• ACERCA DE NOSOTROS
  • ANUL NOU: DE PRIMĂVARĂ, DE TOAMNĂ ȘI DE IARNĂ
    • ANUL NOU (II) – ANUL NOU DE IARNĂ – ZEUL SOARE – MOȘ CRĂCIUN
  • ARTA ÎNALTEI BUCĂTĂRII
    • MIC DEJUN CU RODIE, ZMEURĂ ȘI MENTĂ
    • SPANACUL – SPIRITUL PERSAN AL VIEȚII
    • OMLETA – SPUMĂ DE OUĂ LA TIGAIE
    • CARTOFUL – TRUFA ANZILOR
    • BORCANUL FERMECAT CU CASTRAVEŢI MURAŢI
  • CĂLĂTORIILE ARIADNEI
    • BAPTISTERIUL DE LA MANGALIA
    • ÎNGHEȚATĂ CU DRAGOSTE… ÎN MANGALIA
  • CARMINA BURANA
    • CARMINA BURANA – Omnia sol temperat/Soarele pe toate le îmblânzeşte
  • CELE MAI FRUMOASE POEME
    • INFINITUL
    • Kemal – Manos Hatzidakis/Nikos Gațos
  • CELE MAI FRUMOASE POEME DE DRAGOSTE
    • APOSTOLUL PAVEL – IMNUL IUBIRII
    • Caballo Viejo – omagiu lui Simón Díaz
    • DANTE, Vita Nuova, IX
    • DE TE-AI PLICTISIT, O, DOAMNĂ…
    • JORGE LUIS BORGES – ÎNDRĂGOSTITUL
    • MICHELANGELO – RIME (9)
    • QUAND JE T΄AIME/CÂND TE IUBESC
    • RĂBDARE SĂ MAI AI, PUȚINĂ
    • SAN JUAN DE LA CRUZ – CÂNTĂRI ÎNTRE SUFLET ȘI MIRE
    • TU EȘTI OMUL MEU – PERISTERIS/MATSAS
    • UMBRA MEA ȘI CU MINE (POLIGONUL) – TSITSANIS/VIRVOS/GALANI
    • VERONICA FRANCO, TERZE RIME, III
    • MIKIS THEODORAKIS – 90 DE ANI
    • Imn, Baudelaire
    • SFÂNTUL IOAN AL CRUCII, LLAMA DE AMOR VIVA
    • ÎNDRĂGOSTITA, PAUL ELUARD
  • Chrétien de Troyes
    • Chrétien de Troyes – De Iubirea ce mă răpi pe mine, mie însumi, și mă prădui
  • DESCIFRÂNDU-L PE BRÂNCUȘI 2022
    • DESCIFRÂNDU-L PE BRÂNCUȘI I
  • EDITORIALES
    • NE CONDUC ELITE POLITICE ADMIRABILE !
    • SALVAȚI SOLDATUL DRAGNEA!!! – BRAND DE ȚARĂ
    • TABARNIA – IMAGINEA DIN OGLINDĂ
    • VALORILE DEMOCRAȚIEI OCCIDENTALE II : UE ȘI REGATUL MAROCULUI
    • 8 MARTIE – ZIUA ÎMPOTRIVA FEMINICIDULUI ?
    • ALARMĂ DIN SPAȚIUL VIRTUAL CÂT „UN ATAC PEARL HARBOUR”
    • AMERICA FIRST – AMERICA MAI ÎNTÂI DE TOATE !
    • APOROFOBIA – CUVÂNTUL ANULUI 2017
    • BREXIT-TIXERB
    • CATALUÑA SAU CATALUNYA ?
    • CULTUL IMPUNITĂȚII ȘI…PURGATORIUL
    • DE CE RAMBLA, BARCELONA ?
    • GARDUL ÎL FAC EU, DAR, ÎL PLĂTEȘTI TU !
    • IERUȘALÁIM HABIRÁ – IERUSALIM CAPITALA
    • LECTURINA… DE ZIUA CĂRȚII
    • RADONUL – AMENINȚAREA TĂCUTĂ
    • SPANIA – COABITARE SAU… URĂ DE CLASĂ?
    • SPANIA – ÎNTRE COABITARE ȘI ABȚINERE
    • UE – MAREA BRITANIE: A FI, DAR, MAI ALES, A NU FI !
    • UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI CUBA
    • VA FI ROMÂNIA DIN NOU MONARHIE ?
    • VALORILE DEMOCRAȚIEI EUROPENE: UE ȘI SAHARA OCCIDENTALĂ
    • ACESTEA SUNT FRUNZELE MELE !
    • DONALD TRUMP… ȘI ZIUA HISPANITĂȚII/DONALD TRUMP Y… EL DÍA DE LA HISPANIDAD
    • SPAŢIUL EUROPEAN ŞI CEL… PARAEUROPEAN !
    • GORBACIOV ÎNSUȘI NE SPUNE CĂ NU ILESCU L-A UMILIT PE REGE ÎN 1990!
    • ISLAM ȘI ISLAMISM
    • REPUBLICA….. DIN REGAT !
    • DE 9 MAI…
    • El 9 de Mayo …
    • TENTAȚIA ABSOLUTISMULUI SAU SIMFONIA ÎNTREBĂRILOR
    • ALEP – GUERNICA SECOLULUI XXI
    • Opinia publică… ?! Oare ?
    • „Numai… lei, fără de ” !
    • BREXIT…ȘI NU PREA!
    • DÍA DEL LIBRO … SANCHO SIN RUCIO
    • ISLAM E ISLAMISMO
    • EL SINDROME TIMOSHENKO Y EL FINAL DE LA ERA PUTIN
    • SIDROMUL TIMOȘENKO ȘI SFÂRȘITUL EREI PUTIN
    • SINDROMUL IOHANNIS
    • „Fahrenheit 451” la Mosul
    • Noul președinte al Greciei, calul troian al lui Al. Tsipras
    • TURCIA A UMILIT RUSIA!
    • ¡TURQUÍA HUMILLÓ A RUSIA!
    • REGELE SPANIEI, JUAN CARLOS I, RENUNȚĂ LA TRON ÎN FAVOAREA FIULUI SĂU, FELIPE
    • ACULTURAȚIE…CULTURĂ ȘI CIVILIZAȚIE
    • ALEGERI ÎN GRECIA: MARELE PERDANT ESTE OMUL CARE A DESFIINȚAT RADIOTELEVIZIUNEA PUBLICĂ
    • HOLOCAUSTUL NUCLEAR … și elegantul domn Mihail Vanin!
    • LIVIU DRAGNEA … ȘI PRIMUL CERC
    • A gândi altfel ! sau инакомыслящий/inacomâsleașcii
    • GUCCI ȘI SCANDALUL MARMURELOR PARTENONULUI
  • EDITORIALES II
    • 10 AUGUST 2018 – GUVERNELE DRĂGNILĂ ȘI DĂNCILĂ
    • ALEGERILE DIN GRECIA – VOTUL MÂNIEI
    • ANGLICISME VECHI ȘI NOI
    • BALMIS – PRIMA EXPEDIȚIE INTERNAȚIONALĂ DE VACCINARE
    • GRECIA – PRIZONIERĂ A DATORIEI EXTERNE
    • GRIPA SPANIOLĂ NU A FOST CHIAR…SPANIOLĂ !
    • HĂITUIREA BOSCHETARĂ ȘI CEA MECANIZATĂ
    • ILUZIA AUTOEXILULUI de Camelia Stănescu Ursuleanu
    • JUNE ALMEIDA – FEMEIA CARE A DESCOPERIT CORONAVIRUSUL
    • PROGRAMUL 3 – O LEGENDĂ A RADIOULUI ROMÂNESC
    • SOLDATUL SOVIETIC ELIBERATOR – UNEORI, A CĂUTAT ICOANE !
    • SPAȚIILE NAȚIUNII
    • SUNTEM SAU NU SUNTEM… ISRAELIENI ?
    • TAXA PE LĂCOMIE SE DOVEDEȘTE A FI PREA…LACOMĂ!
    • TRUMP ARUNCĂ TURCIA ÎN BRAȚELE UNIUNII EUROPENE
    • UNDE NE SUNT MELEȘCANII?
    • VIZITA PAPEI FRANCISC ÎN ROMÂNIA (I)
    • VIZITA PAPEI FRANCISC ÎN ROMÂNIA II – „SĂ MERGEM ÎMPREUNĂ”
    • Ziua Internaţională a Limbii Greceşti
    • MATI – UN NOU POMPEII ?
    • ATENA ȘI ANKARA, MAI APROPIATE SAU MAI DEPĂRTATE CA NICIODATĂ ?
    • VIZITA PREȘEDINTELUI EDOGAN ÎN GRECIA: UN BRAS DE FER DIPLOMATIC
    • Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim și-a închis porțile
    • Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim s-a deschis
    • Mircea Cărtărescu a primit premiul Formentor pentru Literatură 2018
  • EDITORIALES III
    • VA ȘTI PUTIN SĂ IASĂ DIN FUNDĂTURĂ?
  • EFEMERIDES
    • DAN URSULEANU – COMEDIA SALVEAZĂ ROMÂNIA/MEMORII
    • KAFKA ŞI PĂPUŞA CĂLĂTOARE
    • PANAIT ISTATI – ENRACINEMENT
    • VIAȚA LUI JULIEN TEMPLIERUL
    • ZIUA CĂRȚII – Ida Vitale, Uruguay
  • ESPERPENTO – FIŞE DE ROMAN
  • ETIMOLOGIAS I
    • AURUL – MATERIA DIVINĂ
    • ETIMOLOGII XI: A ÎNVĂȚA, A CÂȘTIGA, A PEDEPSI
    • ETIMOLOGII XII – A VINDECA – ADICĂ A RĂSCUMPĂRA DIN SERVITUTEA BOLII
    • ETIMOLOGII XIII – LUMEA SAU LOCUL CEL LUMINAT
    • ETIMOLOGII XIV: MEDIC – DOCTOR – IATROMANT
    • ETIMOLOGII XV – ÎNVIEREA – ÎNTOARCEREA LA VIAŢĂ SAU RIDICAREA DIN MORMÂNT
    • ETIMOLOGII XVI – APORIA SAU PROVOCAREA MINȚII PERPLEXE
    • PĂMÂNT – ȚARĂ – GLIE
    • POST – AJUN – PRIVEGHERE
    • PUSTA – CUVÂNT ROMÂNO-SLAV
    • ROST – A ROSTI – A SE ROSTUI
    • VATRĂ – ȚEST – CUPTOR
    • A CERE – A CUCERI – CUCERNIC
    • A VĂTĂMA SAU A LOVI DIN VOIA LUI DUMNEZEU
    • A VOI – A DORI – A POFTI
      • La hora de la verdad
    • AUGUST – AUGUR – AUTOR
    • IERT – ELIBEREZ – SUNT LIBER
    • Parlament – Parlement – Parliament
    • AMOR – DRAGOSTE – IUBIRE
    • LOGODNA – CUVÂNTUL DAT ȘI VREMEA CEA BUNĂ
    • SUFLET – SPIRIT – DUH
    • VINDECAT – SALVAT – MÂNTUIT
    • HAR ȘI EUHARISTIE
    • MAG – MAGISTER – MĂIESTRU
  • ETIMOLOGIAS II
    • ETIMOLOGII I – Dragostea-puterea atotțiitoare și stihia atotstăpânitoare
    • ETIMOLOGII II – RELIGIA – UN PERPETUU EXERCIȚIU DE PIETATE
    • ETIMOLOGII III – MARTIE – LUNA LUI MARTE
    • ETIMOLOGII IV – DE LA CALENDELE FEMEILOR LA RĂZBOIUL FEMEILOR DE 8 MARTIE
    • ETIMOLOGII IX – IUNIE – LUNA LUI IUNO
    • ETIMOLOGII V – APRILIE – LUNA LUI VENUS (I)
    • ETIMOLOGII VI – APRILIE – LUNA FLOREI (II)
    • ETIMOLOGII VII – MAI– LUNA ZEIȚEI MAIA
    • ETIMOLOGII VIII – PELERINUL … UN CĂLĂTOR DE PESTE MĂRI ȘI ȚĂRI
    • ETIMOLOGII X – CINZECIMEA – POGORÂREA SFÂNTULUI DUH – RUSALIILE
    • ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI
  • IORGOS SEFERIS – POEME
    • IORGOS SEFERIS – AGHIA NAPA I
  • Isaac Bashevis Singer
    • Yentl, băiatul de la ieșiva
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE
    • AMINTIRI URÂTE…/MALOS RECUERDOS…  
    • De la vorbe la fapte/Del dicho al hecho
    • Mea culpa a lui Buffalo Bill/El mea culpa de Buffalo Bill
    • Nici ciment și nici zidari/Ni cemento, ni brazos
    • ¿Quo Vadis America? Încotro te îndrepți, America ?
    • Acum e acum !/La hora de la verdad
    • Apele se întorc la matcă/Las aguas a su cauce
    • BÂJBÂIND/PALOS DE CIEGO
    • Colacul de salvare a lui Trump/El salvavidas de Trump
    • Comparațiile și paradoxurile lui Donald Trump/Las comparaciones y paradojas de Donald Trump
    • Contrareforma /La contrarreforma
    • Cum se mută președinții/Una mudanza especial
    • De la Reconquista, la imigrare/De la Reconquista a la inmigración
    • Exact pe dos! /El tiro por la culata
    • Istoria unei neînțelegeri/Historia de un desencuentro
    • LUÂNDU-L LA BANI MĂRUNȚI/DESHOJANDO LA MARGARITA
    • Nu există dușman mic/No hay enemigo pequeño
    • Președintele nu pleacă de tot/El presidente no se va
    • Statele–încă–Unite ale Americii/Estados–todavia-Unidos de America
    • ULTIMUL ZID/EL ÚLTIMO MURO
    • Vremea lui Trump/La hora de Trump
    • Apele nu se liniștesc/Las aguas no se calman
    • Cine, cui dă ordine ?/¿A las órdenes de quién?
    • Momentul adevărului
    • Confuzie generală/Confusión general
    • Israel, de la Carter până la Obama/Israel, de Carter a Obama
    • La hora de la verdad
    • ¿Parón o recuperación?
    • Banca câștigă întotdeauna/La banca siempre gana
    • Istoria nu are un punct final/La historia sin final
    • Putin râde în hohote /La carcajada de Putin
    • Totul îi merge foarte bine lui Trump /Viento de popa para Trump
    • Cu fața la perete /De cara a la pared
    • Milioane și grade militare /Millones y galones
    • Puterea sau aurul? / ¿El poder o el oro?
    • Stagnăm sau ne redresăm ?
    • Las guerras del retrete
    • Mai întâi de toate, buzunarul/El bolsillo, lo primero
    • Ucenicul, ucenicii și cei șapte magnifici/El aprendiz, los aprendices y los siete magníficos
    • Todo al revés
    • Un panorama de paradojas
    • Elecciones con okupas
    • Ganó la otra América
    • Las otras elecciones
    • Sin hora de la verdad
    • ÎNTORCÂND SPATELE ELITELOR /DE ESPALDA A LAS ELITES
    • La elección y sus murallas
    • Paradoxuri ale democrației/Paradojas de la democracia
    • Uluire și descumpănire electorală/Pasmo y desconcierto electoral
    • Dilema republicană/El dilema republicano
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE II
    • “TRIO INFERNAL” SAU CAZUL KASHOGGI/“TRIO INFERNAL” O CASO KASHOGGI
    • A LĂTRA ȘI A MUȘCA/LADRAR Y MORDER
    • AJUTORUL OBLIGATORIU AL RUSIEI PENTRU VENEZUELA /LA OBLIGADA AYUDA RUSA A VENEZUELA
    • AMERICANII CEI CAȘTI /LOS CASTOS AMERICANOS
    • APROPIERE ÎNTRE EVREI ȘI ARABI /APROXIMACIÓN JÚDEO-ÁRABE
    • AUTOCRATUL IGNORANT/EL AUTÓCRATA IGNORANTE
    • BICIUIND CU DOLARUL/FUSTIGANDO CON EL DÓLAR
    • Căsătorie de conveniență /Matrimonio de conveniencia
    • CEALALTĂ FAȚĂ A VENEZUELEI/LA OTRA CARA DE VENEZUELA
    • CEI DINTÂI, ÎN TOATE/EL PRIMERO EN TODO
    • COADA MOSCOVEI /LA COLETA DE MOSCU
    • COPIII SEPTUAGENARI /LOS NIÑOS SEPTUAGENARIOS
    • Din lac, în puț… /De Málaga en Malagón
    • DIN SUMMIT ÎN SUMMIT /DE CUMBRE EN CUMBRE 
    • Două Americi /Dos Américas
    • Este, oare, Trump un poet frustrat ?/¿Es Trump un poeta frustrado?
    • Jumătate de secol, multe bătălii, pace în zare/Medio siglo, muchas batallas, paz a la vista
    • KASHOGGI, EGOLATRUL/KASHOGGI, EL EGÓLATRA
    • Libertate între gratii/Libertad entre rejas
    • Mai roșie decăt o găină/Mas roja que una gallina 
    • PAIUL DIN OCHIUL VECINULUI/LA PAJA EN EL OJO AJENO
    • Bilanțul primului an/Balance del primer año
    • Cadou de Crăciun/Regalo de Navidad
    • Casa nemăturată/La casa sin barrer
    • COSTA RICA: SEX ȘI URNE/COSTA RICA: SEXO Y URNAS
    • Doi și cu doi/Dos y dos
    • În fața realităților, Trump se dă pe brazdă /Los menguantes desamores de Trump con la realidad Washington
    • Între două ziduri/Entre dos murallas
    • Măsurarea forțelor pentru hegemonie, pe cele două maluri ale Pacificului/Pulso hegemónico a los dos lados del Pacífico
    • Nici cu tine, nici fără tine/Ni contigo, ni sin ti
    • O țară în flăcări / Un país en llamas
    • PARADISURILE /LOS PARAÍSOS
    • Puerto Rico (portul bogat) cel sărac/ Puerto Pobre
    • Trump se etalează/Trump se pone de largo
