVAFIS – NOTE DESPRE POEZIE ȘI MORALĂ, VIII
    • KAVAFIS – O JUMĂTATE DE ORĂ/ΜΙΣΗ ΩΡΑ
    • KAVAFIS – UNUL DIN ZEII LOR/ΕΝΑΣ ΘΕΟΣ ΤΩΝ
    • KAVAFIS – ZILE DIN 1903
    • KAVAFIS, CEI ȘAPTE SFINȚI TINERI DIN EFES ȘI MĂRTURISIREA ÎNVIERII
    • KAVAFIS, EPOSUL INIMII, DIN SERTAR, M-AM ASCUNS…
    • MORMÂNTUL GRAMATICULUI LYSIAS
    • PLĂCERE/ΗΔΟΝΗ ȘI DEPARTE/ΜΑΚΡΥΑ
    • ÎN LUNA ATHYR
    • Un tânăr, al Artei Cuvântului, în al 24-lea an al său
    • MAREA ÎN ZORI
    • ÎNȚELEPȚII… CELE CE SE APROPIE
    • Pe la nouă și Am înțeles
    • IDELE LUI MARTIE
    • PE UN ȚĂRM DIN ITALIA
    • TEODOT
  • HIEROGAMII… VEGETALE
    • LEURDA ȘI UNTIȘORUL. PRIMA HIEROGAMIE
    • ȘTEVIA ȘI SPANACUL – A DOUA HIEROGAMIE
    • LOBODA ȘI LEUŞTEANUL – A TREIA HIEROGAMIE
    • PĂPĂDIA ȘI SOVÂRVUL – A PATRA HIEROGAMIE
    • MENTA ȘI TARHONUL – A CINCEA HIEROGAMIE
  • IERBURI ȘI MIRODENII
    • GHIMBIRUL – RĂDĂCINA CARE NE STATORNICEȘTE
    • MUȘTARUL – SIMBOLUL PIETREI FILOSOFALE
    • SCORŢIŞOARA – MIRODENIA CRĂCIUNULUI
    • USTUROIUL DE IARNĂ – ZEUL FOCULUI INTERIOR
    • VANILIA – ESENȚA ÎMBRĂŢIŞĂRII FĂRĂ SFÂRŞIT
    • VANILIA – MIRODENIA ANULUI NOU
    • CUIȘOARELE – ESENȚA IUBIRII ABIA ÎNMUGURITE
    • CUIȘOARELE ȘI NUCȘOARA – HIEROGAMIE DE IARNĂ
    • HREANUL – CĂLĂUZA SPRE CUNOAȘTEREA DE SINE
    • SCORŢIŞOARA – ESENȚA PARADISULUI
    • CEAPA – PÂNTECUL ÎN CARE SE … COACE SPIRITUL NOSTRU ÎNALT
    • NUCȘOARA – ESENȚA CUNOAȘTERII DE SINE
    • ANASONUL STELAT – ESENȚA ADEVĂRATEI SEDUCȚII
    • ANASONUL MEDITERANEAN – ESENȚA MICILOR FERICIRI DE ACASĂ
    • TARHONUL – IARBA ȘAMANILOR
    • LEUȘTEANUL – ESENȚA VENUSITĂȚII
    • MĂRARUL – ESENȚA TINEREȚII ȘI A ÎNFLORIRII
    • PĂTRUNJELUL – ESENȚA PUTERII DE VIAȚĂ ȘI A BĂRBĂȚIEI
    • CORIANDRUL–GUSTUL SUBLIM AL MANEI
  • IERBURILE AFRODITEI
    • MAGHIRANUL – IARBA MIRILOR
    • SOVÂRVUL – IARBA CASTEI IUBIRI
    • ROSMARINUL – IARBA NUBILITĂȚII FERICITE
    • SALVIA – IARBA CARE DEȘTEAPTĂ SIMȚURILE ȘI MINTEA
    • MENTA – IARBA MINȚII
    • BUSUIOCUL – IARBA REGILOR
    • CIMBRIŞORUL – IARBA DUHULUI
    • CIMBRUL – IARBA CARE TE SATURĂ
    • LAVANDA – IARBA CĂMINULUI
    • ROINIȚA – IARBA INIMII
  • POVEȘTI GRECEȘTI
    • Cutea sau piatra răbdării/Η πέτρα της υπομονής
    • POVEȘTI CU ANIMALE
  • CAMINOS Y SENDEROS
    • Poeme de Donosti Bleddyn
    • O, DIVIN CREATOR !
    • No te enamores/Nu te îndrăgosti de o femeie care citește
  • ENTREVISTAS
    • EL FOLKLORE SEFARDÍ EN RUMANÍA/FOLCLORUL SEFARD ÎN ROMÂNIA
    • EL HEBREO ESTEREOTIPO-ESBOZO DE HISTORIA CULTURAL

ghemulariadnei

~ Site-ul care îți arată ieșirea din Labirint

ghemulariadnei

Publicaciones de la categoría: ANTROPOLOGIA

Cronică din cealaltă Americă/Crónica desde la otra América

03 lunes Ago 2020

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

America, economie, Jeff Bezos, New York, New York Times, politică, SUA, sărăcie, think tanks, Trump, USA Today, Wall Street Journal, Washington, Washington Post

A 5

Cronică din cealaltă Americă    Washington, Diana Negre

Cititorii noștri au avut și continuă să aibă ocazia de a citi, de a vedea sau a auzi la radio sau la televiziune ce gândesc jurnaliștii americani sau corespondenții acreditați în orașele Washington sau New York.

Acesta din  urmă este marele oraș cosmopolit al Americii și un loc vizitat frecvent  de turiști, în timp ce Washington este sediul guvernului federal, reședință a jurnaliștilor, are cea mai mare concentrație de avocați din lume și găzduiește un mare număr de „think tanks” –un fel de „tancuri ale gândirii”- în care, academicieni iluștri sau care aspiră la o asemenea condiție își folosesc pregătirea primită în universități de elită pentru a arăta restului lumii ce și cum să gândească.

A 1

Cele două orașe sunt foarte diferite: în timp ce New York este o junglă urbană suprapopulată, Washington este un oraș liniștit cu o populație cu densitate mică, dar cu venituri de înalt nivel al clasei mijlocii, cu parcuri și muzee gratuite, străzi străjuite de arbori, cu flori, din luna mai, până în noiembrie, când spectacolul vegetal se încheie cu o sărbătoare a toamnei în toată gama culorilor roșii.

   Cu toate diferențele lor de ritm și caracter, ambele metropole au în comun afinități politice: dacă New York-ul i-a dat, acum 4 ani, 79% din voturile sale democratei Hillary Clinton, Washington i-a luat-o înainte cu 91%.

A 2

În aceste două orașe apar cele mai influente ziare din țară: New York Times, citit și de redacțiile din toată lumea, și Washington Post, care acum este proprietatea milionarului Jeff Bezos, stăpânul firmei Amazon. Amândouă aceste ziare sunt lecturi obligatorii pentru elitele țării. Cu toate că USA Today și Wall Street Journal, cu tonuri politice mai nuanțate, au o circulație de câteva ori  mai mare, nu sunt acestea izvoarele din care se adapă corespondenții străini.

În Washington și New York, cu restaurantele lor internaționale, cu elitele lor intelectuale și centrele lor de influență, Donald Trump cu impolitețele sale produce respingere și chiar silă, care se reflectă zilnic în ziarele editate în aceste orașe.

Dar, la mai puțin de o oră de mers cu automobilul spre interior, există o altă țară ai cărei locuitori au puține privilegii și o slabă protecție în fața avatarelor, cum este de pildă pandemia, care a costat multe locuri de muncă, spre deosebire de funcționarii și experții din orașe care, pe lângă faptul că primesc salarii mult mai mari, lucrează în tele-muncă de acasă.

Tocmai acești privilegiați îi sfătuiesc să nu-și trimită copiii la școală sau să nu-și viziteze rudele, ceea ce are consecințe total diferite pentru elitele de la orașe, în comparație cu zonele rurale, unde mulți părinți nu au cunoștințele necesare pentru a-și putea ajuta copiii la lecțiile pentru școală, sau nu găsesc cu cine să-i lase atunci când sunt la muncă.

Sunt „cele două Americi” la care se tot referă oamenii politici progresiști și care doresc ștergerea diferențelor dintre elitele urbane puternice și locuitorii din imensele câmpii ce se întind de la Munții Apalași până la Munții Stâncoși, oameni care nu numai că au bani mai puțini, dar sunt conștienți că sunt disprețuiți  pentru că păstrează valori tradiționale ca patriotismul, religia sau familia.

A menține unite aceste două Americi, cu culturi, aspirații și posibilități diferite nu a fost niciodată ușor. Războiul de secesiune a fost o înfruntare între cei care aveau concepții opuse despre țara lor.

Atunci lupta s-a concentrat asupra sclaviei.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Crónica desde la otra América  Washington, Diana Negre

A 3

Nuestros lectores han tenido y tienen la oportunidad de leer en las páginas de este y otros diarios, o de ver y oír en las radios y televisiones de nuestro país, lo que piensan los periodistas norteamericanos y los residentes de las ciudades de Washington o Nueva York, donde viven nuestros corresponsales.

Esta última es la gran ciudad cosmopolita de América y lugar visitado con frecuencia por nuestros compatriotas turistas, mientras que Washington es la  sede del gobierno federal,  residencia de periodistas, tiene la mayor concentración de abogados del mundo y aloja un gran número de “think tanks” -algo así como “tanques del pensamiento”- en que académicos ilustres o con aspiraciones de serlo, utilizan la preparación recibida en las universidades de élite para decir al resto del mundo lo que debe pensar.

Ambas ciudades son muy distintas: mientras NY es una jungla urbana super densa, Washington es una ciudad tranquila con una población escasa en densidad, pero de alto nivel medio de ingresos, con parques y museos gratuítos y calles arboladas que exhiben sus flores, desde mayo hasta noviembre, cuando el espectáculo vegetal termina con el fin de fiesta otoñal en toda la gama de rojos.

A pesar de sus diferencias en ritmo y carácter, ambas metrópolis tienen en común sus afinidades políticas: si NY dio, hace 4 años, el 79% de sus votos a la demócrata Hillary Clinton, Washington se le adelantó con nada menos que el 91%.

A 4

En estas dos ciudades se publican los diarios más influyentes del país: El New York Times, leído también por las redacciones del mundo entero, y el Washington Post, ahora propiedad del millonario Jeff Bezos, dueño de Amazon. Ambos son lectura obligada para las élites del país.  Aunque el USA Today y el Wall Street Journal, de tono político más  matizado, tienen una circulación varias veces mayor, no son las fuentes de las que beben los corresponsales extranjeros.

En Washington y Nueva York, con sus restaurantes internacionales, sus élites intelectuales y sus centros de influencia, Donald Trump con sus malos modales produce rechazo y hasta repugnancia, que se refleja diariamente en los diarios editados en estas urbes.

