PARABOLELE LUI IISUS (VII) – FIUL LUI DUMNEZEU ȘI FIUL OMULUI

05 domingo Mar 2017

Posted by in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

, , , , , , , ,

iisus-si-natanael-3Iisus Natanael și Filip

Mărturia întrupării

În pericopa evanghelică din această duminică nu avem o parabolă în adevăratul sens al cuvântului, ci sfârșitul primului capitol din Evanghelia după Ioan. De fapt, ultimele 8 versete care sunt ale unui Prolog, pentru că acest prim capitol al Evangheliei după Ioan este un prolog. Prologul Cărții semnelor, cum au fost numite primele 12 capitole.

Important în acest text este faptul că ni se arată, încă de la început, că Iisus, Fiul lui Dumnezeu, S-a întrupat, S-a făcut om.  Așa putem citi alăturarea titlurilor Fiul lui Dumnezeu și Fiul Omului.

Ce înseamnă Fiul Omului ? Nimic altceva decât… om ! Fiul Omului, ios tu anthropu/υἱός τοῦ ἀνθρώπου îl traduce în greacă pe ben adam/ בן אדם din ebraică, care nu înseamnă altceva decât… om !

Iată textul:

Ioan I, 43-51: A doua zi Iisus a vrut să meargă în Galileea. Acolo îl găsește pe Filip și îi spune: urmează-Mi Mie !  Filip era din Betsaida, orașul lui Andrei și al lui Petru. Și Filip îl găsește pe Natanael și îi spune: (Mesia), cel despre care a scris Moise în Lege și despre care au scris profeții, noi l-am găsit: e Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Și Natanael i-a zis : din Nazaret ? Poate fi ceva bun din Nazaret ?  Filip atunci  îi spune: vino și vezi. Și l-a văzut Iisus pe Natanael venind la El și spune despre el: iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleșug. Natanael zice atunci: de unde mă cunoști ? Și i-a răspuns Iisus: te-am văzut, înainte de a te chema Filip (să Mă vezi). Te-am văzut când erai sub smochin. Și I-a răspuns Natanael: Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești regele lui Israel. Și i-a zis atunci Iisus: crezi (că sunt Fiul lui Dumnezeu) numai pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin ? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea. Și îi mai zice : adevărat, adevărat vă spun vouă, de acum veți vedea cerul deschis și îngerii lui Dumnezeu urcând și coborând peste Fiul omului.

Τῇ ἐπαύριον ἠθέλησεν ὁ ᾿Ιησοῦς ἐξελθεῖν εἰς τὴν Γαλιλαίαν· καὶ εὑρίσκει Φίλιππον καὶ λέγει αὐτῷ· ἀκολούθει μοι. ἦν δὲ ὁ Φίλιππος ἀπὸ Βηθσαϊδά, ἐκ τῆς πόλεως ᾿Ανδρέου καὶ Πέτρου. εὑρίσκει Φίλιππος τὸν Ναθαναὴλ καὶ λέγει αὐτῷ· ὃν ἔγραψε Μωϋσῆς ἐν τῷ νόμῳ καὶ οἱ προφῆται, εὑρήκαμεν, ᾿Ιησοῦν τὸν υἱὸν τοῦ ᾿Ιωσὴφ τὸν ἀπὸ Ναζαρέτ. καὶ εἶπεν αὐτῷ Ναθαναήλ· ἐκ Ναζαρὲτ δύναταί τι ἀγαθὸν εἶναι; λέγει αὐτῷ Φίλιππος· ἔρχου καὶ ἴδε. εἶδεν ὁ ᾿Ιησοῦς τὸν Ναθαναὴλ ἐρχόμενον πρὸς αὐτὸν καὶ λέγει περὶ αὐτοῦ· ἴδε ἀληθῶς ᾿Ισραηλίτης, ἐν ᾧ δόλος οὐκ ἔστι. λέγει αὐτῷ Ναθαναήλ· πόθεν με γινώσκεις; ἀπεκρίθη ᾿Ιησοῦς καὶ εἶπεν αὐτῷ· πρὸ τοῦ σε Φίλιππον φωνῆσαι, ὄντα ὑπὸ τὴν συκῆν εἶδόν σε. ἀπεκρίθη Ναθαναὴλ καὶ λέγει αὐτῷ· ραββί, σὺ εἶ ὁ υἱὸς τοῦ Θεοῦ, σὺ εἶ ὁ βασιλεὺς τοῦ ᾿Ισραήλ. ἀπεκρίθη ᾿Ιησοῦς καὶ εἶπεν αὐτῷ· ὅτι εἶπόν σοι, εἶδόν σε ὑποκάτω τῆς συκῆς, πιστεύεις; μείζω τούτων ὄψει. καὶ λέγει αὐτῷ· ἀμὴν ἀμὴν λέγω ὑμῖν, ἀπ’ ἄρτι ὄψεσθε τὸν οὐρανὸν ἀνεῳγότα, καὶ τοὺς ἀγγέλους τοῦ Θεοῦ ἀναβαίνοντας καὶ καταβαίνοντας ἐπὶ τὸν υἱὸν τοῦ ἀνθρώπου.

iisus-si-ingeri

Suntem în Galileea. Anul 28 d. Hr. Este momentul în care Iisus își alege primii ucenici și începe să predice.

Venise din Betania Pereei (sau „Betania de dincolo de Iordan”, alta decât Betania din Iudeea, a lui Lazăr, de lângă Ierusalim) unde a fost botezat de Ioan, Înainte-mergătorul Său

… și unde și-a ales primul ucenic, pe Andrei, pe care l-a luat de la Ioan Botezătorul.

Nu întâmplător primii discipoli ai lui Iisus au fost discipolii lui Ioan Botezătorul. Erau deja inițiați în noua doctrină a căinței și a iertării păcatelor: Andrei și fratele său, Petru și încă un ucenic, nenumit, care este, spun bibliștii, chiar Ioan, autorul celei de-a patra Evanghelii… ucenicul cel iubit… care, la Cina cea de Taină, stătea cu capul culcat pe pieptul lui Iisus (Ioan, 13, 23).

Cu ei va colinda Iisus prin Galileea, Iudeea și Samaria timp de doi sau trei ani și va predica venirea Împărăției lui Dumnezeu, va tămădui, va exorciza, va învia morți, va face minuni și, mai ales, va fi mărturisit drept Fiu al lui Dumnezeu și Mântuitor/Mesia.

Suntem în momentul în care Iisus „îl găsește” pe Filip care, la rându-i, i-l aduce lui Iisus pe Natanael.

De ce Iisus își alege ucenicii în Galileea ?

Nu întâmplător cei mai mulți dintre ei sunt galileeni. Și galileean însemna… pe jumătate evreu.

În Galileea sau Provincia (galil/גָּלִיל înseamnă district în ebraică) traiau mai mult evrei… elenizați.  Andrei și Filip sunt nume grecești. Andrei înseamnă… „un bărbat adevărat, plin de curaj, de… bărbăție”, iar Filip, „iubitorul de cai”, este numele tatălui lui Alexandru Macedon. Alexandru și Filip erau două nume foarte răspândite printre evreii elenizați.

Iisus avea nevoie de ucenici care să-i poată răspândi mesajul, învățătura și în afara Israelului, mai precis în toată lumea mediteraneană, unde limba cea mai vorbită și cea mai cunoscută era greaca.

De altfel El însuși era vorbitor de greacă, ca mai toți cei din Galileea.

Arheologii care au săpat în Betsaida – un sat de pescari la nord de Marea Galileei (numele ei înseamnă în aramaică Casa pescarilor) – au scos la lumină multe vase grecești și au descoperit o populație foarte influențată de cultura greacă/ elenistică. Și, din Betsaida erau Andrei și Petru, Filip și Ioan.

Galilean era și Natanael. Din Cana Galileii. Numele lui, Netanel/ נְתַנְאֵל, înseamnă „darul lui Dumnezeu” sau „Dumnezeu a dat” și poate, „cel dăruit de Dumnezeu” și vine din verbul natan/נָתַן, a da, a dărui și El/ אֵל, Dumnezeu.

Bibliștii l-au identificat cu Bartolomeu („fiul lui Tolomeu/Talmai”) din celelalte Evanghelii. Se pare că era un studios al Legii. Poate sub smochin se ruga sau studia cu râvnă Tora/Legea.

Îi venea greu să creadă că Mesia, Mântuitorul pe care-L tot așteptau evreii după ce s-au întors din exilul în Babilon, s-ar fi putut naște în Nazaret, care era un sat aproape izolat, într-o vale înaltă, săpată printre dealurile abrupte de calcar cu care se termină, la sud, Munții Libanului, un sat locuit, poate, de oameni needucați. De aceea s-a și chemat Nazaret, nume care înseamnă „cetate întărită”.

Așa cum altora le va veni greu să creadă, mai târziu, că Mesia poate veni din Galileea, cum spune Ioan (7, 41; 52): … Iar alţii ziceau: Nu cumva din Galileea va să vină Hristos? … Cercetează şi vezi că din Galileea nu s-a ridicat prooroc. (Trad. Biblia Sinodală).

De ce ? Pentru că evreii din Galileea se amestecaseră de sute de ani cu tot felul de neamuri mesopotamiene. După ce asirienii au cucerit în anul 722 î. Hr. regatul de nord al Israelului (Samaria și Galileea), i-au scos pe evrei, i-au dus în robie/exil și au adus în locul lor coloni din întreaga Mesopotamie, coloni care credeau în zeii lor, nu în Iahve.

Și totuși, când îl vede pe Iisus – un văzător cu duhul (în ebraică un văzător era neapărat un profet) crede că El este Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu și cel despre care Filip îi spusese că… despre El a scris Moise în Lege și despre El au vorbit profeții în Scripturi.

Și aici textul sugerează că Israelul a avut doi… mântuitori: pe Moise și pe Iisus.

Moise înseamnă „cel care scoate… la lumină: מֹשֶׁה/Moșe vine din verbul mașah/ מָשָׁה = a duce departe, a scoate din, a conduce, de unde: a salva, a ocroti. (O etimologie mai plauzibilă decât mes/mesu, copil, fiu, în egipteană).

Iar Iisus, Iehoșua/ יְהוֹשׁוּעַ înseamnă „Dumnezeu/Iahve este salvarea”. Vine din Iehova/ יְהֹוָה  și verbul iașa/ יָשַׁע, a salva, a elibera, a mântui, a dărui biruință.

Cu singura diferență că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, în timp ce Moise este robul lui Dumnezeu.

Natanael îi spune lui Iisus rabbi, adică „învățătorul meu”. Cu rabbi (de unde rabin) se adresau studenții profesorului lor… un rav. În ebraică rav/רַב înseamnă: mare, mult și aici se referă la multa învățătură a unui profesor… mult învățat.

Dar, cel mai important lucru în această pericopă este faptul că Iisus, subtil, Se revelează ca fiind întruparea omenească a Fiului lui Dumnezeu și, mai mult decât atât, promisiunea că și omul poate fi la fel cu Fiul lui Dumnezeu.

botezul-domnului

Pentru studioși:

Ioan, cap. 1: La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o. Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el. Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină. Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume. În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr. Ioan mărturisea despre El şi striga, zicând: Acesta era despre Care am zis: Cel care vine după mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine era. Şi din plinătatea Lui noi toţi am luat, şi har peste har. Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut. Şi aceasta este mărturia lui Ioan, când au trimis la El iudeii din Ierusalim, preoţi şi leviţi, ca să-l întrebe: Cine eşti tu? Şi el a mărturisit şi n-a tăgăduit; şi a mărturisit: Nu sunt eu Hristosul. Şi ei l-au întrebat: Dar cine eşti? Eşti Ilie? Zis-a el: Nu sunt. Eşti tu Proorocul? Şi a răspuns: Nu. Deci i-au zis: Cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce spui tu despre tine însuţi? El a zis: Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: «Îndreptaţi calea Domnului», precum a zis Isaia proorocul. Şi trimişii erau dintre farisei. Şi l-au întrebat şi i-au zis: De ce botezi deci, dacă tu nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici Proorocul? Ioan le-a răspuns, zicând: Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L ştiţi, Cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei. Acestea se petreceau în Betania, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan. A doua zi a văzut Ioan pe Iisus venind către el şi a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii. Acesta este despre Care eu am zis: După mine vine un bărbat, Care a fost înainte de mine, fiindcă mai înainte de mine era, Şi eu nu-L ştiam; dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă. Şi a mărturisit Ioan zicând: Am văzut Duhul coborându-Se, din cer, ca un porumbel şi a rămas peste El. Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu. A doua zi iarăşi stătea Ioan şi doi dintre ucenicii lui. Şi privind pe Iisus, Care trecea, a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu! Şi cei doi ucenici l-au auzit când a spus aceasta şi au mers după Iisus. Iar Iisus, întorcându-Se şi văzându-i că merg după El, le-a zis: Ce căutaţi? Iar ei I-au zis: Rabi (care se tâlcuieşte: Învăţătorule), unde locuieşti? El le-a zis: Veniţi şi veţi vedea. Au mers deci şi au văzut unde locuia; şi au rămas la El în ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea. Unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan şi veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru. Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său, şi i-a zis: am găsit pe Mesia (care se tâlcuieşte: Hristos). Şi l-a adus la Iisus. Iisus, privind la el, i-a zis: Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chifa (ce se tâlcuieşte: Petru). A doua zi voia să plece în Galileea şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis Iisus: Urmează-Mi. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru. Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Şi i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino şi vezi. Iisus a văzut pe Natanael venind către El şi a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleşug. Natanael I-a zis: De unde mă cunoşti? A răspuns Iisus şi i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin. Răspunsu-I-a Natanael: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborându-se peste Fiul Omului. (Trad. Biblia Sinodală)

***

Geneză, 28,10-17: Iar Iacov ieşind din Beer-Şeba, s-a dus în Haran. Ajungând însă la un loc, a rămas să doarmă acolo, căci asfinţise soarele. Şi luând una din pietrele locului aceluia şi punându-şi-o căpătâi, s-a culcat în locul acela. Şi a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe ea. Apoi S-a arătat Domnul în capul scării şi i-a zis: «Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi. Urmaşii tăi vor fi mulţi ca pulberea pământului şi tu te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi, şi se vor binecuvânta întru tine şi întru urmaşii tăi toate neamurile pământului. Iată, Eu sunt cu tine şi te voi păzi în orice cale vei merge; te voi întoarce în pământul acesta şi nu te voi lăsa până nu voi împlini toate câte ţi-am spus». Iar când s-a deşteptat din somnul său, Iacov a zis: «Domnul este cu adevărat în locul acesta şi eu n-am ştiut!» Şi, spăimântându-se Iacov, a zis: «Cât de înfricoşător este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!» (Trad. Biblia Sinodală)

***

Ioan 1, 32-34: Şi a mărturisit Ioan (Botezătorul) zicând: Am văzut Duhul coborându-Se, din cer, ca un porumbel şi a rămas peste El. Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu. (Trad. Biblia Sinodală)

***

Ioan 12, 21-22: Şi erau nişte elini din cei ce se suiseră să se închine la sărbătoare. Deci aceştia au venit la Filip, cel ce era din Betsaida Galileii, şi l-au rugat zicând: Doamne, voim să vedem pe Iisus. Filip a venit şi i-a spus la Andrei, şi Andrei şi Filip au venit şi I-au spus lui Iisus. (Trad. Biblia Sinodală)

***

Ioan 5, 37-47: Şi Tatăl care M-a trimis, Acela a mărturisit despre Mine. Nici glasul Lui nu l-aţi văzut vreodată, nici faţa Lui nu aţi văzut-o; Şi cuvântul Lui nu sălăşluieşte în voi, pentru că voi nu credeţi în Cel pe care l-a trimis Acela. Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine. Şi nu voiţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţă! Slavă de la oameni nu primesc; Dar v-am cunoscut că n-aveţi în voi dragostea lui Dumnezeu. Eu am venit în numele Tatălui Meu şi voi nu Mă primiţi; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veţi primi. Cum puteţi voi să credeţi, când primiţi slavă unii de la alţii şi slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o căutaţi? Să nu socotiţi că Eu vă voi învinui la Tatăl; cel ce vă învinuieşte este Moise, în care voi aţi nădăjduit. Că dacă aţi fi crezut lui Moise, aţi fi crezut şi Mie, căci despre Mine a scris acela. Iar dacă celor scrise de el nu credeţi, cum veţi crede în cuvintele Mele? (Trad. Biblia Sinodală)

***

Isaia 7, 14: Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel. (Trad. Biblia Sinodală)

***

Isaia 9, 5-6: Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie. Şi mare va fi stăpânirea Lui şi pacea Lui nu va avea hotar. Va împărăţi pe tronul şi peste împărăţia lui David, ca s-o întărească şi s-o întemeieze prin judecată şi prin dreptate, de acum şi până-n veac. Râvna Domnului Savaot va face aceasta. (Trad. Biblia Sinodală)

***

Isaia 35: Cine va crede ceea ce noi am auzit şi braţul Domnului cui se va descoperi? Crescut-a înaintea Lui ca o odraslă, şi ca o rădăcină în pământ uscat; nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nici o înfăţişare, ca să ne fie drag. Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă. Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu, Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat. Toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe calea noastră, şi Domnul a făcut să cadă asupra Lui fărădelegile noastre ale tuturor. Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa. Întru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine îl va spune? Că s-a luat de pe pământ viaţa Lui! Pentru fărădelegile poporului Meu a fost adus spre moarte. Mormântul Lui a fost pus lângă cei fără de lege şi cu cei făcători de rele, după moartea Lui, cu toate că nu săvârşise nici o nedreptate şi nici înşelăciune nu fusese în gura Lui. Dar a fost voia Domnului să-L zdrobească prin suferinţă. Şi fiindcă Şi-a dat viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea pe urmaşii Săi, îşi va lungi viaţa şi lucrul Domnului în mâna Lui va propăşi. Scăpat de chinurile sufletului Său, va vedea rodul ostenelilor Sale şi de mulţumire Se va sătura. Prin suferinţele Lui, Dreptul, Sluga Mea, va îndrepta pe mulţi, şi fărădelegile lor le va lua asupra Sa. Pentru aceasta Îi voi da partea Sa printre cei mari şi cu cei puternici va împărţi prada, ca răsplată că Şi-a dat sufletul Său spre moarte şi cu cei făcători de rele a fost numărat. Că El a purtat fărădelegile multora şi pentru cei păcătoşi Şi-a dat viaţa. (Trad. Biblia Sinodală)

¿Quo Vadis America? Încotro te îndrepți, America ?