    • Un inchizitor în căutare de culpe/ Un inquisidor en busca de un delito
    • Un secol de cruciade/Un siglo de cruzadas
    • Pericolul nord-corean:azi, nu,… mâine,cine știe ?/El peligro norcoreano: hoy no, mañana quizá
    • GENERAȚIA INTERNETULUI /LA GENERACION DEL INTERNET
    • A fost odată…/Érase una vez…
    • A pleca la timp/Marcharse a tiempo
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE IV
    • 0 CIUDATĂ TÂRGUIALĂ ÎNTRE KIM ȘI TRUMP/ EL EXTRAÑO REGATEO DE KIM Y TRUMP  
    • Banii nu aduc fericirea/El dinero no hace la felicidad 
    • Calea americană/The American Way 
    • CELE O MIE DE FEȚE ALE POPULISMULUI/LAS MIL CARAS DEL POPULISMO 
    • CRIZA IRANIANĂ FĂRĂ PASIUNE, NICI PROPAGANDĂ/LA CRISIS IRANÍ SIN PASIÓN NI PROPAGANDA
    • Exasperarea democraților/ Exasperación demócrata 
    • Fată în casă bună la toate/Chica para todo 
    • ÎNDRĂZNEALA PRUDENTĂ NORD-COREANĂ/LA PRUDENTE OSADÍA NORCOREANA
    • IRAN: LA CE AR SERVI UN NOU RĂZBOI ?/IRÁN: ¿Y PARA QUÉ UNA GUERRA? 
    • Legat de mâini, cu cenușă în cap… și Trump pentru multă vreme/Maniatado, con ceniza en la frente… y Trump para rato
    • MIZERABILUL JOC AL MIZERIEI/ EL MISERABLE JUEGO CON LA MISERIA
    • Mult procuror și puțină pricină/Mucho fiscal y poca causa
    • NOUA CRIZĂ IRANIANĂ/NUEVA CRISIS IRANÍ
    • O AMBASADOARE FEMINISTĂ FOARTE ACTIVĂ /UNA EMBAJADORA DE FALDAS TOMAR 
    • Politica vacilor slabe/Política de vacas flacas
    • Problema de nerezolvat a rasismului/El insoluble problema del racismo 
    • PRUDENȚĂ ȘI BRAVADE/PRUDENCIA Y BRAVATAS
    • RAȚIUNILE LUI TRUMP/LAS RAZONES DE TRUMP  
    • SI TRUMP FUERA DE GAULLE…/DACĂ TRUMP AR FI DE GAULLE…
    • Știe dar, nu răspunde/Si sabe, no contesta
    • UN TRUMP BÍBLICO/UN TRUMP BIBLIC
    • E frica sau graba?/¿Es la por o la pressa?
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE V
    • Acelerație virotică/ Aceleración vírica
    • Așa este, dacă așa vi se pare/Así es, si así os parece
    • BALTIMORE: NEGRU PRECUM CRIMA/BALTIMORE: NEGRO COMO EL CRIMEN
    • Candidata cui?/¿Candidata de quién?  
    • Candidatul improbabil/El candidato improbable
    • Caritatea începe cu noi înșine: afacerea politică/La caridad empieza por uno mismo: el negocio de la política  
    • Cele două Americi/Las dos Américas 
    • Celelalte ambarcațiuni improvizate /Las otras pateras 
    • Cenzura presei/Censura de prensa
    • Cronica din cealaltă Americă: procese care aduc milioane/Crónica desde la otra América: pleitos milenarios
    • Cronică din cealaltă Americă/Crónica desde la otra América
    • DE LA PING PONG, LA BIG BANG /DEL PING PONG AL BIG BANG
    • De la vacile sfinte, la vacile cu lapte/De vacas sagradas a vacas lecheras 
    • Democrați pentru Trump/Demócratas por Trump
    • Două convenții pentru două Americi/Dos convenciones para dos Américas 
    • DROGURI PENTRU TOȚI, BANI PENTRU PUȚINI/DROGAS PARA TODOS, DINERO PARA POCOS
    • ERDOGAN E MAI TARE DECÂT TRUMP /ERDOGAN LE PUEDE A TRUMP
    • FANTEZII ELECTORALE/FANTASIAS ELECTORALES
    • FRAGILA BOGĂȚIE A CHINEI/LA FRAGIL RIQUEZA DE CHINA
    • Frontierele COVID-ului/Les fronteres del covid
    • HONG KONG, PROBLEMĂ ÎMPĂRTĂȘITĂ/HONG KONG, PROBLEMA COMPARTIDO
    • Început agitat de campanie/Agitado inicio de campaña  
    • IRAN-SUA: DE CE 52/IRAN-EE.UU. : POR QUÉ 52  
    • IRAN, RĂUL INSTITUȚIONAL/IRÁN, EL MALVADO INSTITUCIONAL
    • IRAN: RĂDĂCINILE URII/IRÁN: LAS RAÍCES DEL ODIO
    • Isterii și putere/Histerias y poder  
    • MILIONARI ȘI SEPTUAGENARI/MILLONARIOS Y SEPTUAGENARIOS
    • Nu există inamic mic/No hay enemigo pequeño
    • O criză cu surprize financiare/Una crisi amb sorpreses financeres
    • O curte vraiște/Un patio revuelto 
    • Pe zi ce trece, știm tot mai puțin/Cada dia sabem menys
    • PLACIDO DOMINGO ÎN SUA ȘI ÎN EUROPA/DOS DOMINGOS Y DOS MUNDOS 
    • PRIETENI ÎN EMISFERĂ/AMIGOS EN EL HEMISFERIO 
    • PROST E CINE CREDE/TONTO, EL QUE SE LO CREA
    • RĂUL TUTUROR…/MAL DE MUCHOS…
    • SĂ FACEM LUNA MARE DIN NOU/VOLVER A HACER GRANDE LA LUNA
    • Scape cine poate/Sálvese quien pueda
    • SFÂNTUL BIDEN CONTRA FERICITULUI TRUMP/SAN BIDEN CONTRA BEATO TRUMP
    • SOCOTELILE PE DOS /LAS CUENTAS AL REVES 
    • SUA: O SOCIETATE FOARTE APRIGĂ/EE.UU: UNA SOCIEDAD DE ARMAS TOMAR 
    • Talibani americani/Talibanes americanos
    • Trump sărind într-un picior/Trump a la pata coja  
    • TRUMP, PREȘEDINTE DEMOCRAT/TRUMP, PRESIDENTE DEMÓCRATA 
    • UN POST ÎN CARE DAI FALIMENT ORICUM/CARGO DE FACASO OBLIGADO
  • LA PAGINA DE EUGEN HAC
    • SECȚIA AROMÂNĂ
    • ȘI TOT NOI LE SUNTEM DATORI !
    • STATUL SATANIC
    • 9 MAI – SINGURĂTATEA CRIMINALULUI
    • GÂNDIREA LUI PUTIN
    • ÎNCERCAREA DE DEPORTARE MASCATĂ A REFUGIAȚILOR UCRAINENI
    • PUTIN ȘI LAVROV AU AVUT DREPTATE!
    • ANSCHLUSS
    • DOMULE ZELENSKI, CEREȚI-I LUI PUTIN DESPĂGUBIRI DE RĂZBOI!
    • HOLOCAUSTUL CA „OPERAȚIUNE SPECIALĂ”
    • VLADIMIR: ORI EȘTI A MEA, ORI NU VEI FI A NIMĂNUI!
    • DOMNULE VOLODIMIR ZELENSKIY DĂ-L ÎN JUDECATĂ PE PUTIN!
    • PUTIN NEPUTINCIOSUL
    • LIMBAJUL INVERSAT: ISTERIE, E PREA CURÂND, NAZIȘTI, DROGAȚI, NEGOCIERI
    • MAESTRUL VALENTIN… NU MAI ESTE!
    • PUTINISMUL – NOUL NUME AL HITLERISMULUI
    • UNDELE SCURTE – O BREȘĂ PE CARE PUTIN NU O POATE CONTROLA
    • GALIONUL SAN JOSÉ – AUR, ARGINT ȘI PIETRE PREȚIOASE
    • OARE I-A PĂCĂLIT BIDEN ȘI PE ROMI ?
  • LA PAGINA DE GEORGES MOUSTAKI
    • GEORGES MOUSTAKI – METECUL
  • LA PAGINA DE MICHELANGELO BUONARROTI
    • MICHELANGELO – RIME – MANUSCRISUL DE LA ASHMOLEAN
    • MICHELANGELO – SILLOGE 6
  • LA PAGINA DE SAN FRANCESCO DI ASSISI
    • SFÂNTUL FRANCISC DE ASSISI – CÂNTECUL FRATELUI SOARE
  • LA PAGINA DE VALENTI POPESCU
    • LA OTRA CORRIENTE MIGRATORIA
    • VULNERABILITATEA FRONTIEREI TURCO-BULGARE
    • CEALALTĂ MIGRAȚIE
    • MISERIAS FRONTERIZAS BÚLGARAS
    • AYER CONTRA HOY
    • XENOFOBIA, SÍ PERO…
    • IERI ÎMPOTRIVA LUI AZI
    • XENOFOBIE, ÎNTR-ADEVĂR, ȘI TOTUȘI…
    • DRAMA MIGRATORIO A LA GRIEGA
    • SIRIA . LA PAZ CASI IMPOSIBLE
    • DRAMA REFUGIAȚILOR ÎN STIL GRECESC
    • ÎN SIRIA, PACEA ESTE APROAPE IMPOSIBILĂ
    • EL YEMEN SE LE INDIGESTA A ARABIA SAUDÍ
    • STRATEGIA STATULUI ISLAMIC ÎN LIBIA
    • ARABIEI SAUDITE… I S-A APLECAT DE ATÂTA YEMEN
    • LA ESTRATEGIA GUERRILLERA DE E.I. EN LIBIA
    • ARABIA, MÁS PASIÓN QUE LÓGICA
    • HEKMATYAR INTENTA VOLVER
    • ARABIA, MAI DEGRABĂ PASIUNE DECÂT LOGICĂ
    • HEKMATYAR VREA SĂ SE ÎNTOARCĂ
    • ¿ CRISIS SOCIALISTA O CRISIS POLÍTICA GENERAL ?
    • RĂZBOIUL PE CARE IRANUL ÎL DUCE ÎN SIRIA
    • CRIZĂ SOCIALISTĂ SAU CRIZĂ POLITICĂ GENERALĂ ?
    • LA GUERRA SIRIA DEL IRÁN
    • ISLAM : LA ÚLTIMA GUERRA FRATRICIDA
    • ISLAM : ULTIMUL RĂZBOI FRATRICID
    • QUIERO Y NO PUEDO EN LIBIA
    • VREAU DAR NU POT… ÎN LIBIA
    • GÜLLEN CONTRA ERDOGAN
    • GÜLLEN CONTRA ERDOGAN
    • LA MAFIA SE PASA A ERDOGAN
    • MAFIA TRECE DE PARTEA LUI ERDOGAN
    • CEA DE A DOUA REVOLUȚIE DIN TURCIA
    • LA SEGUNDA REVOLUCIÓN TURCA
    • NATALIA ERRE QUE ERRE
    • NATALIA CEA ÎNVERȘUNATĂ
    • SIRIA, PARADISUL BANDELOR
    • SIRIA, EL PARAÍSO DE LAS BANDERÍAS
    • INDEPENDENTISTA HASTA EN LA CAMA
    • INDEPENDENTISTĂ PÂNĂ ȘI ÎN PAT
    • DE LA HITLER LA TRUMP
    • DE HITLER A TRUMP
    • VALENTIN POPESCU – UN MARE JURNALIST SPANIOL
  • LA PAGINA DE VALENTI POPESCU II
    • CELELALTE ALEGERI IRANIENE/LAS OTRAS ELECCIONES IRANÍES
    • ADEVĂRATUL BREXIT/ EL AUTÉNTICO BREXIT
    • ALBANIA : A MAI RĂMAS VREUN NECORUPT ?/ALBANIA : ¿ QUEDA ALGUIEN POR CORROMPER ?
    • BELARUS ȘI-A PIERDUT RĂBDAREA/BIELORRUSIA HA PERDIDO LA PACIENCIA
    • ESCAPADA MILITARĂ A TURCIEI ÎN SIRIA/LA BREVE GUERRA TURCA DE SIRIA
    • MACEDONIA : ABSURDITATE MAJORĂ/MACEDONIA : ABSURDO MÁXIMO
    • RANCHIUNA FĂRĂ SFÂRȘIT /RENCORES INEXTINGUIBLES
    • ROMÂNIA… PITOREASCĂ/RUMANIA RIZA EL RIZO
    • TERORISM ÎN INDIA/TERRORISMO EN INDIA
    • U.E. CENTRIFUGĂ/LA U.E. CENTRÍFUGA
    • VIETNAM : CORUPȚIE ȘI IDEOLOGIE/VIETNAM : CORRUPCIÓN E IDEOLOGÍA
    • CARE BREXIT?/¿QUÉ BREXIT?
    • CU TOTUL ALTUL ESTE VALSUL PREȘEDINȚILOR…/EL VALS DE LOS PRESIDENTES ES OTRO…
    • EGO-UL ȘI RAȚIUNEA DE STAT /EL EGO Y LA RAZÓN DE ESTADO
    • ERDOGAN, COLECȚIONAR DE DUȘMANI/ERDOGAN, COLECCIONISTA DE ENEMIGOS
    • PICIOARELE DE LUT ALE LUI ERDOGAN/LOS PIES DE BARRO DE ERDOGAN
    • PSEUDO-VIRAJ SPRE STÂNGA ÎN RĂSĂRITUL EUROPEI /EL PSEUDO GIRO A LA IZQUIERDA DE EUROPA ORIENTAL
    • BREXIT-UL VĂZUT DINSPRE RĂSĂRITUL EUROPEI/EL BREXIT VISTO DESDE EL ESTE EUROPEO
    • ERDOGAN, PÂNĂ LA CAPĂT/ERDOGAN, A POR TODAS
    • MARXISM ÎN ELVEȚIA/MARXISMO EN SUIZA
    • AMARA REPATRIERE A AFGANILOR/AMARGA RETROMIGRACIÓN AFGANA
    • ARABESCURI PERSANE ÎN IRAK/ARABESCOS PERSAS EN IRAK
    • CIPRU, „RUTA CEA REA” A MIGRAȚIEI/CHIPRE, “RUTA MALA” DE LA MIGRACIÓN
    • DRAGOSTEA AMARĂ DINTRE RUSIA ȘI BELARUS/LOS DESAMORES DE RUSIA Y BIELORRUSIA
    • REFORMELE PE CARE LE ÎNTREPRINDE EGIPTUL/REFORMISMO EGIPCIO
    • ESTONIA : A ȘASEA OARĂ, DA!/ ESTONIA : A LA SEXTA VA LA VENCIDA
    • ESTONIA : AU VENIT RUȘII !/ESTONIA : HAN VUELTO LOS RUSOS
    • EMIGRAȚIE ȘI NEPĂSARE/ EMIGRACIÓN Y DESIDIA
    • BOSNIA ȘI TRECUTUL EI …ȚEAPĂN/BOSNIA Y EL PASADO TENAZ
      • GROZAVUL…S-A DAT PE BRAZDĂ!/DÓNDE DIJE DIGO, DIJE….
    • GROZAVUL…S-A DAT PE BRAZDĂ!/DÓNDE DIJE DIGO, DIJE….
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU III
    • CU BOGĂȚIE ÎȚI GĂSEȘTI ȘI PATRIE / UBI FORTUNA, IBI PATRIA
    • TOȚI ÎMPOTRIVA KURZILOR/TODOS CONTRA LOS KURDOS
    • ALEXANDRU CEL NESUFERIT/ALEJANDRO EL INCORDIANTE
    • AMINTIRI TRISTE/TRISTES RECUERDOS
    • ARMENIA, MAI DEGRABĂ INDIGNARE, DECÂT REVOLUȚIE /ARMENIA, MÁS INDIGNACIÓN QUE REVOLUCIÓN
    • AUSTRIA : ULCIORUL MERGE CE MERGE LA IZVOR, DAR …/AUSTRIA : TANTO VA EL CÁNTARO A LA FUENTE…
    • BREXIT CU FORCEPS/BREXIT CON FORCEPS
    • CAMERUN, ÎN PRAGUL RĂZBOIULUI CIVIL/CAMERÚN AL BORDE DE LA GUERRA CIVIL
    • CLEȘTE RUSO-TURC CONTRA UCRAINEI/PINZA RUSOTURCA CONTRA UCRANIA
    • CLOPOȚELUL PISICII IRLANDEZE/EL CASCABEL DEL GATO IRLANDÉS
    • DESIGUR, MAI MULTĂ COLABORARE MILITARĂ, ÎNSĂ…/MÁS COOPERACIÓN MILITAR, SÍ PERO…
    • ERDOGAN, ÎNCĂ ESTE FAVORIT/ERDOGAN, FAVORITO AÚN
    • EU, ULTIMUL SUMERIAN/YO, EL ÚLTIMO SUMERIO
    • GERMANIA : ATUNCI CÂND TREI SUNT, DE FAPT, PATRU /ALEMANIA: CUANDO UN TRIO SON CUATRO
    • ROHINGYA, ULTIMA MINORITATE/LOS ROHINGYA, LA ÚLTIMA MINORÍA
    • A FOST RĂU CU GADDAFI, DAR E MAI RĂU FĂRĂ EL/MAL CON GADDAFI, PEOR SIN ÉL
    • LA SÚPER VIKINGA/ LA SÚPER VIKINGA
    • QATAR : EXACT PE DOS !/QATAR : EL TIRO POR LA CULATA
    • A OMORÎ LA PREȚ DE SOLDURI/MATANZAS A PRECIO DE SALDO
    • ARABESCURI DINASTICE/ARABESCOS DINÁSTICOS
    • MICA MARE PROBLEMĂ COREANĂ/EL PEQUEÑO GRAN PROBLEMA COREANO
    • TURCOFOBIA DIN RĂZBOIUL CONTRA STATULUI ISLAMIC/LA TURCOFOBIA EN LA GUERRA CONTRA EL E.I.
    • ÎN CECENIA, HOMOSEXUALITATEA E LETALĂ/HOMOSEXUALIDAD LETAL EN CHECHENIA
    • BOSNIA : CELE DOUĂ FEȚE ALE ARABIZĂRII/BOSNIA : CARA Y CRUZ DE LA ARABIZACIÓN
    • REFORMA DIN SERBIA/SERBIA Y SU REFORMA
    • DISPAR COMUNITĂȚI DE CREȘTINI DIN TURCIA/PENURIAS CRISTIANAS EN TURQUÍA
    • QATAR: CAUZELE CRIZEI/LAS CAUSAS DE LA CRISIS QATARÍ
    • IRLANDA : STEAUA ORIENTULUI/IRLANDA : LA ESTRELLA DE ORIENTE
    • TERORISM ISLAMIC ÎN BALCANI/TERRORISMO ISLÁMICO EN LOS BALCANES
    • A PIERDUT TRENUL SOCIALISMUL ?/¿ HA PERDIDO EL TREN EL SOCIALISMO ?
    • UGANDA – FOARTE GENEROASĂ CU REFUGIAȚII/EL MAYOR CAMPAMENTO DE REFUGIADOS DEL MUNDO ESTÁ EN UGANDA
    • YEMENUL MOARE DE HOLERĂ /EL YEMEN SE MUERE DE CÓLERA
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU IX
    • A VOTA CU MAȚELE/VOTAR CON LAS TRIPAS
    • EVITÂNDU-I PE SOCIALIȘTI/EVITANDO A LOS SOCIALISTAS
