TERORISM ISLAMIC ÎN BALCANI

Faptul că terorismul islamic încearcă să se implanteze acum în Balcani îi surprinde doar pe cei care nu au urmărit niciodată situația din această parte a Europei.  În zonă sunt condiții optime pentru aceasta, mai întâi pentru că aici sunt trei state musulmane – Albania, Bosnia-Herțegovina și Kosovo – precum și alte patru (Bulgaria, Macedonia, Muntenegru și Serbia) care au populații musulmane majoritare în unele regiuni ale lor.

Dar, mult mai importante decât religia sunt sărăcia, incultura și discriminarea pentru a atrage jihadismul.  Grupurile sociale marginale și cei discriminați de societate tind spre violență, o atracție care se potențează și mai mult în cazul romilor – în marea lor majoritate analfabeți și excluși din locurile de muncă bine plătite – până într-atât, încât în Serbia s-a înregistrat un procentaj foarte mare de romi, care nu sunt musulmani și care s-au înrolat în rândurile Statului Islamic (S.I.) din Siria, atrași de momeala unei bune remunerări, haine și mâncare, pe care, în patria lor nu le aveau, și nici nu exista probabilitatea de a le avea vreodată.

Acest fenomen a apărut acum câțiva ani în Balcani și a fost denunțat de mai mulți politicieni, printre care, președinții bosniac – Izetbegovic – și cel macedonean – Ivanov-, dar, fără vreo consecință mai importantă. Doar acum, când declinul militar al Statului Islamic generează un reflux de voluntari balcanici spre patriile lor și teroriștii caută noi teritorii, neliniștea a cuprins toate guvernele cu populații musulmane.

Alija Izetbegović

Ceea ce neliniștește în mod deosebit este apariția așa numitelor „para-moschei” sau moschei spontane conduse de clerici autonomi, în afara oricăror organizații religioase sau al vreunui control statal, și care propovăduiesc războiul sfânt, intoleranța și ura față de credincioșii musulmani moderați.

De la cartierul general al Statului Islamic s-a lansat apelul de a duce un război fără milă împotriva musulmanilor care văd în credință mai degrabă un element de identitate culturală, decât o combativitate pasională. Iar, prin intermediul organelor sale propagandistice, Statul Islamic – care speră să-și transfere în Europa Răsăriteană operațiile, când va fi scos din Orientul Mijlociu – nu încetează să-și incite sprijinitorii săi balcanici să comită asasinate împotriva tuturor coreligionarilor moderați. „…chiar înainte de a le tăia gâturile creștinilor, trebuie omorâți toți musulmanii slabi; și trebuie să fie omorâți în fața nevestelor și copiilor lor…

Planul ISIS de extindere până în anul 2020

Limbajul Statului Islamic nu este nou și nu e nou nici radicalismul său sângeros. Nou este doar interesul jihadismului pentru zona balcanică.  Acest interes pentru stratul cultural și demografic musulman, creat în această regiune în urma ocupației otomane, a fost trezit în mod special de slăbiciunea structurilor administrative și polițienești ale statelor din Europa de Răsărit și de vulnerabilitatea unor sectoare ale societăților lor.

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 ***

TERRORISMO ISLÁMICO EN LOS BALCANES

La mezquita del sultán Murat, Skopje

Que el terrorismo islámico intente implantarse ahora en los Balcanes sorprende sólo a los que jamás se han preocupado de esta parte de Europa.  Y es que allá se dan las condiciones óptimas para ello, empezando porque en esa parte del Viejo Continente existen tres Estados oficialmente musulmanes – Albania, Bosnia Herzegovina y Kosovo – y cuatro (Bulgaria, Macedonia, Montenegro y Serbia) con mayorías islámicas en varias de sus regiones.

Pero, tanto o más importante que la fe lo son la pobreza, la incultura y la discriminación como atractivos del jihadismo.  Los grupos sociales marginales y los discriminados de las sociedades tienden a la violencia, una querencia que se potencia aún más en el caso de los roma – en su mayoría analfabetos y excluidos de los empleos bien pagados – hasta el extremo que en Serbia se registró un porcentaje desproporcionado de roma, que no son musulmanes, que se enrolaron en las filas del Estado Islámico (EI) en Siria atraídos por el señuelo de una buena paga, vestimenta y alimentación que en su patria ni tenían ni tenían probabilidades de alcanzar jamás.

Este fenómeno fue detectado hace años ya en los Balcanes y denunciado por varios políticos como los presidentes bosnio – Izetbegovic – y el macedonio – Ivanov-, pero sin mayores consecuencias. Tan solo ahora, cuando el declive militar del E.I. genera un reflujo de los voluntarios balcánicos hacia sus patrias y los terroristas buscan nuevos territorios, las inquietudes han llegado a todos los Gobiernos con poblaciones musulmanas.

Gjorge Ivanov

Lo que ha inquietado en grado sumo ha sido la aparición de lo que se podrían llamar las “para-mezquitas” o mezquitas espontáneas, que están al cargo de clérigos autónomos, fuera de toda organización religiosa y control estatal, y que propagan la guerra santa, la intolerancia y el odio a los creyentes moderados.

Desde el cuartel general del E.I. se llama a la guerra sin cuartel contra los musulmanes que ven en la religión mucho más un elemento de identidad cultural que una militancia pasional. Y en sus órganos propagandísticos, el E.I. – que espera poder trasladar a la Europa del Este sus operaciones cuando sea desalojado del Oriente Medio – no para de incitar a sus seguidores balcánicos al asesinato de todos los correligionarios moderados. “…antes que degollar a los cristianos, hay que hacerlo con todos los musulmanes tibios; y hacerlo a la vista de sus mujeres e hijos…”

El lenguaje de E.I. no es nuevo y el radicalismo sanguinario, tampoco. Lo que es nuevo es el interés del jihadismo por los Balcanes. Y más, mucho más que por el sustrato cultural y demográfico musulmán afincado ahí desde la ocupación otomana, el interés se ha despertado por la endeblez de las estructuras administrativas y policiales de los Estados del Este europeo y la vulnerabilidad de varios sectores de sus sociedades.

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y Valentí Popescu.