03 viernes Mar 2017

Posted by in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

, , , , , ,

Diana Negre  s-a născut la București

Vorbește multe limbi, ca și cum ar fi limbile ei materne: catalană, spaniolă, franceză…română…(printre altele)…și, desigur, engleza, deoarece, ca jurnalistă, s-a consacrat în  Statele Unite ale Americii, unde locuiește de mulți ani.

Este foarte bine cunoscută și în Cuba : vocea ei e foarte familiară în insulă  grație emisiunilor pe care le transmite postul de radio JOSE MARTI. (Echivalentul a ceea ce a fost Radio Europa Liberă).

Obișnuiește să vină în România pentru a ține conferințe pe teme de politică americană  și pentru a preda lecții de jurnalism.

Este un mare privilegiu să beneficiem de colaborarea Dianei Negre!

trump-in-congres-1Donald Trump, primul discurs în fața Congresului 2 martie 2017

 ¿Quo Vadis America?   Încotro te îndrepți, America ?

Washington,  Diana Negre

Respingerea pasională și în masă pe care a provocat-o venirea lui Donald Trump la președinția SUA este pe cât de evidentă, pe atât de discutibilă. Atât de discutibilă încât există tentația de a crede că actuala dramă politică a țării i se poate imputa atât lui Trump, cât și unei jumătăți a cetățenilor americani, adică celor care îl resping.

Este suficient să ne uităm la acțiunile și reacțiile din ultimele zile, pentru a vedea ca Trump-președintele este respins, înainte de toate, pentru personalitatea sa respingătoare, trăsătură pentru care nu a fost dorit înainte chiar de a-și prelua funcția. Adevărul este că a câștigat cu voturi mai puține decât rivala sa, Hillary Clinton, dar, asemenea situații s-au repetat în istoria electorală a țării și nu s-au datorat vreunei fraude, ci modelului electoral stabilit prin Constituție.

proteste-trump-2Mii de americani protestând în Washington împotriva lui Donad Trump

„Elitele”, împotriva cărora s-a ridicat jumătatea de țară care l-a adus pe Trump la Casa Albă, continuă să creadă că încă țin în mână  o modalidate de a opri  și anula sau de a întoarce total acțiunile noului președinte. Săptămâna aceasta, de pildă, într-unul din programele de dimineață de mare audiență, se comenta că Trump  vrea să-i învețe pe oameni cum să gândească, dar, „aceasta este principala noastră misiune”.

Găsim detalii aproape anecdotice în istoria națiunii, dar, ceea ce este alarmant este intoleranța radicală, aproape viscerală, declanșată de victoria lui Trump, deoarece consecința cea mai gravă a alegerilor din luna noiembrie a anului trecut este faptul că o națiune democratică, care se află în fruntea gândirii și dezvoltării industriale, sucumbă maximalismelor pasionale, atunci când se confruntă cu o dilemă morală.

În momentul actual al istoriei, de la un popor civilizat care a făcut – sau pretinde că a făcut – din libertate și dreptate rațiunea sa de a fi, ne așteptăm să arate un minimum de seninătate și toleranță.

Dar, aceste atribute nu strălucesc în niciuna din cele două tabere : în timp ce democrații, folosindu-se de birocrația guvernamentală, încearcă să surpe terenul pentru noul șef, administrația Trump amenință că pune în practică cele mai fulminante amenințări din campania sa electorală, referitoare la imigranții ilegali.

Ultima decizie amenință direct milioane de persoane fără acte, care vor fi expulzate fără menajamente, neținând cont că se află de mulți ani  în țară, unde au muncit și și-au întemeiat familii : cu toate că se insistă că „prioritatea” este să se scoată din țară delincvenții periculoși, normele făcute publice recent răspândesc teama că a locui fără permis de ședere sau a te afla ilegal în țară este de la sine  „un delict periculos”, de care, poporul american amenințat trebuie să fie apărat.

proteste-trump-3Protest în Chicago împotriva lui Donad Trump

Protestele au început și probabil se vor amplifica, nu numai din partea grupurilor amenințate, ci și cu sprijinul opoziției politice, care va încerca  să înăsprească neînțelegerile, așa cum se întâmplă în diferite districte electorale, unde legiuitorii republicani găsesc grupuri care se înfiltrează în adunările cu votanții lor pentru a le sabota.

Multor americani nu le place personalitatea lui Trump și este legitim și sănătos din punct de vedere politic să arate acest lucru. Dar, ceea ce este mai puțin acceptabil la o națiune civilizată este ca o minoritate să pretindă că are dreptul de a înlocui regulile de conviețuire după bunul ei plac : este exact ceea ce caracterizează dictaturile și încercările nereușite de a instaura state fundamentaliste.

proteste-trump-6Protest anti-Trump în Los Angeles

Dacă la începutul secolului al XXI-lea, omenirea este pe cale să confunde (și se află la un pas de a o face), ca fiind asemănătoare, SUA și Statul Islamic, aceasta se datorează faptului că a pornit în galop spre o sinucidere colectivă. Riscul vine de la națiunea americană, creată tocmai de cei care au emigrat dintr-o Europă sfâșiată de un fundamentalism religios și un absolutism monarhic, dar care este pe pe punctul de a întrona fundamentalismul, pe cale religioasă (25% dintre americani sunt, în ziua de azi, fundamentaliști) și prin intoleranță, oricare ar fi orizontul ei politic.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

trump-in-congres-3En el Congreso, en Washington,Trump hizo referencia a su plan para rebajar los impuestos, 2 de marzo de 2017

Diana Negre es una periodista que nació en Bucarest, Rumanía. Habla muchos idomas, como si fueran… sus lenguas maternas: catalán, español, francés…rumano…(entre otros)…y, por supuesto, inglés, porque, como periodista, se consagró en EEUU, donde vive desde hace muchos años.

Es famosa también en Cuba : su voz ha llegado a ser muy familiar en la isla, a través de los programas emitidos por la emisora de radio JOSÉ MARTÍ.

Acude a Rumanía, a menudo, para dar conferencias sobre temas  de política norteamericana y para impartir clases de periodismo.

¡Es un gran privilegio contar con su colaboración!

trump-in-congres-2Donald Trump, en el Congreso de su país, 2 de marzo de 2017

¿Quo Vadis America? Washington, Diana Negre

La repulsa pasional y multitudinaria que ha provocado la llegada de Donald Trump a la presidencia de Estados Unidos es tan evidente como discutible. Tan discutible, que uno se ve tentado a pensar que el actual drama político del país se puede imputar tanto a Trump, como a la mitad de los ciudadanos norteamericanos, los que le repudian .

Basta con mirar las acciones y reacciones de los últimos días, para ver que a Trump-presidente se le rechaza, ante todo, por su repelente personalidad y esto le ocurrió incluso antes de tomar posesión del cargo. Cierto es que ganó con menos votos que su rival Hillary Clinton, pero, esto ha ocurrido repetidamente en la historia electoral del país y no se debe a fraudes de escrutinio, sino al modelo electoral fijado por la Constitución.

proteste-trump-1Miles de manifestantes, en la ‘Marcha de las Mujeres’ contra Donald Trump en Washington

Las “élites”, contra las que se rebeló la mitad del país QUE puso a Trump en la Casa Blanca, siguen creyendo que tienen EN su mano una forma de frenar y hasta anular o dar totalmente la vuelta a las acciones de su nuevo mandatario. Esta semana, por ejemplo, uno de los programas matutinos de más audiencia comentaba que Trump quiere decir a la gente cómo pensar, pero “ésta es precisamente nuestra misión”.

Ante nosotros tenemos detalles casi anecdóticos en la historia del país, pero lo que sí es alarmante es la intolerancia radical, casi visceral, desencadenada por el triunfo de Trump, porque la consecuencia más grave de los comicios del pasado noviembre es que una nación democrática, que lidera el pensamiento y quehacer del mundo industrial, sucumbe a maximalismos pasionales en cuanto se ve confrontada a un dilema moral.

A estas alturas de la Historia, lo menos que se puede esperar de un pueblo civilizado que ha hecho – o pretende haber hecho – de la libertad y la justicia su razón de ser, es un mínimo de serenidad y tolerancia.

Pero, esos atributos no brillan ni en uno, ni en otro bando: mientras los demócratas dentro de la burocracia gubernamental tratan de socavar el terreno a su nuevo jefe, el gobierno de Trump amenaza con poner en práctica las amenazas más fulminantes de su campaña electoral con respecto a los inmigrantes ilegales.

proteste-trump-5Protesta contra Trump en la ciudad de Los Ángeles

La última normativa amenaza con echar sin miramientos a millones de indocumentados que llevan lustros o décadas en el país trabajando y que han formado aquí familias: aunque insiste en que “la prioridad” es sacar del país a los delincuentes peligrosos, las normas recién divulgadas hacen temer que simplemente vivir sin permiso de residencia o estar aquí ilegalmente constituya ya un “delito peligroso” del que hay que proteger al amenazado pueblo norteamericano.

Las protestas han comenzado ya y probablemente se ampliarán, no solamente por parte de quienes representan a los grupos afectados, sino con el apoyo de la oposición política, que tratará también aquí de recrudecer los desencuentros, como está ya ocurriendo en diversos distritos electorales, donde los legisladores republicanos encuentran grupos que se infiltran en las reuniones con sus votantes para desbaratarlas con protestas.

proteste-trump-4Manifestación contra la elección de Trump en Chicago

A muchos norteamericanos les disgusta la personalidad de Trump y es legítimo y políticamente sano que así lo manifiesten. Lo que ya resulta menos aceptable en una nación civilizada es que una minoría se ponga el Derecho por montera y pretenda substituir las reglas de convivencia por su voluntad: esto es lo que caracteriza las dictaduras y los conatos malogrados de estados fundamentalistas.

Y si a principios del siglo XXI, la Humanidad está en un tris de confundir por similares a EEUU y el Estado Islámico, es que se encamina a galope hacia el suicidio colectivo.  El riesgo de tal suicidio empieza en que una nación como Estados Unidos, creada justamente por quienes habían emigrado de una Europa desgarrada por el fundamentalismo religioso y el absolutismo monárquico, va camino de entronizar el fundamentalismo, ya sea por la vía religiosa (el 25% de los norteamericanos son hoy en día fundamentalistas) y la intolerancia, sea cuál sea su horizonte político.

proteste-trump-7Participantes en la manifestación celebrada en la ciudad de Boston

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

CIPRU, „RUTA CEA REA” A MIGRAȚIEI/CHIPRE, “RUTA MALA” DE LA MIGRACIÓN

02 jueves Mar 2017

Posted by in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

, , , , ,

Avem privilegiul de a beneficia de colaborarea jurnalistului spaniol, VALENTIN POPESCU, profesor de jurnalism, prestigios editorialist și corespondent, timp de un sfert de secol, al cotidianului  VANGUARDIA de  Barcelona, la Bonn, R.F. Germania.

migranti-cipru-1

CIPRU, „RUTA CEA REA” A MIGRAȚIEI

Insula Cipru se află la „o azvârlitură de băț” față de Siria – 60 de mile marine, adică, ceva mai mult de 100 de km – și face parte din Uniunea Europeană (U.E.). Cu toate acestea, până acum, nu a fost asaltată de marea masă a migranților, care vor să ajungă în Europa cea bogată, pe rutele Mediteranei Orientale. În prezent, Cipru cu cei 1.200.000 de locuitori ai săi găzduiește doar câteva mii de refugiați în cele două tabere pentru migranți pe care le are.

Cifra aceasta redusă surprinde, dacă vom compara prețurile traficului cu persoane: pentru a aduce pe cineva din Orientul Mijlociu în Italia, traficanții cer 8.000 $ (ceva mai puțin, dacă ruta este cea a Balcanilor), în timp ce traseul Siria – Cipru nu depășește 2.000 $.

Via aceasta cipriotă ieftină nu este rezultatul ignoranței sau al vreunui capriciu migratoriu; ruta cipriotă este, în realitate o fundătură. Pe de o parte, insula aceasta nu face parte din grupul Schengen și, prin urmare, a veni în Cipru nu înseamnă acces spre națiunile comunitare care asigură o asistență generoasă.

Pe de altă parte, autoritățile de la Nicosia au învățat lecția insulelor grecești din Marea Egee, unde îngrămădirea migranților a făcut viața localnicilor și a refugiaților infernală. Astfel, au creat legi pentru a opri o avalanșă umană ca cele din insulele grecești din Marea Egee. Prestațiile sociale sunt sărăcăcioase, demersurile administrative pentru a recunoaște cererile de azil sunt lente și incredibil de restrictive – sunt aprobate  doar 10% dintre ele; la aceasta se mai adaugă și faptul că nu li se recunoaște dreptul la reunificare a familiei. Azilantul din Cipru nu are nicio șansă să-și aducă soția, copiii, frații sau părinții. În plus, în declarații  ne-oficiale, autoritățile cipriote  au spus, în repetate rânduri, că „…ar prefera ca migranții să fie creștini ortodocși…” Dar, imensa majoritate a refugiaților este musulmană!

Politica Nicosiei față de migranți a dat, până acum, rezultatele dorite, ajungându-se la situația extremă în care, dacă ambarcațiunile refugiaților ajungeau în porturi cipriote, aceștia  nu voiau, în ruptul capului, să coboare, astfel încât erau aduși pe uscat cu forța. Și totuși, începând cu ultimele luni ale anului trecut, numărul încercărilor de a intra ilegal pe insulă este în creștere. Cauza este, în mare măsură, umplerea până la refuz cu migranți a insulelor din Marea Egee, precum și prezența, în țările din Orientul Mijlociu, a unei mase imense de aspiranți săraci, care nu pot aduna între 5.000 $ și 8.000 $, cât este prețul unei călătorii clandestine spre Europa cea bogată. În aceste condiții, migranților și traficanților de ființe umane le vine bine chiar și „ruta dură” a migrării spre Cipru.

migranti-grecia-1Grecia, 2016

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Tenemos el privilegio de contar con la colaboración del periodista español y profesor de periodismo, VALENTIN POPESCU, columnista de primera magnitud y corresponsal, durante un cuarto de siglo, de LA VANGUARDIA  de Barcelona, en Bonn, R.F. de Alemania.

migranti-cipru-2

CHIPRE, “RUTA MALA” DE LA MIGRACIÓN

La isla de Chipre está a un tiro de piedra de Siria – 60 millas marinas, algo más de 100 kms. – y forma parte de la Unión Europea (U.E.), pero apenas ha sido asaltada hasta ahora por la masa de migrantes que pretenden entrar en la Europa rica por las rutas del Mediterráneo Oriental. Hasta la fecha, Chipre con sus 1.200.000 habitantes, sólo alberga a unos mil refugiados en sus dos campamentos de fugitivos.

Lo reducido de esta cifra resulta sumamente sorprendente si se comparan los precios del contrabando humano : llevar a una persona desde el Oriente Próximo a Italia ronda los 8.000 $ y (algo menos, si es al centro de la UE por la ruta de los Balcanes) en tanto que el trayecto Siria –  Chipre no sobrepasa los 2.000 $.

Naturalmente, este ninguneo de la vía chipriota no es fruto de ignorancia o caprichos migratorios; la ruta chipriota es en la práctica un callejón sin salida. Por una parte, la Isla no figura en el grupo Schengen y, por tanto, la entrada en ella no facilita en absoluto la llegada a las naciones comunitarias de asistencia social generosa.

Por otro lado, las autoridades de Nicosia han aprendido la lección de las islas griegas del Egeo, donde la acumulación de migrantes ha hecho la vida de indígenas y fugitivos una antesala del infierno. Así, han reformado su legislación para impedir un alud humano como el registrado en el Egeo. Las prestaciones sociales son magra;, los trámites administrativos para el reconocimiento de las solicitudes de asilo, lentas e increíblemente restrictivas – se aprueba alrededor del 10% de las demandas –; y, además, no se les reconoce a los fugitivos el derecho a la reunión familiar. Por ser asilado en Chipre no se tiene oportunidad alguna de traer, consortes, hijos, hermanos o padres. Y por si todo esto fuera poco, en declaraciones oficiosas, los gobernante chipriotas han dicho repetidas veces que de acoger a alguien, “…preferirían que los migrantes fuesen cristianos ortodoxos…”¡ Cuándo la inmensa mayoría de los fugitivos es musulmana !

La política migratoria de Nicosia ha dado hasta ahora los resultados apetecidos, llegándose al extremo de que en los casos en que sus barcos atracaban en los puertos chipriotas, los fugitivos se negaban a desembarcar y tenían que ser llevados a tierra a la fuerza. Pero desde los últimos meses del año pasado ha comenzado a crecer el número de intentos de entrada ilegal en la Isla. La causa es, en gran medida, el atasco migratorio en las islas del Egeo y también por la acumulación en los países del Oriente Próximo de una masa de aspirantes pobres – incapaces de reunir de 5.000 $ a 8.000 $, precio de un viaje clandestino a la Europa rica. En estas condiciones, a los migrantes y a los contrabandistas de seres humanos les sale a cuenta la “vía dura” de la migración por Chipre.

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

migranti-grecia-2Migrantes, Grecia, 2015

PARABOLELE LUI IISUS (VI) – POSTITORUL PREFĂCUT

24 viernes Feb 2017

Posted by in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

, , , , , , ,

iisus-adam-si-eva-1

 

Această parabolă a… postitorului prefăcut din Evanghelia după Matei cuprinde, de fapt, trei reguli pe care ar trebui să le respecte oricine vrea să… intre în Împărăția lui Dumnezeu.

De ce ar voi cineva să intre în Împărăția lui Dumnezeu ?