    • GERMANO-ROMÂNUL IOHANNIS/EL GERMANO-RUMANO IOHANNIS
    • INDEPENDENȚA DE ARAMĂ/LA INDEPENDENCIA DE COBRE
    • IRAN: RĂU ENDEMIC/IRÁN : MAL ENDÉMICO
    • KOSOVO : GHERILA, AFARĂ !/KOSOVO : ¡ GUERRILLA, FUERA !
    • O FEMEIE LIBERALĂ ÎN ASCENSIUNE/LA LIBERAL EMERGENTE
    • POST BREXIT/POST BREXIT
    • PREȘEDINTĂ GRAȚIE… ULTRADREPTEI ?/¿ PRESIDENTA POR GRACIA DE… LA ULTRADERECHA ?
    • PROBLEMELE REFORMELOR SAUDITE/EL TRÁGALA DE LAS REFROMAS SAUDITAS
    • RADICALISM BRITANIC/RADICALISMO BRITÁNICO
    • SPD ÎN CĂUTAREA LUI ÎNSUȘI/EL SPD EN BUSCA DE SI MISMO
    • TURCIA: CORODAREA PUTERII/TURQUÍA: LA EROSIÓN DEL PODER
    • ZURICH: INDIGESTIE DE MAURI/ZURICH: INDIGESTIÓN DE MOROS
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU V
    • ABSURDITATEA CONFLICTULUI UCRAINEANO-MAGHIAR/ABSURDO CONFLICTO UCRANIANO-MAGYAR
    • ASTA DA ! …DREPTATE FĂCUTĂ DE POPOR !/ESO SÍ QUE ES JUSTICIA POPULAR
    • AURUL ANKAREI/EL ORO DE ANKARA
    • CĂMILE ȚI-AI LUAT, CĂMILE MĂNÂNCI/CAMELLOS TIENES, CAMELLOS COMES
    • CONGO, UMBRA PRELUNGITĂ A LUI MOBUTU/CONGO, LA LARGA SOMBRA DE MOBUTU
    • DEMOCRAȚIE ÎN STIL TURCESC/DEMOCRACIA A LA TURCA
    • FRĂȚIA POLONO-FILIPINEZĂ/LA HERMANDAD POLACO-FILIPINA
    • FUNDAMENTALISM SAU NEPUTINȚĂ/FUNDAMENTALISMO O IMPOTENCIA
    • GERMANIA: CEVA IDEOLOGIE… ȘI MULT EGO/RFA: ALGO DE IDEOLOGÍA Y MUCHO EGO
    • KOSOVO ȘI RAȚIUNEA/KOSOVO Y LA RAZÓN
    • LETONIA: LOVITURĂ… PENTRU A CONTINUA LA FEL/LETONIA: VARAPALO PARA SEGUIR IGUAL
    • LIBIA, HAOS TOTAL/LIBIA, EL CAOS MÁXIMO
    • NU STRĂINII SUNT CAUZA/LOS FORASTEROS NO SON LA CAUSA
    • ORAȘUL CĂRUIA ÎI ESTE RUȘINE DE MADONNA/DONDE SE AVERGÜENZAN DE MADONNA
    • SCHISMA DIN ORIENT/EL CISMA DE ORIENTE
    • TĂTARII DIN TATARSTAN/LOS TÁRTAROS DEL TARTARISTÁN
    • UN «POST NO MORTEM” PENTRU CSU DIN BAVARIA/UN “POST NO MORTEM” PARA LA CSU BÁVARA
    • VARĂ ARABĂ/EL ESTÍO ÁRABE
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VI
    • 1918 – 2018, O SUTĂ DE ANI AMEȚITORI/1918 – 2018, CIEN AÑOS DE VÉRTIGO
    • ACOLO UNDE DRAGOSTEA SE MĂSOARĂ PRIN…COARNE/DÓNDE EL AMOR ES CUESTIÓN DE CUERNOS
    • ASTA DA DIVERSITATE !/¡ ESO SÍ QUE ES DIVERSIDAD !
    • AUTOCEFALIA BISERICII ORODOXE UCRAINIENE/EL PRIMER PATRIARCA DE LA IGLESIA UCRANIANA
    • CAPCANE JURIDICO-ELECTORALE CONGOLEZE/TRAMPAS JURÍDICO-ELECTORALES CONGOLEÑAS
    • COSTISITOAREA EXTINDERE SPRE RĂSĂRIT/LA COSTOSA AMPLIACIÓN AL ESTE
    • CURSURI UNIVERSITARE ȘI POLITICĂ/AULAS Y POLÍTICA
    • GRECIA: PIAȚA ELECTORALĂ/GRECIA: EL MERCADO ELECTORAL
    • IVIRI ALE UNEI OPOZIȚII EFICIENTE ÎN RUSIA/BROTES DE OPOSICIÓN EN RUSIA
    • KOSOVO: NU EXISTĂ, DAR ARE PROPRIA SA ARMATĂ /KOSOVO: EN EL LIMBO, PERO CON EJÉRCITO
    • MINSK: APĂSĂTOAREA PRIETENIE A RUSIEI/MINSK: LA OPRESORA AMISTAD RUSA
    • PACE ÎN AFGANISTAN, FĂRĂ AFGANISTAN/
    • RUSIA: POPORUL SUSȚINE CU BANI OPOZIȚIA/RUSIA: EL PUEBLO FINACIA LA OPOSICIÓN
    • VIESPAR ISRAELIAN/AVISPERO ISRAELÍ
    • ZIDURI ȘI IAR ZIDURI/MUROS Y MÁS MUROS
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VII
    • ALGERIA ÎȘI SCHIMBĂ STĂPÂNUL/ARGELIA CAMBIA DE AMO
    • ALGERIA: MAFIA PUTERII/ARGELIA: LA MAFIA DEL PODER
    • AMARA DRAGOSTE TURCO-CHINEZĂ/LOS AMARGOS AMORES CHINO-TURCOS
    • COLONIZAREA CHINEZĂ ÎN BALCANI/COLONIZACIÓN CHINA DE LOS BALCANES
    • DECLINUL BANCAR DE DRAGUL POLITICII/DECLIVE BANCARIO POR MOR DE LA POLÍTICA
    • EMINENȚA GRI A LUMII ARABE/LA EMINENCIA GRIS DEL MUNDO ÁRABE
    • ERDOGAN LE VREA PE TOATE/ERDOGAN VA A POR TODAS
    • IN SPATELE PERDELELOR VENEZOLANE/TRAS LAS BAMBALINAS VENEZOLANAS
    • INDEPENDENTISMUL UITAT/EL INDEPENDENTISMO OLVIDADO
    • ISRAEL ȘI RĂZBOIUL DIN NAGORNO KARABAH/ISRAEL Y LA GUERRA DE NAGORNO KARABAJ
    • ISRAEL: SPRE DREAPTA !/ISRAEL: A LA DERECHA, ¡ ARRE !
    • KAZAHSTAN: EU SUNT TOTUL/KAZAJISTÁN: YO SOY TODO
    • KIEV: O PREȘEDINȚIE DE DOUĂ MILIARDE/KIEV: UNA PRESIDENCIA DE 2.000 MILLONES
    • LIBIA: CINE POATE, POATE/LIBIA: QUIEN PUEDE, PUEDE
    • LIBIA: RĂZBOIUL CIVIL AL TUTUROR/LIBIA: LA GUERRA CIVIL DE TODOS
    • Mongolia: multă putere, dar justiție, ioc!/Mongolia: Mucho poder y poca justicia
    • NEGRU, NICI MĂCAR ÎN ISRAEL/NEGRO, NI EN ISRAEL
    • O GAURĂ NEAGRĂ NUMITĂ AFGANISTAN/UN AGUJERO NEGRO LLAMADO AFGANISTÁN
    • RFG: DIN NOU SPRE RĂSĂRIT/RFA : OTRA VEZ LA QUERENCIA AL ESTE
    • TURCIA DANSEAZĂ CU TIGRI /TURQUÍA BAILA CON TIGRES
    • ZIDUL PE CARE L-A DĂRÂMAT MOSCOVA/EL MURO QUE DERRIBÓ MOSCÚ
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VIII
    • 12 AUGUST 2019 – AMBARCAȚIUNE DE DE TIP KON-TIKI PENTRU MAREA EGEE/12 VIII 2019 – UNA KON-TIKI PARA EL EGEO
    • 149 la 0/149 a 0
    • AFRICA: ÎNCERCAREA MOARTE N-ARE/ÁFRICA: POR INTENTAR QUE NO QUEDE
    • ALA, BALA, PORTOCALA…/MATARILE, RILE, RO…
    • ARMENIA: INDIGESTIE DE PUTERE/ARMENIA : INDIGESTIÓN DE PODER
    • BALCANII NEDORIȚI/MALQUISTOS BALCANES
    • BIROCRAȚIA CONTRA REFUGIAȚILOR/BUROCRACIA CONTRA REFUGIADOS
    • CEVA E PUTRED ÎN REPUBLICA MOLDOVA/ALGO APESTA EN MOLDAVIA
    • CIPRU: AL CUI E GAZUL ?/CHIPRE: ¿DE QUIÉN ES EL GAS?
    • CONCURENȚĂ ÎN STIL BULGAR/COMPETENCIA “A LA BÚLGARA”
    • DANEMARCA: STÂNGA CU FUSTĂ/DINAMARCA: LA IZQUIERDA CON FALDAS
    • DOWNING STREET, 10: CASA …PUTERII/DOWNING STR., 10 : CASA DE… PODER
    • GRECIA CLANURILOR/LA GRECIA DE LOS CLANES
    • HONG KONG: CEALALTĂ FAȚĂ A REBELIUNII/HONG KONG: LA OTRA CARA DE LA REBELIÓN
    • JAVID, MAREA SPERANȚĂ A BREXIT-ULUI/JAVID, LA GRAN ESPERANZA DEL BREXIT
    • LECȚIA LUI SALVINI/LA LECCIÓN DE SALVINI
    • MAGNATUL NECUNOSCUT DIN RĂSĂRIT/EL DESCONOCIDO MAGNATE DEL ESTE
    • MOLDOVA: NICI CU TINE, DAR NICI FĂRĂ TINE …/MOLDAVIA: NI CONTIGO, NI SIN TI…
    • OMUL PĂCII DIN CORNUL AFRICII/EL HOMBRE DE LA PAZ EN EL CUERNO DE ÁFRICA
    • PATRIA MEA, ARMATA MEA/MI PATRIA, MI EJÉRCITO
    • RADICALISM ESTONIAN/ RADICALISMO ESTONIO
    • REGINA LESBIANĂ A FOTBALULUI/LA REINA LESBIANA DEL FÚTBOL
    • REVOLUȚIE SAU NEPUTINȚĂ ?/¿ REVOLUCIÓN O IMPOTENCIA ?
    • SIROFOBIA LUI ERDOGAN/LA SIRIOFOBIA DE ERDOGAN
    • SPD GERMAN LA FEL CA TOATE, DAR, CEVA MAI RĂU/EL SPD ALEMÁN COMO TODOS, PERO PEOR
    • SUDAN: UCENICUL VRĂJITOR/SUDÁN: EL APRENDIZ DE BRUJO
    • UNIUNEA EUROPEANĂ: SĂRACII AFARĂ !/UNIÓN EUROPEA : ¡ POBRES, FUERA !
    • YEMENUL INDIGEST/EL YEMEN INDIGESTO
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU X
    • AFRICA: CORUPE ȘI UCIDE/ÁFRICA: CORROMPER Y MATAR
    • CARANTINĂ ALBĂ, MOARTE NEAGRĂ/CUARENTENA BLANCA, MUERTE NEGRA
    • CELĂLALT CORONAVIRUS/EL OTRO CORONAVIRUS
    • CORONAVIRUS TOCMAI BUN PENTRU O ÎNCLEȘTARE/CORONAVIRUS DE ARMAS TOMAR
    • DECLINUL SOCIALISMULUI/EL DECLIVE SOCIALISTA
    • DEZASTRU SAUDIT ÎN YEMEN/  DEBACLE SAUDÍ EN YEMEN
    • DIN DEZERTOR NORD-COREAN, DEPUTAT SUD-COREAN/DE DESERTOR NORCOREANO A DIPUTADO SURCOREANO
    • DOMNIA URII/EL IMPERIO DEL ODIO
    • IRAN: CAPCANA PÂINII/IRÁN: LA TRAMPA DEL PAN
    • IRLANDA: NUMAI BANII NU SUNT DE AJUNS/IRLANDA: CON EL DINERO NO BASTA
    • KIEV: TRĂIASCĂ COVID-19!/KIEV: ¡VIVA EL COVID-19!
    • KOSVO: LUNGUL BRAȚ AMERICAN/KOSVO: EL LARGO BRAZO ESTADOUNIDENSE
    • NECAZURILE DREPTEI GERMANE/CUITAS DE LA DERECHA ALEMANA
    • PATRU CARICATURI POLITICE GROTEȘTI/CUATRO ESPERPENTOS POLÍTICOS
    • PIAȚA DE MIZERII/MERCADO DE MISERIAS
    • RAȚIUNILE NESĂBUINȚEI/LAS RAZONES DE LA SINRAZÓN
    • RFG: CINE POARTĂ VINA?/RFA: ¿DE QUIÉN ES LA CULPA?
    • RUTA APROAPE SOVIETICĂ A CHINEI/LA RUTA CASI SOVIÉTICA DE CHINA
    • SIRIA CARE NU SE MAI TERMINĂ/LA SIRIA DE NUNCA ACABAR
    • STARMER, LABURISTUL DE OȚEL/STARMER, EL LABORISTA DE ACERO
    • TALIBANI INDESTRUCTIBILI/TALIBANES INDESTRUCTIBLES
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU XI
    • „AXA” MUSULMANĂ/EL “EJE” MUSULMAN
    • AFGANISTAN: TRĂIASCĂ REVOLUȚIA/AFGANISTÁN: VIVA LA REVOLUCIÓN
    • AGUAS ETÍOPES/AGUAS ETÍOPES
    • BELARUS: O ȚARĂ CARE ÎȘI CAUTĂ TRECUTUL/BIELORRUSIA: UN PAÍS EN POS DE UN PASADO
    • CALEA CHINEZĂ SPRE HEGEMONIE/LA VÍA CHINA HACIA LA HEGEMONÍA
    • CELE TREI GRAȚII DIN MINSK/LAS TRES GRACIAS DE MINSK
    • COVID-19 ȘI SEZONIERII/COVID-19 Y LOS TEMPOREROS
    • CROAȚIA: CENTRISM AMAR/CROACIA: CENTRISMO AMARGO
    • ERDOGAN, LA FEL CA PUTIN/ERDOGAN, COMO PUTIN
    • GAZUL DISCORDIEI/EL GAS DE LA DISCORDIA
    • LIBAN, A FOST ODATĂ…/LÍBANO, ÉRASE UNA VEZ…
    • LIBIA: RĂZBOIUL TUTUROR/LIBIA: LA GUERRA DE TODOS
    • MINSK: PĂCATE ALE DICTATURII/MINSK: PECADOS DE DICTADURA/
    • NECAZURILE VIROTICE ALE SAUDIȚILOR/CUITAS VÍRICAS DE LOS SAUDÍES
    • POLITICI ȘI CALCULE POLITICE CU HAGIA SOPHIA/POLÍTICAS Y POLITIQUEOS CON HAGIA SOPHIA
    • QUANTUM DE BESTIALITATE/QUANTUM DE BESTIALIDAD
    • RIGODON-UL COREAN/EL RIGODÓN COREANO
    • SĂ-L ADORĂM PE BAAL/ADOREMOS A BAAL
    • SIRIA: COVID-19 ȘI ISRAEL, ÎMPOTRIVA IRANULUI/SIRIA: COVID-19 E ISRAEL, CONTRA IRÁN
    • SOLEIMANI, MITUL ÎMPĂRTĂȘIT/SOLEIMANI, EL MITO COMPARTIDO
    • UN PREȘEDINTE ETERN/PRESIDENTE ETERNO
    • Vaccinuri electorale/Vacunas electorales
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU XII
  • MISCELANEA
    • ARAD – PRIMA CAPITALĂ A MARII UNIRI
    • FÂNTÂNA DORINȚELOR ȘI CENTURA LUI KUIPER… SE LASĂ FOTOGRAFIATE DE NASA
    • FERMA ANIMALELOR – UN SPECTACOL EVENIMENT
    • PASCUA DE RESURRECCIÓN ORTODOXA
    • ¿Por qué SEMANA ILUMINADA?
    • DE EXEMPLU, DE PILDĂ şi… SPRE EXEMPLIFICARE
    • DECLINUL ALBINELOR
    • LIMBA ROMÂNĂ, LIMBĂ NEOLATINĂ !
    • NIVEL-NIVELURI ȘI NIVELĂ-NIVELE
    • ¡Este país de mierda… !
    • ¿Por qué es Rumanía una isla de latinidad?
    • CUVINTE DIN SPANIOLA MEDIEVALĂ PĂSTRATE… ÎN ROMÂNĂ !
    • Gramatica lui Nebrija – La Gramática de Nebrija
    • Zgomotina și efectele ei
    • PETALOS – UN SUPERB CUVÂNT NOU NĂSCUT
    • VOCATIVUL DESPECTIV:Doamna!… Domnu´!
  • NOSTRADAMUS – PROFEȚII
    • NOSTRADAMUS, II, 34 (INVADAREA UCRAINEI ?)
  • ODYSSEAS ELYTIS – POEME
    • Odysseas Elytis – O singură rândunică
    • Primăvara, dacă n-o găseşti, ţi-o faci
  • PARABOLELE LUI IISUS II
    • PARABOLELE LUI IISUS (L) – IISUS HRISTOS – DUMNEZEUL REFUGIAT
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLIV) – DUMNEZEUL ASCET
    • PARABOLELE LUI IISUS (XL) – EXORCIZAREA DE LA GADARA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLII) – BOGATUL FĂRĂ NUME ȘI SĂRACUL LAZĂR
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLIII) – RABINUL CEL DREPT ȘI BUNUL SAMARITEAN
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVI) – TALENTAȚII VOR MOȘTENI ÎMPĂRĂȚIA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVII) – FEMEIA CARE NU PUTEA PRIVI CERUL
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVIII) – DEZMOȘTENIȚII, COMESENII LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLXI) – IISUS REGE AL ISRAELULUI ȘI MÂNTUITORUL LUMII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIX) – PARABOLA SEMĂNĂTORULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVII) – OMUL HARIC
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVIII) – EPIFANIA DE LA NAIN
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVI) – RABINUL CARE PREDICĂ DIN BARCĂ
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIV) – BOTEZUL ȘI NAȘTEREA DE SUS
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXV) – URMAREA LUI HRISTOS ȘI ACTIVAREA ÎMPĂRĂȚIEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIII) – IISUS ATOTȚIITORUL, TEMELIA ȘI COROANA CREAȚIEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXII) – URMAREA LUI IISUS, CHEIA MÂNTUIRII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXI) – IERTAREA DE ZECE MII DE TALANȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXX) – LECȚIA PE CARE N-AU ÎNVĂȚAT-O UCENICII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXIX) – TEOFANIILE