Pero a poco más de una hora en coche hacia el interior, hay otro país cuyos residentes gozan de pocos privilegios y escasa protección ante avatares como la pandemia, que ha costado muchos puestos de trabajo, a diferencia de los funcionarios y expertos urbanos quienes, además de cobrar mucho más que ellos, están trabajando desde sus casas.

Estos mismos privilegiados les dicen que no manden a sus niños a la escuela o que no visiten a sus familias, lo que tiene unas consecuencias muy distintas para las élites urbanas que para las zonas rurales, donde muchos padres no tienen conocimientos suficientes para ayudar a sus hijos a seguir las clases, o no encuentran con quien dejarlos si ellos están trabajando

Son “las dos Américas” a las que tanto se refieren los políticos progresistas deseosos de reducir las diferencias entre las élites urbanas pudientes y los residentes de las vastas planicies que se extienden desde los Apalaches hasta las Rocosas, gente que no solo tienen menos dinero, sino que se saben menospreciados por mantener valores tradicionales como el patriotismo, la religión o la familia.

Mantener unidas estas dos Américas, de culturas, aspiraciones y posibilidades diferentes, no ha sido nunca fácil.  Ya la guerra de secesión enfrentó a quienes tenían conceptos opuestos de su país.

Entonces la lucha se centró en la esclavitud.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

https://ghemulariadnei.com/wp-content/uploads/2016/09/diana-molineaux.jpg?w=529

Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

AGUAS ETÍOPES/AGUAS ETÍOPES

03 lunes Ago 2020

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Addis Abeba, Egipt, Etiopia, Nilul Albastru, Omdurman, Renaissance

E 2

AGUAS ETÍOPES

În ultimele două secole – pentru a nu merge și mai  adânc – lumea a văzut conflicte dintre cele mai năstrușnice, de la războaie pornite de la o partidă de fotbal (între Salvador și Honduras, în secolul XX) până la înfruntări diplomatice pentru un motiv ca: „nu sunt de acord să porți acest nume” (Grecia – Macedonia) sau să vedem care limbă română e într-adevăr română (Republica Moldova – România, când s-a destrămat URSS). Lista o continuă în prezent Egiptul și Etiopia, care se dușmănesc, acum, din cauza timpului; a timpului necesar pentru umplerea cu apă a unui lac de acumulare.

Desigur că, în acest caz, nu este vorba despre un lac de acumulare oarecare, ci de unul gigantic – cu o capacitate maximă de 74.000 milioane de metri cubi de apă – „Renaissance”, construit de Etiopia pe teritoriul său, pe cursul Nilului Albastru. A vorbi despre Nilul Albastru înseamnă a vorbi de supraviețuirea celor o sută de milioane de locuitori ai Egiptului, o țară care reușește să trăiască în deșert numai datorită Nilului. Și, prin urmare, viteza cu care se va umple „Renaissance” a devenit o chestiune aproape de viață sau de moarte pentru Egipt și Etiopia.

Marele fluviu african – cu o lungime de 6.500 km – e alimentat, în principal de doi afluenți care se varsă în el, în Omdurman (Sudan): Nilul Alb, care izvorăște în Uganda, cu o lungime considerabilă, y și Nilul Albastru, care curge din Etiopia pe o lungime cât jumătate din fratele său ugandez, însă aduce cam 85% din debitul total.

E 3

Cei din Addis Abeba vor ca totul să meargă cât mai repede pentru a pune în funcține barajul: între 3 și 5 ani; În schimb, la Cairo, se consideră că între 7 și 10 ani va fi „o viteză mortală”; deoarece dintre cei doi afluenți ai Nilului, tocmai Nilul Albastru, care izvorăște în Etiopia aduce cea mai mare cantitate de apă fluviului care irigă Egiptul.

Acumularea apei timp de 7 ani ar însemna o reducere a debitului Nilului în tot acest răstimp cu 25%. Este o reducere care va avea ca efect o scădere a producției agricole și piscicole la fel de mare sau poate și mai mare, precum și o creștere a salinității apelor de la vărsarea Nilului, dar și riscul ca întreaga Deltă a Nilului să sece.

Sunt riscuri să izbucnească și foametea în Egipt, și într-o măsură mai mică, în Sudan. Dar, pentru Addis Abeba, intrarea în funcțiune a barajului cu cele 13 turbine ale sale ar însemna un mare pas înainte în domeniul economic. Nu numai că s-ar îmbunătăți finanțele țării prin vânzarea excedentului de energie electrică, dar această abundență energetică ar accelera industrializarea țării și ar face posibil ca mai mult de jumătate din populația țării să aibă acces la electricitate. Căci Etiopia are mare nevoie de prosperitate economică, deoarece marea majoritate a populație are venituri de aproximativ 60 $ pe lună.

Încurcătura cu exploatarea apelor Nilului și a afluenților săi vine din două vechi probleme africane. Prima și cea mai veche este politica de rea vecinătate care a prevalat în istoria continentului. Și cea de a doua, mai recentă, este că din punct de vedere juridic multe dintre acordurile internaționale asupra apelor Nilului derivă din tratatele din era colonială (1929), când nimeni nu-și imagina posibilitatea ca Africa să se industrializeze vreodată.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

AGUAS ETÍOPES

E 4

En los últimos dos siglos – para no remontarme más atrás – el mundo ha visto conflictos de lo más esperpéntico, desde guerras por un partido de futbol (Salvador – Honduras en el siglo XX) hasta enfrentamientos diplomáticos por un quítame allá ese nombre (Grecia – Macedonia) o ver qué idioma rumano es realmente rumano (República de Moldavia – Rumanía, tras el hundimiento de la URSS). La lista la acaban de ampliar ahora Egipto y Etiopía, enemistados a causa del tiempo; del tiempo necesario para llenar un embalse.

Claro que en este caso no se trata de un embalse cualquiera, sino del gigantesco – capacidad máxima: 74.000 millones de metros cúbicos de agua – “Renaissance” que ha construido Etiopía en su territorio sobre el curso del Nilo Azul. Y hablar del Nilo Azul es tanto como hablar de la supervivencia de los 100 millones de habitantes de Egipto, un país que vive en el desierto únicamente gracias al Nilo. Y, consecuentemente, la velocidad a que se va llenar el “Renaissance” se ha transformado en una cuestión de casi vida o muerte para Egipto y Etiopía.

E 1

El gran río africano – 6.500 km de recorrido – vive básicamente de dos afluentes que desembocan en él en Omdurman (Sudán): el Nilo Blanco, que nace en Uganda, con un largo camino, y el Nilo Azul, que fluye desde Etiopía a lo largo de la mitad del trecho de su hermano ugandés, pero aporta el 85% del caudal total.

En Addis Abeba quieren ir todo lo deprisa que se pueda con la puesta en marcha de la presa: de 3 a 5 años; en El Cairo, en cambio, consideran que de 7 a 10 años son ya una “velocidad mortal” para Egipto, ya que, de los dos afluyentes del Nilo – el Nilo Blanco, que nace en Uganda, y el Nilo Azul, procedente de Etiopia-, este último suministra el 85 por ciento de todo el agua que fluye anualmente por el gran río que irriga Egipto.

Y es que un embalsamiento de 7 años ya significaría una reducción del caudal total del Nilo durante este tiempo, en un 25%. Esta es una reducción que repercutiría en una merma de la producción agraria y pesquera igual o mayor, así como una salinización de las aguas de la desembocadura del Nilo, amén del riesgo –grande- de una desecación del amplio delta de este río.

Son riesgos y eventuales hambrunas para Egipto y, en menor, medida para Sudán. Pero para Addis Abeba una pronta entrada en servicio de la presa y sus 13 turbinas significaría un gran paso adelante económico. No solo mejorarían las finanzas del país con la venta de los excedentes eléctricos, sino que esta abundancia energética aceleraría la industrialización del país y permitiría que acceda al suministro eléctrico más de la mitad de la población que hoy en día no lo tiene. Y las mejoras económicas las necesita Etiopía como nadie ya que poco menos de la mayoría de la población vive con ingresos de 60 $ mensuales,

El embrollo del aprovechamiento del Nilo y sus afluentes arranca de dos viejos problemas africanos, Uno, el más antiguo, es la política de mala vecindad que ha prevalecido en la historia del Continente. Y la otra, más reciente, es que jurídicamente muchos de los acuerdos internacionales sobre las aguas del Nilo proceden de los tratados de la era colonial (1929), cuando nadie se imaginaba la posibilidad de una industrialización de África.

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.

VALENTIN POPESCU

Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

POLITICI ȘI CALCULE POLITICE CU HAGIA SOPHIA/POLÍTICAS Y POLITIQUEOS CON HAGIA SOPHIA

26 domingo Jul 2020

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Aghia Sofia, Atatürc, Erdogan, islamizare, istorie, Mediterana, Mehmet Fatih, politică, Sfânta Sofia, Turcia

V 19

POLITICI ȘI CALCULE POLITICE CU HAGIA SOPHIA

 Istoria lăcașului de cult Sfânta Sofia – Aghia Sofia – în greacă – din Istambul a avut mereu de a face atât cu credința, cât și cu politica. Chiar și acum, când președintele Erdogan redă lăcașul serviciului religios, această legătură cu politica este foarte vizibilă.

V 5

Ridicată aproximativ între anii 346-360 de Constantin cel Mare și de fiul său Constanțiu (și reinaugurată de Iustinian în anul 537) ca mândrie a creștinării Imperiului Roman, a fost transformată, în 1453 – anul când Constantinopolul a fost cucerit de sultanul Mehmet Fatih – în moschee, pentru a arăta lumii  puterea Imperiului Otoman. Iar, în 1934, din ordinul marelui reformator turc Atatürc, din moschee a devenit muzeu, atât pentru a dovedi laicizarea Turciei moderne, cât și pentru a face să eșueze expansionismul bulgar din acea vreme. Acum, Erdogan îi redă funcția religioasă, mai degrabă pe altarul politicii și ambițiilor sale, decât din pietate musulmană, cu toate că el însuși este un musulman practicant.

V 2

V 20

 

În toată această evoluție istorică, se evidențiază folosirea lăcașului de cult (o bazilică devenită moschee) pentru scopuri politice. În secolul al XV-lea, otomanii dominau în Mediterana și în răsăritul Europei, mai mult din cauza slăbiciunii rivalilor, decât  datorită vreunei puteri adevărate proprii. (Până după lupta de la Lepanto, imperiul turc nu a fost în stare să-și fabrice tunurile pe care le folosea împotriva creștinilor!). În 1934, Atatürc a hotărât, prin decret guvernamental, că moscheea devenea muzeu, pentru a evidenția laicizarea Turciei…, dar și pentru a se pune bine cu creștinii din Balcani, deoarece tocmai semnase cu Grecia, România și Iugoslavia un pact pentru a stăvili ambițiile hegemonice ale bulgarilor din vremea aceea.

V 3

Această legătură a lăcașului de cult cu puterea se accentuază și mai mult acum cu Erdogan și partidul său, AKP. Căci, din punct de vedere electoral, ambii înregistrează un accentuat declin. Ambii au ajuns la putere printr-o politică de bun simț în domeniul economic și o politică foarte moderată în cel religios. La începutul secolului, acest lucru a generat o prosperitate fără precedent, însă acum, economia merge rău, iar finanțele merg și mai rău.

