Prea-iubitului meu Eugen.
Al Padre Benato Simmaco.

Sfântul Ioan evanghelistul și Sfântul Francisc de Assisi, El Greco, 1600, Gli Uffizi

Un psalm de laudă… Cântecul fratelui Soare sau Cântecul Făpturilor sau Lauda făpturilor.

Scris, se pare, în 1225 (-1226), în aprilie sau mai, când Francisc a fost oaspetele Clarei la mănăstirea San Damiano, din Assisi.

Un Francisc bolnav, ajuns la 44 sau 45 de ani (se naște în 1181 sau în 1182 la Assisi și în anul 1226 părăsește această lume la Porziuncola, Assisi), care lasă impresia că se desprinde cu părere de rău de lume, de lumea pe care a iubit-o cu o iubire… dumnezeiască. De care a fost îndrăgostit la nebunie și pe care i-a învățat pe mulți s-o vadă și s-o iubească la fel ca el. De care să fie îndrăgostiți la fel ca el.

Un Francisc care, poate, în sinea lui, se temea, fără s-o spună, de moartea sufletului (moartea a doua, cea veșnică!-idee pe care am întâlnit-o la Philon din Alexandria, în Comentariul alegoric…), socotindu-se el ultimul dintre păcătoși! O moarte care omoară (pentru eternitate!) doar sufletul păcătoșilor care nu mai apucă iertarea păcatelor/damnaților/nemântuiților/veșnic-penitenților.

O teamă nepotrivită, totuși, pentru acest mare iubitor de oameni! Care știa că iubirii i se iartă totul!

O teamă care arată, poate, cât de obosit îi era sufletul, cât de obosită îi era mintea și cât de sfârșit se simțea după atâta timp în care nu s-a iubit pe sine.

Probabil el, Francisc, cea mai umilă dintre făpturile Domnului, a fost singura ființă de pe pământ pe care n-a iubit-o.

Și probabil ajunsese, în cele din urmă, să înțeleagă că acesta, da, este un mare păcat!

Notă: messor îl traduce pe dominus din latină. Așadar: domnul Soare sau stăpânul Soare…

CÂNTECUL FRATELUI SOARE
(Laudă creaturilor)

Doamne Preaînalte, atotputernice, bunule Doamne, a Ta e toată cântarea,
ale Tale-s laudele, a Ta mărirea și cinstea și toată binecuvântarea.
Ție doar, celui Preaînalt, ți se cuvin (toate),
și niciun om numele să-ți rostească nu-i vrednic, nu poate.
Lăudat fii, Doamne al meu, dimpreună cu toate făpturile Tale,
și întâi de toate cu messor fratele Soare,
cel care-i lumina zilei și prin care ne luminezi, când apare.
Și e frumos și strălucește cu marea-i splendoare:
el chipul ți-l poartă, Preaînalte, fratele Soare.
Lăudat fii, Doamne al meu, pentru sora Lună și pentru Stele:
în cer făuritu-le-ai luminoase, neprețuite și frumoase pe ele.
Lăudat fii, Doamne al meu, pentru fratele Vânt și
pentru Aer și pentru cerul înnorat și cerul senin și pentru vreme, oricum ar fi,
căci prin ele, toate făpturile Tale le ții.
Și Lăudat fii, Doamne al meu, pentru sora Apă, cea prea-cinstită,
care-i de mult folos și umilă și neprețuită și neprihănită.
Lăudat fii, Doamne al meu, pentru fratele Foc, cel
prin care nopțile ne dai lumină: și el
e frumos și jucăuș și rezistent și puternic și vesel.
Lăudat fii, Doamne al meu, pentru sora noastră, maica Țărână,
care (pe toți) ne ține și pe toți ne îndrumă
și care rodește tot felul de poame și flori în culori și iarba.
Lăudat fii, Doamne al meu, pentru cei care iartă pentru dragostea Ta
și-ndură neputințe și boli și dureri și nevoi pătimesc.
Fericiți cei care le rabdă pe toate în pace și toate primesc.
Căci Tu, Preaînalte, le dai cununa izbânzii, cerească.
Lăudat fii, Doamne al meu, pentru sora noastră, Moartea trupească,
de care niciun om care e viu să scape nu poate:
vai celor ce mor în păcate de moarte;
Fericiți cei pe care ea-i va găsi împlinindu-ți voia preasfântă,
pentru că moartea de-a doua, cea veșnică, nu-i înspăimântă.
Lăudați-L și binecuvântați-L pe Domnul meu și Lui mulțumiți
și cu a voastră mare-umilință Lui îi slujiți.

Sfântul Francisc răpit în duh (în extaz), El Greco, 1580

CANTICU DE FRATE SOLE
(Laudes creaturarum)

Altissimu, onnipotente, bon Signore,
tue so’ le laude, la gloria e l’honore et onne benedictione.
Ad te solo, Altissimo, se konfano,
et nullu omo ène dignu te mentovare.
Laudato sie, mi’ Signore, cum tucte le tue creature,
spetialmente messor lo frate sole,
lo qual’è iorno, et allumini noi per lui.
Et ellu è bellu e radiante cum grande splendore:
de te, Altissimo, porta significatione.
Laudato si’, mi’ Signore, per sora luna e le stelle:
in celu l’ài formate clarite et pretiose et belle.
Laudato si’, mi’ Signore, per frate vento
et per aere et nubilo et sereno et onne tempo,
per lo quale a le tue creature dài sustentamento.
Laudato si’, mi’ Signore, per sor’acqua,
la quale è multo utile et umile et pretiosa et casta.
Laudato si’, mi’ Signore, per frate focu,
per lo quale ennallumini la nocte:
ed ello è bello et iocundo et robustoso et forte.
Laudato si’, mi’ Signore, per sora nostra matre terra,
la quale ne sustenta et governa,
et produce diversi fructi con coloriti flori et herba.
Laudato si’, mi’ Signore, per quelli ke perdonano per lo tuo amore
et sostengo infirmitate et tribulatione.
Beati quelli ke ’l sosterranno in pace,
ka da te, Altissimo, sirano incoronati.
Laudato si’, mi’ Signore, per sora nostra morte corporale,
da la quale nullu homo vivente pò skappare:
guai a cquelli ke morrano ne le peccata mortali;
beati quelli ke trovarà ne le tue sanctissime voluntati,
ka la morte secunda no ’l farrà male.
Laudate et benedicete mi’ Signore et rengratiate
e serviateli cum grande umilitate.

Codicele 338, f.f. 33r – 34r, sec. XIII – Biblioteca del Sacro Convento di San Francesco, Assisi – cel mai vechi manuscris cunoscut până azi al Cântecului fratelui Soare.

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR  ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA-HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA-HAC… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.