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVI) – CURAJ, FIULE, AI ÎNCREDERE, IERTATE-ȚI SUNT PĂCATELE !
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVIII) – INIȚIEREA CELUI DE-AL DOILEA CERC
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXV) – DEMONII ȘI PORCII DEMETREI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVII) – IISUS RESTAURATORUL
    • PARABOLLE LUI IISUS (XXIV) – CREDINȚA, CHEIA INTRĂRII ÎN LUMEA LUI DUMNEZEU
  • POEZIE ȘI BUCĂTĂRIE
    • POEZIE ȘI BUCĂTĂRIE DE SFÂNTUL VALENTIN
    • Poezie și bucătărie de… Dragobete
  • POVEȘTILE LUI HANS CHRISTIAN ANDERSEN
    • Băiatul cel poznaș/The Naughty Boy
    • OMUL DE ZĂPADĂ/THE SNOW MAN
    • TALISMANUL/THE TALISMAN
  • RUMI
    • RUMI, ODE MISTICE, 340
  • SONETELE LUI WILLIAM SHAKESPEARE
    • SHAKESPEARE – Sonetul 14
    • SHAKESPEARE – Sonetul 2
    • SHAKESPEARE – SONETUL 3
    • SHAKESPEARE – Sonetul 34
    • SHAKESPEARE – SONETUL 4
    • SHAKESPEARE – SONETUL V
    • SHAKESPEARE – SONETUL X
    • SHAKESPEARE – SONETUL XIII
    • SHAKESPEARE – SONETUL IX
    • SHAKESPEARE – SONETUL VI
    • SHAKESPEARE – SONETUL VII
    • SHAKESPEARE – SONETUL VIII
    • SHAKESPEARE – SONETUL XI
    • SHAKESPEARE – SONETUL XII
    • SHAKESPEARE – SONETUL XV
    • SHAKESPEARE, SONETUL 1
    • Sonetul 102 – Și eu, ca Philomela…
    • WILLIAM SHAKESPEARE ȘI ADEVĂRATA SA DRAGOSTE – SONETUL 107
  • TRISTAN ȘI ISOLDA – GOTTFRIED DE STRASBOURG
    • GOTTFRIED DE STRASBOURG – TRISTAN ET ISOLDE/TRISTAN ȘI ISOLDA (FRAGMENTE)
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU IV
    • EUROPA DE AZI, PE DINĂUNTRU ȘI PE DINAFARĂ/LA EUROPA DE HOY, POR DENTRO Y POR FUERA
    • GAZE NATURALE ISRAELIENE CARE NU PREA SE VÂND/GAS ISRAELÍ DE MAL VENDER
    • GREU MAI E SĂ FII FIUL LUI PAPÁ!/ES DIFÍCIL SER HIJO DE PAPÁ
    • IRANUL TROZNEȘTE/IRÁN CRUJE
    • ISRAEL: PORUMBELUL PĂCII ESTE O BUFNIȚĂ/ISRAEL: LA PALOMA DE LA PAZ ES UN MOCHUELO
    • KURDOFOBIA LUI ERDOGAN/LA KURDOFOBIA DE ERDOGAN
    • MAI BINE MORT DECÂT VIU/MEJOR MUERTO QUE VIVO
    • MARIHUANA ALBANEZĂ/MARIHUANA ALBANESA
    • MOȘTENIREA BLESTEMATĂ/LA HERENCIA MALDITA
    • PARADOXURI COMUNITARE/PARADOJAS COMUNITARIAS
    • PARADOXURI TURCEȘTI/PARADOJAS TURCAS
    • PEKIN: PRIETEN DE SUFLET/PEKÍN: EL AMIGO DEL ALMA
    • POLONIA, ÎNTRE JUSTIȚIE ȘI PUTERE/POLONIA, ENTRE LA JUSTICIA Y EL PODER
    • R.F.G.: MOTIVE PENTRU ȘI ÎMPOTRIVA UNEI ALIANȚE/RFA: RAZONES Y SINRAZONES DE UNA ALIANZA
    • ROMÂNIA: CANIBALISM POLITIC/RUMANIA: CANIBALISMO POLÍTICO
    • RUSIA – TROPĂITUL PE LOC/EL PIAFAR RUSO
    • SCHOLZ, EMINENȚA GRI/SCHOLZ, LA EMINENCIA GRIS
    • SINGURĂTATEA POLITICĂ A KURZILOR/LA SOLEDAD POLÍTICA DE LOS KURDOS
    • SIRIA : AȘA PRIETENI SĂ AI /SIRIA : AMIGOS ASÍ TENGAS  
    • SIRIA, RĂZBOAIELE CARE NU SE MAI TERMINĂ/SIRIA, LAS GUERRAS DE NUNCA ACABAR
    • SIRIA: PRIETENI, DAR, NU LA NEVOIE/SIRIA : AMIGOS DE QUITA Y PON
    • TURCIA ÎI ATACĂ ȘI PE KURZII DIN IRAK/TURQUÍA ATACA A LOS KURDOS DEL IRAK
    • VEȘNICUL YEMEN /YEMEN ETERNO
    • VIJELIA VIENEZĂ/EL VENDAVAL VIENÉS
    • ZIMBABWE, DEDESUBTURILE/ZIMBABUE, EL TRASFONDO
    • MONEDA EURO CA PANACEU UNIFICATOR/EL EURO COMO PANACEA UNITARIA
    • RECTIFICARE ÎN STIL POLONEZ/RECTIFICAR A LO POLACO
    • ANO DECLANȘEAZĂ ALARMELE/ANO DISPARA LAS ALARMAS/ANO DISPARA LAS ALARMAS
  • PARABOLELE LUI IISUS I
    • PARABOLLE LUI IISUS (XXIII) – ISPITIREA VĂZULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXI) – MISIUNEA APOSTOLILOR: SALVAREA LUMII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXII) – CEI TREI UCENICI SPECIALI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XX) – IISUS – NEMURIREA ȘI CUNOAȘTEREA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIX) – IISUS, COREGENTUL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVIII) – IISUS, TRIMISUL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVII) – SEMINȚELE CUNOAȘTERII LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVI) – IISUS AJUTORUL PE CARE NU-L MAI AȘTEPȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XV) – TAINA MORMÂNTULUI GOL
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIV) – PREGĂTIREA APOSTOLILOR ȘI DEZVĂLUIREA SFINTEI TREIMI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIII) – IISUS – LOGOS-UL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XII) – UNGEREA DIN BETANIA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XI) – Și i-a spus femeii: fie-ți ție iertate păcatele
    • PARABOLELE LUI IISUS (X) – CODUL ÎMPĂRȚIEI LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (IX) – URMAREA LUI HRISTOS – ACTIVAREA ÎMPĂRĂȚIEI LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (VIII) – BUNUL PĂSTOR
    • PARABOLELE LUI IISUS (VII) – FIUL LUI DUMNEZEU ȘI FIUL OMULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (VI) – POSTITORUL PREFĂCUT
    • PARABOLELE LUI IISUS (V) – PARABOLA ÎNFRICOȘATEI JUDECĂȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (IV) – IERTAREA FIULUI RISIPITOR
    • PARABOLELE LUI IISUS (III) – RUGĂCIUNEA VAMEȘULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (II) – CANANEANCA ȘI PUTEREA STĂRUINȚEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (I) – MÂNTUIREA LUI ZAHEU
  • DOCUMENTALES I
    • BARBAR – AJAM – NEMETS
    • CÂND A FOST DESCOPERITĂ AMERICA?
    • CODUL LUI EL GRECO
    • MĂRȚIȘORUL SAU ÎMBUNAREA LUI MARTE
    • NUNTĂ – CUNUNIE – CĂSĂTORIE
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ I – CRUCEA
    • CEL MAI VECHI VIN DIN LUME
    • DOCHIA – O AMINTIRE A MARII ZEIȚE
    • DUH – RUAH – PNEVMA
    • FEBRUARIE II – DE LA LUPERCALII LA VALENTINE’ S DAY
    • IANUARIE – LUNA LUI IANUS – ÎNCEPUTUL CEL BUN
    • PEȘTERILE DIN YUCATAN – UN TUNEL AL TIMPULUI
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ II – SVASTICA
    • Secretul mormântului neolitic de la Dirós
    • TEMPLUL ZEULUI FĂRĂ CHIP DE LA AIN DARA
    • ANUL NOU I – ANUL NOU DE TOAMNĂ: SAMHAIN ȘI SÂMEDRU
    • FEBRUARIE I – LUNA PURIFICĂRILOR ȘI A ÎNTOCMIRII PERECHILOR – DRAGOBETE
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ III – SPIRALA
    • MOAȘĂ – MOȘ- MOȘIE
    • CODUL LUI HOMER
    • El Código de Homero
    • SÂNZIENE – DRĂGAICE – RUSALII (Noaptea Sfântului Ioan și sabia de Toledo)
    • SEMNUL LABIRINTULUI (I)
    • TEZAURE: PIETROASA ȘI GUARRAZAR
    • Lumina de Paște de la Ierusalim
    • MOŞ CRĂCIUN… SANTA CLAUS („SFÂNTUȚ CULIȚĂ”)? NICIDECUM !
    • ANUL NOU (III) – ANUL NOU DE PRIMĂVARĂ
    • NAȘTEREA DOMNULUI
    • SEMNUL LABIRINTULUI (II) – LABIRINTUL CATEDRALELOR
    • SEMNUL LABIRINTULUI III – LABIRINTUL TEOLOGILOR
    • VINUL – PHARMAKON-UL MEDITERANEI
  • DOCUMENTALES II
    • Argentina, ţara care s-a redresat prin forţe proprii
    • CÂND A FOST DESCOPERITĂ AMERICA?
    • ERT DE DUPĂ ERT
    • Historia del Servicio Español de Radio Rumanía Internacional
    • Eduardo Galeano și poveștile Americii Latine
    • REGELE SPANIEI, JUAN CARLOS I, RENUNȚĂ LA TRON ÎN FAVOAREA FIULUI SĂU, FELIPE
    • BREVE HISTORIA DE LOS COMIENZOS DE LA RADIO EN RUMANIA
    • 95 de ani de la prima transmisiune radio destinată publicului – Enrique Telémaco Susini, părintele conceptului de radio
    • DESFIINȚAREA RADIOTELEVIZIUNII PUBLICE DIN GRECIA SAU ÎN SPATELE ECRANULUI NEGRU
    • PRINȚUL AURULUI ȘI MĂRTUISITORUL LUI HRISTOS
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE III
    • Acasă, pentru a se odihni/A casa de descansar
    • NAȘUL VENEZOLAN /EL PADRINO VENEZOLANO
    • NUNTĂ COREANĂ /BODAS COREANAS
    • PARADOXURI AMERICANE/PARADOJAS AMERICANAS
    • PENDULUL TURCO-AMERICAN/EL PÉNDULO TURCO-AMERICANO
    • PENTRU TOATE GUSTURILE/PARA TODOS LOS GUSTOS
    • PODGORIA RUSEASCĂ A WASHINGTONULUI/LA PARRALA RUSA DE WASHINGTON
    • SALVATORI AI PATRIEI?/¿SALVADORES DE LA PATRIA?
    • SINGURĂTATEA LUI TRUMP/LA SOLEDAD DE TRUMP
    • Zidul discordiei/La muralla de la discordia
    • Cei o sută de mii de fii ai Sfântului Jeff/Los cien mil hijos de San Jeff
    • FRĂȚIA CIUDATĂ /LA EXTRAÑA HERMANDAD
    • Hispanii se roagă la fel/Los hispanos rezan igual
    • REGATUL CELUI RĂU/EL REINO DEL MAL
    • Trump, între cer și infern/Trump, entre el cielo y el inferno
    • Cenușăreasa și tatăl vitreg/La cenicienta y el padrastro
    • PACIFISMUL PRAGMATIC AL LUI KIM/EL PRAGMATICO PACIFISMO DE KIM
  • MISCELANEA BIBLICA
    • DE LA OUL COSMIC LA OUL DE PAȘTE
    • DE LA PESAH LA PAŞTE (II) – PAŞTELE LUI IISUS
    • FLORIILE – SĂRBĂTOAREA INTRĂRII LUI IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM
    • SEFER MASA’OT – CARTEA CĂLĂTORIILOR – Binyamin de Tudela
    • DE LA PESAH LA PAŞTE (I) – PAŞTELE LUI MOISE
    • IUDAISMUL – O CULTURĂ A MIDRAŞ-ULUI, O CULTURĂ A PIETĂŢII
  • KAVAFIKA/ΚΑΒΑΦΙΚΑ
    • «Nous n’osons plus chanter les roses»
    • AȘTEPTÂNDU-I PE BARBARI/ΠΕΡΙΜΕΝΟΝΤΑΣ ΤΟΥΣ ΒΑΡΒΑΡΟΥΣ
    • CÂND SE TREZESC
    • KAVAFIS – AEDUL
    • KAVAFIS – LA JEUNESSE BLANCHE
    • KAVAFIS – PE STRADĂ
    • Kavafis – Zile din 1909, ’10, și ’11
    • KAVAFIS – CÂT POȚI
    • KAVAFIS – CUVÂNT ȘI TĂCERE (1892)
    • KAVAFIS – DECEMBRIE 1903
    • KAVAFIS – ÎN CASA SUFLETULUI
    • KAVAFIS – ITACA – UN POEM GNOSTIC
    • KAVAFIS – LUMEA DE DINCOLO ȘI „CE-A MAI RĂMAS DE SPUS, ÎN HADES, CELOR DE JOS, O SĂ LE SPUN.”
    • KAVAFIS – NOTE DESPRE POEZIE ȘI MORALĂ, VIII
    • KAVAFIS – ZILE DIN 1903
    • KAVAFIS, CEI ȘAPTE SFINȚI TINERI DIN EFES ȘI MĂRTURISIREA ÎNVIERII
    • KAVAFIS, EPOSUL INIMII, DIN SERTAR, M-AM ASCUNS…
    • MORMÂNTUL GRAMATICULUI LYSIAS
    • PLĂCERE/ΗΔΟΝΗ ȘI DEPARTE/ΜΑΚΡΥΑ
    • ÎN LUNA ATHYR
    • Un tânăr, al Artei Cuvântului, în al 24-lea an al său
    • MAREA ÎN ZORI
    • ÎNȚELEPȚII… CELE CE SE APROPIE
    • Pe la nouă și Am înțeles
    • IDELE LUI MARTIE
    • PE UN ȚĂRM DIN ITALIA
    • TEODOT
  • HIEROGAMII… VEGETALE
    • LEURDA ȘI UNTIȘORUL. PRIMA HIEROGAMIE
    • ȘTEVIA ȘI SPANACUL – A DOUA HIEROGAMIE
    • LOBODA ȘI LEUŞTEANUL – A TREIA HIEROGAMIE
    • PĂPĂDIA ȘI SOVÂRVUL – A PATRA HIEROGAMIE
    • MENTA ȘI TARHONUL – A CINCEA HIEROGAMIE
  • IERBURI ȘI MIRODENII
    • GHIMBIRUL – RĂDĂCINA CARE NE STATORNICEȘTE
    • MUȘTARUL – SIMBOLUL PIETREI FILOSOFALE
    • SCORŢIŞOARA – MIRODENIA CRĂCIUNULUI
    • USTUROIUL DE IARNĂ – ZEUL FOCULUI INTERIOR
    • VANILIA – ESENȚA ÎMBRĂŢIŞĂRII FĂRĂ SFÂRŞIT
    • VANILIA – MIRODENIA ANULUI NOU
    • CUIȘOARELE – ESENȚA IUBIRII ABIA ÎNMUGURITE
    • CUIȘOARELE ȘI NUCȘOARA – HIEROGAMIE DE IARNĂ
    • HREANUL – CĂLĂUZA SPRE CUNOAȘTEREA DE SINE
    • SCORŢIŞOARA – ESENȚA PARADISULUI
    • CEAPA – PÂNTECUL ÎN CARE SE … COACE SPIRITUL NOSTRU ÎNALT
    • NUCȘOARA – ESENȚA CUNOAȘTERII DE SINE
    • ANASONUL STELAT – ESENȚA ADEVĂRATEI SEDUCȚII
    • ANASONUL MEDITERANEAN – ESENȚA MICILOR FERICIRI DE ACASĂ
    • TARHONUL – IARBA ȘAMANILOR
    • LEUȘTEANUL – ESENȚA VENUSITĂȚII
    • MĂRARUL – ESENȚA TINEREȚII ȘI A ÎNFLORIRII
    • PĂTRUNJELUL – ESENȚA PUTERII DE VIAȚĂ ȘI A BĂRBĂȚIEI
    • CORIANDRUL–GUSTUL SUBLIM AL MANEI
  • IERBURILE AFRODITEI
    • MAGHIRANUL – IARBA MIRILOR
    • SOVÂRVUL – IARBA CASTEI IUBIRI
    • ROSMARINUL – IARBA NUBILITĂȚII FERICITE
    • SALVIA – IARBA CARE DEȘTEAPTĂ SIMȚURILE ȘI MINTEA
    • MENTA – IARBA MINȚII
    • BUSUIOCUL – IARBA REGILOR
    • CIMBRIŞORUL – IARBA DUHULUI
    • CIMBRUL – IARBA CARE TE SATURĂ
    • LAVANDA – IARBA CĂMINULUI
    • ROINIȚA – IARBA INIMII
  • POVEȘTI GRECEȘTI
    • Cutea sau piatra răbdării/Η πέτρα της υπομονής
    • POVEȘTI CU ANIMALE
  • CAMINOS Y SENDEROS
    • Poeme de Donosti Bleddyn
    • O, DIVIN CREATOR !
    • No te enamores/Nu te îndrăgosti de o femeie care citește
  • ENTREVISTAS
    • EL FOLKLORE SEFARDÍ EN RUMANÍA/FOLCLORUL SEFARD ÎN ROMÂNIA
    • EL HEBREO ESTEREOTIPO-ESBOZO DE HISTORIA CULTURAL

