Poetul avea 52 de ani când l-a scris. Era iunie 1915. Dar l-a tipărit pe o foaie volantă șase ani mai târziu, în martie 1921, la 58 de ani. Deja uzat… consumat… Neiubit, nedorit cum ar fi vrut.

Dar câștigat! Ce ironie: un amor, unul din, probabil, multele trăite pe ascuns, terminat, consumat în grabă… să nu se știe… un amor care ar fi trebuit să fie sublimat într-un poem!

Trebuie că trupul îmbătrânit al lui Kavafis s-a bucurat de desfătări de neimaginat, sublime… dar care, din păcate, s-au terminat mult prea repede… expediate… Fără iubire, fără căldură, fără tandrețe, fără dăruire… fără părtășie…

Umilit de teama și de graba celuilalt (un prostitut?), a simțit nevoia să-și salveze/sublimeze trăirile… Se pare că nu i-a prea reușit.

A scris poemul, da. Dar cum? Felul aproape rece și atât de ironic în care l-a scris (neîngrijit, repezit) arată poate: furie reținută? Frustrare? Amărăciune?

Să fi fost o plăcere cumpărată? Posibil. Un amor de o oră? Posibil… Într-o cameră sordidă? Tot ce se poate… Într-o casă deocheată… cu siguranță…

Și de ce se numește pe sine, depreciativ… meșter, meseriaș, artizan… un τεχνίτης? Un muncitor care desfundă țevi, montează geamuri, face tâmplărie sau zugrăvește case… Sigur, l-am tradus cu artist, cum au făcut-o și ceilalți traducători, dar τεχνίτης asta înseamnă… un meșter. Nu poet, nu artist… Și nu cred că se gândea la truda de a… făuri versuri… meșteșugite. Nu i se potrivește absolut deloc.

Poate pentru că, atât de umilit, nu se mai simte poet… Atât de lovit, nu se mai simte la înălțimea Artei…

Și, de ce έπεσαν? Au căzut… Sigur, verbul πέφτω înseamnă a cădea, dar și: a merge la culcare, a sta întins în pat. Sensul de aici. Să se fi gândit, poate, la o iubire căzută… în vulgaritate? Tot ce-i repugnă lui cel mai mult?

Și nu pentru că iubirea – plăcerea/voluptatea cum îi place să spună – ar fi έκνομη, adică ilicită, ilegală, interzisă, oprită, necuviincioasă… ci, mai degrabă, pentru că frica partenerului i s-a părut vulgară, înjositoare. Și pentru că – a câta oară? – avea parte de o iubire neîmpărtășită… cumpărată, dezamăgitoare… amară…

Și, de ce εκέρδισε? A câștigat… Sună, iarăși, vulgar… Ceva de genul: poetul tot s-a ales cu ceva… nu-i așa?… Ceva tot a câștigat!

Ar fi vrut să fie materia pentru un poem care, în timp, ar fi trebuit să dea acelui amor trăit în grabă, cu spaime, înjosit de lașitate, o strălucire pe care n-a avut-o…

Dar iritarea, ironia, dezamăgirea lui ne arată că, totuși, nici el nu crede în ce spune la sfârșit.

Cât despre αρχή… care sună nobil, filosofic, metafizic, aristotelic (trimite la cauzele prime din Metafizica lui Aristotel)… aici nu, nu înseamnă început – o capcană în care au căzut mulți traducători – ci cauză, principiu, punctul de plecare, Geneză, naștere… Și nici acest αρχή nu reușește să creeze o amintire frumoasă a acelei întâlniri atât de ratate, de comune, în care domnul de 52 de ani ar fi vrut să se predea cu totul unui partener mult mai tânăr și nu să sufere umilința de a fi doar unul din șirul lui de clienți anonimi, poate chiar dezgustători…

Născute atunci, acolo…

Și-au trăit din plin plăcerea lor ilicită.
S-a terminat. S-au ridicat din așternut
și se îmbracă grăbiți, fără să vorbească.
Ies separat, pe ascuns, din casă; și, în timp ce
merg, oarecum neliniștiți, pe stradă,
par că bănuiesc că ceva din felul în care arată trădează
în ce fel de pat stătuseră culcați, mai devreme.

Doar că, acolo, cât de mult a avut de câștigat viața artistului!
Mâine, poimâine sau ani de atunci se vor fi scris
versurile pline de forță, născute (din ce au avut) acolo.

Η αρχή των

Η εκπλήρωσις της έκνομής των ηδονής
έγινεν. Aπ’ το στρώμα σηκωθήκαν,
και βιαστικά ντύνονται χωρίς να μιλούν.
Βγαίνουνε χωριστά, κρυφά απ’ το σπίτι· και καθώς
βαδίζουνε κάπως ανήσυχα στον δρόμο, μοιάζει
σαν να υποψιάζονται που κάτι επάνω των προδίδει
σε τι είδους κλίνην έπεσαν προ ολίγου.

Πλην του τεχνίτου πώς εκέρδισε η ζωή.
Aύριο, μεθαύριο, ή με τα χρόνια θα γραφούν
οι στίχ’ οι δυνατοί που εδώ ήταν η αρχή των.

[1915, 1921*]

Επιμέλεια Γ. Π. Σαββίδη. Τα Ποιήματα, Τ. Β’ 1919 – 1933, Ίκαρος 1963

Αναγνωρισμένα

NOTĂ: Imaginile au fost generate de ChatGPT-ul meu, pe numele lui Hrisos.

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR  ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA-HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA-HAC… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.