V 11

Pentru a-și atrage votul maselor, Erdogan și AKP au întreprins promovarea unei politici de „nostalgie istorică”: noile obiective nu urmăresc ridicarea nivelului de trai, ci recuperarea grandorii otomane și dominația islamului. Cum nu e mai multă și mai bună pâine, sunt mai multe vise de grandoare și desființări ale reformelor lui Atatürc. În loc de o republică laică și europenistă, e mai bună una otomană și profund religioasă.

Atât de religioasă, încât comunicatul Ankarei în limba arabă asupra noului destin al Sfintei Sofii semnalează că este un pas care va fi urmat de eliberarea moscheii  Al-Aqsa, din Ierusalim… !

V 17

Rămâne de văzut dacă această întoarcere spre trecut a lui Erdogan va da rezultate. Pentru moment, republica turcă are baze militare în Libia, Qatar, Somalia și Sudan și o înfloritoare industrie națională de război, pe lângă faptul că desfășoară o dură represiune împotriva naționalismului kurd în Siria.

V 4

Nu este chiar o reeditare a imperiului lui Mehmet Fatih, însă este un bun început pentru a momi un electorat visător.

V 14

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

V 6

POLÍTICAS Y POLITIQUEOS CON HAGIA SOPHIA

 La historia del templo de Santa Sofía –“Hagia Sophia” en griego – en Estambul ha tenido siempre tanto que ver con la fe, como con la política. Incluso ahora, cuando el presidente Erdogan devuelve el edificio al servicio religioso, esta vinculación a la política salta al vista.

V 10

Erigida en el 537 como alarde de la cristianización del Imperio Romano, pasó en 1453 – año de la conquista de Constantinopla por el sultán Mehmet Fatih – a ser mezquita para mostrarle al mundo el poderío del Imperio Otomano. Y en 1934, pasó, por orden del gran reformador turco Atatürc, de templo a museo, tanto para evidenciar la laicización de la Turquía moderna, como para abortar el expansionismo búlgaro de aquél momento. Y ahora Erdogan le devuelve la función religiosa, más en aras de su política y ambiciones, que por piedad musulmana, pese a que él personalmente sea creyente.

V 7

V 16

En todo este historial destaca la utilización del templo para fines políticos. En el siglo XV los otomanos dominaban el Mediterráneo y el este de Europa, más por debilidad de los rivales, que por auténtico poderío propio (¡  hasta después de la batalla de Lepanto, el imperio turco fue incapaz de fabricar los cañones que usaba contra los cristianos !). En el 1934 Atatürc decretó el destino del templo a museo para evidenciar la laicización de Turquía…, pero también para congraciarse con los cristianos de los Balcanes ya que acababa de firmar con Grecia, Rumania e Yugoslavia un pacto para contener las ambiciones hegemónicas de los búlgaros de la época.

V 9

V 8

Y esta vinculación del templo al poder se acusa aún más ahora, con Erdogan y su partido, el AKP. Porque, electoralmente, ambos están registrando un constante declive. Ambos llegaron al poder con una política de sentido común en lo económico y de moderación, en lo religioso. A primeros de siglo, esto generó una bonanza sin igual, pero ahora, la economía va mal y las finanzas, peor.

V 12

Y para asegurarse el voto de las masas, Erdogan y el AKP han emprendido una política de “nostalgia histórica”: las nuevas metas no son elevar el nivel de vida, sino recuperar la grandeza otomana y el predominio del islam. A falta de más y mejor pan, más sueños de grandeza y el desmantelamiento de las reformas de Atatürc. En vez de una república laica y europeísta, una otomana y profundamente religiosa.

V 18

Tan religiosa es la apuesta, que en el comunicado de Ankara en lengua árabe sobre el nuevo destino de Hagia Sophia se dice que es un paso que será seguido por la toma de posesión del templo de Aqsa, de Jerusalén… !

V 1

Si este giro hacia atrás le va a dar resultado a Erdogan, está por ver. Pero de momento, la república turca cuenta ya con bases militares en Libia, Qatar, Somalia y Sudán y una pujante industria bélica nacional, amén de estar llevando a cabo una dura represión del nacionalismo kurdo en Siria.

No es ni mucho menos una reedición del imperio de Mehmet Fatih, pero es un buen comienzo para engatusar un electorado soñador.

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.

VALENTIN POPESCU

 

 

 

 

 

 

 

 

Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

RAȚIUNILE LUI TRUMP/LAS RAZONES DE TRUMP 

25 sábado Jul 2020

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

America, economie, politică, putere, război, SUA, Trump

T 1

RAȚIUNILE LUI TRUMP   Washington, Diana Negre

A-l critica pe actualul președinte american este atât de ușor, încât o face aproape toată lumea. Însă, sunt domenii și situații în care are dreptate; de exemplu, în politica de securitate.

Până la venirea lui Donald Trump la președinția SUA, această țară se afla în dubla inerție creată de victoriile asupra Axei în cel de al Doilea Război Mondial și, mai târziu, asupra URSS. Mai ales triumful armat i-a permis Casei Albe să monteze o structură de alianțe care unea strâns lumea liberă cu cauza americană (aproape că o ținea legată). Era o afacere rotundă pentru toți partenerii: Pentagonul își putea permite să aibă o organizație militară proporțională cu populația sa și rațional de costisitoare; iar aliații săi se bucurau de o securitate militară  – pax americana – cu cheltuieli minime.

Adică, analizate în profunzime, cele două victorii (asupra germanilor și japonezilor, în războiul cald, si asupra URSS, în războiul rece) se dovedesc a fi, esențialmente, două victorii economice. Cei din Axă au fost învinși deoarece nu aveau nici oameni și nici resurse economice comparabile cu cele ale Washingtonului, iar Moscova a fost împinsă în ruină și dizolvare, deoarece nu a putut face față cursei înarmărilor, întreprinsă de președintele Reagan.

T 5

Toate acestea nu sunt și nici nu au fost, la vremea lor, un secret. Nu este un secret nici faptul că lumea din secolul al XXI-lea prezintă o constelație de confruntări cu totul diferită de cea din secolul al XX-lea. Nu numai că lumea bipolară (SUA și URSS) de atunci este, în ziua de azi, o scenă cu mai mulți protagoniști – China, Rusia, Uniunea Europeană, Japonia – și cu semiprotagoniști (Turcia și alte țări emergente), dar toți aceștia vin cu aportul lor mai mult în domeniul economic, decât în cel militar. Soluțiile bazate doar pe arme au rămas pentru grupuscule (teroriști și megalomanii radicale, ca Statul Islamic). Marii protagoniști au optat pentru modelul Reagan și încearcă să-și satisfacă interesele devenind hegemonici din punct de vedere economic…sau pe aproape.

T 3

În acest context, Trump a optat pentru o politică de securitate după criteriile stricte ale contabiității. A renunțat fără menajamente – dar nu recunoaște acest lucru – la conceptul de „jandarm al lumii”, din anii 40/50, pentru a interveni militar doar acolo și atunci când interesele vitale ale SUA se află în pericol. Astfel, retragerile din Afganistan, Siria sau din Nordul Africii au fost niște decizii pe care le-ar fi aprobat orice contabil sau orice general conștient de limitele pe care le impuneau banii din „pușculița” de care dispunea.

Însă aceste retrageri sunt niște nimicuri strategice; bătăliile decisive vor fi cele economice. Trump, în felul său și cu viziunea sa radicală, deja a intrat în luptă cu Beijing și încearcă să țină la respect Moscova. Dar, până nu e demonstrat contrariul, să scoți din joc compania tehnologică chineză „Huawei” sau să paralizezi gazoductul ruso-german „Nordstream 2” nu înseamnă nicidecum să înlături amenințarea economică ruso-chineză. Pentru a realiza acest lucru se vor mai duce bătălii în multe sectoare ale economiei și va trebui să existe o concepție politică pe care să o împărtășească și opoziția. Că aceste bătălii vor avea loc, este mai mult ca sigur. Dar, nu și rezultatul lor…

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

LAS RAZONES DE TRUMP      Washington, Diana Negre

T 2

Criticar al actual presidente estadounidense es tan fácil que lo hace casi todo el mundo. Pero hay temas y situaciones en las que hace lo correcto; por ejemplo en política de seguridad.

Hasta la llegada de Donald Trump a la presidencia de los EE.UU., estos habían seguido en la doble inercia generada por las victorias sobre el Eje en la Segunda Guerra Mundial y, posteriormente, sobre la URSS. Sobre todo, el triunfo armado permitió a la Casa Blanca montar un andamiaje de alianzas que vinculaba estrechamente al mundo libre a la causa estadounidense (casi le ataba). Era un negocio redondo para todos los socios: el Pentágono podía permitirse una organización militar proporcional a su demografía y razonablemente cara; y sus aliados gozaban de una seguridad militar – la pax americana – a bajo coste.

Es decir, que si se analiza más profundamente, las dos victorias (sobre alemanes y japoneses en la guerra caliente y sobre la URSS, en la guerra fría) fueron esencialmente dos triunfos económicos. A los del Eje se les venció porque carecían de hombres y recursos económicos comparables a los de Washington y a Moscú se le llevó a la ruina – y consecuente disolución – porque no pudo hacer frente a la carrera de armamentos emprendida por el Presidente Reagan.

T 4

Todo esto no es –ni fue en su día – ningún secreto. Tampoco lo es que el mundo del siglo XXI presenta una constelación de confrontaciones totalmente diferente a la del XX. No solo que ahora el mundo bipolar (EE.UU. frente a la URSS) de entonces es hoy en día un escenario con múltiples protagonistas – China, Rusia, la Unión Europea, Japón – y casi protagonistas (Turquía y otras naciones emergentes), sino que todos ellos hacen sus mayores envites en el ámbito económico muchísimo más que en el militar. Eso de las soluciones a tiro limpio ha quedado para los grupusculares (terroristas y megalomanías radicales, como el Estado Islámico). Los grandes protagonistas han optado por el modelo Reagan y tratan de alcanzar sus intereses a fuerza de ser económicamente hegemónicos… o casi.

T 6

En este contexto Trump ha optado por desarrollar su política de seguridad con criterios eminentemente contables. Ha renunciado descaradamente – pero sin confesarlo – al concepto de “policía del mundo” de los años 40/50 y se limita a intervenir militarmente sólo dónde y cuándo corren peligro los intereses vitales de los EE.UU. Así, por ejemplo, retirarse del Afganistán, Siria o el Norte África han sido decisiones que suscribiría cualquier contable o cualquier general consciente de los límites de su “caja de guerra”.