ghemulariadnei

~ Site-ul care îți arată ieșirea din Labirint

ghemulariadnei

Archivos de etiqueta: Casa Albă

CALEA CHINEZĂ SPRE HEGEMONIE/LA VÍA CHINA HACIA LA HEGEMONÍA

25 viernes Sep 2020

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

alianță, Casa Albă, China, hegemonie, Iran, Orientul Mijlociu, politică, putere, rezervă monetară, SUA, Teheran

CALEA CHINEZĂ SPRE HEGEMONIE

Marele atu al Chinei, în drumul său spre hegemonie în lume, sunt enormele rezerve monetare de care dispune în prezent. Și nu că ar fi China acum mai bogată decât SUA sau Uniunea Europeană, însă, în materie de rezerve monetare, depășește cu mult toate supraputerile. Excedentul din comerțul său exterior este atât de mare, încât Beijing își poate permite aventuri militare și financiare, la care Washington a renunțat de ani buni… deoarece nu și le mai putea permite!

Ultima manevră a Beijingului în acest asalt pașnic spre hegemonie a fost tratatul comercial cu Iranul, semnat recent. Fără suportul excedentului său în valută, China nu ar fi îndrăznit vreodată să semneze un asemenea tratat, în plină ofensivă diplomatico-economică a Casei Albe împotriva Teheranului. Însă, cu o casă de bani plină până la refuz, China nu putea rata o asemenea conjunctură.

Căci masivele investiții efectuate în Iran – tranșa cea mai mare e destinată dezvoltării rețelei feroviare iraniene -, nu numai că vor salva finanțele aiatolahilor, dar Beijingul își asumă, practic, toată infrastructura politico-militară a Iranului din Orientul Mijlociu și chiar își creează baze militare în puncte cheie din Mediterana și din Golful Persic. Și toate acestea le face pe tăcute, fără să sperie – deocamdată – pe nimeni.

De fapt, tratatul cu Iranul a fost o oportunitate neașteptată pe care i-a servit-o politica externă a președintelui Trump. Însă, această oportunitate s-ar fi ivit oricum, mai devreme sau mai târziu, deoarece Iranul, cu infiltrările sale în lumea islamică radicalizată, este o piesă obligatorie pentru expansiunea chineză spre lumea occidentală. Beijingul deja a contractat și exploatează instalații portuare în șase țări mediteraneene – din Grecia, până în Israel, trecând prin Turcia – și are baze militare în Djibuti și Jask, în strâmtoarea Ormuz, pe lângă cele pe care i le aduce acum Iranul în Siria și Liban, cu care potențialul flotei militare a Republicii Populare Chineze depășește cu mult – și îngrijorător – mările sale riverane.

Din punct de vedere economic și militar, scenariul preferat al expansiunii chinezești este Oceanul Pacific. Însă, acolo, nu rămân locuri „goale”, iar concurența este foarte dură cu Japonia, Australia, SUA și cu „tigrii electronicii” (Coreea de Sud, Taiwan, Singapur, Tailanda etc.). De aceea, acum, Beijingul se revarsă – via Teheran – spre Orientul Mijlociu, unde Siria este un punct strategic vital neocupat (pentru care se luptă Rusia și Turcia), care are nevoie de mari investiții financiare pentru a se recupera și pe care le poate efectua, în prezent, doar Beijingul.

SUA s-au retras din zonă de mai mult timp, deoarece nu mai aveau resurse, în timp ce Moscova și Ankara nici măcar nu încearcă să facă altceva decât o călduță intervenție militară în războiul civil sirian.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

LA VÍA CHINA HACIA LA HEGEMONÍA

Alianza chino-iraní

Las enormes reservas monetarias son hoy en día la gran baza china en su camino hacia la hegemonía en el mundo. Y no es que la China de hoy sea más rica que los EE.UU. o la Unión Europea, pero sí que supera con creces a todas las potencias en reservas monetarias. El superávit del comercio exterior es tal que hoy en día Pekín se puede permitir aventuras militares y financieras a las que Washington renunció ya hace años… ¡ por no poder sufragarlas !

La última jugada de Pekín en este asalto incruento a la hegemonía ha sido el tratado comercial con Irán, recientemente firmado. Sin el respaldo de su superávit de divisas, China no se habría atrevido nunca a firmar un tratado similar en plena ofensiva diplomático-económica de la Casa Blanca contra Teherán. Pero con la caja fuerte repleta a rebosar, China no podía desaprovechar una coyuntura como esta.

Porque las masivas inversiones en el Irán – la mayor partida va destinada al desarrollo de la red ferroviaria iraní -, no sólo salvarán de momento las finanzas de los ayatolás, sino que Pekín asume prácticamente toda la infraestructura político-militar del Irán en el Oriente Medio y hasta asienta bases militares en puntos clave del Mediterráneo y el Golfo Pérsico. Y a todo esto, lo hace a la chita callando y sin espantar – aún – a nadie.

En realidad, el tratado con el Irán ha sido una oportunidad inesperada que le brindó la política exterior del presidente Trump. Pero se habría producido más pronto o más tarde de todas maneras porque el Irán, con sus infiltraciones en el mundo islámico radicalizado, es una pieza imprescindible de la expansión china por el mundo occidental. Pekín tenía ya contratadas y explotadas instalaciones portuarias en 6 naciones mediterráneas – desde Grecia hasta Israel, pasando por Turquía – y militarmente había logrado bases en Djibuti e Jask, en el Estrecho de Ormuz, amén de las que le brinda ahora Irán en Siria y Líbano, con lo que el potencial de la Armada de la República Popular sobrepasa ya de largo – e inquietantemente – sus mares ribereños.

Desde un punto de vista económico y militar, el escenario preferente de la expansión China es el Pacífico. Pero allá no hay espacios “vacíos”, además de que la competencia es muy dura con Japón, Australia, los EE.UU. y los “tigres de la electrónica” (Corea del Sur, Taiwán, Singapur, Tailandia, etc.,). De ahí que Pekín se esté volcando – vía Teherán – actualmente en el Oriente Próximo, donde Siria es un punto estratégico vital desocupado (por el que ya pugnan Rusia y Turquía) que necesita ingentes inversiones financieras para su recuperación y que hoy por hoy sólo podría atender Pekín.

Porque Washington hace tiempo se ha retirado de la zona por falta de recursos mientras que Moscú y Ankara ni intentan hacerlo siquiera y se limitan a un morigerada intervención militar en la guerra civil.

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.

VALENTIN POPESCU

 

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

Cenzura presei  /Censura de prensa

04 jueves Jun 2020

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Casa Albă, cenzură, libertate, politică, presă, putere, SUA, Trump

T 1

Cenzura presei       Washington, Diana Negre

Cuvintele „cenzura presei” evocă regimuri dictatoriale, în care mijloacele de informare se află într-un pericol constant de a fi supuse unor persecuții juridice,  unor represalii asupra personalului lor, dacă fac cunoscute știri neplăcute pentru guvern, amenințări că vor fi suspendate temporar sau desființate și deci, cum probabil jurnaliștii veterani își amintesc, în care articolele și comentariile sunt supuse, în prealabil, unei cenzuri.

În sens invers, mijloacele de informare „pot lăsa să scape” informații nedorite prin ceea ce, în SUA, se cunoaște sub denumirea de „the spike”, adică, ghimpele, în care redacțiile plasează știrile care le prisosesc, deoarece nu se încadrează în linia lor editorială. Într-o țară în care libertatea presei e sfântă și chiar e prevăzută în primul amendament al Constituției, asemenea practici au un efect important în campaniile electorale și în curentele de opinie.

Astfel se explică de ce presa e cunoscută, aici, ca „ cea de a patra putere”, adică, faptul că realitățile politice au adăugat-o celor trei puteri: juridică, legislativă și executivă, recunoscute de Constituție.

Însă, coronavirusul nu numai că afectează viața de zi cu zi și paralizează economia țării, dar a și răsturnat cenzura presei: acum, nu mijloacele de informare se tem de cenzori, ci jurnaliștii înșiși îl cenzurează pe președinte.

T 3

Donald Trump este, fără îndoială, cel mai accesibil dintre toți cei care au locuit vreodată la Casa Albă: dă frecvent declarații pentru presă, răspunde la aproape toate întrebările și nu ezită să prelungească dialogul cu mijloacele de informare, în fața cărora își desfășoară, foarte des, gesturile lipsite de politețe, cu care ne-a obișnuit de cinci ani încoace.

În situația actuală, în care se vorbește doar de cât de mult s-a întins pandemia prin țară, și de ravagiile pe care le face printre oameni și prin economie, conduita lui Trump este un adevărat dar pentru reporteri: zilnic dă câte o conferință de presă, înconjurat de principalii săi consilieri, și nu se grăbește să o scurteze. Practic, răspunde la toate întrebările și, în plus, îi delectează cu răbufnirile sale pe numeroșii săi adversari, care au, astfel, ocazia să-l ridiculizeze.

T 5

Însă, răspunsul la acest acces la președinte a fost ignorarea: doar mijloacele de informare conservatoare, mari în audiență și puține la număr, pun la dispoziția publicului aceste conferințe de presă. Cu toate că nu vorbește numai Trump, căci intervin și experți mondiali în boli infecțioase, conferințele de presă nu ajung la audiența canalelor CNN, CBS, ABC sau NBC, care redau doar câte o frântură din spusele sau actele de trufie ale lui Trump.

