Foto: Arhiva Onassis

Kavafis avea 43 de ani când a scris, în octombrie 1905, Βίος, Viața care a devenit mai târziu, în 1913, Όσο Mπορείς/Cât poți.

În august își vizitase fratele muribund, pe Alexandru, la Atena. Care a și murit atunci de febră tifoidă.

Cât poți a apărut în revista Νεα Ζωή/Viața Nouă, în Alexandria, tot într-un octombrie… 1913.

Să se fi gândit că fratele său își trăise viața, poate, amestecându-se prea mult cu lumea? Umblând cu mulți, pe la mulți, împărtășind prea multe?

Sau gândea toate acestea și despre el? Despre cât de mult își uza/abuza persoana căutând să fie… prea mult în lume… prea mult cu lumea…

Iată ce scria în nota VIII din Note de poetică și morală:

Cei singuri văd lucruri pe care noi nu le vedem; au viziuni din lumea supranaturală. Ei își subțiază/rafinează sufletul prin faptul că preferă singurătatea, prin gândire și prin înfrânare. Noi ni-l tocim umblând prea mult prin vizite (la unii și la alții), (cu prea mulți prieteni), prin absența gândirii și lăsându-ne pradă voluptății/plăcerilor. De aceea ei, cei singuri, văd toate lucrurile pe noi nu suntem în stare să le vedem încă. Când cineva e singur, într-o cameră cufundată în liniște, aude limpede bătăile ceasului. Dacă, însă, în cameră mai intră și alții, și începe du-te-vino și vorbăria, nu le mai aude. Dar bătăile/tic-tac-ul ceasului nu încetează să fie accesibile auzului.

Cât poți
Și dacă nu poți să-ți faci viața așa cum o vrei,
măcar încearcă (să faci) asta,
cât de mult poți: n-o înjosi
în multe legături cu lumea,
într-un du-te-vino (fără rost) și vorbind prea mult (cu oricine).

N-o înjosi ducând-o (peste tot),
plimbând-o mereu pe la unii și pe la alții și expunând-o
în prostia de fiecare zi
a relațiilor și a vizitelor,
până când ar deveni o străină obositoare.

Foto: Arhiva Onassis

Όσο Mπορείς
Κι αν δεν μπορείς να κάμεις την ζωή σου όπως την θέλεις,
τούτο προσπάθησε τουλάχιστον
όσο μπορείς: μην την εξευτελίζεις
μες στην πολλή συνάφεια του κόσμου,
μες στες πολλές κινήσεις κι ομιλίες.

Μην την εξευτελίζεις πηαίνοντάς την,
γυρίζοντας συχνά κ’ εκθέτοντάς την
στων σχέσεων και των συναναστροφών
την καθημερινήν ανοησία,
ώς που να γίνει σα μια ξένη φορτική.
1905/1913
Επιμέλεια Γ. Π. Σαββίδη. Τα Ποιήματα, Τ. Α’ 1897 – 1918, Ίκαρος 1963

Foto: Arhiva Onassis

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR  ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA-HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA-HAC… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.