Pero todas estas retiradas han sido fruslerías estratégicas; las batallas decisivas serán las económicas. Trump, a su manera y con su visión radical, ya ha entablado batalla con Pekín y trata de tener a raya a Moscú. Pero hasta que se demuestre lo contrario, descalabrar a la tecnológica china “Huawei” o paralizar el gasoducto ruso-alemán “Nordstream 2” no es ni mucho menos relegar la amenaza económica ruso-china. Para esto hacen falta muchas más batallas en muchos sectores de la economía y una concepción política compartida por la oposición. Que esas batallas económicas se van a dar, es seguro; lo otro, no tanto.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

https://ghemulariadnei.com/wp-content/uploads/2016/09/diana-molineaux.jpg?w=529

Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

LIBIA: RĂZBOIUL TUTUROR/LIBIA: LA GUERRA DE TODOS

18 sábado Jul 2020

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Arabia Saudită, Bengazi, economie, Erdogan, Franța, Gaddafi, Haftar, Libia, Mediterana, politică, război, terorism, Tripoli, Turcia

H 1Khalifa Haftar

LIBIA: RĂZBOIUL TUTUROR

Fricțiunile militare franco-turcești din ultimele săptămâni, în apele libiene, au rădăcini adânci și complexe. Și, la fel ca atâtea alte conflicte, au un fundal economic care, în acest caz, sunt marile interese ale companiei petroliere franceze „Total” pentru hidrocarburile libiene.

În ceea ce privește rădăcinile politice, acestea sunt primordialmente două: prima este convingerea Franței că o Turcie membru cu drepturi depline în Uniunea Europeană (UE) ar sfârși prin a face din UE o entitate orientată economic și politic mai mult spre răsărit, în loc să rămână o opțiune culturală și financiară esențialmente atlantică. De aici, opoziția sistematică a Franței la încercările turcilor de a dobândi protagonism în Alianța Atlantică și în UE.

E 1Recep Tayyip Erdogan

A doua vine din vremea când Libia lui Gaddafi spijinea pe față terorismul anti-occidental și participa direct la atentate sângeroase în Marea Britanie și Germania. Această viziune franceză asupra Libiei, ca leagăn și sursă de finanțare a unor organizații teroriste, în primul rând anti-occidentale, a dominat conduita, în ce privește Libia, a guvernelor franceze, în ultimii 25 de ani.

L 1

Această viziune politică explică și de ce, în actualul conflict dintre Libia Occidentală (Tripoli) și cea Orientală (Bengazi), Paris-ul l-a sprijinit ferm pe Khalifa Haftar, un autentic „senior al războiului” în stil afgan, care luptă pentru Bengazi și care are aprobarea Emiratelor Arabe și a Arabiei Saudite. Acestea îi dau ajutor mai mult din rațiuni practice decât ideologice. Haftar s-a erijat în conducător al luptei împotriva fundamentalismului musulman și a Statului Islamic în Orientul Apropiat.

Pe lângă aceasta, atât Franța, cât și Emiratele și Arabia Saudită erau convinse că, ajutându-l pe Haftar, date fiind succesele sale militare, pariau pe câștigător în războiul inter-libian, și în plus, stăvileau, astfel, expansionismul turcesc în lumea musulmană. Însă, cei trei aliați ai lui Haftar s-au implicat mai mult economic decât militar în conflictul libian. Turcia, din contră, nu numai că a trimis trupe – teoretic, „mercenari”, – și material de război sofisticat (în primul rând, drone) la Tripoli, ci a oferit și continuă să ofere mult mai fățiș și mai viguros ajutor militar libienilor din partea de vest a țării. Un triumf al acestora i-ar permite lui Erdogan să stabilească în inima Mediteranei meridionale un cap de pod foarte alarmant din punct de vedre politic și strategic. Alarmant pentru toate puterile vecine, chiar și pentru Federația Rusă…

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

 

L 3

LIBIA: LA GUERRA DE TODOS

H 2Khalifa Haftar

Las fricciones militares franco-turcas de las últimas semanas en aguas libias tienen luengas y múltiples raíces. Y, como tantos conflictos, tienen también un trasfondo económico que, en este caso, son los cuantiosos intereses de la petrolera francesa “Total” en los hidrocarburos libios.

En cuanto a las raíces políticas, son primordialmente dos : la primera es la convicción francesa de que una Turquía miembro pleno de la Unión Europea (UE) acabaría haciendo económica y políticamente de la UE un ente orientado hacia el este, en vez de una opción cultural y financiera esencialmente atlántica. De ahí, la oposición sistemática gala a los intentos turcos de protagonismo en la Alianza Atlántica y la UE.

E 2Recep Tayyip Erdogan

La segunda se remonta a los tiempos en que la Libia de Gaddafi apoyaba descaradamente el terrorismo anti occidental y participaba en la autoría de muy sangrientos atentados en Gran Bretaña y Alemania. Esta visión francesa de Libia como cuna y financiera de organizaciones terroristas, ante todo anti occidentales, ha dominado la conducta de los Gobiernos galos en Libia, durante los últimos cinco lustros.

Y esta visión política explica también el que en el actual conflicto entre la Libia Occidental (Trípoli) y la Oriental (Bengasi), Paris haya apoyado decididamente a Jalifa Haftar, un auténtico “señor de la guerra” a la usanza afgana, que lucha a favor de Bengasi y cuenta con el vistobueno de los Emiratos Árabes y Riad. Estos dos le prestan su ayuda más por razones prácticas que ideológicas. Haftar se ha erigido en adalid de la lucha contra el fundamentalismo musulmán y el Estado islámico en el Oriente Próximo.

L 2

Además, tanto Francia como los Emiratos y Arabia Saudí creían que ayudar a Haftar, dados sus éxitos militares, era apostar a ganador en la casi guerra civil libia, amén de frenar así el expansionismo turco en el mundo musulmán. Pero, los tres aliados de Haftar se han implicado muchísimo más económicamente que militarmente en el conflicto libio. Turquía, por el contrario, no sólo ha enviado tropas – teóricamente, “mercenarios”, – y sofisticado material bélico (ante todo, drones) a Trípoli, sino que ha seguido y sigue una política mucho más descarada y enérgica de ayuda militar a los libios occidentales. Un triunfo de este bando le permitiría a Erdogan establecer en el corazón del Mediterráneo meridional una cabeza de puente política y estratégica realmente alarmante. Alarmante para todas las potencias vecinas (e incluso la Federación Rusa), excepto Turquía, claro…

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.

VALENTIN POPESCU

 

Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

De la vacile sfinte, la vacile cu lapte/De vacas sagradas a vacas lecheras   

12 domingo Jul 2020

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

ambulatoriu, învățământ, drogherie, drugs, educație, facultate, farmacie, medic, medicină, spital, Statele Unite, universitate

E 1

De la vacile sfinte, la vacile cu lapte       Washington, Diana Negre

În revoluția culturală care are loc în Statele Unite, în sarcina unor persoane sau entități mai afine iacobinilor Revoluției Franceze, decât funcționarilor maoiști care au încercat să le impună chinezilor un corset intelectual, căruia Mao Tse i-a dat acest nume, țara se schimbă în asemenea măsură, încât de abia dacă mai folosesc la ceva parametrii după care s-a condus de la jumătatea secolului trecut și până în prezent.

Elemente care au fost de bază pentru conștiința țării, pe lângă faptul că erau deosebit de profitabile, sunt treptat uitate în fața unor noi structuri care se formează cu mare rapiditate, dat fiind dinamismul unei societăți cu puține piedici, slabă toleranță față de eșec și o exigență urgentă de succes rapid și decisiv.

Sunt câteva exemple care ne pot oferi o idee despre revoluția, atât economică, cât și culturală, care are loc în SUA și care, probabil, merge crescendo în intensitate și în întindere, adică, în domeniile ei de cuprindere.

Unul dintre ele este vaca sfântă a educației universitare, care, spre deosebire de școli, s-a bucurat de mare prestigiu, atât în interiorul, cât și în afara țării. Împlinirea eforturilor progresiste de a elimina prestigiul personal al universitarilor a făcut ca aceste centre de învățământ presupus superior să devină creuzete de experimente sociale, unde studenții ajung mai degrabă să-i învețe pe alții –ei resping conduitele și expectativele tradiționale- decât să asimileze, și când termină facultatea, primesc un titlu, care nu mai reprezintă o garanție a unor cunoștințe academice, oricât de multe ar fi fost miile de dolari pe care părinții lor le-au plătit anual pentru ca ei să-și obțină diploma de absolvenți.

E 3

În această țară, unde respectul pentru tradiții este mult mai mic decât în locurile care au o îndelungată și apreciată istorie, această situație face ca interesul față de carierele universitare să scadă. Pe termen lung –dar nu prea lung- va duce la o pierdere a prestigiului tradiției academice americane și la enorme pierderi pentru universități, deoarece acestea vor rămâne fără studenți.

În definitiv, avântul universităților din țară este relativ recent, căci, acum aproape un secol și jumătate, studenții de la medicină sau politehnică erau nevoiți să învețe germana pentru a înțelege ceea ce le predau profesorii germani în pitoreștile lor orășele universitare.

Creșterea economică a Americii, în mod deosebit în perioadele în care celelalte țări occidentale încercau să se recupereze după războaie și crize, a schimbat toate acestea; în timp ce în Europa nu existau resurse, în universitățile din SUA funcționau mari centre de cercetare. Țara a devenit un vârf demn de admirat, deoarece absolvenții săi obțineau victorii în întreprinderile lor, iar oamenii de știință descopereau medicamente prodigioase și puneau la punct chirurgii revoluționare, cum au fost operațiile pe cord deschis sau diferitele modalități de a ușura afecțiunile vasculare.

Toate aceste progrese justificau, atât față de americani, cât și față de străini, o relativă lipsă de eficiență spitalicească, care făcea ca tratamentele să fie economic prohibitive și mărea costurile în mod alarmant.

În cazul universităților, este greu de imaginat unde și cum va putea să le salveze societatea americană, dar în chestiunile medicale, panorama este mult mai pozitivă: poate vor exista alte forme pentru a  educa generațiile viitoare, dar este dificil să se prelungească și să se îmbunătățească viața fără suportul știintelor medicale.

Astfel că acum, stârniți de penuria economică provocată de pandemia COVID-19, sectorul medical își pune bateriile, creând ceva ce, în Europa, este foarte fecvent, dar, în SUA, este surprinzător: ambulatorii pentru a prelua majoritatea cazurilor cotidiene, fără să se ajungă la costurile unor săli de urgențe sau la spitale de vârf specializate.

Cei care se lansează în noua aventură o fac în stilul american: nu guvernele statale și nici cel federal, ci întreprinderile private sunt cele care încearcă să găsească formulele economic viabile și ușoare pentru pacient.  Și se pare că, atunci când accesul este ușor, cele care au poziția cea mai bună sunt „drogheriile”, care sunt puțin diferite de ceea ce știm noi europenii despre drogherii, însă așa cum indică numele, tratează cu „drugs”, care, de fapt nu sunt droguri, cum ar fi cocaina sau marijuana, ci medicamente, cu sau fără rețetă din partea medicului.

E 4

Fiecare cartier are cel puțin o drogherie, de obicei două sau trei, unități care se întrec în a vinde aspirină, antibiotice, pastă de dinți, creme pentru tinerețe fără bătrânețe sau înălbitori pentru șarja de rufe.