Pentru rivalii săi politici, problema este că transmisiile în direct sporesc popularitatea președintelui, până într-atât, încât, acum, sunt mulți jurnaliști care cer înterzicerea lor…cu toate că tot ei nu au ezitat niciodată să îl tritureze pe președinte, timp de aproape doi ani, în efortul de a-l da jos din funcție, înainte ca cineva să aibă posibilitatea de a-l învinge la alegerile prezidențiale.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Censura de prensa  Washington, Diana Negre

T 2

La frase “censura de prensa” evoca regímenes dictatoriales, en que, los medios informativos se hallan en constante peligro de persecución jurídica, represalias a su personal, si divulgan noticias desagradables para el gobierno, amenazas de cierre temporal o definitivo de sus publicaciones e incluso, como nuestros veteranos colegas recuerdan, han de someter los artículos y comentarios a una censura previa.

En sentido contrario, los medios informativos pueden “filtrar” las informaciones no deseadas en algo que, en Estados Unidos, se conoce como “the spike”, algo así como un pincho, en que, las redacciones colocan noticias a descartar, porque no encajan con su línea editorial. En un país en que la libertad de prensa es sagrada e incluso está prevista en la primera enmienda  de la Constitución, tales prácticas tienen un efecto importante en las campañas electorales y en las corrientes de opinión.

Esto explica que la prensa sea conocida aquí como “el cuarto poder”, es decir, el que las realidades políticas han añadido a los tres poderes, judicial, legislativo y ejecutivo, reconocidos en la Constitución.

Pero, el coronavirus no solo afecta la vida diaria y paraliza la economía del país, sino que también ha vuelto del revés la censura de prensa: ahora, no son los medios informativos quienes han de temer a sus censores, sino que son los periodistas quienes censuran al presidente.

T 4

Donald Trump es, sin duda, el más asequible de todos los ocupantes de la Casa Blanca: da con frecuencia declaraciones a la prensa, responde a casi todas las preguntas y no tiene reparos en alargar sus charlas con los medios informativos, ante los que despliega, con frecuencia, los malos modales a que nos tiene acostumbrados, desde hace casi cinco años.

En la situación actual, donde tan solo se habla del progreso de la pandemia por el país, así como los estragos personales y económicos que va causando, la conducta de Trump es todo un regalo para los reporteros: da diariamente una conferencia de prensa, rodeado de sus principales asesores y no tiene prisa por terminarla. Contesta a prácticamente todas las preguntas y además deleita con alguna de sus pataletas a sus numerosos enemigos, que tienen, así, más ocasión para ridiculizarlo.

T 6

Pero, la respuesta a semejante acceso al presidente ha sido el ninguneo: tan solo los medios conservadores, grandes en audiencia y pequeños en número, ponen a disposición del público estas conferencias. A pesar de que no habla solamente Trump, sino que también intervienen expertos mundiales en enfermedades infecciosas, las ruedas de prensa no llegan a las audiencias de la CNN, la CBS, ABC o NBC, quienes tan solo recogen alguna brizna de los desplantes de Trump.

El problema para sus rivales políticos, es que las transmisiones en directo aumentan la popularidad del presidente, hasta el punto de que, ahora, son muchos los periodistas que han empezado a pedir que se prohiban…aunque nunca tuvieron reparos a someter a sus oyentes a la machacona repetición de los cargos contra Trump, durante casi dos años, en su esfuerzo por retirarlo del cargo, antes de que alguien tenga la posibilidad de derrotarlo en las elecciones presidenciales.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

https://ghemulariadnei.com/wp-content/uploads/2016/09/diana-molineaux.jpg?w=529

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

UN POST ÎN CARE DAI FALIMENT ORICUM/CARGO DE FACASO OBLIGADO

02 martes Jun 2020

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Casa Albă, Fox News, Kayleigh McEnany, Trump

Virus Outbreak Trump, Washington, United States - 08 May 2020Kayleigh McEnany

UN POST ÎN CARE DAI FALIMENT ORICUM      Washington, Diana Negre

În era Trump, nicio funcție guvernamentală nu e sigură, însă, există un post în care titularii sunt condamnați la defenestrare, chiar din momentul în care sunt numiți: cel de purtător de cuvânt al Casei Albe.

Este un lucru care a rămas foarte clar săptămâna aceasta: șomajul ajuns la nivelul din vremea Marii Depresiuni, testele pentru un vaccin împotriva coronavirusului, acțiunile judiciare împotriva aliaților lui Trump, care i-au irosit ultimii doi ani din președinție, rămase în suspensie şi… noua purtătoare de cuvânt a Casei Albe care a apărut numai o singură dată  în fața presei şi s-a eschivat de la comentarii asupra acestor subiecte, refugiindu-se rapid în zona în care jurnaliștii nu au acces.

Trump, în schimb, a tot vorbit și a făcut comentarii în mijloacele de informare, în stânga și în dreapta. Căci, în egocentrica președinție a lui Donald Trump, acesta consideră că nimeni nu-i poate face cunoscute ideile și politica mai bine decât el însuși.

De aici faptul că puțini au reușit să rămână mult timp în postul de purtător de cuvânt și, după cum am văzut săptămâma trecută, de abia că şi-au exercitat funcția proprie acestui post.

Penultima titulară – Stephanie Grisham – nu a reușit să apară nici măcar o singură dată în fața jurnaliștilor acreditați la Casa Albă, pentru a le răspunde la întrebări. Uneori – de fapt, de cele mai multe ori – venea chiar Trump; în rest, președintele își apăra singur gestiunea prin mesaje în rețeaua Twitter.

Trump Daily Coronavirus Press Briefing, Washington, District of Columbia, USA - 23 Apr 2020

Actuala, recent numita purtătoare de cuvânt, Kayleigh McEnany, probabil va avea aceeași soartă ca predecesorii ei… cu toate că ea are asupra acestora un avantaj enorm, căci face parte, de mult timp, din cercul colaboratorilor apropiați ai lui Trump.

Kayleigh, de 32 de ani, are, în realitate, o pregătire mult superioară în legi, și nu în jurnalism. A studiat Dreptul în faimoasele universități Georgetown (Washington DC), Oxford și Harvard, în timp ce experiențele sale jurnalistice au constat din perioade de practică la furioasa televiziune proTrumpistă „Fox News”, unde a fost mult mai activă decât la CNN, care de obicei îl critică pe Trump, și unde McEnany a strălucit puțin.

Născută în Tampa, oraș din Florida, fiica unui mic întreprinzător, și căsătorită cu un jucător profesionist de baseball, nimeni nu poate prezice cât va rezista noua purtătoare de cuvânt în funcție și nici nu se poate paria că va avea parte de o ieșire atât de „considerată” ca predecesoarea ei… care a lăsat postul de purtătoare de cuvânt al Case Albe pentru a prelua șefia oficinei soției președintelui SUA.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

CARGO DE FACASO OBLIGADO     Washington, Diana Negre

K 1

Kayleigh McEnany

Ningún cargo gubernamental de la era Trump es seguro, pero hay uno cuyos titulares están condenados a la defenestración, desde el mismísimo momento de su nombramiento: el de portavoz de la Casa Blanca.

Es algo que ha vuelto a quedar claro en esta semana: el desempleo aumentó a niveles de la época de la Gran Depresión, en Estados Unidos empezaron las pruebas para una vacuna contra el corona virus, las acciones judiciales contra aliados de Trump que consumieron los últimos dos años de su presidencia quedaron en entredicho, pero la nueva portavoz de la Casa Blanca tan sólo compareció una vez ante la prensa, esquivó comentarios sobre estas cuestiones y se refugió rápidamente en la zona sin acceso a los periodistas.

Trump, en cambio, siguió perorando y haciendo comentarios a troche y moche a los medios informativos. Y es que en la egocéntrica presidencia de Donald Trump, éste considera que nadie puede propagar mejor sus ideas y política que él mismo.

De ahí que pocos han aguantado mucho tiempo en el cargo de portavoz y, como hemos visto esta semana, apenas han ejercido alguna función realmente propia del mismo.

La penúltima titular – Stephanie Grisham – no llegó siquiera a comparecer ni una sola vez ante los periodistas acreditados ante la Casa Blanca, para atender las preguntas de éstos. Unas veces – las más – lo hacía Trump personalmente; y las restantes, el presidente defendía su gestión a través de los mensajes en twitter.

T 2

La actual, la recientemente nombrada Kayleigh McEnany, probablemente correrá la misma suerte que sus predecesores… aunque ella tiene sobre éstos la enorme ventaja de pertenecer, desde hace tiempo, al círculo de colaboradores íntimos de Trump.

Kayleigh, de 32 años, tiene en realidad una preparación infinitamente superior en leyes, que en periodismo.  Estudió Derecho en las afamadas universidades de Georgetown (Washington DC), Oxford y Harvard, mientras que sus experiencias periodísticas ha sido principalmente unas prácticas en la rabiosamente filoTrumpista “Fox News”, donde tuvo mucho más protagonismo que en la CNN, detractora habitual de Trump, donde McEnany lució poco.

Nacida en Tampa, hija de un pequeño empresario, y casada con un jugador profesional de pelota base, nadie puede predecir cuánto tiempo aguantará la nueva portavoz en el cargo y mucho menos se puede apostar a que vaya a tener una salida del mismo tan “considerada” como tuvo su antecesora…quien dejó el puesto de portavoz de la Casa Blanca, para volver a dirigir la oficina de la esposa del presidente de los Estados Unidos.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

https://ghemulariadnei.com/wp-content/uploads/2016/09/diana-molineaux.jpg?w=529

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

PRIETENI ÎN EMISFERĂ/AMIGOS EN EL HEMISFERIO

18 miércoles Dic 2019

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

aimara, Bolivia, Boris Johnson, Casa Albă, Evo Morales, Jeannine Añez, Luis Fernando Camacho, quechua

B 5Evo Morales, fostul președinte al Boliviei

PRIETENI ÎN EMISFERĂ     Washington, Diana Negre

În timp ce Casa Albă încă mai răspândește știrea cea bună despre alegerile britanice, care îndepărtează un inamic declarat al președintelui Trump și îi oferă un aliat în persoana lui Boris Johnson, panorama din emisfera americană nu este total negativă pentru SUA.

Dacă, probabil se tot ceartă cu noul guvern argentinian și nu se întrezărește o cădere a lui Nicolás Maduro în Venezuela, cel puțin, în Bolivia, situația se pare că ia o altă întorsătură.

În afara Boliviei, puțini au auzit vorbindu-se de Luis Fernando Camacho – de 40 de ani – înainte de căderea președintelui Evo Morales. De acum încolo, acest om va acapara actualitatea boliviană: este candidat la președinție la viitoarele alegeri și, cum s-a aflat, este eminența cenușie a conservatorilor din țară.

B 4

De fapt, ascensiunea și căderea lui Morales este, până la un punct, rodul machiavelismului lui Camacho. Deoarece, istoria modernă a acestei republici este istoria unui neîntrerupt antagonism între populațiile andine și cele din zonele joase, unde provincia cea mai bogată este Santa Cruz. În țară, trăiesc 36 etnii indigene (în marea lor majortate, quechua și aimara) grupate, mai ales, pe cordilieră și care, de-a lungul istoriei, mai degrabă s-au războit între ele, decât au conviețuit, și au făcut front comun doar în ura – reciprocă – față de metișii și albii din zonele joase, mult mai bogați și școliți decât ei. Santa Cruz produce 30% din PIB-ul bolivian! Prima președinție a lui Morales i-a pus pe picior de război pe cei din câmpie, deoarece a canalizat cele mai multe beneficii provenite din zăcămintele de petrol din câmpie, spre programele sociale de care au beneficiat, mai ales, andinii.

B 7

B 8Luis Fernando Camacho

Camacho, născut într-o familie înstărită din Santa Cruz, a condus, de la început, opoziția cruciană, atât din interese economice asemănătoare cu cele alte altor locuitori din câmpie, cât și datorită ideologiei și tradiției. Luis Fernando este un catolic practicant – se spune că are tot timpul asupra lui un rosariu și o Biblie–și un conservator „ca toți ai lui”: tatăl său a prezidat „Comitetul Cetățenesc” (CC) din Santa Cruz, creat în anii 50, pentru a cere mai multe beneficii pentru oraș și provincie din extragerea țițeiului. În luna februarie a acestui an, Luis Fernando a urmat tatălui său la președinția CC. În tinerețea sa, Camacho junior a devenit președinte al Uniunii Tinerilor din Santa Cruz,o organizație cu niște idei atât de conservatoare,încât rivalii ei nu ezită să o califice ca fiind ultra.

B 2

Desigur, în drama boliviană există și alți factori, alții decât intoleranța rasială și „patriotismul patrimonial” din bogatele provincii din câmpie. Politica lui Morales a fost atât de simplistă în sprijinirea indigenilor, încât toate confesiunile creștine s-au simțit maltratate de fostul președinte cultivator de coca. În această privință, este foarte semnificativ faptul că președintele în funcție–senatoarea Jeannine Añez–este o enoriașă activă a unei biserici protestante din provincia Beni, din zonele joase ale Boliviei.

Însă, picătura care a umplut paharul greșelilor lui Evo Morales – în prima sa legislatură reușise să se înfrunte cu Armata, Poliția și cu bisericile creștine – a fost încercarea sa grosieră de a manipula alegerile din 20 octombrie a acestui an.

Și dacă rădăcinile îndepărtate și apropiate ale dramei boliviene sunt evidente, soluția nu e evidentă deloc. Ca în atâtea alte locuri – din SUA, până în Siria -, și în Bolivia, prevalează, azi, încăpățânările exclusiviste asupra bunăvoinței.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

B 1

AMIGOS EN EL HEMISFERIO       Washington, Diana Negre

B 6Evo Morales, ex-presidente de Bolivia

Mientras la Casa Blanca está digiriendo aún la buena noticia de las elecciones británicas, que alejan a un enemigo declarado del presidente Trump y le ofrecen un aliado en Boris Johnson, el panorama en el hemisferio americano no es totalmente negativo para Estados Unidos.

Porque si probablemente estará a la greña con el nuevo gobierno argentino y no se vislumbra una caída de Nicolás Maduro en Venezuela, al menos la situación en Bolivia parece tomar otro giro.

Fuera de Bolivia, poquísimos habían oído hablar de Luis Fernando Camacho – de 40 años – antes de la caída del presidente Evo Morales. A partir de ahora este hombre acaparará la actualidad boliviana por partida doble: como candidato a la presidencia en los próximos comicios y como ya revelada eminencia gris de los conservadores del país.

B 9Luis Fernando Camacho

En realidad, el auge y la caída de Morales es solo hasta cierto punto fruto del maquiavelismo de Camacho. Porque la historia moderna de esta república es la historia de un antagonismo ininterrumpido entre las poblaciones andinas y las de las tierras bajas, cuya provincia más rica es Santa Cruz. El país cuenta con 36 etnias indígenas (en su inmensa mayoría, quechuas y aimaras) afincadas primordialmente en la cordillera y que a lo largo de la Historia han guerreado más que convivido entre ellas y solo han hecho frente común en el odio – correspondido – a los mestizos y blancos de las tierras bajas, mucho más ricos y escolarizados que ellos. ¡Santa Cruz produce un 30% del PIB boliviano! La primera presidencia de Morales puso en pie de guerra a los llaneros porque derivó la mayor parte de los beneficios de los yacimientos petrolíferos sitos en la planicie hacia los programas sociales que beneficiaban primordialmente a los andinos.

Camacho, hijo de una familia adinerada de Santa Cruz, lideró desde un principio la oposición cruceña, tanto por intereses económicos semejantes a los de otros residentes en el llano, pero también por ideología y tradición. Luis Fernando es un católico apasionado – se dice que va siempre con un rosario y una Biblia– y un conservador “por estirpe”: Su padre ya presidió el “Comité Ciudadano” (CC) de Santa Cruz, fundado en los 50 para reclamar más beneficios para la ciudad y la provincia de la extracción de crudos. En febrero de este año Luis Fernando sucedió a su padre en la presidencia del CC. En su juventud, Camacho jr. se convirtió en presidente la Unión Joven de Santa Cruz, una entidad de un ideario tan conservador que sus rivales no dudan en calificarla de ultra.

B 3

Naturalmente, en el drama boliviano hay más factores, además de la intolerancia racial y el “patriotismo patrimonial” de las ricas provincias llaneras. La política de Morales fue tan simplista en su apoyo a los indígenas, que todas las confesiones cristianas se sienten abusivamente maltratadas por el ex presidente cocalero. A este respecto es muy significativo que la presidente en funciones – la senadora Jeannine Añez – sea miembro activo de una iglesia protestante de la provincia de Beni, también en las tierras bajas de Bolivia.

Pero la gota que colmó el vaso de los errores de Morales – quien ya había logrado en su primera legislatura enfrentarse al Ejército, la Policía y las iglesias cristianas – fue su burdo intento de manipulación de las elecciones del pasado 20 de octubre.