Pentru că este o lume perfectă, o lume fără durere, fără suferință, fără boli, în care nu există moarte sau păcat, ci doar iubire, iertare și credință și … câteva reguli obligatorii…
… reguli care-l transformă, îl metamorfozează pe cel ce le respectă într-o ființă desăvârșită, asemenea lui Dumnezeu.

Și această lume desăvârșită era acum deschisă ! DumnezeuTatăl tocmai o deschisese pentru toți fiii Lui și-L trimisese pe Iisus Hristos să le vorbească oamenilor despre ea.

Acest corpus de legi, după care se trăiește în Împărăția lui Dumnezeu, cunoscut ca Predica de pe munte, apare la evanghelistul Matei în trei capitole: 5, 6 și 7 (și, într-o variantă prescurtată, la Luca, în capitolul 6 cunoscută, însă, ca Predica de la șes).

Predica de pe munte este cea mai lungă și cea mai importantă a lui Iisus. A ținut-o undeva în Galileea, înainte de a porni în marea Sa călătorie spre Ierusalim, într-o regiune deluroasă ce domina malul vestic al Lacului Galileii/Tiberiadei, undeva lângă Capernaum.

Este, de fapt, Legea dată a doua oară de Dumnezeu, acum prin Iisus (prima dată îi fusese dată lui Moise) …
… o Lege care seamănă mai mult cu un Manual de înțelepciune, sau mai bine zis, un Manual de îndumnezeire a omului. Cel mai bun care s-a scris vreodată pentru lumea noastră !

Practic, Predica de pe munte este Constituția sau Codul de legi al Împărăției cerești !

Iată textul din Matei, capitolul 6:

Matei 6, 14-21: (Și le-a spus Iisus) : dacă veți ierta oamenilor greșelile lor, Tatăl vostru ceresc vă va ierta vouă greșelile voastre; iar dacă nu le veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta vouă greșelile voastre. Iar când postiți, nu fiți ca prefăcuții aceia posomorâți, înnegurați și trași la față: ei își urâțesc fețele ca să-i vadă oamenii că țin post. Adevărat vă spun vouă că-și primesc ei răsplata lor. Tu, când ajunezi, unge-ți capul și spală-ți fața, ca să nu te arăți oamenilor nemâncat. Arată-I că postești doar Tatălui tău, care stă ascuns, și Tatăl tău, care vede tot ce-i ascuns, te va răsplăti la vedere (în fața lumii).  Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le mănâncă și unde hoții sparg case și fură. Adunați-vă comori în cer, unde nici molia și nici rugina nu le mănâncă și unde hoții nici nu sparg case și nici nu fură; căci unde este comoara voastră acolo este și inima voastră. (Trad. ZLH)

᾿Εὰν γὰρ ἀφῆτε τοῖς ἀνθρώποις τὰ παραπτώματα αὐτῶν, ἀφήσει καὶ ὑμῖν ὁ πατὴρ ὑμῶν ὁ οὐράνιος· ἐὰν δὲ μὴ ἀφῆτε τοῖς ἀνθρώποις τὰ παραπτώματα αὐτῶν, οὐδὲ ὁ πατὴρ ὑμῶν ἀφήσει τὰ παραπτώματα ὑμῶν. ῞Οταν δὲ νηστεύητε, μὴ γίνεσθε ὥσπερ οἱ ὑποκριταὶ σκυθρωποί· ἀφανίζουσι γὰρ τὰ πρόσωπα αὐτῶν ὅπως φανῶσι τοῖς ἀνθρώποις νηστεύοντες· ἀμὴν λέγω ὑμῖν ὅτι ἀπέχουσι τὸν μισθὸν αὐτῶν. σὺ δὲ νηστεύων ἄλειψαί σου τὴν κεφαλὴν καὶ τὸ πρόσωπόν σου νίψαι, ὅπως μὴ φανῇς τοῖς ἀνθρώποις νηστεύων, ἀλλὰ τῷ πατρί σου τῷ ἐν τῷ κρυπτῷ, καὶ ὁ πατήρ σου ὁ βλέπων ἐν τῷ κρυπτῷ ἀποδώσει σοι ἐν τῷ φανερῷ. Μὴ θησαυρίζετε ὑμῖν θησαυροὺς ἐπὶ τῆς γῆς, ὅπου σὴς καὶ βρῶσις ἀφανίζει, καὶ ὅπου κλέπται διορύσσουσι καὶ κλέπτουσι· θησαυρίζετε δὲ ὑμῖν θησαυροὺς ἐν οὐρανῷ, ὅπου οὔτε σὴς οὔτε βρῶσις ἀφανίζει, καὶ ὅπου κλέπται οὐ διορύσσουσιν οὐδὲ κλέπτουσιν·  ὅπου γάρ ἐστιν ὁ θησαυρὸς ὑμῶν, ἐκεῖ ἔσται καὶ ἡ καρδία ὑμῶν.

Acest fragment cuprinde trei din … Legile Împărăției cerești : iertarea, postul  cinstit și viața simplă și urmează după legea dăruirii și după cea a rugăciunii și, mai ales, după rugăciunea Tatăl nostru, din care explică partea din mijloc: … și ne iartă nouă greşelile noastre…

De ce parabola postitorului ipocrit ce pare a fi centrul acestui subcapitol  ? Pentru că postul din vremea aceea nu mai era un post corect și sincer și pentru că avea nevoie de…corectare!

Vechii evrei posteau: în semn de doliu… când făceau penitență sau ca să le fie ascultate rugăciunile… înaintea unei hotărâri importante… când așteptau un semn de la Dumnezeu, o profeție… când cereau îndurarea Lui sau când Îl rugau să nu-și abată mânia asupra lor la vreme de restriște. Și, desigur, posteau de Iom Kippur – Ziua Iertării/Ispășirii.
Și posteau fie în colectiv, țineau un post… obștesc… fie individual, fiecare pentru el.

În trecut, o făceau sincer.  Dar, se pare că, atunci, rabinii, doctorii în Lege, fariseii, posteau… de dragul postului și al imaginii, nu din pietate. Voiau să treacă drept mari postitori… din amor propriu !

 

Gamaliel, un celebru fariseu, rabin, profesor de Tora/Lege, din sec. I d. Hr.

Trebuie că vedeai pe străzile Ierusalimului, mai ales la Templu, figuri întunecate, ascetice, austere, sumbre, severe, palide, pământii, jalnice, de rabini trași la față, sfârșiți de foame și de sete, copleșiți de păcatele lumii, posomorâți, purtând poverile întregii lumi… probabil îmbrăcați în haine ponosite, murdari, poate dați cu cenușă pe față în semn de doliu, prăfuiți, neîngrijiți, asta pentru că pe lângă faptul că nu mâncau și nu beau apă, nici nu se spălau și desigur nu se ungeau cu uleiuri aromate cum făceau toți evreii cu ceva stare și cum era socotit decent în vechea societate israeliană.

Și nu-i de mirare că Iisus i-a comparat cu niște comedianți sau mimi. În greacă ipocritis/ ὑποκριτής este actorul, mimul, cel care dă replica la teatru, care interpretează un rol, de unde și sensul cu care apare în Septuaginta de: ipocrit, prefăcut, înșelător, șarlatan, escroc.

Niște actori care joacă întotdeauna cu o mască care le ascunde adevărata față, aici … adevăratele gânduri.

Actori sau mimi care… mimează pietatea pentru… aplauzele mulțimii ! Pentru o bună reputație !

Ipocritis/ ὑποκριτής pare să fie un cuvânt preferat de Matei, care-l folosește de 14 ori, spre deosebire de Luca, unde apare de trei ori, și de Marcu, unde apare o singură dată.

Postul, ținut cu smerenie, cu dragoste, cu bucurie și cu cea mai mare încredere este nu atât asceză și jertfă, pentru că Dumnezeu nu le cere oamenilor să se jertfească pentru El, cât mai degrabă o cale de purificare, de curățare a minții, a trupului și a sufletului și, prin purificare, o cale de îmbunătățire și de desăvârșire.
Cu alte cuvinte, o cale deschisă și scurtă spre Împărăția lui Dumnezeu care poate exista pe pământ, așa cum există în Cer.

O cale spre Împărăție ? De fapt, calea de întoarcere în Raiul Desfătărilor, de unde Tatăl ceresc îi alungase pe Adam și Eva. Și o cale de întoarcere la ce am fost noi la început: ființe desăvârșite care poartă chipul lui Dumnezeu.

De aceea Duminica în care se citește pericopa postitorului ipocrit se mai numește și Duminica Izgonirii din Rai.

Și rostul acestei parabole, ca și al parabolei fiului risipitor, este acela de a ne reaminti că alungarea din Paradis, de fapt, din Împărăția lui Dumnezeu, nu este ireversibilă, fără întoarcere și că Iisus Hristos tocmai de aceea a venit, să ne spună că după mult timp, Împărăția lui Dumnezeu, Raiul s-a deschis din nou ! Cu o lege nouă: Legea Iubirii !

 

Adam și Eva izgoniți din Rai. Un heruvim păzește poarta Raiului cu foc și spadă. Iisus recuperându-i pe proto-părinți.

Alungarea din Rai

Cât despre viața simplă, trăită pentru frumusețea ei și nu pentru îmbogățire, da, este una din legile de căpătâi ale Împărăției lui Dumnezeu.
De ce ?
Pentru că orice mare avere nu poate fi dobândită altfel decât prin încălcarea Legii iubirii, în care, de fapt, se cuprind toate celelalte ale lui Dumnezeu.
Și, nu întâmplător, Matei folosește cuvântul paraptoma/ παράπτωμα -greșeală – care înseamnă în greacă: o încălcare a unei porunci, a unei legi, o abatere, o rătăcire de la drumul drept. Iar paraptoma/ παράπτωμα vine din verbul parapipto/παραπίπτω: a se îndepărta de drum, de drumul drept, de adevăr !

Și, o ultimă observație: textul acesta, ca și întreg capitolul 6, are două serii de cuvinte cheie: în ascuns (adică în taină, în secret, cele nevăzute) și la vedere, (în public, în fața sau în văzul lumii, cele văzute).

De pildă: ei își urâțesc fețele vrea să spună în subtext: le ascund, le tăinuiesc, de parcă ar vrea să le facă să dispară, să le facă nevăzute… de rușine ! Verbul în greacă este afanizo/ἀφανίζω: a face să dispară, a face nevăzut, a întuneca, a ține ascuns, secret, a disimula, a sta retras… a desfigura, a schimonosi, a sluți…

Sau: să nu te arăți oamenilor nemâncat, dar arată-I că postești doar Tatălui tău, care stă ascuns, și Tatăl tău, care vede tot ce-i ascuns, te va răsplăti la vedere, în fața/în văzul lumii poate fi interpretat astfel:

Să nu te arăți, adică să nu apari… în lume ca să nu fii un exhibiționist. Verbul feno/ φαίνω înseamnă în greacă: a străluci, a apărea în plină lumină, la lumina zilei (derivă din fos/ φῶς, lumină) a fi vizibil, în văzul tuturor.

Iar… să te arăți numai lui Dumnezeu pare, la prima vedere, inutil ! Asta pentru că Dumnezeu oricum vede tot ce e ascuns, tăinuit, ținut secret (en to kripto/ἐν τῷ κρυπτῷ = în ascuns).

Să te arăți numai lui Dumnezeu înseamnă de fapt: să te tăinuiești așa cum face El (Dumnezeu se tăinuiește pe Sine – en to kripto/τῷ ἐν τῷ κρυπτῷ și stă nevăzut). De ce ? Ca să fii ca El. Și aceasta este, de fapt. marea răsplată … pe care o vor vedea toți !

adam-si-eva-3

Pentru studioși, câteva texte lămuritoare:

Marcu 11, 25-26: Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşealele voastre. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşealele voastre. (Trad. Biblia Sinodală)

Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah 28, 1-5: Cel care se răzbună, de la Domnul va afla pedeapsă şi păcatele lui le va ţine minte. Iartă nedreptatea aproapelui tău şi, atunci când te vei ruga tu, ţi se vor ierta păcatele. Omul care ţine mânie asupra omului, cum poate să ceară de la Dumnezeu vindecare? De omul cel asemenea lui nu-i este milă şi pentru păcatele sale se roagă. El fiind trup, ţine mânie, şi cine va curăţi păcatele lui ? (Trad. Biblia Sinodală)

Isaia 58: Pentru ce să postim, dacă Tu nu vezi ? La ce să ne smerim sufletul nostru, dacă Tu nu iei aminte ? Da, în zi de post, voi vă vedeţi de treburile voastre şi asupriţi pe toţi lucrătorii voştri. Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus. Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său ? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului ? Nu ştiţi voi postul care Îmi place ? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu. Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă ! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire, dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei. Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată. (Trad. Biblia Sinodală)

Iată două exemple de postire colectivă:

Judecători 20, 26: Atunci toţi fiii lui Israel şi tot poporul au plecat şi au venit la casa Domnului şi au postit în ziua aceea până seara şi au adus arderi de tot şi jertfe de împăcare înaintea Domnului. (Trad. Biblia Sinodală)

Levitic 16. 29 (de Iom Kippur): Aceasta să fie pentru voi lege veşnică: în luna a şaptea, în ziua a zecea a lunii, să postiţi şi nici o muncă să nu faceţi, nici băştinaşul, nici străinul care s-a aşezat la voi… (Trad. Biblia Sinodală).

Și un exemplu de post personal:

II Regi, 12, 19-23: Dar văzând David că slugile sale şoptesc între ele, a priceput că a murit copilul şi le-a întrebat: «A murit copilul?»A murit», i s-a răspuns. Atunci David s-a sculat de la pământ, s-a spălat, s-a uns şi şi-a schimbat hainele şi s-a dus în casa Domnului şi s-a rugat. Întorcându-se apoi acasă, a cerut să i se dea pâine şi a mâncat. Şi i-au zis slugile: «Ce va să zică aceasta? Când copilul era încă în viaţă, ai postit, ai plâns şi n-ai dormit; iar după ce copilul a murit, te-ai sculat, ai mâncat şi ai băut?» «Câtă vreme copilul era viu, a zis David, am postit şi am plâns, căci socoteam: Cine ştie, poate mă va milui Domnul şi va trăi copilul. Dar acum el a murit; de ce să mai postesc? Îl mai pot eu, oare, întoarce? Eu mă voi duce la el, iar el nu se va mai întoarce la mine».(Trad. Biblia Sinodală)

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR  ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

AMARA REPATRIERE A AFGANILOR/AMARGA RETROMIGRACIÓN AFGANA

20 lunes Feb 2017

Posted by in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

, , ,

Avem privilegiul de a beneficia de colaborarea jurnalistului spaniol, VALENTIN POPESCU, profesor de jurnalism, prestigios editorialist și corespondent, timp de un sfert de secol, al cotidianului  VANGUARDIA de  Barcelona, la Bonn, R.F. Germania.

afganos-refugiados-en-el-pakistan-4

 AMARA REPATRIERE A AFGANILOR

La lipsurile și mizeriile pe care le suferă afganii, de la șfârșitul secolului trecut încoace, se adaugă, acum, o nouă neliniște : milioane de refugiați afgani sunt returnați masiv și ilegal din Pakistan, înapoi în Afganistan. Anul trecut, s-au întors din Pakistan în jur de un milion de afgani, iar anul acesta și anul viitor, se prevede ca alte două milioane și jumătate șă fie trimiși acasă cu forța.

Aproximativ patru milioane de afgani au găsit refugiu în Pakistan, de când au izbucnit războaiele cu talibanii, iar autoritățile de la Islamabad, precum și populația pakistaneză, i-au primit, la început, cu o relativă toleranță. În mare parte, din milă, deoarece erau afgani săraci, care nu puteau să adune 8.000 $, cât cereau, de persoană, traficanții de ființe umane ca să-i aducă în Europa cea bogată.

afganos-refugiados-en-el-pakistan-3

Dar, din 2007, relațiile dintre Kabul și Islamabad s-au deteriorat grav, și o serie de atentate care au avut loc în Pakistan, au fost sistematic atribuite imigrației afgane, chiar și în numeroasele cazuri, în care, a fost foarte evident că nu aveau nicio legătură, nici cu guvernul din Kabul, și nici cu refugiații.

Situația acestora s-a tot deteriorat în urma presiunilor făcute de oamenii politici de la Islamabad, la care s-au adăugat, ca o consecință a acestor presiuni, brutalitatea și hoția autorităților pakistaneze locale, care au văzut în refugiații afgani niște victime  lipsite de apărare. Astfel, din 2007, Pakistan nu mai eliberează documente pentru afganii refugiați în această țară. De trei ani, autoritățile se poartă foarte urât cu această minoritate, de la eliminarea copiilor afgani din școlile publice, până la desființarea centrelor de primire a afganilor nevoiași, pentru a nu mai aminti abuzurile individuale, controalele umilitoare, confiscarea nejustificată a actelor de identitate sau șantajul ca să nu li se confiște aceste documente, furturile, amenințările și insultele publice la care sunt supuși.

Desigur, acest du-te-vino are și o componentă de picaresc și zgârcenie meschină. Astfel, organismul ONU de într-ajutorare a refugiaților a dublat subvenția pentru cei care vor să se reîntoarcă acasă – 400 $ de persoană -, o sumă care, pentru cei mai flămânzi, se dovedește a fi o momeală irezistibilă, și care a sporit vizibil reîntoarcerea refugiaților.

 Iar dacă afgani deplasați în urma războaielor sunt primele victime ale acestor circumstanțe, cea de a doua victimă este chiar capitala afgană, Kabul, spre care se îndreaptă mai mult de un sfert din refugiații din țară, indiferent din ce regiune sunt. În Kabul, în cartierele sale cele mai sărace, s-au concentrat un milion și jumătate dintre afganii care și-au părăsit căminele lor fugind de lupte, bombardamente și foamete. Prin urmare, situația social, sanitară și economică a capitalei afgane este alarmantă.

                 kabul-1Kabul

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Tenemos el privilegio de contar con la colaboración del periodista español y profesor de periodismo, VALENTIN POPESCU, columnista de primera magnitud y corresponsal, durante un cuarto de siglo, de LA VANGUARDIA  de Barcelona, en Bonn, R.F. de Alemania.

afganos-refugiados-en-el-pakistan-1

AMARGA RETROMIGRACIÓN AFGANA

Las penurias y miserias que vienen asolando a los afganos desde finales del siglo pasado no solo no cesan, sino que ahora se han enriquecido con una nueva angustia : el reenvío masivo e ilegal de los millones de fugitivos refugiados en el Pakistán. El año pasado regresó desde el Pakistán cerca del millón de afganos y se calcula que este año y el próximo lo harán 2,5 millones más, en su inmensa mayoría a la fuerza.