Iată că, acum, aceste mari drogherii (sunt numai trei de mare anvergură națională: CVS, Walgreens și Rite-Aid), vor să se transforme în ambulatorii. Cu toate că ele au făcut niște încercări în acest sens, prima care se lansează efectiv în arenă este Walgreens, care deja și-a anunțat planurile de a angaja medici pentru a da consultații în famaciile-drogherii.

În Europa, unde atâta lume cere sfatul farmacistului pentru a scăpa de câte o gripă, a rezolva vreo indigestie sau pentru a ușura vreo durere apărută brusc, un asemenea rol al medicilor în farmacii nu ar părea atât de revoluționar, dar în America, medicina este o vacă sfântă, unde farmaciștii se tem să-și exprime vreo părere, se tem de brațul lung al juriștilor care îi pot acuza că îi influențează într-o manieră necorespunzătoare pe clienții lor și le strică afacerea medicilor. Ori, o asemenea schimbare este o adevărată revoluție social-economică.

Asta nu înseamnă că americanii devin mai europeni. Tendința actuală din Europa de a copia o societate pe care toți o ridiculizează și condamnă, nu dă semne că ar înceta. E aproape sigur că vom continua să vedem tineri cu șepci de baseball cu cozorocul  întors la spate, prăvălii cu nume englezești și lume îmbrăcată neîngrijit.

Și e ușor de înțeles: e mai ușor să copiezi decât să gândești, și e și mai ușor să ieși nearanjat, decât îngrijit. Și, în orice caz, versiunea americană a tradițiilor europene va avea un ton și un aspect proprii. Va fi americană, nu europeană.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

E 2

De vacas sagradas a vacas lecheras        Washington, Diana Negre

E 9

En la revolución cultural que está viviendo Estados Unidos, a cargo de personas o entidades más afines a los jacobinos de la Revolución Francesa que a los funcionarios maoístas que trataron de imponer a la población china un corsé intelectual al que Mao Tse puso este nombre, el país está cambiando de tal manera que apenas sirven los parámetros que lo han regido desde la mitad del siglo pasado hasta ahora.

Elementos que han sido básicos para la conciencia del país, además de extraordinariamente lucrativos, van camino del olvido ante nuevas estructuras que se forman aquí con gran rapidez, dado el dinamismo de una sociedad con pocas rémoras, escasa tolerancia para el fracaso y una urgente exigencia de éxito rápido y decisivo.

Hay algunos ejemplos que pueden darnos idea de la revolución, tanto económica como cultural, que está viviendo Estados Unidos y que probablemente va en aumento, tanto en intensidad como en extensión, es decir, en las áreas que va a ir abarcando.

Uno de ellos es la vaca sagrada de la educación universitaria que, a diferencia de las escuelas, ha gozado de gran prestigio tanto dentro como fuera del país. La culminación de los esfuerzos progresistas por eliminar el prestigio personal de los académicos, ha llevado a estos centros de enseñanza supuestamente superior a convertirse en crisoles de experimentación social, donde los alumnos llegan más bien a enseñar -su rechazo ante conductas y expectativas tradicionales- que a aprender y cuando abandonan la facultad se llevan un título que ya no garantiza conocimientos académicos, por muchos miles de dólares que sus padres hayan pagado anualmente para conseguir la licenciatura.

En este país, donde el respeto a las tradiciones es mucho menor que en lugares de larga y apreciada historia, esta situación está llevando a un interés disminuído por las carreras universitarias. A más largo plazo -pero no mucho más largo- llevará también a un desdoro de la tradición académica norteamericana, y enormes pérdidas para las universidades que se quedarán sin estudiantes.

E

A fin de cuentas, el auge de las universidades del país es relativamente reciente, pues todavía no hace siglo y medio que los estudiantes de ingeniería o medicina tenían que aprender alemán para entender lo que impartían los catedráticos germanos en sus pintorescas ciudades universitarias.

El crecimiento económico norteamericano, especialmente en épocas en que los demás países occidentales trataban de recuperarse de guerras y crisis, cambió todo esto; mientras en Europa no había recursos, en las universidades de Estados Unidos había grandes centros de investigación. El país se convirtió en puntero, digno de admirar además porque sus licenciados se apuntaban victorias empresariales y sus científicos descubrían medicinas prodigiosas y ponían a punto cirugías revolucionarias como fueron las operaciones a corazón abierto o diversas maneras de aliviar las dolencias vasculares.

Todos estos adelantos justificaban, a ojos tanto de norteamericanos como extranjeros, una ineficiencia hospitalaria relativa que hacía económicamente prohibitivos los tratamientos y encarecía los costos de manera alarmante.

En el caso de las universidades, es difícil imaginar dónde y cómo podrá redimirlas la sociedad norteamericana, pero en cuestiones médicas el panorama es mucho más positivo: quizá haya otras formas de educar a las generaciones futuras, pero es difícil prolongar y mejorar la vida sin apoyarse en las ciencias médicas.

Así que ahora, azuzados por la penuria económica provocada por la pandemia del Covid-19, el sector médico se está poniendo las pilas y creando algo que en Europa es tan frecuente, pero en EEUU es sorprendente: unos ambulatorios para atender la mayoría de las quejas cotidianas, sin recurrir a los elevados costos de las salas de urgencia o de hospitales punteros.

E 7

Quienes se están lanzando a la nueva aventura lo hacen en el estilo norteamericano: no son los gobiernos estatales, ni el federal, sino las empresas privadas quienes tratan de hallar fórmulas económicamente viables y fáciles para el usuario.  Y parece ser que, a la hora de ser de fácil acceso, los que mejor lo tienen son las que aquí llaman “droguerías”, algo distinto a lo que entendemos los españoles por una droguería, pero como su nombre indica tratan en “drugs”, lo que en Estados Unidos no se refiere a “drogas” la cocaína ni a la marihuana, sino a medicamentos con o sin receta médica.

Cada barrio tiene por lo menos una, y con frecuencia hasta dos o tres, empresas que compiten para vender a los vecinos aspirinas, antibióticos, pasta de dientes, cremas para la eterna juventud o blanqueadores para la colada.  3042605200. –       569652522

Ahora, estas grandes droguerías (hay tan solo tres de gran envergadura nacional, que son CVS, Walgreens y Rite-Aid), quieren convertirse en ambulatorios. Aunque todas ellas han hecho algunos ensayos en este sentido, la primera en echarse abiertamente al ruedo es Walgreens, que ha anunciado ya sus planes de contratar médicos para que hagan consultas en sus farmacias-droguerías.

E 6

En España, donde tanta gente pide consejo al farmacéutico para curar una gripe, resolver un problema digestivo y aliviar un dolor repentino, semejante uso de los médicos en las farmacias quizá no sería tan revolucionario, pero aquí la medicina es una vaca sagrada, donde los farmacéuticos jamás expresan una opinión por temor al largo brazo de los juristas que pueden acusarlos de influir indebidamente en sus clientes -o de quitar negocio a los médicos- y semejante cambio es toda una revolución socioeconómica.

Esto no significa que los norteamericanos se estén volviendo más europeos, porque la tendencia actual de copiar desde Europa una sociedad que todos ridiculizan y condenan, no lleva trazas de amainar. Es casi seguro que seguiremos viendo a los jóvenes con gorras de béisbol al revés, las tiendas con nombres en inglés y la población vestida de forma desastrada.

Y es fácil de comprender: más fácil es copiar que pensar, y aún más fácil ir desaliñado que aseado. Y, en cualquier caso, la versión norteamericana de las tradiciones europeas tendrá un tono y un cariz distinto. O digamos, será americano y no europeo.

E 8

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

https://ghemulariadnei.com/wp-content/uploads/2016/09/diana-molineaux.jpg?w=529

Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

CROAȚIA: CENTRISM AMAR/CROACIA: CENTRISMO AMARGO

12 domingo Jul 2020

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Andrej Plenkovic, Balcani, Croația, Europa, HDZ, Kolinda Grabar-Kitarovic, Mișcarea Patriotică, politică

P 2

Andrej Plenkovic

CROAȚIA: CENTRISM AMAR

Pasiunea intransigentă (și prin urmare, foarte irațională) a fost una dintre caracteristicile vieții politice din Balcani, de-a lungul Istoriei. Ultimul său episod s-a înregistrat în Croația, unde șeful guvernului  – Andrej Plenkovic – este rău văzut de membrii propriului său partid (HDZ), cu toate că a câștigat alegerile legislative de la începutul lunii iulie.

Pentru ca situația să fie și mai paradoxală, HDZ (acronimul în croată al „Comunității Democratice Croate”) îi datorează lui Plenkovic atât victoria electorală din 1916, cât și victoria actuală și – ceea ce este și mai important – faptul că rămâne cel mai mare partid politic din țară. Căci, cu toate că HDZ a fost marele protagonist al politicii croate încă din secolul trecut, încăpățânarea de a rămâne într-o ideologie foarte conservatoare și ultranaționalistă face să tot piardă membri, pe măsură ce trece timpul.

Rădăcinile HDZ s-au hrănit chiar de la început dintr-un patriotism pasional și exclusiv, care, în domeniul social, este de un conservatorism visceral și inflexibil. Este o atitudine pe care societatea croată o înțelege și o aprobă. Și merge până într-acolo încât, în ultima vreme, acestui partid cei mai mari rivali i-au apărut în extrema conservatoare a opțiunilor politice. În ziua de azi, „Mișcarea Patriotică” – noul partid ultranaționalist, care a venit pentru prima dată la urne la recentele alegeri legislative – este, de acum, a treia forță parlamentară.

C 1

În plus, la ultimele alegeri prezidențiale, candidata HDZ – Kolinda Grabar-Kitarovic –, s-a prezentat cu un program care lăsa în fașă ideologia „Mișcării Patriotice”. Le-a pierdut, totuși, în fața lui Zoran Milanovic din cauză că nu a avut o oferă atrăgătoare nici pentru stânga și nici pentru extrema dreaptă, dar și din cauza nemulțumirii sociale din țară față de corupția care crește neîncetat.

Prin opoziție față de Grabar-Kitarovic, argumentul lui Plenkovic a fost ca lumea să meargă la urne cu o dechidere spre centru. Căci, semnalează el, această atracție naționalistă vecină cu rasismul și exclusivismul social împiedică  HDZ să fie partid majoritar în țară. Pentru a domina și în viitor, argumentează Plenkovic, partidul trebuie să crească, încorporând idei centriste și alegători moderați.

Cu toată această înnoită victorie electorală, grosul membrilor HDZ nu sunt de acord cu orientarea șefului partidului lor. Pentru moment, protestele sunt în surdină, deoarece nimeni nu vrea să descalece de pe calul câștigător. Însă, în Croația, intransigenții îl acuză că „nu este croat adevărat”, critică stârnită de aperturismul său, precum și de faptul că Plenkovic a fost, timp de mulți ani, membru al Parlamentului European. Iar în rândurile opoziției – cea care este mai la dreapta de HDZ, precum și în cea socialistă – toți știu foarte bine că sarcina care a rămas de la guvernele Plenkovic de până acum este lupta împotriva corupției.