Y si las raíces lejanas y próximas del drama boliviano son evidentes, la solución no lo es en absoluto. Cómo en tantos otros lugares – desde los EE.UU. hasta Siria -, también en Bolivia prevalecen hoy los empecinamientos excluyentes sobre la buena voluntad.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

Început agitat de campanie/Agitado inicio de campaña

17 martes Dic 2019

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

alegeri, America, Andrew Johnson, Bill Clinton, Camera Reprezentanților, Casa Albă, economie, impeachment, justiție, Monica Lewinski, politică, proces, Richard Nixon, Senatul Statelor Unite, SUA, Trump

D 8

Început agitat de campanie             Washington, Diana Negre

Campania pentru alegerile prezidențiale americane este proverbial lungă, căci durează aproape un an, din momentul în care încep alegeri primare, în ianuarie, până în ziua alegerilor, la începutul lui noiembrie.

De data aceasta, a început mai devreme, iar, în săptămâna aceasta, a întrat, din plin, în funcțiune cu „impeachment-ul” inițiat în Camera Reprezentanților.

Procedeul acesta, prevăzut în Constituție pentru a-l destitui pe un președinte înainte de a i se termina mandatul, s-a aplicat doar de patru ori, în cele două secole și jumătate, cât este istoria țării, și a obținut rezultatul dorit o singura dată când, până la urmă, nici nu s-a pus în practică, deoarece, președintele de atunci, Richard Nixon, și-a dat demisia, pentru a evita procesul.

Alte două cazuri nu s-au terminat nicicum: primul a fost Andrew Johnson, în 1868, acuzat că l-a dat afară pe Secretarul de Război, încălcând, astfel, o lege adoptată cu un an mai înainte, care stabilea că era nevoie de consensul Senatului pentru a destitui orice persoană a cărei funcție avea nevoie de sprijin senatorial. Un singur vot l-a scăpat pe Johnson de impeachment, care, însă, nu s-a mai prezentat la următoarele alegeri, pentru încă un mandat.

D 1Andrew Johnson

Mai mândru a ieșit Bill Clinton din încercările de a-l scoate de la Casa Albă, din cauza legăturii amoroase pe care a avut-o cu Monica Lewinski, o bursieră care lucra la Casa Albă, cu 27 de ani mai tânără decât el. Nici el n-a fost condamnat. „Impeachment-ul” nu a avut consecințe electorale, deoarece a avut loc la sfârșitul celui de al doilea mandat al său, ba chiar l-a făcut și mai popular printre susținătorii săi, care l-au perceput ca pe o victimă ale unor ambiții politice.

D 3Bill Clinton

D 6Monica Lewinski  și  Bil Clinton

Iar acum, vedem o a patra încercare, care, pentru moment, pare a fi sortită eșecului: „impeachment-ul” este ca un proces judiciar în care Camera Reprezentanților are o funcție asemănătoare cu cea a judecătorului de instrucție : dacă  acasta decide că există indicii de culpabilitate, duce acuzația la „judecată”, într-un tribunal format de Senatul Statelor Unite și prezidat de președintele Tribunalului Suprem.

Spre deosebite de procesele tradiționale, în acest proces, nu este vorba despre delicte comune, ci de acte pe care congresmenii și senatorii le-ar putea considera ca nepotrivite pentru un președinte, și care, deocamdată, nu sunt definite. Și tot spre deosebire de procesele obișnuite, e nevoie de un consens politic pentru a se ajunge la condamnare: două treimi din Senat trebuie să-l găsească vinovat pe președinte. Acest lucru nu s-a reușit niciodată : din cauza lipsei unui singur vot în secolul al XIX-lea și cu o marjă ceva mai mare în cazul lui Clinton, deoarece nu a existat nici măcar o majoritate simplă pentru a-l putea condamna.

Este ceva care transformă clar impeachment-ul într-un proces politic, cu toată carapacea sa judiciară și, în acest ultim caz, cel al președintelui Trump, se pare că este sortit unui dezastru pentru acuzatori: niciun republican nu sprijină această inițiativă și este posibil ca și unii democrați să se delimiteze de ea, din motive electorale: se prezintă în districte în care s-a votat pentru Trump, în 2016, și riscă să-și înfurie alegătorii.

Dar, pentru democrați, impeachment-ul a devenit inevitabil: sectorul mai progresist face, în acest sens, presiuni asupra conducătorilor partidului și cred că, neavând candidați atractivi în rândurile lor, trebuie să se folosească de orice lucru pentru a împiedica realegerea  lui Donad Trump: „dacă nu-l judecăm, este posibil să câștige din nou” spunea, vara trecută, un congresman democrat. Desigur că Partidul Democrat se gândește că își va putea ascuți cuțitele ceva mai bine atunci când va vorbi despre un „impeached president”, și crede că, în felul acesta, va putea evita ca Trump să stea la Casa Albă încă patru ani… cu toate că, deocamdată, este greu să ne imaginăm cine va putea câștiga alegerile, fără un profil atrăgător, contra unui președinte care merge pe creasta unui val de prosperitate, ce a făcut să crească veniturile, să scadă impozitele și să desființeze aproape complet șomajul.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Agitado inicio de campaña        Washington, Diana Negre

D 9

La campaña de las elecciones presidenciales norteamericanas es proverbialmente larga, pues dura casi un año, desde que comienzan las elecciones primarias en enero hasta el día de los comicios a principios de noviembre.

Esta vez ha empezado ya antes y esta semana entró en pleno funcionamiento con el “impeachment” iniciado en la Cámara de Representantes.

Este procedimiento, previsto en la Constitución para destituir a un presidente antes de que acabe su mandato, tan solo se ha aplicado en cuatro ocasiones en los dos siglos y medio de historia del país y tan solo obtuvo el resultado apetecido en la única vez en que no se puso en práctica: el presidente Richard Nixon decidió dimitir para evitar este proceso.

Los otros dos casos acabaron en nada: el primero fue Andrew Johnson, en 1868, por haber defenestrado a su Secretario de Guerra, en violación de una ley aprobada el año anterior, que requería el consenso del Senado para destituir a cualquier persona cuyo cargo exigía apoyo senatorial. Por tan solo un voto, Johnson superó el impeachment, pero no volvió a presentarse a elecciones para un segundo mandato.

D 2Andrew Johnson

Más airoso salió Bill Clinton de los intentos de sacarlo de la Casa Blanca a causa de sus amoríos con Mónica Lewinski, una becaria de la Casa Blanca, 27 más joven que él, pero tampoco fue condenado. El “impeachment” tampoco tuvo consecuencias electorales porque ocurrió al final de su segundo mandato, el máximo permitido por la Constitución, pero sí sirvió para hacerlo aún más popular entre sus seguidores que lo vieron como una víctima de las ambiciones políticas.

D 5Monica Lewinski  y Bil Clinton

D 7Hillary Clinton y Bill Clinton

Y estamos ahora en el cuarto intento, que por ahora parece abocado al fracaso: el “impeachment” es parecido a un proceso judicial en que la Cámara de Representantes tiene una función semejante a la del juez de instrucción y, si decide que hay indicios de culpabilidad, lleva su acusación a “juicio”, en un tribunal formado por el Senado de Estados Unidos y presidido por el presidente del Tibunal Supremo.

A diferencia de los juicios tradicionales, en este procedimiento no se trata de delitos comunes, sino de actos que los congresistas y senadores puedan considerar impropios de un presidente y que, por ahora, no están definidos. Y también a diferencia de los juicios ordinarios, es necesario un consenso político para lograr una condena: dos tercios del Senado han de encontrar culpable al presidente, algo que falló por un solo voto en el siglo XIX, y por un margen bastante mayor en el caso de Clinton, pues no hubo ni tan solo mayoría simple para condenarlo.

Es algo que convierte claramente el impeachment en un proceso político a pesar de su manto judicial y, en este último caso, el del presidente Trump, parece abocado a un desastre para los acusadores: ni un solo republicano apoya la iniciativa y es posible que incluso más de un demócrata se desmarque por cuestiones electorales: se presentan en distritos que votaron por Trump en 2016 y corren el riesgo de enfurecer a sus votantes.

Pero, para los demócratas el impeachmente se ha vuelto inevitable: el sector más progresista presiona a los líderes del partido en este sentido y algunos piensan que, a falta de un candidato atractivo entre sus filas, han de utilizar todas sus defensas contra una reelección de Donad Trump: “si no lo enjuiciamos, es muy posible que gane” decía este verano uno de los congresistas demócratas. Ciertamente, el Partido Demócrata piensa que podrá afilar sus cuchillos mejor cuando hable del “impeached president” y confía que, de esta forma, podrá evitar que Trump ocupe la Casa Blanca  otros cuatro años…aunque de momento es difícil imaginar quien puede ganar las elecciones sin un perfil atractivo y contra un presidente que cabalga la ola de prosperidad que ha hecho subir los ingresos, bajar los impuestos y casi eliminar el desempleo.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

COPIII SEPTUAGENARI /LOS NIÑOS SEPTUAGENARIOS

20 domingo Ene 2019

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

buget, Camera Reprezentanților, Casa Albă, Congres, Donald Trump, Nancy Pelosi, SUA, Washington, zid

nancy pelosi 1

Nancy Pelosi

COPIII SEPTUAGENARI           Washington, Diana Negre

Nancy Pelosi, lidera majorității democrate din Camera Reprezentanților, și Donald Trump, președintele SUA, sunt, probabil, personajele cele mai puternice din țară, dar, la cei peste 70  de ani împliniți ai lor, se confruntă  într-o dispută puerilă, fără ca vreun adult să fie în stare să-i controleze.

Pelosi, peste două luni, va împlini 79 de ani. Ea a vrut să-l pedepsească pe Trump pentru încăpățânarea lui de a bloca bugetul, interzicându-i accesul la Camera Reprezentanților, a cărei președintă este, unde, spre sfârșitul acestei luni, el urma să-și rostească discursul anual asupra “stării Uniunii”, un eveniment tradițional pe care îl urmărește întreaga țară, că e de bine sau e de rău.

trump 1

În mod tradițional, președinții SUA își rostesc acest discurs în Camera Inferioară, deoarece este mai încăpătoare decât amfiteatrul Senatului: senatori sunt numai 100 , în timp ce Camera Reprezentanților are 435 de membri.  În ziua în care își țin discursul, președinții au ca invitați personaje deosebite, printre care magistrații Tribunalului Suprem, iar cei câţiva metri, de la intrare, până la podium, sunt parcurși încet de tot, deoarece trebuie să dea mâna cu toţi acești invitați.

Popular sau nu, acesta este momentul de glorie din fiecare an al președinților, iar Pelosi, care se află în fruntea noii majorități democrate, în urma alegerilor din luna noiembrie a anului trecut, a văzut o excelentă ocazie de a-l pedepsi pe Trump pentru încăpățânarea sa de a construi un zid de-a lungul frontierei cu Mexicul,  pe seama bugetelor federale.

Este un dezacord pentru o sumă ridicolă, în contextul banilor publici, fiind vorba doar de  5 miliarde 600 de mii de dolari, adică, mai puțin de 0.8% din bugetul Pentagonului, și minusculă (0.2%) în cadrul bugetului total al țării, care este de 4 bilioane. Dar, chiar și această sumă ar fi negociabilă, însă, Pelosi ar acepta să se cheltuiască pentru zid doar un singur dolar și nimic mai mult.

Congresul și Casa Albă s-au paralizat reciproc, iar aprobarea bugetului se tot amână, astfel încât, nu sunt bani pentru aproximativ un sfert din funcționarii federali. Desigur aceștia își vor primi din urmă salariile, deîndată ce se va rezolva problema bugetelor, dar, pentru moment, 800.000 de persoane au salariile îngețate de aproape o lună, și jumătate dintre ele trebuie să se prezinte la lucru, deoarece e nevie să se asigure buna funcționare a instituțiilor statului.

Această situație se datorează obstinației ambelor tabere, însă, la fel ca în disputele infantile, fiecare spune că “celălalt e de vină”.

Dacă Pelosi a crezut că a găsit o modalitate de a-l umili pe Trump interzicându-i accesul în Camera Reprezentanților, nu este sigur că discursul nu va fi, totuși, rostit, până la urmă, în Senat. E posibil să nu mai fie nevoie de o sală prea mare, deoarece, aproape jumătate dintre legiuitori, cei ai Partidului Democrat vor decide, probabil, să boicoteze evenimentul.

Dar Trump, un tinerel de doar 72 de ani, în comparație cu aproape octogenara Nancy Pelosi, nu a rămas cu brațele încrucișate și a anulat voiajul internațional pe care președinta Camerei Reprezentanților, împreună cu alți șase legiuitori, plus echipa sa de funcționari, urmau să-l facă în Belgia, Egipt și Afganistan.

trump 2

Congresmenii americani obișnuiesc să facă asemenea călătorii pentru a culege informații de la fața locului asupra unor chestiuni pe care le dezbat în comitetele lor și, desigur, zboară cu avioane militare, care, pe lângă faptul că oferă o mai mare securitate, garantează și o flexibilitate care nu există în cazul transporturilor comerciale.

O idee despre cât de neplăcută a fost surpriza anulării zborului de către președinte ne-o oferă faptul că unii dintre legiuitori se aflau deja în autobuzul care urma să-i ducă la baza aeriană de la Andrews, de unde trebuia să decoleze respectivul avion militar: plecarea era prevăzută pentru orele 15.00, iar anularea zborului de către președintle Trump le-a fost anunțată la orele 14.00.

Trump nu avea cum să-i înfurie pe oamenii din propriile sale rânduri, deoarece delegația era formată numai din legiuitori ai Partidului Democrat.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

***

LOS NIÑOS SEPTUAGENARIOS            Washington, Diana Negre

trump 3

Nancy Pelosi, líder de la mayoría demócrata en la Cámara de Representantes, y Donald Trump, presidente de Estados Unidos, son probablemente los dos personajes más poderosos del país, pero, a sus más de 70 años cumplidos, están enfrentados en una disputa de carácter pueril sin que ningún adulto parezca capaz de controlarlos.

Pelosi, la representante de San Francisco que cumplirá 79 años en un par de meses, trató de castigar a Trump por su terquedad presupuestaria cerrándole el acceso a la Cámara de Representantes que ella preside, donde a finales de este mes debería pronunciar el discurso anual del “estado de la Unión”, un acontecimiento tradicional en que todo el país tiene puestos los ojos – para bien y para mal-.

Es tradicional que los presidentes pronuncien este discurso en la Cámara baja porque es mayor que el hemiciclo del Senado, toda vez que éste tan solo ha de albergar a 100 senadores, mientras que la Cámara de Representantes cuenta con 435 miembros.  El día del discurso, los presidentes invitan a personajes señalados, acuden los magistrados del Supremo y los pocos metros desde la entrada hasta el podio son de recorrido lento porque han de estrechar manos repetidamente.

trump 4

Popular o impopular, éste es el momento de gloria anual de los presidentes y Pelosi, que representa la nueva mayoría demócrata tras las elecciones de noviembre, vio una oportunidad excelente para castigar a Trump por su insistencia en construir una valla a lo largo de la frontera mejicana, aún a costa de los presupuestos federales.

Es un desacuerdo por una cantidad ridícula- en el contexto del dinero público, pues se trata de tan solo 5.6 mil millones de dólares, menos del 0.8% del presupuesto del Pentágono y aún más minúsculo (0.2%) en el presupuesto total de casi 4 billones. Incluso esta cantidad sería negociable, pero Pelosi tan solo aceptaría gastarse un dólar y ni siquiera quiere negociar cualquier otra cifra.

Paralizados mutuamente el Congreso y la Casa Blanca, el presupuesto no se aprueba y así no hay dinero apropiado para aproximadamente la cuarta parte de los funcionarios federales. No es que ninguno de ellos haya de temer por su salario, pues se les pagará con efectos retroactivos una vez resuelto el problema, pero, de momento, hay 800.000 personas con el sueldo congelado desde hace casi un mes y, todavía peor, casi la mitad ha de acudir a trabajar -sin pago – porque son “esenciales” para el funcionamiento del país.

La situación se debe al empecinamiento de ambos bandos, pero, como en las disputas infantiles, cada uno dice “es culpa del otro”.

Si Pelosi creyó encontrar una forma de humillar a Trump negándole el acceso a la Cámara, no es seguro que el discurso quede anulado porque podría pronunciarlo en el Senado. Tal vez no necesiten tanto espacio porque es muy probable que casi la mitad de los legisladores, es decir, los del Partido Demócrata, decidan boicotear el acto.

Pero Trump, un jovencito de tan solo 72 años comparado a la casi octogenaria Nancy Pelosi, no se ha quedado cruzado de brazos y ha suspendido el viaje internacional que la presidenta de la Cámara, junto con seis legisladores y su equipo de funcionarios, tenía previsto a Bélgica, Egipto y Afganistán.

nancy pelosi 2

Nancy Pelosi

Son viajes habituales de los congresistas para recabar en directo información de las cuestiones que aparecen en sus comités y normalmente vuelan en aviones militares, que además de ofrecer mayor seguridad, garantizan una flexibilidad que no existe con los transportes comerciales.

Una idea de la sorpresa originada por el veto presidencial la da que varios legisladores estaban ya sentados en el autobús que había de llevarlos a la base aérea Andrews, desde la que despegaba el avión militar que los llevaría a su destino: la salida estaba prevista para las 3 de la tarde y el aviso presidencial llegó a las 2.