Son cerca de cuatro millones los afganos que huyeron al Pakistán desde que estallaron las guerras contra los talibán y las autoridades de Islamabad así como la población pakistaní los habían acogido con relativa tolerancia. En gran parte, por piedad ya que se trataba de los afganos pobres que no podían reunir los 8.000 $ que cuestan aproximadamente los servicios de un traficante de seres humanos que los lleve a la Europa rica.

afganos-refugiados-en-el-pakistan-2niños afganos en el Pakistán

Pero, desde el 2007, las relaciones entre Kabul e Islamabad se deterioraron gravemente y una serie de atentados terroristas registrados últimamente en el Pakistán han sido atribuidos sistemáticamente a la inmigración afgana, incluso en los muchos casos en que era evidente que no tenían nada que ver ni con el Gobierno de Kabul, ni con los fugitivos.

La situación de éstos ha empeorado constantemente por la presión de los políticos de Islamabad y, consecuentemente, por la brutalidad y pillería de las autoridades locales pakistaníes que han visto en los fugitivos afganos unas víctimas indefensas. Así, desde el 2007, el Pakistán no extiende ya documentación alguna a los afganos que se han refugiado en el país. Y desde hace cerca de tres años largos, las autoridades locales maltratan a esta minoría indefensa. El maltrato va desde la exclusión de los niños afganos de las escuelas públicas, hasta el cierre de centros de acogida para los desplazados afganos más necesitados, pasando por los abusos individuales de controles humillantes, retirada injustificada de documentación o chantaje para no retirársela, robos, amenazas e insultos en público.

Naturalmente, este vaivén humano tiene también su componente de picaresca avaricia mezquina. Y es que el año pasado, el organismo de ayuda a los refugiados de la ONU duplicó la subvención para los retornantes – 400 $ por persona -, una suma que, para los más famélicos, resulta un señuelo irresistible y que ha incrementado claramente el reflujo de fugitivos.

 Y si los afganos desplazados por las guerras son las primeras víctimas de todas estas circunstancias, la segunda víctima lo es la propia capital afgana – Kabul – a la que se dirige más de la cuarta parte de todos los desplazados del propio país, indiferentemente de cuál sea su patria chica. Porque en Kabul, en sus arrabales más míseros, se ha concentrado ya millón y medio de afganos que se han visto obligados por las guerrillas, los bombardeos y el hambre a abandonar sus hogares. Consecuentemente, la situación social, sanitaria y económica de la capital es francamente alarmante.

kabul-2Kabul

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

 

 

 

 

PARABOLELE LUI IISUS (V) – A ÎNFRICOȘATEI JUDECĂȚI

17 viernes Feb 2017

Posted by in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

, , , , , , , , ,

imagine-principala-judecata-de-apoi-voronet

Nu fiți nepăsători pentru că nepăsarea … ucide !

IUBEȘTE-ȚI APROAPELE ! – PORUNCA MÂNTUITOARE

Nicăieri în Vechiul Testament nu apare porunca Iubește-ți aproapele ! Ceea ce înseamnă că este o poruncă nouă, dată numai de Iisus… o poruncă care, singură, ne dăruiește o viață de dincolo, o viață de apoi,  eternă și, presupunem, acasă la Dumnezeu.

Mesajul parabolei despre Judecata de Apoi este: nu fiți nepăsători pentru că nepăsarea … ucide !

Iată parabola în Evanghelia după Matei (25, 31-46):

Și când va veni Fiul Omului în slava Sa, dimpreună cu toți sfinții îngeri, atunci se va așeza pe tronul slavei Sale. Se vor aduna dinaintea Lui toate neamurile şi El îi va despărţi pe unii de alţii, așa cum păstorul desparte oile de iezi. Și va așeza oile de-a dreapta Sa și iezii de-a stânga. Atunci Regele le va spune celor de la dreapta Lui: veniți binecuvântații Tatălui meu, să moșteniți împărăția pregătită pentru voi încă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi aţi venit să Mă vedeți, în temniță am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepții îi vor răspunde: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit ? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei ? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat ? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine ? Iar regele le va răspunde: Adevărat vă zic vouă, întrucât aţi făcut toate acestea unuia din aceşti cei mai mici fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut. Și atunci le va spune și celor de la stânga Lui: plecați de la Mine, voi blestemaţii la focul cel veşnic, pregătit pentru diavol şi îngerii lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi vizitat. Atunci vor răspunde şi ei: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Te-am slujit și nu Te-am îngrijit ? El însă le va răspunde: adevărat zic vouă: întrucât nu aţi făcut nimic din toate acestea pentru vreunul din aceşti cei mai mici (frați ai mei), nici pentru Mine n-ați făcut. Şi se vor duce aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică. (Matei, 25, 31-46).

῞Οταν δὲ ἔλθῃ ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου ἐν τῇ δόξῃ αὐτοῦ καὶ πάντες οἱ ἅγιοι ἄγγελοι μετ᾿ αὐτοῦ, τότε καθίσει ἐπὶ θρόνου δόξης αὐτοῦ, καὶ συναχθήσεται ἔμπροσθεν αὐτοῦ πάντα τὰ ἔθνη, καὶ ἀφοριεῖ αὐτοὺς ἀπ᾿ ἀλλήλων ὥσπερ ὁ ποιμὴν ἀφορίζει τὰ πρόβατα ἀπὸ τῶν ἐρίφων, καὶ στήσει τὰ μὲν πρόβατα ἐκ δεξιῶν αὐτοῦ, τὰ δὲ ἐρίφια ἐξ εὐωνύμων. τότε ἐρεῖ ὁ βασιλεὺς τοῖς ἐκ δεξιῶν αὐτοῦ· δεῦτε οἱ εὐλογημένοι τοῦ πατρός μου, κληρονομήσατε τὴν ἡτοιμασμένην ὑμῖν βασιλείαν ἀπὸ καταβολῆς κόσμου. ἐπείνασα γάρ, καὶ ἐδώκατέ μοι φαγεῖν, ἐδίψησα, καὶ ἐποτίσατέ με, ξένος ἤμην, καὶ συνηγάγετέ με, γυμνός, καὶ περιεβάλετέ με, ἠσθένησα, καὶ ἐπεσκέψασθέ με, ἐν φυλακῇ ἤμην, καὶ ἤλθετε πρός με. τότε ἀποκριθήσονται αὐτῷ οἱ δίκαιοι λέγοντες· κύριε, πότε σε εἴδομεν πεινῶντα καὶ ἐθρέψαμεν, ἢ διψῶντα καὶ ἐποτίσαμεν; πότε δέ σε εἴδομεν ξένον καὶ συνηγάγομεν, ἢ γυμνὸν καὶ περιεβάλομεν; πότε δέ σε εἴδομεν ἀσθενῆ ἢ ἐν φυλακῇ, καὶ ἤλθομεν πρός σε; καὶ ἀποκριθεὶς ὁ βασιλεὺς ἐρεῖ αὐτοῖς· ἀμὴν λέγω ὑμῖν, ἐφ᾿ ὅσον ἐποιήσατε ἑνὶ τούτων τῶν ἀδελφῶν μου τῶν ἐλαχίστων, ἐμοὶ ἐποιήσατε.  τότε ἐρεῖ καὶ τοῖς ἐξ εὐωνύμων· πορεύεσθε ἀπ᾿ ἐμοῦ οἱ κατηραμένοι εἰς τὸ πῦρ τὸ αἰώνιον τὸ ἡτοιμασμένον τῷ διαβόλῳ καὶ τοῖς ἀγγέλοις αὐτοῦ. ἐπείνασα γάρ, καὶ οὐκ ἐδώκατέ μοι φαγεῖν, ἐδίψησα, καὶ οὐκ ἐποτίσατέ με, ξένος ἤμην, καὶ οὐ συνηγάγετέ με, γυμνός, καὶ οὐ περιεβάλετέ με, ἀσθενὴς καὶ ἐν φυλακῇ, καὶ οὐκ ἐπεσκέψασθέ με. τότε ἀποκριθήσονται αὐτῷ καὶ αὐτοὶ λέγοντες· κύριε, πότε σε εἴδομεν πεινῶντα ἢ διψῶντα ἢ ξένον ἢ γυμνὸν ἢ ἀσθενῆ ἢ ἐν φυλακῇ, καὶ οὐ διηκονήσαμέν σοι; τότε ἀποκριθήσεται αὐτοῖς λέγων· ἀμὴν λέγω ὑμῖν, ἐφ᾿ ὅσον οὐκ ἐποιήσατε ἑνὶ τούτων τῶν ἐλαχίστων, οὐδὲ ἐμοὶ ἐποιήσατε. καὶ ἀπελεύσονται οὗτοι εἰς κόλασιν αἰώνιον, οἱ δὲ δίκαιοι εἰς ζωὴν αἰώνιον.

Ciudat este că păcatele acestor damnați sunt păcate mici, neînsemnate, sau nici nu sunt păcate cu adevărat, dacă ne gândim că nu apar în lista poruncilor lui Dumnezeu pe care o găsim în Exod, cap. 20.

În parabola Judecății nu se vorbește despre cinstirea părinților, despre crimă, despre… desfrâu, despre furt, despre mărturia mincinoasă/sperjur sau despre poftirea la lucrul sau la nevasta altuia…

… și nici despre… în ce Dumnezeu să crezi, despre faptul că trebuie să crezi, despre ținerea zilei de odihnă, a zilei sfinte, închinate lui Dumnezeu, nici despre blasfemie și nici despre tabuul… chipului cioplit (care… dorea să desființeze din viața evreilor statuile și micii idoli ai casei/familiei, adică… idolatria !).

Nu, nimic din toate acestea. Iisus Hristos le spune ucenicilor (ca ei să spună mai departe tuturor) că nepăsarea, lipsa de iubire și de milă, de compasiune și de omenie față de ceilalți, față de aproapele cum spune Biblia, este păcatul… capital, cel mai condamnabil, care va fi pedepsit pe vecie în viața de dincolo și pentru care nepăsătorul va plăti o eternitate, în focul cel veșnic… alături de diavol și de demonii lui.

Pare disproporționată pedeapsa pentru nepăsare și lipsă de reacție, cum am spune azi, față de micimea păcatului? Nicidecum!

CEA MAI MARE PORUNCĂ…ȘI A DOUA…

Când un rabin fariseu, specializat în Lege (nomicos/ νομικός), L-a întrebat pe Iisus care este cea mai mare poruncă din Lege, El a răspuns: să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este prima și marea poruncă. Și a doua poruncă, la fel cu aceasta, este: să-l iubești pe aproapele tău la fel ca pe tine însuți. În aceste două porunci atârnă (se cuprinde) toată Legea și Profeții  / ἀγαπήσεις Κύριον τὸν Θεόν σου ἐν ὅλῃ τῇ καρδίᾳ σου καὶ ἐν ὅλῃ τῇ ψυχῇ σου καὶ ἐν ὅλῃ τῇ διανοίᾳ σου. 38 αὕτη ἐστὶ πρώτη καὶ μεγάλη ἐντολή. 39 δευτέρα δὲ ὁμοία αὐτῇ· ἀγαπήσεις τὸν πλησίον σου ὡς σεαυτόν. 40 ἐν ταύταις ταῖς δυσὶν ἐντολαῖς ὅλος ὁ νόμος καὶ οἱ προφῆται κρέμανται./Matei (22, 34-40).

Iisus spune că toată Legea/toate poruncile lui Dumnezeu se pot exprima, de fapt, într-una singură, pentru că a-L iubi pe Dumnezeu și a-ți iubi aproapele este același lucru. Îl iubim pe Dumnezeu iubindu-ne aproapele. Și nu doar pe cei de lângă tine, ci pe toți oamenii, pentru că fiecare om ne este… aproapele. Este, de fapt, Porunca Iubirii, singura care le cuprinde pe toate și care face să dispară păcatul !

Textul evanghelistului Matei este foarte subtil și subtextul este foarte bogat.
De pildă, de ce oile sunt… drepții, de fapt, cei umani, iar iezii sunt nepăsătorii ?

În umanitatea lor, cei drepți sunt ascultători și blânzi, asemenea lui Dumnezeu cel blând, atotiubitor și plin de milă.

Sunt cei ce se poartă ca El. Adică aduc alinare, mângâiere și iubire celor ce suferă, oricât de neînsemnați ar fi, celor disprețuiți, neajutorați, năpăstuiți, bolnavi fără nici un ajutor, pierduți și disperați.

Nepăsătorii sunt ca iezii: imaturi, infantili, neascultători, nesupuși, îndărătnici, necunoscând suferința și fără de minte, necugetați. Sunt cei ce vor fi excluși din marea „turmă” a făcătorilor de bine. Verbul aforizo/ἀφορίζω înseamnă: a delimita, a despărți, a separa, dar și a exclude, de unde … a afurisi și afurisit (cel exclus din sânul Bisericii).

Sunt cei ce vor fi îndepărtați de cei ce fac fapte bune: aperhome/ἀπέρχομαι înseamnă: a se îndepărta, a pleca (…și se vor duce aceștia la osânda veșnică…)


Judecata de Apoi, Mănăstirea Voroneț

DIAVOLUL – RĂUL SFĂTUITOR

Și de ce locul lor este lângă diavol ? Pentru că, prin nepăsarea lor, adâncesc răul, durerea, suferința care, în general, îi unesc pe oameni. Nepăsătorii sunt despărțiți de iubirea celorlalți pe care nu și-o doresc.

Cuvântul diavol este grecesc. Cu el l-au tradus pe satan din ebraică primii traducători ai Bibliei în greacă.

Diavolos/διάβολος este un adj. care înseamnă: cel ce dezunește, desparte, cel care insuflă ură și invidie, care denigrează, calomniază, vorbește de rău, bârfește. Substantivizat, diavolos înseamnă: calomniatorul, denigratorul, acuzatorul, ponegritorul, intrigantul, cel care seamănă discordie, care îi întărâtă pe unii împotriva altora, care înșală, care dă sfaturi rele, provocatorul, ispititorul, tentatorul. Vine din verbul diavallo/διαβάλλω: a arunca ceva între, a separa, a dez-uni, a despărți, a da sfaturi rele, a deturna, a ataca, a calomnia, a ponegri, a acuza și a înșela.

Spuneam că diavolos îl traduce pe satan care în ebraică este spiritul împotrivirii răutăcioase, al bârfei, al defăimării. Satan/ שָׂטָן  este cel ce se împotrivește, se opune din răutate, cel ce e întotdeauna contra, adversarul, potrivnicul, dușmanul, care pune piedici și abate de la ce e drept și bine. Vine din verbul satan/ שָׂטַן : a ataca prin cuvinte, a calomnia, a acuza, a fi adversar, a se opune… și este rudă cu verbul sata/ שָׂטָה : a o lua pe căi ocolite, a se întoarce, a se abate de la drumul drept, a-l părăsi, a se îndepărta de el, a rătăci, a se micșora, a intra în declin.

Misiunea lui ? Să-l despartă pe Dumnezeu de om şi pe om de Dumnezeu, să-l despartă pe om de iubirea lui Dumnezeu şi pe Dumnezeu de iubirea omului. Iar nepăsătorii sunt despărțiți de iubirea de oameni și de iubirea  lui Dumnezeu.

OSÂNDA – LOCUL DE ÎNDREPTARE ȘI CĂINȚĂ

Locul osândei veșnice se numește în greacă kolasis/κόλασις: pedeapsă, corecție.

Și, dacă ne gândim că vine din verbul κολάζω : a trunchia, a mutila, a diminua, a curăța copacii de crengile uscate sau prea crescute, a aduce la justa măsură, a elimina tot ce depășește sau este în exces, a înfrâna dorințele și tot ce este excesiv; a pedepsi, a osândi, a damna…
… ne dăm seama că acest loc de pedeapsă este, de fapt, un loc de îndreptare și de căință. Ceea ce ne face să credem că Iisus lasă să se înțeleagă că osânda veșnică nu-i chiar veșnică, ci durează până la momentul  îndreptării !

Judecata de Apoi, Mănăstirea Voroneț, detaliu

Pentru studioși:

PORUNCILE LUI DUMNEZEU – IAHVE

Iată cele trei fragmente din Vechiul Testament unde apar poruncile pe care Dumnezeu i le-a dat lui Moise.