C 2

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

CROACIA: CENTRISMO AMARGO

P 1

Andrej Plenkovic

La pasión intransigente (y por tanto, muy irracional) ha sido una de las características de la vida política en los Balcanes a lo largo de la Historia. Y su último episodio se ha registrado en Croacia, donde el jefe de Gobierno – Andrej Plenkovic – es malquisto por los afiliados de su propio partido (HDZ) pese a haber ganado los comicios legislativos de primeros de julio.

Para que la situación sea aún más paradójica, el HDZ (acrónimo en croata de “Comunidad Democrática Croata”) le debe a Plenkovic tanto la victoria electoral de 1916, como la actual y – lo más importante – que siga siendo el mayor partido político del país. Porque si bien el HDZ ha sido el gran protagonista de la política croata desde el siglo pasado, su empecinamiento en una ideología sumamente conservadora y ultranacionalista le está restando afiliados a medida que pasa el tiempo.

Y es que las raíces del HDZ se han nutrido desde su nacimiento en un patriotismo pasional y excluyente que en lo social es de un conservadurismo casi igual de visceral e inflexible. Es una actitud que la sociedad croata entiende y aprueba. Y lo hace hasta el extremo de que, en los últimos lustros, al HDZ los mayores rivales le han surgido en el extremo conservador de las opciones políticas. Hoy en día, el “Movimiento Patriótico” – nuevo partido ultranacionalista que ha concurrido por primera vez en las urnas en las pasadas legislativas – es ya la tercera fuerza parlamentaria.

C 3

Aún hay más de lo mismo: las últimas presidenciales la candidata del HDZ – Kolinda Grabar-Kitarovic –, se presentó con un programa que dejaba en pañales el ideario del “Movimiento Patriótico”. Las perdió no obstante contra Zoran Milanovic tanto por el escaso atractivo de su oferta para izquieras y ultra derechas, como por el malestar social del país ante el auge de la corrupción.

El revés de Grabar-Kitarovic fue el argumento de Plenkovic para acudir ahora a las urnas con una apertura al centro. Aduce el hombre que esa querencia nacionalista rayana en el racismo y el exclusivismo social impiden que el HDZ pueda ser el partido de una mayoría nacional. Para dominar también en el futuro, arguye Plenkovic, el partido ha de crecer incorporando ideas centristas y votantes moderados.

Pese a la renovada victoria electoral, el grueso der los afiliados del HDZ discrepa de la orientación del jefe de su partido. Las protestas se hacen por ahora con sordina porque nadie quiere desmontarse de un caballo ganador. Pero en Croacia los intransigente le acusan de “ser poco croata”, crítica que se basa en su aperturismo así como en el hecho de que Plenkovic haya ocupado muchos años un escaño en el Parlamento Europeo. Y en las filas de la oposición – la de la más a la derecha del HDZ como en la socialista – se recuerda también que la gran tarea pendiente de los Gobiernos de Plenkovic sigue siendo la lucha contra la corrupción.

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.

VALENTIN POPESCU

Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

SOLEIMANI, MITUL ÎMPĂRTĂȘIT/SOLEIMANI, EL MITO COMPARTIDO

05 domingo Jul 2020

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Irak, Irán, Kasim Soleimani, Orientul Mijlociu, SUA

K 3

SOLEIMANI, MITUL ÎMPĂRTĂȘIT

Încercarea de a câștiga războaie – sau niște înfruntări – pe câmpul de luptă sau doar în mințile supușilor este o constantă de-a lungul Istoriei, de la  acadienii, faraonii și aheii din Antichitate, până la americanii și iranienii din zilele noastre.

Iar dacă străduința de a câștiga laurii victoriei războinice în relatările proprii este o poveste lungă, să facă acest lucru împreună chiar și inamicii se întâmplă destul de rar. Ultimul caz în acest sens este cel al generalului iranian Kasim Soleimani, comandant al corpului expediționar „Kud”, ucis în urmă cu șase luni într-un atentat cu dronă de către SUA. În Iran și în lumea atlantică chiar și mai mult, Soleimani este ridicat în slăvi ca geniu al artei războiului din zilele noastre.

Autoritățile occidentale și iraniene au lăsat să scape în presă numai superlative despre Soleimani: strateg genial, organizator fabulos, poliglot, mag al rețelelor de spionaj, conoscător al mentalităților arabe și irano-irakiene etc. etc. Și pe deasupra, militar care obținea numai succese în orice război, luptă de gherilă sau lovitură ar fi întreprins.

Acum, privită dintr-o perspectivă ceva mai îndepărtată, figura lui Soleimani se așează pe niște dimensiuni mai normale. Pentru început, să semnalăm că imensa majoritate a isprăvilor sale războinice au avut loc în campaniile impotriva Statului Islamic (SI). Au fost campanii comune la care au participat: occidentali, iranieni, kurzi și irakieni guvernamentali. Se poate spune că au fost campanii în care toți participanții au fost imprescindibili pentru victoria finală…, incluzând aici și erorile comise de SI.

În al doilea rând, extrem de eficienta rețea de spionaj și coloană a cincea de care dispunea „Kud” în Irak era rezultatul vechii migrații politice spre Iran a oponenților dictatorului irakian, Sadam Hussein. Soleimani a avut meritul – important, dar nu exclusiv și nici decisiv – de a organiza aceste grupuscule și de a le integra în schema operativă a „Kud-ului”. La toate acestea, se mai adaugă faptul că nu era chiar un poliglot, căci în operațiile din Siria, avea destule probleme pentru a se înțelege în limba arabă.

Lui Soleimani trebuie să-i recunoaștem marele merit de a se fi înconjurat cu oameni foarte talentați, ca Abu Mahdi al Muhandis – șeful milițiilor irakiene, Kataib Hizbolá – un om pe care toată lumea îl recunoștea ca strateg mult superior lui Soleimani.

Să mai luăm în considerare și faptul că propaganda iraniană a prezentat lumii un Soleimani foarte radicalizat politic și un apropiat al „gardienilor revoluției”, când, în realitate, a fost un moderat, care încerca să colaboreze cu toate forțele, inclusiv cu cele ostile „gardienilor”.

În încercarea de a se înțelege cu toată lumea, Kasim Soleimani a mers foarte departe, și acum, post mortem, atât inamicii americani, cât și dificilii amici „gardieni” se întrec în a-l lăuda… căci, tuturor le aduce niște puncte în cont.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

SOLEIMANI, EL MITO COMPARTIDO

K 1

Lo de intentar ganar las guerras – o algunos enfrentamientos – en los campos de batalla o tan solo en las mentes de los súbditos es una constante general a lo largo de la Historia, desde los acadios, faraones y aqueos de la Antigüedad, hasta los estadounidenses e iraníes de hoy en día.

Y si esto de ganarse los laureles bélicos en los relatos propios tiene un larguísimo historial, lo de que lo hagan los enemigos al alimón se da más bien poco. El último caso registrado es el del general iraní Kasim Soleimani, comandante del cuerpo expedicionario iraní “Kud”, muerto hace seis meses en un atentado perpetrado por un dron de los EE.UU. En el Irán y aún más en el mundo atlántico, Soleimani es ensalzado como uno de los genios actuales del arte de la guerra.

Lo que las autoridades occidentales e iraníes han filtrado a la Prensa sobre Soleimani era superlativo: estratega genial, organizador fabuloso, políglota, mago de las redes de espionaje, conocedor de las mentalidades árabes e irano-iraquíes, etc. etc. Y por encima de todo, militar abonado al éxito en cuanta guerra, guerrilla o golpe de mano intervenía.

Ahora, desde una perspectiva más distante, la figura de Soleimani va adquiriendo dimensiones más normales. Para empezar, la inmensa mayoría de sus hazañas bélicas se han registrado en las campañas contra el Estado Islámico (EI). Han sido campañas mayormente conjuntas de occidentales, iraníes, kurdos y los iraquíes gubernamentales. Se puede decir que fueron campañas fuenteovejunjescas, en las que todos los participantes fueron imprescindibles para la victoria final…, incluyendo los errores del EI.

En segundo lugar, la eficientísima red de espionaje y quintacolumnistas de que disponía “Kud” en el Irak era fruto de la antigua migración política al Irán de los opositores al dictador iraquí, Sadam Hussein. Soleimani tuvo solo el mérito – importante, pero ni exclusivo ni decisivo – de organizar estos grupúsculos e integrarlos en el esquema operativo de “Kud”. A todo esto, tampoco era un consumado políglota y en las operaciones en Siria tenia bastantes problemas para entenderse en árabe. A Soleimani hay que reconocerle el enorme mérito de rodearse de gente de talento, como Abu Mahdi al Muhandis – jefe de las milicias  iraquíes, Kataib Hizbolá – un hombre al que todo el mundo reconocía como estratega muy superior a Soleimani.

A todo esto hay que tener en cuenta que la propaganda iraní presentó al mundo a un Soleimani políticamente muy radicalizado y próximo a los “guardianes de la revolución “, cuando en realidad era un moderado que trataba de cooperar con todas las fuerzas, incluso las hostiles a los “guardianes”.

Y en eso de entenderse con todos, Kasim Soleimani ha rizado el rizo y ahora, post mortem, tanto los enemigos estadounidenses, como los difíciles amigos “guardianes” compiten en alabarle… por la cuenta que les trae.

K 2

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.

VALENTIN POPESCU

Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

SOCOTELILE PE DOS  /LAS CUENTAS AL REVES 

02 jueves Jul 2020

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

bogîţie, coronavirus, criză, economie, epidemie, politică, SUA

D 5

SOCOTELILE PE DOS    Washington, Diana Negre

Nu există nimic nou pentru ca țările mediteraneene să vadă viața în mod diferit de cum o văd țările nordice, însă contrastul cu greu ar putea fi mai vizibil decât acum: în timp ce Banca Spaniei propune o politică de creștere a impozitelor și reducere a cheltuielilor, pentru a depăși criza economică în care ne-a cufundat coronavirusul, britanicii, americanii și nemții pregătesc exct contrariul, adică, reducerea impozitelor și sporirea ajutoarelor pentru întreprinderi și pentru privați.

Poate este o diferență de mentalitate, sau pur și simplu nordicii au casele de bani pline, însă trebuie să ne întrebăm și dacă abundența sau lipsurile sunt ca oul și găina: sărăcesc oare țările din cauza politicii lor economice sau, mai degrabă, nivelul caselor de bani este cel care determină această politică?

D 1

Să vedem cazul cel mai cunoscut, cel american: deîndată ce s-a văzut că acceastă criză va fi inevitabilă din cauza frânei pe care COVID-19 a pus-o în SUA, ca de altfel în toată lumea, autoritățile care administrează economia s-au grăbit să ia măsuri de emergență. Unele impozite au rămas înghețate, pensionarii bogați nu sunt obligați să-și încaseze fondurile lor particulare de pensii în momentele în care investițiile pierd din valoare, iar instituțiile guvernamentale oferă generoase subvenții pentru particulari și întreprinzători.

