RUTA APROAPE SOVIETICĂ A CHINEI

Protagonismul vertiginos pe care l-a dobândit Republica Populară Chineză și confruntarea ei crescândă cu SUA ne fac să ne gândim la penultimul act al „războiului rece”: cursa înarmărilor care a făcut ca fosta URSS să dea faliment. Și cu toate că diferențele dintre confruntarea aceea și cea de acum sunt multe și importante, rămâne totuși în picioare un antagonism istoric. Este șocul dintre totalitarism și democrație.

Desigur, comunismul chinez a tras multe învățături din colapsul URSS și a evitat, până acum, să repete cea mai mare parte a erorilor sovietice. A știut să stimuleze inițiativa privată în economie (în decurs de zece ani – 2008/2018 – și-a sporit de trei ori PIB-ul) și, în același timp, și-a mărit la maximum sistemul de securitate publică și disciplina draconică în interiorul partidului, înlăturând, astfel, până acum, pericolul unui „episod Gorbachiov”, ca cel care a aruncat reformismul comunist rus într-un haos al sistemului și al națiunii.

Mihail Gorbachiov

Însă, în Republica Populară progresele economice au mers în paralel cu cele ale poliției, iar absolutismul puterii chinezești este, în ziua de azi, mai mare decât cel al lui Stalin în URSS din anii 30. Căci puterea este o boală politică ce se agravează în funcție de dimensiuni. O putere dictatorială – și cea a președintelui Xi Jinping este dictatorială din 2018, când a reformat Constituția ca să rămână președinte pe viață – își asigură agilitatea și rapiditatea în luarea deciziilor, dar nu are centura de siguranță pe care o presupune o guvernare în echipă. Greșelile politico-financiare ale lui Stalin au declanșat în URSS, în anii 30, o foamete în care au pierit peste 30 de milioane de oameni; dar și o decapitare a intelectualității rusești prin repetatele „purgări”.

Xi Jinping

Îngrijorător pentru China și, indirect pentru întreaga lume, este faptul că, cu toată prudența pe care a arătat-o Biroul Politic din Beijing de la moartea lui Mao Tste-Tung încoace, Xi repetă greșelile care au dus URSS la faliment. Astfel, dirigismul economic împinge țara spre un gigantism asfixiant, în timp ce distanțarea de populație generează o politică de intoleranță internă – cu oprimarea minorităților –; iar clientelismul exterior (Venezuela, Cuba,Cambogia, Coreea de Nord etc.) apasă tot mai mult pe averea națională.

Xi tinde spre o renaștere a dirigimului statal al economiei, iar conglomeratul de întreprinderi statale absoarbe, în ziua de azi, 80% din creditele bancare, însă generează numai 25% din PIB.

În politica internă, obsesia de a rămâne la putere duce la situații ca cele trăite pe vremuri de comunismul stalinist: menținerea în detenție a peste un milion de oameni – de etnii care nu sunt han – în lagăre de concentrare, un naționalism tot mai exacerbat și o intoleranță absolută față de dizidenți și opozanți.

Toate acestea plasează SUA într-o situație paradoxală. Pe de o parte, politica de confruntare permanentă cu Beijing – acutizată mai ales în domeniul economic – pare să repete panorama creată de președintele Reagan în timpul „războiului rece”, dar, pe de altă parte, soliditatea polițienească a regimului lui Xi și bogăția mult mai mare a Chinei în comparație cu cea a URSS din vremea lui Leonid Brejnev nu par să permită repetarea istoriei lui Gorbaciov. Iar în politică nimic nu este mai îngrijorător decât un viitor imprevizibil.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

LA RUTA CASI SOVIÉTICA DE CHINA

El vertiginoso protagonismo alcanzado por la República Popular China y su creciente confrontación con los EE.UU. induce a pensar en una repetición del penúltimo acto de la “guerra fría”: la carrera armamentista que precipitó a la URSS en la bancarrota. Y si bien las diferencias entre aquella confrontación y la actual son muchas e importantes, sí que se mantiene en pie un antagonismo histórico. Es el choque del totalitarismo con la democracia.

Evidentemente, el comunismo chino aprendió muchísimo del colapso de la URSS y ha evitado hasta ahora la mayor parte de los errores estalinistas. Ha sabido estimular la iniciativa privada para la economía (triplicó en diez años – 2008/2018 – el PIB) al tiempo que ha incrementado al máximo el sistema de seguridad pública y de disciplina draconiana dentro del partido, orillando así hasta ahora el peligro de un “episodio Gorbachov”, cómo el que llevó el reformismo comunista ruso al caos del sistema y la nación.

Pero en la República Popular los progresos económicos han ido a la par con los policiales y el absolutismo del poder chino es hoy aún mayor que el de Stalin en la URSS de los años 30. Y el poder es una enfermedad política que se agrava con el tamaño. Un poder dictatorial – y el del presidente Xi Jinping lo es desde que en el año 2018 reformó la Constitución para proclamarse presidente vitalicio – asegura la agilidad y rapidez de decisión, pero carece del cinturón de seguridad que supone un gobierno colegiado. Los errores político-financieros de Stalin causaron en la URSS de los años 30 la muerte por hambruna de más de 30.000.000 de habitantes; y también la decapitación de la intelectualidad rusa con sus “purgas”.

Lo alarmante para China e, indirectamente, para el mundo es que pese a la prudencia que caracterizó al Politburó de Pekín desde la muerte de Mao Tste-Tung, Xi está repitiendo muchos de los errores que llevaron a la URSS al colapso. Así, el dirigismo económico está llevando al país a un gigantismo asfixiante en tanto que el distanciamiento de la población genera una política de intolerancia interna – con opresión de las minorías –; por su parte, el clientelismo exterior (Venezuela, Cuba, Camboya, Corea del Norte, etc.) presionan cada vez más el erario nacional.

Xi tiende a un renacido dirigismo estatal de la economía y el conglomerado de empresas estatales absorbe hoy en día cerca del 80% del crédito bancario pero genera sólo cerca del 25% del PIB.

Xi Jinping

En política interna, la obsesión del continuismo del poder lleva también a situaciones vividas en su día por el comunismo estalinista; es el internamiento de más de un millón de personas – todas de etnias no han – en campos de concentración, un nacionalismo cada vez más exacerbado y una intolerancia absoluta con disidentes y opositores.

Todo esto lleva a los EE.UU. a una situación paradójica. Por un lado, la política de confrontación permanente con Pekín – especialmente aguda en el campo económico – parece repetir el panorama planteado por el presidente Reagan durante la “guerra fría”, pero por otro lado la solidez policial del régimen de XI y la mucho mayor riqueza de China que la de la URSS de Leonid Brézhnev no permiten esperar que se repita la historia de Gorbachov. Y en política no hay nada más inquietante que un porvenir imprevisible.

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.