Exod 20, 1-17: Atunci a rostit Domnul înaintea lui Moise toate cuvintele acestea şi a zis: Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine! Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos (gelos- n.n.), care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam, Şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deşert numele Lui. Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale, Iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine, Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie. Să nu ucizi! Să nu fii desfrânat! Să nu furi! Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău! Să nu doreşti casa aproapelui tău; să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui şi nici unul din dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău! (Trad. Biblia sinodală)

Deuteronom 5,6-21: Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-am scos din pământul Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a celor ce sunt sus în cer, sau jos pe pământ, sau în apă şi sub pământ. Să, nu te închini lor, nici să le slujeşti, căci Eu Domnul Dumnezeul tău sunt Dumnezeu zelos, Care pedepseşte vina părinţilor în copii până la al treilea şi al patrulea neam pentru cei ce Mă urăsc. Şi Mă milostivesc până la a! miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul Dumnezeul tău nepedepsit pe cel ce ia numele Lui în deşert. Păzeşte ziua odihnei, ca să o ţii cu sfinţenie, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău. Şase zile lucrează şi-ţi fă toate treburile tale; Ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului Dumnezeului tău. Să nu faci în ziua aceea nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici asinul tău, sau alt dobitoc al tău, nici străinul tău care se află la tine, ca să se odihnească robul tău şi roaba ta cum te odihneşti şi tu. Adu-ţi aminte că ai fost rob în pământul Egiptului şi Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mină tare şi cu braţ înalt şi de aceea îi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să păzeşti ziua odihnei şi să o ţii cu sfinţenie. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ţa, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău, ca să trăieşti ani mulţi şi să-ţi fie bine în pământul acela, pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă ţie. Să nu ucizi! Să nu fii desfrânat! Să nu furi! Să nu dai mărturii mincinoase asupra aproapelui tău! Să nu pofteşti femeia aproapelui tău şi să nu doreşti casa aproapelui tău, nici ţarina lui, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici asinul lui, nici orice dobitoc al lui, nici nimic din cele ce sunt ale aproapelui tău! (Trad. Biblia sinodală)

Deuteronom 6, 1-19: Iată poruncile, hotărârile şi legile pe care mi-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru să vă învăţ, ca să le păziţi în pământul acela în care mergeţi, ca să-l luaţi în stăpânire: Să te temi de Domnul Dumnezeul tău şi toate hotărârile Lui şi poruncile Lui, pe care ti le spun eu astăzi, să le păzeşti tu şi fiii tăi şi fiii fiilor tăi, în toate zilele vieţii tale, ca să se înmulţească zilele tale. Ascultă dar, Israele, şi sileşte-te să împlineşti acestea, ca să-ţi fie bine Şi să vă înmulţiţi foarte, precum ţi-a grăit Domnul Dumnezeul părinţilor tăi că-li va da pământul unde curge lapte şi miere. Acestea sunt hotărârile şi legile pe care le-a dat Domnul Dumnezeu fiilor lui Israel în pustie, după ieşirea lor din pământul Egiptului. Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta. Cuvintele acestea, pe care ţi le spun eu astăzi, să le ai în inima ta şi în sufletul tău; Să le sădeşti în fiii tăi şi să vorbeşti de ele când şezi în casa ta, când mergi pe cale, când te culci şi când te scoli. Să le legi ca semn la mână şi să le ai ca pe o tăbliţă pe fruntea ta. Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale. Iar când te va duce Domnul Dumnezeul tău în pământul acela pentru care s-a jurat părinţilor tăi: lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca să ţi-l dea cu cetăţi mari şi frumoase, pe care nu le-ai zidit tu, Cu case pline de toate bunătăţile, pe care nu le-ai umplut tu, cu fântâni săpate în piatră, pe care nu le-ai săpat tu, cu vii şi cu măslini, pe care nu le-ai sădit tu, şi vei mânca şi te vei sătura, Atunci, păzeşte-te, să nu se ademenească inima ta, ca să uiţi pe Domnul Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei. Să te temi de Domnul Dumnezeul tău şi numai Lui să-I slujeşti, de El să te lipeşti şi pe numele Lui să te juri. Să nu mergeţi după alţi dumnezei, după dumnezeii popoarelor, care se vor afla împrejurul vostru; Ca să nu se aprindă mânia Domnului Dumnezeului tău asupra ta şi să nu te piardă de pe faţa pământului, că Domnul Dumnezeul tău, Care se află în mijlocul tău, este Dumnezeu zelos (gelos n.n.). Să nu ispitiţi pe Domnul Dumnezeul vostru, cum L-aţi ispitit la Masa. Să ţineţi bine poruncile Domnului Dumnezeului vostru, legile Lui şi hotărârile Lui, pe care vi le-a dat El. Să faci ceea ce este drept şi bine înaintea ochilor Domnului Dumnezeului tău, ca să-ţi fie bine şi ca să intri şi să iei în stăpânire pământul pe care Domnul cu jurământ 1-a făgăduit părinţilor tăi. Şi ca să alunge El pe toţi vrăjmaşii tăi de la faţa ta, cum a zis Domnul. (Trad. Biblia sinodală)

Mesajul acestei parabole, numite de teologi a Judecății de apoi, apare limpede într-un alt loc din Evanghelia după Matei:

Matei 16, 27: Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, dimpreună cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după fapta sa. Matei 16, 27/μέλλει γὰρ ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου ἔρχεσθαι ἐν τῇ δόξῃ τοῦ πατρὸς αὐτοῦ μετὰ τῶν ἀγγέλων αὐτοῦ, καὶ τότε ἀποδώσει ἑκάστῳ κατὰ τὴν πρᾶξιν αὐτοῦ.

PORUNCILE  ÎN TRADIȚIA PRECREȘTINĂ

Iisus, ca unul care cunoștea Legea și Profeții, dar și literatura sapiențială a inițiaților evrei și egipteni, folosește expresii proprii lor. Iată două exemple: capitolul 18 din profetul Iezechiel și un fragment din capitolul 7 din Înțelepciunea lui Sirah, o carte pe care o găsim doar în Septuaginta, traducerea greacă a Bibliei ebraice din secolul al II-lea înainte de Hristos:

Iezechiel, Capitolul 18: Şi a mai fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: Pentru ce spuneţi voi în ţara lui Israel pilda aceasta şi ziceţi: Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii? Precum este adevărat că Eu sunt viu, zice Domnul Dumnezeu, tot aşa este de adevărat că pe viitor nu se va mai grăi pilda aceasta lui Israel. Că iată toate sufletele sunt ale Mele; cum este al Meu sufletul tatălui, tot aşa şi sufletul fiului; sufletul care a greşit va muri. De este cineva drept şi face judecată şi dreptate; De nu mănâncă jertfit în munte şi spre idolii casei lui Israel nu-şi întoarce ochii săi; femeia aproapelui său nu o necinsteşte şi de femeie nu se apropie în timpul perioadei ei de necurăţie; Pe nimeni nu strâmtorează şi datornicului îi întoarce zălogul, furt nu face, celui flămând îi dă din pâinea sa şi pe cel gol îl îmbracă cu haină; Banii săi cu camătă nu-i dă şi camătă nu ia; de la nedreptate mâinile şi le stăpâneşte şi judecata dintre un om şi altul o face cu dreptate; De se poartă după poruncile Mele şi legile Mele cu credincioşie le păzeşte, acela este drept şi fără îndoială viu va fi, zice Domnul Dumnezeu. Dar de i s-a născut fiu hoţ, care varsă sânge sau face ceva de felul acesta, Şi care nu urmează calea tatălui său, ci mănâncă cele jertfite în munţi, necinsteşte femeia aproapelui său; Pe sărac şi pe lipsit îl apasă, răpeşte avutul altuia şi zălogul nu-l întoarce; îşi ridică ochii la idoli şi face ticăloşii; Banii şi-i dă cu dobândă şi ia camătă; unul ca acesta va trăi oare? Nu! De va face asemenea ticăloşii nu va trăi, ci sigur va muri şi sângele lui va fi asupra lui. Iar de i s-a născut un fiu, care, văzând păcatele, văzând toate câte le-a făcut tatăl său, el se păzeşte şi nu face nimic asemenea; În munţi nu mănâncă jertfe idoleşti, nu-şi ridică ochii spre idolii cei mincinoşi ai casei lui Israel şi femeia aproapelui său nu o necinsteşte; Pe nimeni nu apasă, zălog nu ia şi avutul altuia nu-l risipeşte; celui flămând ii dă din pâinea sa, cu haina sa îmbracă pe cel gol; Pe sărac nu asupreşte, nu ia nici camătă, nici dobândă; poruncile Mele le păzeşte şi se poartă după legile Mele; acest om nu va muri pentru nedreptăţile părintelui său, ci în veci va trăi. Iar tatăl său, pentru că a apăsat pe alţii, a răpit ceea ce era al fratelui său şi a făcut în poporul său ceea ce nu era îngăduit, iată va muri pentru nedreptatea sa. Dar veţi zice: Pentru ce fiul să nu poarte nedreptatea tatălui său? Pentru că fiul a făcut ceea ce era drept şi legiuit şi toate legile Mele le-a ţinut şi le-a împlinit; de aceea va trăi. Sufletul care păcătuieşte va muri. Fiul nu va purta nedreptatea tatălui, şi tatăl nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rău, răutatea sa. Dar dacă cel rău se întoarce de la nelegiuirile sale pe care le-a făcut şi păzeşte toate legile Mele şi face ceea ce e bun şi drept, el va trăi şi nu va muri. Nu se vor pomeni deloc nelegiuirile pe care el le va fi făcut, ci va trăi pentru dreptatea pe care va fi făcut-o. Oare voiesc Eu moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu – şi nu mai degrabă să se întoarcă de la căile sale şi să fie viu? Dar şi dreptul, dacă se va abate de la dreptatea sa şi se va purta cu nedreptate şi va face toate acele ticăloşii pe care le face nelegiuitul, va fi el oare viu? Toate faptele lui bune, pe care le va fi făcut, nu se vor pomeni, ci pentru nelegiuirea sa, pe care va fi făcut-o, şi pentru păcatele sale, pe care le-a săvârşit, va muri. Dar voi ziceţi: «Calea Domnului nu este dreaptă». Ascultaţi, casa lui Israel: Oare calea Mea nu este dreaptă, sau nu sunt drepte căile voastre? Dacă cel drept se abate de la dreptatea sa şi face nelegiuire şi din pricina aceasta moare, apoi el moare pentru nelegiuirea sa, pe care a făcut-o. Şi cel nelegiuit, dacă se întoarce de la nelegiuirea sa, pe care a făcut-o şi face judecată şi dreptate, îşi întoarce sufletul său la viaţă; Căci el a văzut şi s-a întors de la toate nelegiuirile sale, pe care le-a făcut; de aceea va fi viu şi nu va muri. Însă casa lui Israel zice: «Calea Domnului nu este dreaptă». Casa lui Israel, oare calea Mea nu este dreaptă, sau nu sunt drepte căile voastre? De aceea vă voi judeca pe voi din casa lui Israel, pe fiecare după căile sale, zice Domnul Dumnezeu; pocăiţi-vă şi vă întoarceţi de la toate nelegiuirile voastre, ca necredinţa să nu vă fie piedică. Lepădaţi de la voi toate păcatele voastre cu care aţi greşit şi vă faceţi o inimă nouă şi un duh nou. De ce să muriţi voi, casa lui Israel? Căci Eu nu voiesc moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu; întoarceţi-vă deci şi trăiţi ! (Trad. Biblia sinodală)

Sirah, 7, 34-38: Şi celui sărac întinde-i mâna ta, ca binecuvântarea ta să fie desăvârşită. Dărnicia ta să atingă pe toţi cei în viață şi chiar morţilor fă-le parte de dărnicia ta. Nu te întoarce de la cei ce plâng, şi întristează-te cu cei întristaţi. Nu te teme a cerceta pe bolnavi că pentru aceste fapte vei câştiga iubirea. În tot ce faci adu-ţi aminte de sfârşitul tău şi nu vei păcătui niciodată. (Trad. Biblia sinodală)/Καὶ πτωχῷ ἔκτεινον τὴν χεῖρά σου, ἵνα τελειωθῇ ἡ εὐλογία σου. 33 χάρις δόματος ἔναντι παντὸς ζῶντος, καὶ ἐπὶ νεκρῷ μὴ ἀποκωλύσῃς χάριν. 34 μὴ ὑστέρει ἀπὸ κλαιόντων καὶ μετὰ πενθούντων πένθησον. 35 μὴ ὄκνει ἐπισκέπτεσθαι ἄρρωστον, ἐκ γὰρ τῶν τοιούτων ἀγαπηθήσῃ. 36 ἐν πᾶσι τοῖς λόγοις σου μιμνήσκου τὰ ἔσχατά σου, καὶ εἰς τὸν αἰῶνα οὐχ ἁμαρτήσεις.

***

Și iată și un fragment din Cartea egipteană a morților: mărturisirea de nevinovăție pe care o face sufletul celui plecat în lumea de dincolo în fața tronului lui Osiris, judecătorul sufletelor, așezat pe un tron „în slavă”, în Marea Sală a Adevărului sau Sala Judecății unde se face cântărirea inimii și unde Marele Judecător este asistat de 42 de zei:

Cuvintele pe care trebuie să le rostească defunctul la intrarea în Dubla Sală a lui Maat (Zeița Adevărului și a Dreptății):

Închinare, mare zeu, Domn al Adevărului și Dreptății,
Stăpân preaputernic ! Iată, mă înfățișez în fața ta !
Îngăduie, frumusețea ta strălucitoare să o pot contempla ! (…)
Niciodată contra omului n-am păcătuit,
Nici părinții sau rudele nu mi-am batjocorit,
N-am înlocuit Adevărul prin Strâmbătate,
Cu oameni răi nu am avut de a face;
În viața mea n-am făcut crime;
N-am silit pe alții să muncească pentru mine,
N-am viclenit la măriri să ajung;
Pe slugi niciodată nu le-am bătut.
Dispreț pentru zei nu am nutrit,
Pe nevoiași nu i-am lipsit de bunul lor
N-am făcut păcate care-i supără pe zei,
N-am lăsat ca un sclav să fie bătut de stăpânii săi.Altuia suferință n-am cășunat,
Pe nimeni să moară de foame n-am lăsat.
Pe oameni, semenii mei, să plângă cu lacrimi nu i-am silit (făcut – n.n.),
N-am omorât pe nimeni și nici moarte n-am poruncit.
Suferință oamenilor nu am pricinuit. (…)
N-am încercat să-mi măresc averile pe căi necinstite,
N-am râvnit la ogoarele de alții stăpânite. (…)/ Cap. 125/ Traducere: Maria Genescu

Este un text în care recunoaștem modelul Decalogului/poruncilor lui Dumnezeu din Exod și Deuteronom, dar și tabloul Judecății de Apoi cu Marele Judecător și asistenții lui: îngeri sau sfinți!

Cântărirea  inimii, Cartea Morților, Papirusul lui Hounefer

Iată câteva viziuni ale Judecății de Apoi  în arta  occidentală:


Michelangelo, Judecata de Apoi,  Capela Sixtină, zidul altarului, frescp, 1534-1541, Vatican, Roma


Michelangelo, Judecata de Apoi,  Capela Sixtină, zidul altarului, frescă, 1534-1541, Vatican, Roma; Iisus, Maria și Sfinții

michelangelo-judecata-de-apoi-3
Michelangelo, Judecata de Apoi,  Caapela Sixtină, zidul altarului, frescă, 1534-1541, Vatican, Roma; Demonii îi trag pe damnați în Iad, iar îngerii îi lovesc și îi împing în jos pe cei care se luptă să scape de damnare, detaliu.

michelangelo-judecata-de-apoi-4
Michelangelo, Judecata de Apoi,  Caapela Sixtină, zidul altarului, frescă, 1534-1541, Vatican, Roma
Charon îi duce cu barca pe damnați pe malul Iadului. În colțul din dreapta, jos: Minos (Judecătorul Infernului) cu urechi de măgar, detaliu.


William Blake, Ziua Judecății, 1808, ilustrație pentru poemul Mormântul (The Grave) de Robert Blair

Hieronymus Bosh : Judecata de Apoi, triptic, după anul 1482, Academia de Arte Frumoase, Viena, Austria

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR  ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

DRAGOSTEA AMARĂ DINTRE RUSIA ȘI BELARUS/LOS DESAMORES DE RUSIA Y BIELORRUSIA

13 lunes Feb 2017

Posted by in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

, , , , , ,

Avem privilegiul de a beneficia de colaborarea jurnalistului spaniol, VALENTIN POPESCU, profesor de jurnalism, prestigios editorialist și corespondent, timp de un sfert de secol, al cotidianului  VANGUARDIA de  Barcelona, la Bonn, R.F. Germania.

DRAGOSTEA AMARĂ DINTRE RUSIA ȘI BELARUS

alexander-lukashenkoAlexander Lukashenko

Corupția care domnește în Europa răsăriteană depășește picarescul, afundându-se în grotesc. Un exemplu în acest sens sunt relațiile comerciale dintre Rusia și Belarus – aceasta din urmă, cu toate că nu are ieșire la mare, exportă în Federația Rusă raci, midii și somoni.

Această absurditate – încă una printre multe altele care s-au cuibărit în relațiile dintre cele două state, cândva membre ale URSS – este compensată politic, în prezent, cu o stare foarte tensionață la frontiera comună. De fapt, interesele politice externe și interne ale Minskului și Moscovei coincid și sunt foarte mari pe termen lung. Dar, ce desparte în prezent cele două capitale este ceea ce s-ar putea numi o meschinătate mercantilă : încercarea belarusă de a profita de pe urma sancțiunilor economice impuse de Occident Moscovei, din cauza intervenției rusești în războiul civil ucrainean.

Adevărul este că Belarus se zbate printre săracii din Europa și, în consecință, stabilitatea ei internă se menține printr-o mare presiune – politică și polițienească –a regimului care îl are în frunte pe președintele Lukashenko. Iar pentru acesta, orice îmbunătățire a situației economice a țării înseamnă o întărire a poziției sale, astfel încât, se pretează la orice manevră care aduce bani, chiar dacă generează tensiuni cu Moscova.

Ori, aceste tensiuni apar, acum, din multe motive. De pildă, Minsk vrea să reducă prețul energiei rusești furnizată Belarusului, în schimb, mărește cu 7,7%  taxa pentru gazul și petrolul rusesc care tranzitează țara spre Europa occidentală. Aceasta, în condițiile în care  Minskul datorează Moscovei sute de milioane de dolari pentru energia primită până acum. Rusia a reacționat pedepsindu-l pe rău platnic cu o reducere, în plină iarnă, cu 20% a energiei furnizate Belarusului.

Dacă moralitatea guvernului este aceea a unui rău-platnic, întreprinzătorii belaruși nu se lasă mai prejos, atunci când fac comerț cu Rusia. Reușesc să irite autoritățile moscovite en gros și en detail; pe de o parte falsifică originea mărfurilor, iar, pe de altă parte, practică o contrabandă la frontieră, în asemenea măsură, încât Kremlinul a recurs la serviciul său secret (FSB) pentru a rezolva problema. Din cea de a doua săptămână a lunii februarie, o porțiune de 30 km din frontiera dintre cele două țări devine, din nou, o zonă cu controale severe ale persoanelor și bagajelor, anulând libertatea de mișcare, în vigoare în ultimii ani.