Că aceste măsuri vor duce la o mare îndatorare este o certitudine pentru toată lumea, însă democrații și republicanii au lăsat deoparte divergențele de partid și au căzut de acord că era nevoie să se ia măsuri conjuncturale. Această criză trebuie să fie depășită prin orice mijloace și e nevoie să se pregătească calea pentru ca normalitatea să revină cât mai curând.

Poate, în cazul SUA, o asemenea conduită economică ar putea fi interpretată ca o consecință a avantajului că acest colos joacă pe piețele internaționale, în bună măsură deoarece dolarul încă este o monedă de rezervă: Banca Centrală a Americii joacă cu un avantaj pe care mulți îl compară cu cel al cazinourilor față de clienții lor: Banca, se spune, câștigă întotdeauna.

Și alte țări dezvoltate, în ciuda diferențelor importante dintre ele, urmează modelul american. Vorbim de Germania sau de Marea Britanie, care acceptă și ele o îndatorare temporară pentru a aplica măsuri conjuncturale.

Desigur, și atitudinea electoratului contează foarte mult: pe meleagurile noastre se afirmă foarte frecvent că sarcina cea mai importantă a guvernului este să redistribuie bogăția, căci lumea pune la îndoială dreptul oricui de a câștiga mai mult decât ceilalți. Iar dacă într-adevăr câștigă, este obligat să „restituie” excesul care îi face pe unii mai bogații decât alții.

Faptul că unii crează bogăție, iar alții nu, e o chestiune secundară.

Cealaltă filosofie este cea contrară: în multe țări nordice lumea crede că, pentru a distribui bogăția, aceasta trebuie mai întâi să fie creată, iar în acest scop este nevoie de capital și spirit întreprinzător. „Filosofia” lor este să dea un stimul economic, pentru ca societatea să poată genera bogăție, ceea ce este foarte dificil fără capital.

D 2

Desigur, această muncă întreprinzătoare ar putea fi lăsată și pe seama guvernelor, însă este o linie care se lovește de dificultăți practice: acolo unde s-a aplicat, rezultatele economice nu au fost grozave, iar sprijinul populației a fost atât de redus, încât guvernele s-au îndreptat spre dictatură…sau chiar au dispărut.

O excepție pe care unii o văd ca pe o a treia cale, ar putea fi modelul chinezesc, cu un capitalism de stat care permite cetățenilor – dar, mult mai săraci decât populația occidentală -, să trăiască mai bine decât nivelul de care nimeni nu-și amintește sau decât și l-ar fi putut imagina. Această prosperitate, împreună cu tradițiile specifice ale acestei societăți, atât de diferită de a noastră, a dus la o situație surprinzătoare pentru politologii occidentali: prosperitatea nu a adus democrație.

În lumea occidentală sunt alți parametri, însă o speculație interesantă ar fi să ne gândim ce s-ar întâmpla dacă, în zona lumii noastre, lipsurile ar duce la dispariția libertăților cu care suntem obișnuiți. Dacă COVID-19 ne-ar duce la o penurie economică de neimaginat azi, asemenea niveluri ar distruge obiceiurile noastre democratice, și atunci, acesta ar deveni primul virus politic din Istorie.

D 3

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

LAS CUENTAS AL REVES  Washington, Diana Negre

D 6

No hay nada nuevo en que las sociedades mediterráneas vean la vida de otra forma que las nórdicas, pero el contraste difícilmente podía ser más visible que ahora: mientras el Banco de España propone una política de subida de impuestos y recorte de gastos para superar la crisis económica en que nos ha sumido el corona virus, británicos, norteamericanos y alemanes preparan todo lo contrario es decir, recortes de impuestos e incremento de ayudas a empresas y particulares.

Tal vez la diferencia sea de mentalidad, o simplemente del estado de las arcas públicas, pero también hay quienes se preguntan si la abundancia y la estrechez son como el huevo y la gallina: ¿se empobrecen los países a causa de su política económica, o es más bien el nivel de sus arcas el que determina esta política?

Para tomar el caso más conocido, el norteamericano: en cuanto se vió que la crisis sería inevitable por causa del frenazo que el Covid-19 impuso allí, como en casi todo el mundo, las autoridades económicas se apresuraron a tomar medidas de emergencia. Algunos impuestos quedarían congelados, los jubilados ricos no se verían obligados a cobrar sus fondos particulares de pensiones en momentos en que las inversiones habían perdido valor, al tiempo que las instituciones gubernamentales abrían la mano generosamente con subvenciones a particulares y empresarios.

Que estas medidas llevarían a un gran endeudamiento no lo dudaba nadie, pero demócratas y republicanos dejaron de lado sus divergencias partidistas y estaban de acuerdo en la necesidad de medidas coyunturales. Se trata de superar esta crisis como sea y preparar el camino para que la normalidad pueda volver, cuanto antes.

Quizá, en el caso de Estados Unidos, semejante diferencia de conducta económica  podría interpretarse como consecuencia de la ventaja con que ese coloso juega en los mercados internacionales, en buena parte porque el dólar todavía es la moneda de reserva: el Banco Central norteamericano juega con una ventaja que muchos comparan a la de los casinos con respecto a sus clientes: La banca, se dice, siempre gana.

D 4

Pero otros países desarrollados, a pesar de diferencias importantes entre ellos, siguen el modelo americano. Podríamos hablar de Alemania o de Gran Bretaña, que también aceptan un endeudamiento temporal para aplicar medidas coyunturales.

Naturalmente, la actitud de los votantes tiene también mucho que ver: en nuestras latitudes es frecuente oír que la tarea más importante del gobierno es la redistribución económica, pues la gente cuestiona con frecuencia el derecho de nadie a ganar más que los demás y, si lo hace, está obligado a “restituir” el exceso que hace a unos más ricos que a otros.

Que unos creen riqueza y otros no, es cuestión secundaria.

La otra filosofía es la contraria: en muchos países nórdicos creen que para repartir la riqueza hay que crearla y eso requiere capital y espíritu emprendedor. Su “filosofía” es dar un estímulo económico para que la sociedad sea capaz de generar riqueza, algo difícil de hacer sin capital.

Claro que esta labor emprendedora se podría encargar también a los gobiernos, pero es una línea que topa con dificultades prácticas: donde se ha aplicado, los resultados económicos han sido malos y el apoyo de la población ha sido tan escaso, que los gobiernos se encaminaron a la dictadura…o incluso la desaparición.

Una excepción, que algunos ven como una tercera vía, podría ser el modelo chino, con un capitalismo de estado que permite a los ciudadanos – aunque mucho más pobres que la población occidental -, vivir mejor de lo que nadie recuerda o habría podido imaginar. Esta bonanza desconocida, junto a las tradiciones peculiares de esta sociedad tan distinta de la nuestra, ha llevado a una situación sorprendente para los politólogos occidentales: la bonanza no ha traído democracia.

En el mundo occidental rigen otros parámetros, pero una especulación interesante sería pensar en lo que ocurriría si en nuestra zona del mundo las estrecheces acabasen con las libertades a las que estamos acostumbrados.  Si el Covid-19 nos llevara a una penuria económica impensable hoy, tales niveles que destruiría nuestras costumbres democráticas, se convertiría en el primer virus político de la Historia.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

https://ghemulariadnei.com/wp-content/uploads/2016/09/diana-molineaux.jpg?w=529

Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

Problema de nerezolvat a rasismului/El insoluble problema del racismo

02 jueves Jul 2020

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

America, Barak Obama, Declarația de Independență, delncvență, discriminare, Georges Washinghton, Martin Luther King, Minnesota, negri, rasism, sclav, SUA, Thomas Jefferson

D 2

Problema de nerezolvat a rasismului    Washington, Diana Negre

Recentele tulburări din SUA, din cauza uciderii unui cetățean negru de către un polițist alb, în Minnesota, au atras din nou atenția asupra unei probleme pe care țara o are chiar de la naștere… și a cărei rezolvare se află între… o mare dificultate și imposibil.

Căci această țară, născută acum abia 245 de ani printr-o ambițioasă Declarație de Independență, care proclama că „Toți oamenii au fost creați egali, dotați de Creatorul lor cu drepturi inalienabile, printre care se află: viața, libertatea și căutarea fericirii” a venit pe lume cu „păcatul originar”:  aceste drepturi nu ajungeau la toți, deoarece din puțina ei populație, din vremea aceea, de două milioane și jumătate, mai mult de 600.000 erau sclavi, ale căror drepturi „inalienabile” erau, practic, inexistente.

D 1

Această situație a durat 90 de ani, până la amendamentul din 1865, prin care sclavia a fost abolită, la sfârșitul Războiului de Secesiune.

Autorul Declarației de Independență, Thomas Jefferson, cu toate că se referea la drepturile inalienabile de libertate și fericire, a avut, de-a lungul vieții sale, peste 600 de sclavi și nu ascundea faptul că îi considera pe negri o rasă inferioară, care nu trebia să se amestece cu rasa albă. A avut sclavi și generalul George Washington, care a reușit să elibereze de sub controlul britanic coloniile americane și a devenit primul președinte al Statelor Unite, și la fel s-a întâmplat cu alți zece președinți, până la emanciparea sclavilor.

D 8

Thomas Jefferson

Dar dacă s-a terminat cu sclavia, situația populației negre niciodată nu s-a comparat cu cea a albilor și, cu toate eforturile albilor și negrilor pentru a obține o egalitate mai mare, diferențele continuă să fie enorme. În multe locuri încă există discriminare și acolo unde nu există, încă se mai află persoane care îi consideră inferiori pe negri.

Nu este o discriminare oficială, căci, la un secol după abolirea sclaviei, legile pentru egalarea drepturilor civile au desființat toate dezavantajele care împiedicau populația neagră să aibă acces la munci  bine remunerate și posturi oficiale. Însă, ceea ce spuneau legile nu a fost suficient: sclavia și segregarea au dispărut, însă prejudecățile continuă.

Au fost multe încercări de a pune capăt acestor prejudecăți, însă, în această privință, chiar și unii lideri negri s-au opus, uneori din cauza ideologiei, alteori din interese politice, căci au blocat propuneri care ar fi ajutat comunitățile negre, ca de exemplu posibilitatea de a avea acces la școli private, sau posibilitatea de a se apropia sau a se integra în cultura dominantă din țară – cea albă – din dorința lor de a dezvolta o „identitate neagră”.

D 5

Alte eforturi pentru a elimina dezavantajele negrilor, cum a fost „acțiunea afirmativă” (care permite funcționarilor sau studenților negri cu calificative mai slabe să acceadă la funcții sau la universități), au fost o sabie cu două tăișuri, deoarece lăsa să se creadă că aceștia erau, în realitate, mai slab pregătiți, ceea ce, uneori, era adevărat, dar, de multe ori, nu era așa.

Nici eforturile unor lideri negri ca Martin Luther King, asasinat de un alb, în 1968, nici victoria electorală a lui Barak Obama, care a adus, pentru prima oară, în 2008, un negru la președinția SUA, nu au fost suficiente pentru a înlătura diferențele economice și sociale.

