Avem privilegiul de a beneficia de colaborarea jurnalistului spaniol, VALENTIN POPESCU, profesor de jurnalism, prestigios editorialist și corespondent, timp de un sfert de secol, al cotidianului  VANGUARDIA de  Barcelona, la Bonn, R.F. Germania.

Indiferența și delăsarea oamenilor politici deschid amplu porțile spre populiști. Aceștia știu să spună exact ce ar vrea electoratul să audă…

 Van der Bellen (Die Grünen)

CU TOTUL ALTUL ESTE VALSUL PREȘEDINȚILOR…

Ultimele alegeri prezidențiale din Austria – ca toate, de altfel – pot fi interpretate și înțelese în diferite feluri. În general, lumea a respirat ușurată văzând că populiștii, FPÖ, au fost învinși; dar, o lectură mai neliniștitoare este că marea problema a țării nu s-a rezolvat, și anume: datorită marii coaliții dintre populari  (ÖVP) și socialiști (SPÖ), alternativa parlamentară care rămâne o reprezintă tocmai populiștii.

Desigur, aceste alegeri au și alte semnificații, de pildă faptul că victoria candidatului verzilor nu este nici sprijin pentru verzi, nici respingere majoritară  a populiștilor, deoarece  aceștia împreună reprezentau o alternativă obligatorie.

La fel, și faptul că în faza finală n-a mai rămas niciun reprezentant al partidelor „dintotdeauna la putere”  trădează o alarmantă nemulțumire a alegătorilor față de cei care au tot stat la guvernare. Este un fenomen care s-a repetat, în ultimul timp, în multe țări cu democrații parlamentare, uneori cu  violență fizică și morală…

În cazul concret al Austriei, țară care, din punct de vedere economic, o duce foarte bine, nemulțumirea populară se datorează senzației că marea coaliție parlamentară se străduiește, mai întâi de toate, să se eternizeze la putere, lăsând rezolvarea problemelor și năzuințelor electoratului „ad calendas grecas”, la calendele grecești, cum spuneau romanii.

Această nemulțumire politică, care, în condiții normale, ar fi trecătoare, se acutizează  enorm în ziua de azi, tocmai din cauza monopolului pe care îl are, în opoziția din Parlamentul vienez, FPÖ, pentru a submina sistematic și demagogic principiile înseși ale democrației parlamentare… în timp ce socialiștii și popularii privesc placid spre tavan.

Lumea de rând nu știe nici Drept Politic și nici nu are cunoștință de  multitudinea de reforme structurale, juridice și economice care s-au blocat în Parlament, dar, este conștientă de lipsa de vigoare politică a principalelor partide și a persoanelor publice, și desigur, se neliniștește. Cu riscul – semnalat uneori de sondajele de opinie – de a se sătura, la un moment dat, căci, anchetele  demoscopice constată că, pe zi ce trece, crește intenția de vot favorabilă partidului populist, FPÖ.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 ***

Tenemos el privilegio de contar con la colaboración del periodista español y profesor de periodismo, VALENTIN POPESCU, columnista de primera magnitud y corresponsal, durante un cuarto de siglo, de LA VANGUARDIA  de Barcelona, en Bonn, R.F. de Alemania.

La indiferencia y la dejadez de los hombres políticos abren las puertas de par en par a los populistas. Éstos saben decir exactamente lo que el pueblo quisiera escuchar…

Norbert Hofer (FPÖ)

EL VALS DE LOS PRESIDENTES ES OTRO…

Las últimas presidenciales austriacas tienen – cómo todas – varias lecturas. La general ha sido la de alivio por la derrota de los populistas del FPÖ; otra, más inquietante, es la de que el gran problema del país sigue en pie : debido a la gran coalición de populares (ÖVP) y socialistas (SPÖ), la única alternativa parlamentaria la brindan justamente los populistas.

Naturalmente, existen más lecturas de esos comicios, como la de que la victoria del candidato verde ni es un espaldarazo general a los verdes ni un rechazo mayoritario a los populistas por cuanto esos dos constituían la alternativa obligada. O, también, la de que el hecho de la candidatura final a la presidencia no haya recaído en ningún representante de los partidos “de siempre” revela un alarmante malestar del pueblo con los habituales del poder. Es un fenómeno que se ha dado últimamente en demasiadas democracias parlamentarias de todo el mundo y no pocas veces con demasiada violencia física y moral..

En el caso concreto de Austria, país al que le va económicamente muy bien, el malestar popular se debe a la sensación de que la gran coalición parlamentaria se dedica ante todo a una eternización de esos dos partidos en el poder, relegando los problemas y los anhelos del electorado “ad calendas grecas”, como decían los romanos.

Y ese malestar político, que en condiciones normales sería pasajero, se agudiza enormemente hoy en día justamente por ese monopolio de la oposición que detenta el FPÖ en el Parlamento vienés para socavar sistemática y demagógicamente los principios mismos de la democracia parlamentaria… mientras socialistas y populares miran plácidamente al tendido.

Las masas no entienden de Derecho Político ni tienen conciencia de la infinidad de reformas estructurales, jurídicas y económicas que se hallan estancadas en el Parlamento, pero el pueblo nota claramente la atonía política de sus principales partidos y hombres públicos y se inquieta. Con el riesgo – señalado una vez y otra por las encuestas – de desahogarse equivocadamente : en cada consulta demoscópica crece más y más la intención de voto favorable al FPÖ.

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.