Desigur, această măsură va reduce activitatea delictivă obișnuită; dar ceea ce va fi mult mai greu de combătut va fi practica multor exportatori belaruși de a re-eticheta produse alimentare provenite din Uniunea Europeană – interzise în Rusia ca represalii la sancțiunile occidentale – și de a le revinde în Rusia ca produse belaruse.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 made-in-eu

Tenemos el privilegio de contar con la colaboración del periodista español y profesor de periodismo, VALENTIN POPESCU, columnista de primera magnitud y corresponsal, durante un cuarto de siglo, de LA VANGUARDIA  de Barcelona, en Bonn, R.F. de Alemania.

LOS DESAMORES DE RUSIA Y BIELORRUSIA

putin

La corrupción imperante en la Europa del este desborda la picaresca para entrar de lleno en lo grotesco si se miran las relaciones comerciales ruso-bielorrusas en las que este último país, que carece de salidas al mar, exporta a la Federación Rusa, cangrejos, ostras y salmones.

Pero este absurdo – uno más entre los muchos imperantes en las relaciones entre estos dos Estados otrora integrantes de la URSS – queda compensado políticamente en la actualidad con una vecindad sumamente tensa. En realidad, las coincidencias de intereses políticos exteriores e interiores de Minsk y Moscú son muy grandes en el marco de una política de largo alcance. Lo que les enfrenta en estos momentos es lo que se podría llamar una mezquindad mercantil : el intento bielorruso de sacar tajada de las sanciones económicas impuestas por Occidente a Moscú a raíz de la intervención rusa en la guerra civil ucraniana.

La realidad es que Bielorrusia milita entre los pobres de Europa y, consecuentemente, su estabilidad interior se mantiene ante todo por una presión abrumadora – desde la política hasta la policial – del régimen del presidente Lukashenka. Para este, cualquier mejora económica del país significa un afianzamiento de su posición y se apresta a cualquier maniobra remuneradora, aunque sea a costa de tensiones con Moscú.

Y estas se producen actualmente por un sinfín de motivos. Así, el precio de la energía rusa suministrada a Bielorrusia lo quiere reducir Minsk al mismo tiempo que sube un 7,7% el peaje que le cobra a Moscú por el tránsito por suelo bielorruso  del gas y petróleo ruso hacia Europa occidental. A este desencuentro se suma el hecho de que Minsk debe cientos de millones de dólares a Moscú por la energía ya recibida y Rusia ha reaccionado al mal pago con una reducción en pleno invierno del 20% de los suministros energéticos a Bielorrusia.

No hace falta decir que si el Gobierno tiene una moral de mal pagador, los empresarios bielorrusos tampoco adoptan mejores criterios éticos a la hora de negociar con Rusia. Así, irritan a las autoridades moscovitas al por mayor y al por menor; por un lado, falsifican el origen de mercancías y por el otro, practican un contrabando fronterizo de tal volumen que el Kremlin ha recurrido a su servicio secreto (FSB) para atajarlo. Desde la 2º semana de febrero una franja fronteriza rusa de 30 kms de ancho entre los dos países vuelve a ser objeto de controles severos de personas y bagajes, anulando la libertad de movimientos de los últimos años.

Esta medida reducirá seguramente el contrabando local y las operaciones delictivas habituales; lo que será mucho más difícil de atajar para Moscú será la práctica de muchos exportadores bielorrusos de re-etiquetar víveres de la Unión Europea – cuya importación está prohibida en Rusia como represalia a las sanciones occidentales – y venderlas en Rusia como productos de elaboración bielorrusa.

Valentí Popescu.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

 VALENTIN POPESCU

PARABOLELE LUI IISUS (IV) – IERTAREA FIULUI RISIPITOR

11 sábado Feb 2017

Posted by in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

, , , , , , , ,

fiul-risipitor-3

O poveste despre un tată care își iartă fiul risipitor și căzut și despre un fiu (ce părea cu neputință de salvat) regăsit, îndreptat și mântuit.

Povestea întoarcerii fiului risipitor este tot o parabolă din seria  celor despre iertarea celor păcătoși…

… văzuți ca unii ce s-au îndepărtat de Dumnezeu… dar nu pentru totdeauna.

Ea apare, ca și pilda Vameşului şi Fariseului, numai în Evanghelia după Luca, numit de bibliști: evanghelistul îndurării.

Iat-o:

Luca XV, 11-32: Și le-a spus Iisus următoarea pildă: un om avea doi fii. Fiul cel mai tânăr i-a zis tatălui: tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Și tatăl le-a împărțit averea. Nu după multe zile, acest fiu și-a strâns tot ce avea și a plecat într-o țară îndepărtată. Acolo și-a risipit toată bogăția trăind în desfrâu și petreceri. Cheltuind el tot ce avusese, a venit o foamete grozavă asupra țării aceleia și a început să trăiască în sărăcie. S-a dus atunci de s-a lipit de unul din locuitorii țării aceleia și acela l-a trimis la câmp să-i pască porcii. Și a vrut să-și umple pântecul cu roșcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea. Venindu-și în sine, a zis: câți argați ai tatălui meu se satură și au belșug de pâine, iar eu pier de foame. Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu și îi voi spune: tată, am greșit Cerului și înaintea ta. Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca unul din argații tăi. Și a pornit el la drum plecând din țara aceea îndepărtată și a venit acasă la tatăl său. Și, pe când era încă departe, l-a văzut tatăl și i s-a făcut o milă adâncă și, alergând, i-a căzut pe grumaz și l-a sărutat cu dor, iar și iar. Fiul i-a zis: tată, am greșit Cerului și înaintea ta. Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Atunci a spus tatăl robilor lui: aduceți haina cea mai bună și îmbrăcați-l cu ea și dați-i inelul pe mână și încălțări în picioare și mai aduceți și vițelul cel îngrășat și-l jertfiți, să mâncăm, să ne bucurăm și să petrecem, că acest fiu al meu mort era și acum trăiește iarăși și pierdut era și a fost găsit. Și au început ei să se bucure. Fiul cel mare era atunci la câmp și, când se apropia de casă, a auzit muzică și dansuri. A chemat-o pe una din slugi și a întrebat-o ce se petrecea în casă. Sluga i-a spus că i-a venit fratele și că tatăl lui a jertfit vițelul cel îngrășat pentru că-și văzuse fiul întors acasă sănătos. S-a mâniat fiul cel mare și n-a vrut să intre. Atunci a ieșit tatăl de la ospăț și l-a poftit cu blândețe, rugându-se de el să vină. Fiul cel mare, însă, i-a răspuns: uite, de atâția ani te slugăresc și-ți muncesc ca un rob și niciodată nu ți-am călcat vreo poruncă  dar tu mie nu mi-ai dat niciodată vreun ied să mă bucur și să petrec cu prietenii mei. Iar când fiul ăsta al tău, care ți-a mâncat averea cu desfrânatele, a venit, i-ai jertfit vițelul cel îngrășat. Și tatăl i-a răspuns: copilul meu, tu ești tot timpul cu mine și toate ale mele ale tale sunt, dar trebuie să ne veselim, să petrecem și să ne bucurăm pentru că acest frate al tău mort era și trăiește iarăși și pierdut era și a fost găsit.

prodigal-16

Εἶπε δέ· ἄνθρωπός τις εἶχε δύο υἱούς. καὶ εἶπεν ὁ νεώτερος αὐτῶν τῷ πατρί· πάτερ, δός μοι τὸ ἐπιβάλλον μέρος τῆς οὐσίας. καὶ διεῖλεν αὐτοῖς τὸν βίον. καὶ μετ᾿ οὐ πολλὰς ἡμέρας συναγαγὼν ἅπαντα ὁ νεώτερος υἱὸς ἀπεδήμησεν εἰς χώραν μακράν, καὶ ἐκεῖ διεσκόρπισε τὴν οὐσίαν αὐτοῦ ζῶν ἀσώτως. δαπανήσαντος δὲ αὐτοῦ πάντα ἐγένετο λιμὸς ἰσχυρὸς κατὰ τὴν χώραν ἐκείνην, καὶ αὐτὸς ἤρξατο ὑστερεῖσθαι. καὶ πορευθεὶς ἐκολλήθη ἑνὶ τῶν πολιτῶν τῆς χώρας ἐκείνης, καὶ ἔπεμψεν αὐτὸν εἰς τοὺς ἀγροὺς αὐτοῦ βόσκειν χοίρους. καὶ ἐπεθύμει γεμίσαι τὴν κοιλίαν αὐτοῦ ἀπὸ τῶν κερατίων ὧν ἤσθιον οἱ χοῖροι, καὶ οὐδεὶς ἐδίδου αὐτῷ. εἰς ἑαυτὸν δὲ ἐλθὼν εἶπε· πόσοι μίσθιοι τοῦ πατρός μου περισσεύουσιν ἄρτων, ἐγὼ δὲ λιμῷ ἀπόλλυμαι! ἀναστὰς πορεύσομαι πρὸς τὸν πατέρα μου καὶ ἐρῶ αὐτῷ· πάτερ, ἥμαρτον εἰς τὸν οὐρανὸν καὶ ἐνώπιόν σου. οὐκέτι εἰμὶ ἄξιος κληθῆναι υἱός σου· ποίησόν με ὡς ἕνα τῶν μισθίων σου. καὶ ἀναστὰς ἦλθε πρὸς τὸν πατέρα αὐτοῦ. ἔτι δὲ αὐτοῦ μακρὰν ἀπέχοντος εἶδεν αὐτὸν ὁ πατὴρ αὐτοῦ καὶ ἐσπλαγχνίσθη, καὶ δραμὼν ἐπέπεσεν ἐπὶ τὸν τράχηλον αὐτοῦ καὶ κατεφίλησεν αὐτόν. εἶπε δὲ αὐτῷ ὁ υἱός· πάτερ, ἥμαρτον εἰς τὸν οὐρανὸν καὶ ἐνώπιόν σου, καὶ οὐκέτι εἰμὶ ἄξιος κληθῆναι υἱός σου. εἶπε δὲ ὁ πατὴρ πρὸς τοὺς δούλους αὐτοῦ· ἐξενέγκατε τὴν στολὴν τὴν πρώτην καὶ ἐνδύσατε αὐτόν, καὶ δότε δακτύλιον εἰς τὴν χεῖρα αὐτοῦ καὶ ὑποδήματα εἰς τοὺς πόδας, καὶ ἐνέγκαντες τὸν μόσχον τὸν σιτευτὸν θύσατε, καὶ φαγόντες εὐφρανθῶμεν, ὅτι οὗτος ὁ υἱός μου νεκρὸς ἦν καὶ ἀνέζησε, καὶ ἀπολωλὼς ἦν καὶ εὑρέθη. καὶ ἤρξαντο εὐφραίνεσθαι. ῏Ην δὲ ὁ υἱὸς αὐτοῦ ὁ πρεσβύτερος ἐν ἀγρῷ· καὶ ὡς ἐρχόμενος ἤγγισε τῇ οἰκίᾳ ἤκουσε συμφωνίας καὶ χορῶν, καὶ προσκαλεσάμενος ἕνα τῶν παίδων ἐπυνθάνετο τί εἴη ταῦτα. ὁ δὲ εἶπεν αὐτῷ ὅτι ὁ ἀδελφός σου ἥκει καὶ ἔθυσεν ὁ πατήρ σου τὸν μόσχον τὸν σιτευτόν, ὅτι ὑγιαίνοντα αὐτὸν ἀπέλαβεν. ὠργίσθη δὲ καὶ οὐκ ἤθελεν εἰσελθεῖν. ὁ οὖν πατὴρ αὐτοῦ ἐξελθὼν παρεκάλει αὐτόν. ὁ δὲ ἀποκριθεὶς εἶπε τῷ πατρί· ἰδοὺ τοσαῦτα ἔτη δουλεύω σοι καὶ οὐδέποτε ἐντολήν σου παρῆλθον, καὶ ἐμοὶ οὐδέποτε ἔδωκας ἔριφον ἵνα μετὰ τῶν φίλων μου εὐφρανθῶ· ὅτε δὲ ὁ υἱός σου οὗτος, ὁ καταφαγών σου τὸν βίον μετὰ πορνῶν, ἦλθεν, ἔθυσας αὐτῷ τὸν μόσχον τὸν σιτευτόν. ὁ δὲ εἶπεν αὐτῷ· τέκνον, σὺ πάντοτε μετ᾿ ἐμοῦ εἶ, καὶ πάντα τὰ ἐμὰ σά ἐστιν·εὐφρανθῆναι δὲ καὶ χαρῆναι ἔδει, ὅτι ὁ ἀδελφός σου οὗτος νεκρὸς ἦν καὶ ἀνέζησε, καὶ ἀπολωλὼς ἦν καὶ εὑρέθη.

Iisus a spus această parabolă „vameșilor și păcătoșilor” care veniseră să-L vadă, să-L cunoască și să-L asculte, undeva în drumul Său spre Ierusalim, dar și fariseilor care erau erau întotdeauna pe-aproape, observând, ascultând și comentând, și care tare ar fi vrut să-L înțeleagă pe acest rabin atât de… neobișnuit.

Un rabin, un învățător al Legii/Scripturii, prieten al celor căzuți, al păcătoșilor, marginalilor și impurilor, al disprețuiților și exclușilor, care mănâncă, bea cu ei și-i „primește la El”, adică nu se simte… spurcat de prezența lor impură.

Este o poveste destul de neobișnuită pentru evrei.

Iisus o spune ca să răspândească o nouă credință, una care răsturna tot ce credeau și știau vechii israeliți despre Dumnezeul lor, Iahve, de fapt, tot ce scria Scriptura despre El.

Poveștile pe care le spune Iisus… dezmoșteniților soartei le arată că Dumnezeu este iubitor și atotiertător și nu gelos, așa cum scrie în Exod, a doua Carte a lui Moise, cap. 20 unde citim:

… Eu, Iahve, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos: stau veșnic cu ochii pe tine și pedepsesc răutatea, nedreptatea și vina părinților, iar pedeapsa Mea cade asupra copiilor până la al treilea și al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, și, îi iert și le dăruiesc grația, îndurarea și mila Mea, până la multe mii de neamuri, celor ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele/Exod, 20, 5-6.

Anohi Iehova Eloheiha El kana poked avon avot al-banim  al-șileșim ve-al- ribeim le-soneai

   אָֽנֹכִי יְהוָה אֱלֹהֶיךָ אֵל קַנָּא פֹּקֵד עֲוֹן אָבֹת עַל־בָּנִים עַל־שִׁלֵּשִׁים וְעַל־רִבֵּעִים לְשֹׂנְאָֽי

Ve-ose hesed la-alafim le-ohavai u-le-șomrei mițotav

וְעֹשֶׂה חֶסֶד לַאֲלָפִים לְאֹהֲבַי וּלְשֹׁמְרֵי מִצְוֹתָֽי

… așadar, un Dumnezeu care-i pedepsește pe păcătoși și care-i iubește doar… pe cei ce-L iubesc și Îl ascultă.

Dumnezeu din poveștile lui Iisus nu pedepsește, nu poartă ranchiună, nu reproșează, nu judecă, ci doar iubește și de aceea iartă și vindecă. Îi iubește și îi iartă deopotrivă pe toți fiii Lui, pe cei buni și pe cei răi, oricât de căzuți și de înrăiți ar fi. Să nu uităm că singura rugăciune pe care ne-a lăsat-o Iisus este Tatăl nostru ! Începutul ei: Tatăl nostru… ne spune limpede că Dumnezeu ne este Tată, nu stăpân, că noi suntem fiii și nu robii Lui.

De altfel, în toate poveștile pe care le spune Iisus, oamenii sunt fiii lui Dumnezeu, nu robii Lui, cum stătea scris în Lege (probabil dintr-o lipsă de înțelegere).

Un dezmoștenit este și fiul risipitor din parabola… fiului risipitor. Un dezmoștenit, din voia lui (renunțase la condiția de fiu) dar care, până la urmă, ajunge să moștenească avutul cel mai prețios al tatălui său: iubirea necondiționată și nesfârșită.

Fiul acesta, probabil și cel mai iubit, își cere partea de avere în bani (cam o treime din toată averea părintească, după legea iudaică, pentru că două treimi îi reveneau fiului cel mare, primului născut) și pleacă în lume să se bucure de toate deliciile și desfătările ei.

Nu face negoț, nu are vreo afacere, nu investește, nu cumpără pământ. Pur și simplu își cheltuiește banii în străinătate cu femeile, dând petreceri și ospețe, trăind în lux și depravare. Așa se simțea el bine. Trăia clipa. Era alegerea lui !

Trăia printre goimi, ne-evrei. Probabil mânca ca ei (animale necurate), se îmbrăca ca ei, trăia ca ei, gândea ca ei, credea în zeii lor, adică se lepădase de Lege și de Dumnezeul părinților săi, de religia și de obiceiurile de acasă (Șabatul nu mai era pentru el ziua sfântă, de odihnă, dedicată lui Dumnezeu).

Și, mai mult, trăia ca un desfrânat, risipindu-și averea părintească, adică banii pe care nu el îi câștigase, ci tatăl lui, și se risipea pe el însuși. Trăia ca un înstrăinat de Dumnezeu și de tatăl lui, ca un rătăcit și un pierdut de calea cea bună.

Și această viață făcea din el un decăzut, un imposibil de mântuit… un ἄσωτος/asotos, pentru că asta înseamnă ἄσωτος/ asotos în greacă: fără putință de mântuire, cineva care nu poate fi salvat. Traducătorii Bibliei l-au tradus cu … risipitor.

De fapt, el este fiul ce nu mai poate fi salvat/mântuit niciodată, fiul pierdut pentru totdeauna, ca unul care este necumpătat, risipitor cu averea-i și cu el însuși, desfrânat, adică captiv al simțurilor, cu mintea și sufletul adormite, de fapt… moarte !

Asta, însă, până când în „țara depărtată” unde emigrase (acesta este sensul verbului grecesc ἀποδημέω/apodimeo, a emigra) se întâmplă să vină o foamete mare (λιμὸς ἰσχυρὸς/limos ishiros = foamete groaznică). Și, pe timp de foamete, mâncarea devine mai scumpă ca aurul !