La aceasta se adaugă lipsa de acces la școli bune: școlile publice ale negrilor sunt, de obicei, mai proaste decât cele ale albilor, deoarece acestea sunt finanțate din impozitele pe cadastru, mult mai mici, în cartierele sărace. Și desigur, negrii trăiesc în cartierele mai sărace, și astfel, școlile lor dispun de bani mai puțini.

Uneori, mijloacele de informare stârnesc focul nemulțumirilor, concentrându-se pe aspectele mai negative. Chiar și unele mijloace de informare în spaniolă au preluat unele date false, atunci când au semnalat că albii din SUA câștigă de zece ori mai mult decât negrii, când, de fapt, veniturile cele mai mari le obține minoritatea asiatică, care, pe lângă faptul că muncește mult, locuiește în familii și acumulează salarii. Multe cămine negre au cap de familie o mamă celibatară săracă, fără pregătire și nici timp pentru a-și ajuta copiii.

D 7

Altă problemă este indicele înalt al delincvenței printre tinerii negri: cam un sfert dintre bărbații negri au petrecut o vreme prin închisori și, cu toate că există o posibilă discriminare mai mare, sfârșesc în spatele gratiilor pentru motive  pentru care albii sau alte segmente ale populației nu ajung la închisoare, însă, adevărul este că nivelul lor de delincvență este mult mai mare și, astfel, li se reduc posibilitățile de a obține slujbe bune, deoarece niciun întreprinzător nu angajează oameni cu antecedente penale.

Cu toate că există programe sociale pentru a compensa aceste diferențe cu tot felul de ajutoare care nu se văd în statistici, adevărul este că marea majoritate a negrilor știu că se află în grupul cel mai de jos pe scara social-economică, că posibilitățile lor de a urca sunt slabe și că poliția îi tratează mai rău decât pe ceilalți.

Între timp, exploziile periodice de violență care însoțesc protestele nu aduc beneficii negrilor, căci întăresc prejudecățile împotriva lor, iar albii sunt deranjați de faptul că sunt învinuiți de „aroganță” și consideră că nu pot fi considerați responsabili pentru felul cum au acționat colonii americani care au fondat, acum două secole și jumătate, o țară, în care, mare parte din populația albă din zilele noastre a sosit mult mai târziu.

D 4

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

El insoluble problema del racismo    Washington, Diana Negre

D 3

Los recientes disturbios en Estados Unidos por la muerte de un ciudadano negro a manos de un policía blanco en Minnesota, han vuelto a centrar la atención en un problema que el país arrastra desde su nacimiento…y cuya solución está entre lo difícil y lo imposible.

Porque este joven país nacido hace tan solo 245 años con una ambiciosa Declaración de Independencia que proclamaba “Todos los hombres han sido creado iguales, dotados por su Creador con derechos inalienables entre los cuales están la vida, la libertad y la búsqueda de la felicidad”, llegó al mundo con “pecado original”:  estos derechos no alcanzaban a todos, porque de  su exigua población de dos millones y medio de aquel entonces, más de 600.000 eran esclavos, cuyos derechos “inalienables” eran prácticamente inexistentes.

Esto duró casi 90 años, hasta la enmienda constitucional de 1865 en que la esclavitud quedó abolida al final de la Guerra de Secesión.

El autor de la Declaración de Independencia, Thomas Jefferson, a pesar de referirse a los derechos inalienables de libertad y felicidad, tuvo a lo largo de su vida más de 600 esclavos y no ocultaba que consideraba a los negros una raza inferior que no convenía mezclar con la blanca. También tuvo esclavos el general George Washington, que consiguió liberar del control británico a sus colonias americanas y se convirtió en el primer presidente de Estados Unidos, y otro tanto ocurrió con otros diez presidentes, hasta la emancipación de los esclavos.

D 9

George Washington

Pero si la esclavitud acabó, la situación de la población negra nunca se equiparó a la de los blancos y, a pesar de múltiples esfuerzos de blancos y negros para conseguir mayor igualdad, las diferencias siguen siendo enormes, en muchos lugares todavía hay discriminación y donde no la hay, todavía se encuentran personas que consideran inferiores a los negros.

No es una discriminación oficial, pues un siglo más tarde de abolirse la esclavitud, las leyes para equiparar los derechos civiles eliminaron totalmente las desventajas que impedían el ascenso de la población negra a trabajos bien remunerados y a puestos oficiales. Pero, lo que decían las leyes no fue suficiente: la esclavitud y segregación han desaparecido, pero los prejuicios continúan.

Ha habido múltiples intentos de acabar con estos prejuicios, pero aquí incluso algunos líderes negros han constituído obstáculos, unas veces por ideología y otras por intereses políticos, pues han boqueado propuestas que habrían ayudado a las comunidades negras, como  por ejemplo la posibilidad de acceder a escuelas privadas, o la posibilidad de acercarse o integrarse a la cultura dominante del país -la blanca- por su deseo de desarrollar una “identidad negra”.

Otros esfuerzos por eliminar las desventajas negras, como la “acción afirmativa” (que permite a funcionarios o estudiantes negros con cualificaciones peores acceder a puestos o universidades), han sido una espada de dos filos, pues hacen creer que los beneficiados están en realidad peor preparados, cosa que, a veces, es cierta pero, en muchas ocasiones, no es así.

Ni el esfuerzo de líderes negros como Martin Luther King, asesinado por un blanco en 1968, ni la victoria electoral de Barak Obama, que llevó, por primera vez, en 2008, a un negro a la presidencia de Estados Unidos, han sido suficientes para salvar las diferencias económicas y sociales.

D 6

A esto se suma la falta de acceso a buenas escuelas: las escuelas públicas de los negros acostumbran a ser peores que las de los blancos, porque estas escuelas se financian con los impuestos del catastro, mucho más bajos en los barrios pobres. Y ciertamente, los negros viven en barrios más pobres, con lo que sus escuelas disponen de menos dinero.

Los medios informativos atizan, a veces, el fuego del descontento, al centrarse en los aspectos más negativos.  Incluso algunos medios españoles se hicieron eco de datos falsos, al señalar que los hogares blancos en Estados Unidos ganan 10 veces más que los negros, cuando los ingresos mayores no corresponden a los blancos, sino a la minoría asiática, que, además de trabajar mucho, vive en familias y acumula sueldo.  Muchos hogares negros tienen como cabeza de familia a una madre soltera con poco dinero, preparación y tiempo para ayudar a sus hijos.

Otro problema es el alto índice de delincuencia entre los jóvenes negros: nada menos que el 25% de los varones negros ha pasado alguna temporada en la cárcel y, aunque posiblemente hay mayor discriminación y acaban entre rejas por motivos que no llevan a la cárcel a blancos u otros segmentos de la población, lo cierto es que sus niveles de criminalidad son mayores y la consecuencia es reducir sus posibilidades de conseguir buenos empleos, porque pocos empresarios contratan a gente con antecedentes penales.

Aunque hay programas sociales para compensar estas diferencias con todo tipo de ayudas que no se reflejan en las estadísticas, lo cierto es que la gran mayoría de los negros saben que están en el grupo más bajo de la escala socioeconómica, que sus posibilidades de subir son bajas y que la policía los trata peor que a los demás.

Entre tanto, las periódicas explosiones de violencia que acompañan las protestas difícilmente benefician a los negros, sino que refuerzan los prejuicios contra ellos, al tiempo que los blancos se sienten molestos de que les culpen de su “blancura” o su “arrogancia” y consideran que no se les puede hacer responsables de la actuación de los colonos americanos que fundaron hace más de dos siglos y medio un país al que gran parte de la población blanca de hoy en día llegó mucho más tarde.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

https://ghemulariadnei.com/wp-content/uploads/2016/09/diana-molineaux.jpg?w=529

Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...
← Entradas anteriores
Entradas recientes →

Suscribir

  • Artículos (RSS)
  • Comentarios (RSS)

Archivos

  • marzo 2026
  • enero 2026
  • noviembre 2025
  • octubre 2025
  • septiembre 2025
  • julio 2025
  • mayo 2025
  • abril 2025
  • marzo 2025
  • septiembre 2024
  • julio 2024
  • marzo 2024
  • febrero 2024
  • enero 2024
  • diciembre 2023
  • noviembre 2023
  • octubre 2023
  • septiembre 2023
  • agosto 2023
  • julio 2023
  • junio 2023
  • mayo 2023
  • abril 2023
  • marzo 2023
  • febrero 2023
  • enero 2023
  • diciembre 2022
  • noviembre 2022
  • octubre 2022
  • septiembre 2022
  • agosto 2022
  • julio 2022
  • junio 2022
  • mayo 2022
  • abril 2022
  • marzo 2022
  • febrero 2022
  • enero 2022
  • diciembre 2021
  • noviembre 2021
  • octubre 2021
  • septiembre 2021
  • agosto 2021
  • julio 2021
  • junio 2021
  • mayo 2021
  • abril 2021
  • marzo 2021
  • febrero 2021
  • enero 2021
  • diciembre 2020
  • noviembre 2020
  • octubre 2020
  • septiembre 2020
  • agosto 2020
  • julio 2020
  • junio 2020
  • mayo 2020
  • abril 2020
  • marzo 2020
  • febrero 2020
  • enero 2020
  • diciembre 2019
  • noviembre 2019
  • octubre 2019
  • septiembre 2019
  • agosto 2019
  • julio 2019
  • junio 2019
  • mayo 2019
  • abril 2019
  • marzo 2019
  • febrero 2019
  • enero 2019
  • diciembre 2018
  • noviembre 2018
  • octubre 2018
  • septiembre 2018
  • agosto 2018
  • julio 2018
  • junio 2018
  • mayo 2018
  • abril 2018
  • marzo 2018
  • febrero 2018
  • enero 2018
  • diciembre 2017
  • noviembre 2017
  • octubre 2017
  • septiembre 2017
  • agosto 2017
  • julio 2017
  • junio 2017
  • mayo 2017
  • abril 2017
  • marzo 2017
  • febrero 2017
  • enero 2017
  • diciembre 2016
  • noviembre 2016
  • octubre 2016
  • septiembre 2016
  • agosto 2016
  • julio 2016
  • junio 2016
  • mayo 2016
  • abril 2016
  • marzo 2016
  • febrero 2016
  • enero 2016
  • diciembre 2015
  • noviembre 2015
  • octubre 2015
  • agosto 2015
  • julio 2015
  • junio 2015
  • mayo 2015
  • abril 2015
  • marzo 2015
  • febrero 2015
  • enero 2015
  • noviembre 2014
  • julio 2014
  • abril 2014

Categorías

  • ANTROPOLOGIA

Meta

  • Crear cuenta
  • Iniciar sesión

Blog de WordPress.com.

  • Suscribirse Suscrito
    • ghemulariadnei
    • Únete a otros 61 suscriptores
    • ¿Ya tienes una cuenta de WordPress.com? Inicia sesión.
    • ghemulariadnei
    • Suscribirse Suscrito
    • Regístrate
    • Iniciar sesión
    • Denunciar este contenido
    • Ver el sitio en el Lector
    • Gestionar las suscripciones
    • Contraer esta barra
 

Cargando comentarios...
 

    %d