Acesta este începutul trezirii !

O trezire ajutată de… Dumnezeu, pentru că, evident, foametea nu este altceva decât strâmtorarea, impasul care nu-i dă de ales… fiului risipitor și multora ca el, pentru care nu mai era nici o speranță de salvare.

Decăderea și degradarea lui par și mai mari: se angajează porcar (meseria cea mai înjositoare pentru un evreu: porcul era unul din animalele necurate în Israel), dar e muritor de foame. Și uitându-se cu jind la roșcovele pe care le mâncau porcii își amintește că, acasă, chiar și argații părintelui său au mâncare din belșug, pe săturate.

Este momentul în care se produce trezirea, schimbarea: își vine în sine. A-și veni în sine este o expresie care în ebraică și aramaică înseamnă a se căi, a-i părea rău. Este momentul în care cel pierdut își găsește drumul înapoi spre sine și drumul spre casă, de fapt, spre Dumnezeu. Momentul în care cel pierdut se regăsește pe sine … ajutat de strâmtorare ! De impasul… salvator !

Și, odată trezit, se întoarce acasă profund schimbat, metamorfozat, plin de căință, smerit și plin de umilință, dar înțelepțit.

În greacă, căință se spune metania (μετάνοια), adică „mintea cea de pe urmă”, „răz-gândirea”, înțelepțirea cuiva după ce-și recunoaște greșala și înțelege că trebuie să se schimbe pentru că nu poate altfel.

 Schimbarea este sugerată de verbul porevo/πορεύω = a face să treacă, a duce, a conduce spre, care aici, în text, este la diateza medie, porevome/πορεύομαι = a merge, a pleca, a trece, a traversa. Este un verb format din poros/πόρος = trecere, traversare (a mării sau a unui râu), cale, drum.

Un verb ales nu întâmplător, pentru că sugerează schimbarea ca o trecere de la păcat și risipire de sine la cumințenie și apărarea de sine.

 Acesta este, de fapt, adevăraul mesaj al parabolelor lui Iisus: metania, schimbarea în bine ajutată de smerenie.

Răsplata lui ? Iertarea și iubirea totală a tatălui care nu renunțase la el nicio clipă. De unde știm ?

Faptul că tatăl și-a văzut fiul de departe ne arată că-l aștepta zi și noapte cu ochii ațintiți la drum. Și faptul că-i aleargă în întâmpinare, înnebunit de bucurie, ne arată că se socotea tată și nu stăpân al copiilor lui. În lumea orientală un tată este, conform legii, stăpânul, nu părintele copiilor.

Și faptul că tatăl  „îi cade peste grumaz” și nu se mai satură să-l tot sărute ne arată bucuria și iubirea lui nemărginită.

 Îl sărută vrea să spună: îl acoperă, îl potopește cu sărutări pline de iubire pentru că, în greacă, verbul katafileo/καταφιλέω este un intensiv (datorită prepoziției de intensitate kata-) care înseamnă:  a tot săruta, iar și iar, a potopi cu sărutări, a săruta cu tandrețe și afecțiune.

 Iar sărutul acesta potopitor este un semn al iertării totale, necondiționate, fără reproșuri. Tatăl nu consideră că se umilește alergând la fiul lui care se întoarce în sfârșit acasă, pentru că abia aștepta să se întoarcă.

 Mai mult, tatălui i se face milă: de fapt i se rupe inima de milă și iubire.

 În greacă, verbul splanhnizome/σπλαγχνίζομαι înseamnă: a fi mișcat profund, până la măruntaie, a fi pătruns de milă și iubire până în rărunchi, pentru că splanhnon/σπλάγχνον, de unde vine, înseamnă: viscere, măruntaie, rărunchi, sânul părintesc, al mamei și al tatălui, inimă, suflet, miezul ființei…

Și-și onorează fiul întors îmbrăcându-l cu haina cea mai bună, adică cu haina stăpânului casei, dându-i inelul său, care era, de fapt, sigiliul său și însemnul autorităii sale și încălțându-l cu încălțări, sandale probabil, care erau semnul omului liber, pentru că robii/sclavii umblau desculți…

Și, peste toate acestea, îl onorează jertfind pentru ospățul dat în cinstea lui vițelul cel îngrășat, în condițiile în care carnea era un lux, se mânca rar și mai degrabă la sărbători. Și ce sărbătoare putea fi întoarcerea acestui fiu risipitor ?

Și nu se spune întâmplător… jertfind, pentru că, pentru o asemenea binefacere, se mulțumește cu o jertfă !

Era sărbătoarea învierii lui din morți, pentru că un păcătos era socotit un om mort.  Nu întâmplător, Luca folosește aici verbul anazao/ἀναζάω: a trăi din nou, a te reîntoarce la viață, la viața cea adevărată, cea bună.

O sărbătoare cu muzici, cântări și dansuri, cu bătăi din palme și chiuituri de bucurie.  De fapt, unul din cuvintele cheie ale acestui text este bucuria: să ne bucurăm, să ne veselim, să petrecem.

Desigur că tatăl din poveste este Dumnezeu însuși, un Dumnezeu cu totul nou, un Părinte al tuturor, și al celor care-L ascultă și care „umblă în căile Lui” dar și al celor care s-au îndepărtat de El și pe care se încăpățânează să-i recupereze cu o bucurie și cu o iubire totală… dumnezeiască !

Un Dumnezeu care se bucură de păcătosul recuperat, îndreptat, reîntors la viață, un păcătos care se regăsește pe sine și care găsește drumul spre El. Un Dumnezeu care ne arată  că nimeni nu este, niciodată, iremediabil pierdut.

Un Dumnezeu care ne învață să fim sau să redevenim fiii și nu robii Lui: nu întâmplător fiul cel mare îi reproșează tatălui că „i-a muncit ca un rob” (dulevo si/δουλεύω σοι, de la dulos/δούλος, sclav, rob)…

… niște fii care-L iubesc și care-L ascultă tocmai pentru că-L iubesc, nu pentru că așa e legea în familie.

***

Iată câteva din lucrările artistului britanic Charlie Mackesy (numit evanghelistul nonconformist) care a creat o serie celebră numită Fiul risipitor/Fiica risipitoare, de fapt, chipuri ale iertării paterne:

I. PRODIGAL SON

prodigal-1

fiul-risipitor-17

fiul-risipitor-18

prodigal-2

prodigal-3

prodigal-4

fiul-risipitor-16

fiul-risipitor-3

prodigal-5

prodigal-6

prodigal-7

prodigal-8

prodigal-9

prodigal-10

prodigal-12

prodigal-13

prodigal-14

prodigal-15

II. PRODIGAL DAUGHTER

fiica-risipitoare-2

fiica-risipitoare

prodigal-daughter-1

prodigal-daughter-2

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR  ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

BÂJBÂIND/PALOS DE CIEGO

10 viernes Feb 2017

Posted by in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

, , , , , , , ,

Diana Negre  s-a născut la București

Vorbește multe limbi, ca și cum ar fi limbile ei materne: catalană, spaniolă, franceză…română…(printre altele)…și, desigur, engleza, deoarece, ca jurnalistă, s-a consacrat în  Statele Unite ale Americii, unde locuiește de mulți ani.

Este foarte bine cunoscută și în Cuba : vocea ei e foarte familiară în insulă  grație emisiunilor pe care le transmite postul de radio JOSE MARTI. (Echivalentul a ceea ce a fost Radio Europa Liberă).

Obișnuiește să vină în România pentru a ține conferințe pe teme de politică americană  și pentru a preda lecții de jurnalism.

Este un mare privilegiu să beneficiem de colaborarea Dianei Negre!

***

BÂJBÂIND

trump-1

Venirea lui Donald Trump a uimit și a alarmat în interiorul, dar, mai ales, în afara Statelor Unite ale Americii, deci neliniștea nu se limitează numai la situația americanilor, ci cuprinde întreg spectrul politic mondial.

Este într-adevăr alarmant faptul că omenirea, în ansamblul ei mai bogată ca oricând, se adâncește în crize și probleme care există dintotdeauna, iar, pentru a le rezolva, bâjbâie, adică, caută soluții orbecăind mai mult ca oricând.

Astfel, socialismul european se află într-o decadență, ce durează de câțiva ani din lipsă de idei, națiunile încep să se îndoiască de identitatea lor, islamul ezită între a fi în continuare o credință sau a fi islamism, adică o opțiune politică, în timp de SUA scotocesc în trecutul lor cel mai urât, acela al violenței mentale și legislative, în încercarea de a potrivi societatea cu realitatea laborală, umană și tehnologică din secolul al XXI-lea.

Dar, năzuința de a se situa în noua realitate se manifestă nu numai în Statele Unite ale Americii: Marea Bitanie a brexit-ului, de exemplu, știe, mai mult sau mai puțin, ce vrea, dar, în mod sigur, nu știe încă cum ar vrea să părăsească Uniunea Europeană. Iar statul-călăuză al Uniunii Europene –Germania – nu se emoționează și nici nu se rușinează de faptul că doamna cancelar, Angela Merkel, a fost în pelerinaj în Turcia, de cinci ori, într-un an și jumătate, în încercarea de a mai opri, cu ajutorul lui Erdogan, fluxul migranților spre UE.

theresa-mayTheresa May

refugiati-sirieni-criatiaRefugiați sirieni în Croația așteptând să treacă granița cu Serbia, 25 sept. 2015

Problemele, numai câteva dintr-o listă mult mai lungă, sunt deosebit de grave în cazul Americii, deoarece este vorba de națiunea al cărei model social, economic și chiar și cel cultural a impregnat, în mod decisiv, politica lumii occidentale, în ultimii o sută de ani. Aceasta este cauza pentru care direcția spre care se îndreaptă SUA neliniștește atât de mult.

Într-un moment de dereglare generală, în care nu există explicații pentru un șomaj selectiv, nici pentru diferențele flagrante de nivel economic, alarmează și înspăimântă faptul că opțiunea preferată în SUA a fost cea pentru Donald Trump, adică cea mai radicală și mai simplistă care se putea alege din oferta electorală.

Desigur, dacă privim la vertiginoasa dinamică financiară, științifică și demografică din SUA, apare întrebarea dacă  electoratul avea într-adevăr și altă opțiune, atunci  când s-a văzut nevoit să aleagă între Hillary Clinton și Donald Trump. Era evident că continuitatea pe care o oferea Partidul Democrat cu Hillary însemna ceva mai mult decât atât, mai mult decât o continuitate care a nemulțumit jumătate din națiune.

Dar, dacă această respingere era clară, lipsea și încă lipsește – în SUA și în toată lumea – o alternativă înnoitoare care să convingă. Ba chiar mai rău: milioanele de americani vedeau că, în ultimii ani, se deteriora calitatea vieții, fără să știe de ce, fără ca cineva să le arate cauza. Radicalismul brutal, atât în felul de a pune problemele, cât și în găsirea soluțiilor, a fost cel puțin inteligibil și  a adus maselor o satifacție : aceea de a se crede în posesia adevărului și de a le fi dat o lecție celor care erau la putere „dintotdeauna”.

Acum, când primele măsuri xenofobe și discrimatorii ale președintelui american au confruntat opinia publică cu realitatea, întreaga națiune va trebui să-și reconsidere modelul de conviețuire  – internă și externă – pe care îl vor cu adevărat. Și poate că vor ști și vor reuși : atunci când, peste 4 ani, americanii vor vota din nou. Iar restul lumii… când va vrea Dumnezeu.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Diana Negre es una periodista que nació en Bucarest, Rumanía. Habla muchos idomas, como si fueran… sus lenguas maternas: catalán, español, francés…rumano…(entre otros)…y, por supuesto, inglés, porque, como periodista, se consagró en EEUU, donde vive desde hace muchos años.

Es famosa también en Cuba : su voz ha llegado a ser muy familiar en la isla, a través de los programas emitidos por la emisora de radio JOSÉ MARTÍ.

Acude a Rumanía, a menudo, para dar conferencias sobre temas  de política norteamericana y para impartir clases de periodismo.

¡Es un gran privilegio contar con su colaboración!

***

PALOS DE CIEGO

trump-2

La irrupción de Donald Trump ha causado estupor y alarma, dentro y especialmente fuera de Estados Unidos, pero la inquietud no debería limitarse a la situación norteamericana, sino a todo el panorama político mundial.

Es francamente alarmante que una Humanidad, en conjunto más rica que nunca esté cayendo en crisis y problemas de siempre y para resolverlos recurra a más palos de ciego – es decir, buscando soluciones a tientas – que nunca.

Así, el socialismo europeo está en decadencia desde hace años  por falta de ideas, las naciones comienzan a dudar de sus identidades, el islamismo oscila entre seguir siendo una fe o ser una opción política, y los Estados Unidos hurgan en su peor pasado – el de la violencia mental y legislativa – para intentar adecuar su sociedad a la realidad laboral, humana y tecnológica del siglo XXI.

Pero los problemas para situarse en la nueva realidad no se los plantean solo en EEUU. Así, por ejemplo, la Gran Bretaña del brexit sabe más o menos lo que quiere, pero no sabe en absoluto aún cómo lo quiere. Y el Estado-guía de la Unión Europea – Alemania – no se conmueve ni se abochorna de que su canciller, Ángela Merkel, haya peregrinado a Ankara cinco veces en año y medio para tratar de reducir con la ayuda de Erdogan el flujo de migrantes hacia la U.E.

merkel-erdoganÁngela Merkel y Erdogan

refugiati-sirieni-in-germaniaRefugiados sirios en Alemania

Los problemas, tan solo  unos cuantos de una lista que se podría alargar enormemente, son especialmente graves en el caso norteamericano porque se trata de la nación cuyo modelo social, económico y hasta cultural ha impregnado decisivamente la política del mundo occidental en los últimos 100 años. De ahí que los cambios de rumbo estadounidenses afecten e inquieten tanto.

Que en un momento de desajuste general, en el que no hay explicaciones para un paro selectivo ni para unos desniveles económicos brutales, alarma y espanta que la opción escogida en Washington haya sido la de Donald Trump, es decir, la más radical y simplista que se podía formular en una oferta electoral.

Claro que si se tiene en cuenta la vertiginosa dinámica financiera, científica y demográfica de EE.UU, surge la pregunta de si el país tenía realmente otra opción cuando se vio obligado a escoger entre Hillary Clinton y Donald Trump. Porque era evidente que el continuismo que ofrecía el Partido Demócrata con Hillary significaba más de lo mismo, de un lo mismo que había dejado descontenta a media nación.

Pero si ese rechazo era claro, faltaba y falta aún – en los EE.UU. y en todo el Globo – una alternativa renovadora convincente. Peor todavía: para los millones y millones de norteamericanos que comprobaban en los últimos años  que perdían calidad de vida sin saber por qué, ni que se lo explicase nadie, el radicalismo brutal, tanto en planteamientos como en las soluciones propuestas, era por lo menos inteligible y aportaba además a las masas una malsana satisfacción: la de creerse en posesión de la verdad y haberles dado una lección a “los de siempre”.

Ahora, cuando las primeras medidas xenófobas y discriminatorias del presidente estadounidense  han confrontado a la opinión pública con la realidad, la nación entera va a tener que replantearse el modelo de convivencia – interior y exterior – que de verdad quieren. Y quizá lo sepan y lo acierten:  los norteamericanos, dentro de 4 años, cuando vuelvan a votar. Y el resto del mundo… cuando Dios quiera.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

PARABOLELE LUI IISUS (III) – RUGĂCIUNEA VAMEȘULUI

05 domingo Feb 2017

Posted by in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

, , , , , , , , , , , ,

vamesul-si-fariseul-3

O poveste despre puterea răscumpărătoare a umilinței

Pilda sau parabola vameșului și a fariseului, pe care o povestește doar evanghelistul Luca, face parte tot din seria de parabole despre iertarea și îndreptarea păcătoșilor, a acelora  care-și regretă viața pe care au avut-o înainte de a-L întâlni pe Iisus…

… o serie care vorbește despre totala lor smerenie… pe care și-o descoperă atunci când sunt… descoperiți de Iisus…

…  despre marea putere de a ierta a lui Dumnezeu…

… și despre iertarea și iubirea Lui totală,  pe care păcătoșii o simt revărsată în inima și în mintea lor… devenite dintr-o dată deschise, primitoare, iubitoare…

Iată parabola:

Iisus a spus atunci pentru unii care se credeau drepți și care-i disprețuiau pe ceilalți pilda aceasta: doi oameni au urcat la Templu să se roage; unul era fariseu și celălalt vameș. Fariseul, stând în picioare, întors către sine, se ruga cu aceste cuvinte: Doamne, mulțumescu-Ți Ție că nu sunt ca ceilalți oameni: hrăpăreți, nedrepți și adulteri și, mai ales, că nu sunt ca vameșul acesta; postesc de două ori pe săptămână și dau zeciuială din tot ce am. Vameșul stătea și el mai departe și nici ochii nu voia să și-i ridice la cer, ci-și bătea pieptul zicând: îndură-Te de mine, păcătosul ! Și vă spun vouă: acesta s-a coborât mai drept la casa lui decât celălalt; că oricine se înalță pe sine se va smeri și cel ce se smerește pe sine, se va înălța./ Luca 18, 9-14.

Εἶπε δὲ καὶ πρός τινας τοὺς πεποιθότας ἐφ᾿ ἑαυτοῖς ὅτι εἰσὶ δίκαιοι, καὶ ἐξουθενοῦντας τοὺς λοιπούς, τὴν παραβολὴν ταύτην·  ἄνθρωποι δύο ἀνέβησαν εἰς τὸ ἱερὸν προσεύξασθαι, ὁ εἷς Φαρισαῖος καὶ ὁ ἕτερος τελώνης. ὁ Φαρισαῖος σταθεὶς πρὸς ἑαυτὸν, ταῦτα προσηύχετο· ὁ Θεός, εὐχαριστῶ σοι ὅτι οὐκ εἰμὶ ὥσπερ οἱ λοιποὶ τῶν ἀνθρώπων, ἅρπαγες, ἄδικοι, μοιχοί, ἢ καὶ ὡς οὗτος ὁ τελώνης·  νηστεύω δὶς τοῦ σαββάτου, ἀποδεκατῶ πάντα ὅσα κτῶμαι. καὶ ὁ τελώνης μακρόθεν ἑστὼς οὐκ ἤθελεν οὐδὲ τοὺς ὀφθαλμοὺς εἰς τὸν οὐρανὸν ἐπᾶραι, ἀλλ᾿ ἔτυπτεν εἰς τὸ στῆθος αὐτοῦ λέγων· ὁ Θεός, ἱλάσθητί μοι τῷ ἁμαρτωλῷ. λέγω ὑμῖν, κατέβη οὗτος δεδικαιωμένος εἰς τὸν οἶκον αὐτοῦ ἢ γὰρ ἐκεῖνος· ὅτι πᾶς ὁ ὑψῶν ἑαυτὸν ταπεινωθήσεται,ὁ δὲ ταπεινῶν ἑαυτὸν ὑψωθήσεται./Luca 18, 9-14

vamesul-si-fariseul-4

Suntem la Ierusalim, mai precis în orașul vechi, pe Muntele Moria sau Muntele Templului, acropola sau colina sacră unde regele Solomon și-a construit palatul și „Casa Domnului”.

De aceea se mai numește și har ha-bait, adică Muntele Casei !

Și de aceea cei doi… urcă la Templu !

macheta-templului-ierusalimMacheta Muntelui Templului în vremea lui Irod cel Mare și Irod Antipa, Muzeul Israel din Ierusalim

Trebuie că era pe la ora 9 de dimineață sau pe la 3 după-amiază – la ceasul rugăciunii – când tot evreul era dator să meargă la Templu, să se roage și să aducă jertfe, în fiecare zi, pentru iertarea păcatelor lui și ale poporului.

Povestea lui Iisus ne arată cât de diferit se rugau cei doi, fariseul și vameșul.

De fapt, fariseul nici nu se ruga. Se bucura doar și era recunoscător că este un „drept” – un țadik (צַדִּיק) – adică o persoană plină de virtuți, ireproșabilă, impecabilă, pură și fără pată – și nu un păcătos… un pungaș (arpax/ἅρπαξ), un escroc (adicos/ἄδικος) sau un bărbat care-și înșală nevasta. Îi mulțumea lui Dumnezeu că se poate înfrâna de la păcate și că poate face fapte bune. Nu cerea iertare și nu cerea îndreptare pentru că nu se considera un păcătos și nu credea că greșește. De rugat, se ruga la Templu pentru păcatele poporului, nu pentru ale lui, pentru că el nu avea.

Era recunoscător că poate posti lunea și joia (Moise urcase pe Muntele Sinai într-o joi și coborâse într-o luni) și  că putea da zeciuială, adică a zecea parte din tot ce avea, Templului sau pomană nevoiașilor.

Zeciuiala se dădea din tot ce se cumpăra pentru casă: grâu, vin și ulei, de pildă.

Credea despre el, mai mult, era încredințat că pietatea lui este ireproșabilă, că e un om plin de râvnă care lucrează pentru Dumnezeu ca învățător de Lege, învățându-și semenii cum să înțeleagă Scriptura și cum să trăiască după legile sfinte înscrise în ea;  un om curat, pur, nevinovat, care întotdeauna „umblă în căile Domnului”, care nu greșește niciodată și care va merge drept în împărăția lui Dumnezeu, pe care o merită din plin.

De aceea, în Templu stătea undeva în față, în picioare… doar el cu sine (pros eaufton/πρὸς ἑαυτὸν), nu cu Dumnezeu, ca un stâlp al societății, ca să fie văzut de lume și admirat.

El este unul din „cei ce se cred drepți și îi disprețuiesc pe ceilalți”. Îi disprețuiesc sau, mai exact, nu dau doi bani pe nimeni sau, altfel spus, pentru care oricine este un nimeni: acesta este sensul verbului exutheneo/ ἐξουθενέω, un verb pe care-l preferă Luca și Pavel.

Era, așadar, un fariseu tipic ! Ce era un fariseu ? Sau, mai bine, cine erau fariseii?

Erau „cei pioși”, cei puri pentru care respectarea Legii însemna totul, binele, fericirea, mântuirea, viața cea adevărată, cea dreaptă arătată de Dumnezeu numai lui Moise și singura condiție de a fi primiți în viața de dincolo în împărăția lui Dumnezeu.

Erau puriștii Legii !

De aceea studiau cu cea mai mare râvnă Tora (cele cinci cărți ale lui Moise sau, pe scurt, Legea) și o lămureau, o explicau  celor care nu aveau timp de studiu pentru că munceau: țărani, pescari, muncitori…

Fariseii puteau fi meșteșugari, dar, cea mai mare parte din ei erau intelectuali, învățați, cărturari, scribi, adică copiști ai Scripturii, care-și petreceau tot timpul studiind-o și interpretând-o într-un continuu exercițiu de pietate.

Preocuparea lor principală, opera lor de căpătâi era să învețe poporul să trăiască în sfințenie, în sfințenia la care poate ajunge oricine, dacă respectă cum se cuvine toate preceptele Legii.

Ei credeau că doar respectarea cu… sfințenie a Legii poate salva Israelul.

De aceea se numeau Doctori ai Legii sau Învățătorii Legii, rabini, cărturari. Nu erau preoți, ci mireni interpreți, comentatori, tălmăcitori ai Scripturii și practicanți ai poruncilor ei: cele zece porunci date de Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai și cele 613 porunci „lăsate de Bătrâni”… de Tradiție.

Cunoșteau toate regulile purității și ale sfințeniei, știau care sunt mâncărurile și băuturile curate, care nu pângăresc trupul, știau ce rost au băile rituale, ce rost au zeciuielile și Șabatul (odihna în ziua de sâmbătă), rugăciunile, postul și milostenia.

Ei sunt rabinii, în Israel și în Diaspora, cam șase mii după spusele lui Josephus Flavius în Antichități Iudaice, cei mai mulți dintre ei locuind în Ierusalim și în Iudeea.

Ei sunt ireproșabilii care se țin departe de cei ce trăiesc în păcat…  de vameși, de prostituate… de străini, de samarineni…  de romani… ca să nu se contamineze. Sunt cei care… se deosebesc de impuri, se separă de ei, se izolează, se retrag.

De fapt, de aici le vine și numele: fariseu (fariseos/Φαρισαῖος) este transcrierea grecească a lui paruș (פָּרוּשׁ): „cel ce se deosebește de, se separă de… păcat/de păcătoși și de profani”… paruș care provine din verbul paraș (פָּרָשׁ): a despărți, a separa, a deosebi, a diferenția, a discerne, deci a avea discernmânt, a discrimina, dar și: a pune în evidență, a defini, a clarifica, a limpezi, a lămuri, a arăta, a indica,  a răspândi.

Așadar, judecând după nume, fariseii sunt separatiștii, puriștii, cei separați de păcat, dar și cei care au discernământ, care știu să discearnă, se deosebească ce e sfânt de ce nu e sfânt, binele de rău, dar și cei ce știu să înțeleagă, să lămurească Legea și să-și răspândească învățătura.

Sunt cei care se revendică, deși nu fac parte din tribul lui Levi, tribul leviților (oamenii Templului) sau din seminția lui Aaron (preoții) de la cuvintele pe care Dumnezeu i le-a spus lui Aaron, cuvinte consemnate în Levitic 10,10-11:

Ca să puteţi deosebi cele sfinte de cele nesfinte şi cele necurate de cele curate și ca să învăţaţi pe fiii lui Israel toate legile, pe care le-a poruncit lor Domnul prin Moise.

U la-havdil bein ha-kodeș u-bein hahol u-bein ha-tame u-bein ha-tahor

u-lehorot et-bnei israel et kol-ha-hukim  așer diber Iahve Elohim be-iad-Moșe

וּֽלֲהַבְדִּיל בֵּין הַקֹּדֶשׁ וּבֵין הַחֹל וּבֵין הַטָּמֵא וּבֵין הַטָּהֹֽור

וּלְהֹורֹת אֶת־בְּנֵי יִשְׂרָאֵל אֵת כָּל־הַחֻקִּים אֲשֶׁר דִּבֶּר יְהוָה אֲלֵיהֶם בְּיַד־מֹשֶֽׁה׃

Διαστεῖλαι ἀνὰ μέσον τῶν ἁγίων καὶ τῶν βεβήλων, καὶ ἀνὰ μέσον τῶν ἀκαθάρτων καὶ τῶν καθαρῶν. 11 καὶ συμβιβάσεις τοὺς υἱοὺς ᾿Ισραὴλ ἅπαντα τὰ νόμιμα, ἃ ἐλάλησε Κύριος πρὸς αὐτοὺς διὰ χειρὸς Μωυσῆ.

vamesul-si-fariseul-5

Și acum, cine era vameșul ?

Vameșul din parabolă stă undeva în spate, departe de jertfelnicul unde ardeau jertfele, smerit, cu capul în pământ, acoperit de rușine, lovindu-și pieptul în semn de doliu pentru sufletul său mort și de pocăință pentru viața sa păcătoasă, detestabilă.

De ce pieptul ? Pentru că în piept se află inima… și inima lui era necurată și păcătoasă… credea el. Inima, ca sediu al tuturor ispitelor și păcatelor.

Părăsise orice speranță că va intra în împărăția lui Dumnezeu, gândind că Dumnezeu nu-l va ierta niciodată pentru că e un … vameș, un colector de taxe ! Un ticălos urât și disprețuit de toată lumea ! Un spoliator ! Ultimul dintre păcătoși care  nu are dreptul de a spera la îndurarea lui Dumnezeu. De ce ? Pentru că era … un vameș !

Ce era, de fapt, un vameș, τελώνης/telonis, în greacă ?

Un vameș era un colector de taxe privat care cumpăra, cu contract, la licitație sau arenda dreptul de a strânge taxele și impozitele unei regiuni. Și o făcea prin orice mijloace, de regulă spoliindu-i pe săraci.

Ce făcea un vameș?  Plătea din banii lui toată suma pe care o cerea statul roman drept taxe și și-o recupera apoi, până la ultimul bănuț, exact ca un… recuperator !  O afacere foarte profitabilă pentru că, pe lângă taxa propriu-zisă, mai percepea și un comision pentru… munca lui ! Ceea ce însemna că putea încasa de la un biet pescar, negustor sau țăran, să zicem, o sumă care depășea, uneori cu mult, taxa propriu-zisă !

Dacă analizăm cuvântul grecesc telonis/τελώνης vedem că e compus din τέλος/telos (taxă, mai ales vamală) și ὠνέομαι/oneome (a cumpăra). Așadar un telonis, un vameș era, de fapt, un… cumpărător de taxe și impozite.

Pentru farisei, vameșii erau asemenea goimilor, adică a neamurilor, ne-evreilor, pe care evreii îi numeau păgâni.

 Fariseii nu se apropiau de ei, nu stăteau la masă cu ei, nu vorbeau cu ei, îi evitau ca pe unii ce trăiau într-o stare de impuritate permanentă, ca pe niște impuri/necurați/spurcați…

… niște jecmănitori lipsiți de scrupule (la fel ca tâlharii)…

… care lucrează de Șabat și care intră în contact cu străinii, cu romanii în special, adică cu păgânii, cu necurații.

Și totuși, le spune Iisus ucenicilor, vameșul se ruga cu adevărat. El nu-I cerea altceva lui Dumnezeu decât să fie îndurător cu el și să-l ierte. Rugăciunea lui trimite la Psalmul 50:

Miluiește-mă, Doamne, după mare mila ta și șterge fărădelegea mea după mulțimea îndurărilor Tale ! (1-2)

 Haneni Elohim ke-hasdeha krov rahameiha mehe fesaai !

חָנֵּנִי אֱלֹהִים כְּחַסְדֶּךָ כְּרֹב רַחֲמֶיךָ מְחֵה פְשָׁעָֽי

ΕΛΕΗΣΟΝ με, ὁ Θεός, κατὰ τὸ μέγα ἔλεός σου καὶ κατὰ τὸ πλῆθος τῶν οἰκτιρμῶν σου ἐξάλειψον τὸ ἀνόμημά μου·

… pentru că:

Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit (zdrobit) (pentru că) inima (în)frântă (înfrânată) şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi! (18)

Zivahei Elohim: ruah nișbara, lev-nișbar ve-nidke Elohim lo tivze !

  זִֽבְחֵי אֱלֹהִים רוּחַ נִשְׁבָּרָה לֵב־נִשְׁבָּר וְנִדְכֶּה אֱלֹהִים לֹא תִבְזֶֽה

θυσία τῷ θεῷ πνεῦμα συντετριμμένον καρδίαν συντετριμμένην καὶ τεταπεινωμένην ὁ θεὸς οὐκ ἐξουθενώσει

vamesul-si-fariseul-6Fariseul și vameșul de James Tissot, Brooklyn Museum, New York

Lecția parabolei : vameșul cel spășit, rușinat și îngrozit de păcătoșenia meseriei lui, care se credea ultimul dintre oameni, se dovedește a fi, de fapt, un drept, un țadik (צַדִּיק), iar fariseul, care se credea un drept, se dovedește a fi un păcătos pentru Dumnezeu, Care ascultă și primește rugăciunea vameșului, pe care-l iartă pentru smerenia și căința lui.

Vameșul se întoarce acasă… îndreptat (dedikeomenos/δεδικαιωμένος), ca un drept, adică ca unul asupra căruia Dumnezeu Și-a revărsat bunăvoința, grația, harul și dreptatea, dar și ca unul… îndreptățit la mila Lui.

Deși nu credea că e posibil, totuși vameșul s-a rugat ca Dumnezeu să fie bun cu el, îngăduitor cu păcatele lui, milos și iertător.  Și rugăciunea i-a fost ascultată. Dumnezeu, spune Iisus, l-a iertat pe acest colector de taxe pentru că i-a simțit durerea de a fi cine era și dorința de a se schimba.

vamesul-si-fariseul-7

Iată câteva locuri din Matei și Luca care completează pericopa vameșului și fariseului:

Matei 21, 31-32: … adevărat grăiesc vouă că vameşii şi prostituatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu. Căci a venit la voi Ioan pe calea dreptăţii (să vă arare calea cea dreaptă) și nu l-ați crezut, dar vameșii și prostituatele l-au crezut. Voi, nici măcar după ce i-ați văzut pe ei căindu-se și crezând, nu v-ați căit și nu l-ați crezut./Matei 21, 31-32 /… ἀμὴν λέγω ὑμῖν ὅτι οἱ τελῶναι καὶ αἱ πόρναι προάγουσιν ὑμᾶς εἰς τὴν βασιλείαν τοῦ Θεοῦ. ἦλθε γὰρ πρὸς ὑμᾶς ᾿Ιωάννης ἐν ὁδῷ δικαιοσύνης, καὶ οὐκ ἐπιστεύσατε αὐτῷ· οἱ δὲ τελῶναι καὶ αἱ πόρναι ἐπίστευσαν αὐτῷ· ὑμεῖς δὲ ἰδόντες οὐ μετεμελήθητε ὕστερον τοῦ πιστεῦσαι αὐτῷ.

Luca 5, 27-32: Şi după acestea Iisus a ieşit din casă și  a privit îndelung la un vameș cu numele Levi ce  stătea la masa lui la vamă și i-a zis: urmează-Mi Mie ! Și Levi, lăsând toate, s-a ridicat și L-a urmat. Și I-a făcut lui Iisus o primire cu ospăț mare în casa sa. Şi era acolo mulţime multă de vameşi şi de alţii care stăteau cu ei la masă. Iar cărturarii lor și fariseii (din Ghenizaret) murmurau și le spuneau ucenicilor: de ce mâncați și beți cu vameșii și cu păcătoșii ? Și Iisus le-a răspuns: nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Nu pe drepți am venit să-i chem la căință, ci pe păcătoși. /Καὶ μετὰ ταῦτα ἐξῆλθε καὶ ἐθεάσατο τελώνην ὀνόματι Λευΐν, καθήμενον ἐπὶ τὸ τελώνιον, καὶ εἶπεν αὐτῷ· ἀκολούθει μοι. καὶ καταλιπὼν ἅπαντα ἀναστὰς ἠκολούθησεν αὐτῷ. καὶ ἐποίησε δοχὴν μεγάλην Λευῒς αὐτῷ ἐν τῇ οἰκίᾳ αὐτοῦ, καὶ ἦν ὄχλος τελωνῶν πολὺς καὶ ἄλλων οἳ ἦσαν μετ᾿ αὐτῶν κατακείμενοι. καὶ ἐγόγγυζον οἱ γραμματεῖς αὐτῶν καὶ οἱ Φαρισαῖοι πρὸς τοὺς μαθητὰς αὐτοῦ λέγοντες· διατί μετὰ τῶν τελωνῶν καὶ ἁμαρτωλῶν ἐσθίετε καὶ πίνετε; καὶ ἀποκριθεὶς ὁ ᾿Ιησοῦς εἶπε πρὸς αὐτούς· οὐ χρείαν ἔχουσιν οἱ ὑγιαίνοντες ἰατροῦ, ἀλλ᾿ οἱ κακῶς ἔχοντες· οὐκ ἐλήλυθα καλέσαι δικαίους, ἀλλὰ ἁμαρτωλοὺς εἰς μετάνοιαν./ Luca 5, 27-32

 vamesiVameși stângând taxe, basorelief din secolul al II-lea d.Hr.

Luca 16, 15: Şi Iisus le-a zis fariseilor: Voi sunteţi cei care vreți să păreți drepți înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu. / καὶ εἶπεν αὐτοῖς· ὑμεῖς ἐστε οἱ δικαιοῦντες ἑαυτοὺς ἐνώπιον τῶν ἀνθρώπων, ὁ δὲ Θεὸς γινώσκει τὰς καρδίας ὑμῶν· ὅτι τὸ ἐν ἀνθρώποις ὑψηλὸν βδέλυγμα ἐνώπιον τοῦ Θεοῦ.

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR  ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.