Trump no corría el riesgo de provocar iras entre sus propias filas, pues la delegación estaba formada exclusivamente por legisladores del Partido Demócrata.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

DIANA

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

A pleca la timp/Marcharse a tiempo

22 domingo Abr 2018

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Bill Clinton, Casa Albă, George Bush, Paul Ryan, Ronald Reagan, SUA, Trump, Wisconsin

PAUL RYAN 1Paul Ryan

A pleca la timp               Washington, Diana Negre

La un an și jumătate de la niște alegeri în care republicanii au câștigat președinția, Congresul și guvernele statale, partidul  pare a se afla, acum, în retragere, iar conducătorii săi, într-o atitudine de „scape cine poate”,  în timp ce democrații par a fi  înflăcărați, motivați și optimiști, cu speranța că vor recupera majoritățile legislative, anul viitor, și vor face ca președinția să fie un calvar pentru Donald Trump.

Poate semnul cel mai semnificativ al acestor vremuri noi este hotărârea președintelui Camerei, republicanul Paul Ryan, să renunțe și să părăsească viața politică. Ryan, deputat din partea statului Wisconsin și președinte al Camerei Reprezentanților de mai mulți ani, a anunțat, de curând, că nu se va mai prezenta, în luna noiembrie a acestui an, pentru a fi reales, gest prin care nu numai că renunță la fotoliul său de deputat, dar și la unul dintre posturile cele mai importante din guvernul SUA.

Motivele invocate de Ryan sunt în legătură cu familia sa. Probabil, sunt adevărate, și anume că: pe fiii săi adolescenți de abia că îi vede la sfârșit de săptămână, iar acum, este ultima ocazie de a sta tot timpul cu ei, deoarece, în curând, vor pleca la universități. Însă, mulți se îndoiesc că aceasta ar fi unica rațiune a retragerii sale.

PAUL RYAN 5Paul Ryan, soția sa Janna și fiii și fiica sa: Samuel, Elizabeth și Charles

De când Donald Trump a devenit candidat republican, dar, mai ales, de când a câștigat alegerile, Ryan a fost nevoit să strângă velele și să-și înlocuiască criticile contra lui Trump cu o necesară colaborare, atât pentru supraviețuirea partidului, cât și pentru ca țara să fie guvernabilă.

În ultimii ani, Ryan a trebuit să renunțe și la câteva dintre visele sale: mai întâi, la vicepreședinție, atunci când Mitt Rommey a pierdut alegerile. Acesta îi promisese funcția de vicepreședinde, în caz de victorie. Și mai greu a renunțat la angajamentele sale, unul după altul. Marele său obiectiv politic a fost să asaneze bugetul statului, care se apropie periculos de o îndatorare, care-i amenință stabilitatea financiară.

Problemele lui Ryan sunt simptomatice pentru ceea ce li se întâmplă și altor colegi de ai săi republicani, care și-au pierdut speranța de a înfăptui schimbări în chestiuni importante: asigurările medicale sau finanțarea subvențiilor sociale, care tot măresc datoria, fără să existe alte venituri pentru a fi compensate.

În aceste ultime luni, unii dintre ei chiar au anunțat că se retrag din politică și nu se vor mai prezenta la alegeri.

PAUL RYAN 3Paul Ryan

Mult mai grav pentru republicani ar fi ca agenda lor de guvernare să fie total înlăturată, dacă – și aceasta este foarte posibil – în noiembrie, cel puțin în Camera inferioară, dacă nu și în Senat, își vor pierde majoritatea parlamentară.

Este o agendă plină de promisiuni ambițioase, cum ar fi reducerea impozitelor, controlul asupra modului în care se cheltuiesc banii publici, asanarea bugetului, reducerea deficitului, îmbunătățirea calității învățământului, oferind mai multe opțiuni școlilor private. A le pune în practică este, oricum, foarte geu din cauza rezistenței pe care le-o opun democrații, cu toate că sunt minoritari, însă, vor deveni un blestem dacă vor controla Congresul, cu toate că la Casa Albă va rămâne un republican.

Alternanța la putere este un lucru obișnuit în SUA, însă, și mai des se întâmplă ca partidul președintelui, acum cel republican, să piardă voturi la primele alegeri din mandatul său. Așa au pățit președintele Obama, mult mai înainte, Bill Clinton, George Bush, precum și foarte popularul Ronald Reagan.

Neobișnuită este încleștarea momentului, hotărârea democraților de a-i tăia aripile președintelui și chiar de a-l da afară de la Casa Albă, prin procedeul denumit „impeachment”. Este greu de înfăptuit, dar, dacă Trump are deja dureri de cap cu rezistența de care s-a izbit în mandatul său, nu e greu să ne imaginăm cât de mult se va înrăutăți situația, dacă va avea și un Congres potrivnic.

În rândurile democraților mulți își freacă mâinile și savurează deja momentul când îl vor putea tortura politic pe un președinte pe care nu l-au acceptat niciodată.

Însă, este prematur pentru ei să clameze victorie: panorama politică americană actuală nu a mai avut asemenea precedente și s-ar putea întâmpla ca, în ciuda tuturor greutăților, erorilor și vulgarității lui Donald Trump, valul de prosperitate economică să determine ceea ce acum pare a fi imposibil, adică să mențină majoritățile republicane și să asigure că Trump va avea mâinile mai mult sau mai puțin libere până în luna ianuarie a anului 2022.

PAUL RYAN 4Paul Ryan

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

***

PAUL RYAN 2

Marcharse a tiempo                                                            Washington, Diana Negre

Al año y medio de unas elecciones en que los republicanos arrasaron con la presidencia, el Congreso y los gobiernos estatales, el partido parece ahora en retirada y sus líderes en una actitud de “sálvese quien pueda”, mientras los demócratas aparecen enardecidos, motivados y optimistas, con la esperanza de recuperar, el próximo año, las mayorías legislativas y convertir en un calvario la presidencia de Donald Trump.

Quizá el signo más significativo de estos nuevos tiempos sea la decisión del presidente de la Cámara, el republicano Paul Ryan, de tirar la toalla y retirarse de la vida política. Ryan, diputado del estado de Wisconsin y presidente de la Cámara de Representantes desde hace varios años, anunció, esta semana, que no se presentaría a reelección, el próximo mes de noviembre, con lo cual no sólo renuncia a su escaño, sino a uno de los cargos de más poder en el Gobierno de Estados Unidos.

Los motivos aducidos por Ryan son familiares y probablemente ciertos, es decir, que sus hijos adolescentes tan sólo le ven los fines de semana y esta es la última oportunidad de vivir a tiempo completo con ellos, antes de que se marchen a la universidad, pero, muchos dudan de que sea la única razón.

Desde que Donald Trump se convirtió en el candidato republicano y, más aún desde que ganó las elecciones, Ryan ha tenido que plegar velas y cambiar sus críticas contra Trump por la colaboración necesaria, tanto para la supervivencia del partido, como para la gobernabilidad del país.

Pero, en estos últimos años, Ryan también ha tenido que renunciar a varios de sus sueños: primero a la vicepresidencia, cuando perdió las elecciones el candidato republicano Mitt Romney, quien le había designado como su vicepresidente en caso de ganar. Todavía más renuncia fueron los compromisos, uno tras otro, en su gran objetivo político, que era sanear el presupuesto del país, que se acerca peligrosamente a un endeudamiento que amenaza su estabilidad financiera.

Los problemas de Ryan, además, son sintomáticos de lo que les ocurre a otros correligionarios republicanos que han perdido las esperanzas de lograr cambios en cuestiones que les importan tanto como el seguro médico o la financiación de los subsidios sociales, que elevan la deuda sin que haya otros ingresos para compensarlos.  En estos últimos meses, varios de ellos también anunciaron que se retiran de la política y no se presentarán a reelección.

Todavía más grave para los republicanos es que su agenda de gobierno puede quedar totalmente eliminada si, como es muy posible, pierden la mayoría parlamentaria, el próximo noviembre, por lo menos en la Cámara baja y, tal vez, incluso en el Senado.

Es una agenda de promesas ambiciosas como reducir los impuestos, controlar el gasto público, sanear el presupuesto, reducir el déficit, mejorar la calidad educativa dando más opciones para escuelas privadas. Ponerlas en práctica es difícil en cualquier caso por la resistencia de los demócratas, a pesar de que están en minoría, pero se convertirían en anatema con un Congreso controlado por los demócratas, por mucho que la Casa Blanca esté en manos republicanas.

PAUL RYAN 6Paul Ryan y sus hijos

La alternancia de poder es habitual aquí y todavía es más frecuente que el partido del presidente, en este caso el republicano, pierda votos en las primeras elecciones de su mandato. Es algo que le ocurrió al presidente Obama o mucho antes a Bill Clinton, o a George Bush o incluso al muy popular Ronald Reagan.

Lo que ya no es habitual es el encono del momento y la determinación de los demócratas de cortarle las alas al presidente e incluso de echarlo de la Casa Blanca, por el procedimiento llamado “impeachment”. Es algo difícil de conseguir, pero, si Trump ya tiene dolores de cabeza con la resistencia que ha encontrado a su mandato, no cuesta mucho imaginar que la situación empeoraría mucho si tiene el Congreso en contra suya.

En las filas demócratas es evidente que muchos se están frotando las manos y paladean ya el momento en que pueden torturar políticamente a un presidente que nunca han aceptado. Pero, sería prematuro para ellos cantar victoria: el panorama político norteamericano de hoy tiene pocos precedentes y podría ocurrir que, a pesar de todas las dificultades, los errores y la vulgaridad de Donald Trump, la ola de bonanza económica consiga lo que hoy parece casi imposible, que es mantener las mayorías republicanas y garantizar que Trump tendrá las manos más o menos libres hasta enero de 2022.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

DIANA

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

Doi și cu doi/Dos y dos

18 domingo Feb 2018

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

America, baby boomer, Casa Albă, Casa Blanca, Donald Trump, imigranți

TRUMP 3Doi și cu doi                                   Washington, Diana Negre

Pe măsură ce trece timpul cu Donald Trump la Casa Albă, care încă se bucură de sprijinul republican în ambele camere ale Congresului, devine din ce în ce mai clar că nici retorica președintelui, nici promisiunile adepților săi nu pot să schimbe rezultatul unei operații de adunare pe care toți copiii o învață în școala primară: 2 + 2 continuă să facă 4, oricât s-ar strădui să obțină altceva voința politică a momentului.

După un an întreg de când se află la Casa Albă, aceasta este o realitate care începe să-i deranjeze chiar și pe trumpienii cei mai fideli, care, de acum, își exprimă îndoielile în comentarii pe care le fac la diferite televiziuni care obișnuiau să-l apere pe Trump până în pânzele albe. Cu toate că încă îl sprijină, nu-și ascund decepția față de o realitate care nu le place.

Este vorba de probleme pe care nicio retorică nu le poate acoperi, deoarece se reflectă în cifrele bugetului național propus de Casa Albă și care nu îndeplinesc, nici de departe, promisiunile pe care le-a făcut Trump în timpul campaniei sale electorale.

În campania electorală, în fața a mii de oameni care îl ascultau extaziați, Trump a amintit ceea ce a fost lozinca sa în ramura industrială a construcțiilor, unde și-a câștigat averea de milioane de dolari: să predai lucrarea înainte de termen și cu costuri mai mici decât cele prevăzute inițial.

Însă, lucrarea președintelui se pare că nu mai ascultă de această lozincă, iar bugetul nu numai că nu reduce deficitul public – așa cum a promis președintele –  dar, chiar îl sporește. Și nici nu oprește creșterea datoriei naționale, căci o aproprie periculos de limita pe care Trump însuși o consideră a fi începutul sfârșitului economiei americane: a ajuns la 20 de bilioane de dolari, iar Trump consideră că prăpastia este la 24 de bilioane.

E ușor să înțelegem ce a dus la această situație: Trump, care toată viața sa s-a aflat mai aproape de democrați, decât de republicani, nu a propus reduceri ale cheltuielilor sociale care, în ziua de azi, sunt responsabile pentru două treimi din buget, în schimb, a sprijinit o reformă fiscală care taie impozite.

Concepția președintelui este că, cu toate că impozitele sunt mai mici, colectarea lor va aduce mai mulți bani, datorită avântului pe care îl vor produce reducerile fiscale în economie. Dar, așteptatul avânt, așteptata creștere este… doar „așteptată”, căci proiecțiile se fac pe baza unor cifre reale.

De aceea, unii dintre cei mai mari susținători ai săi au început să nu-și mai ascundă decepțiile, doarece Trump nu vine cu un plan pentru a reduce pensiile sau serviciile medicale pentru pensionari sau săraci. De fapt, Trump se află într-un loc plin de amărăciune: pe de o parte, partizanii săi sunt decepționați, iar, pe de alta, opoziția nu încetează să-i condamne  propunerile, pe care le consideră nemilioase. Un exemplu este propunerea sa de a-i obliga să muncească pe cei care beneficiază de ajutoare sociale și sunt sănătoși, apți de muncă. O altă propunere sunt reducerile fiscale: dacă Trump vede în întreprinderi și în oamenii bogați motorul creșterii, pentru progresiști, aceștia sunt sursa inepuizabilă a impozitelor pentru a putea plăti prestațiile sociale.

La fel se întâmplă și cu problema imigranților, care, cu toate că are o componentă economică importantă, cei mai pasionați o văd ca pe o chestiune exclusiv socială. Ultraconservatorii văd în masa imigranților un fel de cancer care afectează supraviețuirea societății americane, în timp ce, cei mai progresiști văd doar rasism printre cei care vor să controleze frontierele.

IMIGRANTI

Adevărul este că o creștere economică de peste 3% , pe care o promite Trump, cu greu se va putea realiza în condițiile actuale: este posibil ca în următoarele luni să depășească 3% sau chiar să se apropie de 4%, grație repatrierilor de capitaluri ale unor întreprinderi americane din străinătate și stimulării imediate a reformei fiscale, dar, în SUA, ca în orice altă țară, creșterea economică merge mână în mână cu creșterea populației și, la fel ca în Europa Occidentală, populația activă scade, dacă nu există imigrație.

La ora actuală, „baby boomer-ii”, adică cei care s-au născut după cel de al Doilea Război Mondial, au început să se pensioneze, reducându-se astfel populația activă. Probabilitatea ca milioanele de americani apți de muncă să se întoarcă pe piața muncii este foarte mică, după cum nici automatizarea nu va putea compensa, prin creșterea productivității, lipsa muncitorilor.

BABY BOOMERS

Dar, se pare că sprijinitorii lui Trump nu sunt în stare să înțeleagă acest lucru, până într-atât, încât legiuitorii se tem să aprobe legi pentru a normaliza situația imigranților ilegali, care au sosit în țară când erau copii și care se bucură de simpatía tuturor: când se pune problema de a alege între cruzimea de a-i expulza pe acești tineri sau riscul de a-și pierde fotoliul de congresman, se pare că fotoliul este mai important.

TRUMP 1

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parc

ial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

***

IMIGRANTI 2

Dos y dos                           Washington, Diana Negre

A medida que avanza la presidencia de Donald Trump, quien tiene además el apoyo republicano de las dos cámaras del Congreso, queda más y más de manifiesto que ni la retórica del presidente, ni las promesas de sus seguidores pueden cambiar el resultado de la suma que todos los niños aprenden en la escuela elemental: 2 y 2 siguen siendo 4, por mucho que se empeñen en obtener lo contrario las voluntades políticas del momento.

Después de un año largo de ocupar la Casa Blanca, es una realidad que empieza a molestar incluso a los trumpistas más fieles, que comienzan a expresar sus dudas en los comentarios de los programas de televisión que hasta ahora han defendido a ultranza a Trump. Aunque todavía le apoyan claramente, no disimulan su decepción ante realidades que no les gustan.

Se trata de problemas que ninguna retórica puede superar, pues se reflejan en los números del presupuesto nacional propuesto por la Casa Blanca y que no cumple ni de lejos con las promesas que Trump hizo durante su campaña.

Durante la campaña electoral, ante miles de seguidores que lo escuchaban extasiados, Trump recordó lo que era su lema en la industria de la construcción en que amasó sus millones: entregar la obra antes de la fecha prevista y a un costo más bajo del presupuesto.

Pero, la obra presidencial no parece plegarse a estas normas y el presupuesto no sólo no recorta el déficit público – tal como había prometido hacer- sino que lo aumenta. Tampoco pone coto al crecimiento de la deuda nacional, sino que la acerca peligrosamente al límite que el propio Trump considera como el principio del fin de la economía norteamericana: está hoy en 20 billones de dólares y Trump considera que el precipicio está en 24 billones.

No cuesta entender el por qué de la situación: Trump, que ha estado toda su vida más cerca de las causas demócratas que las republicanas, no propuso recortes en los gastos sociales que hoy en día son responsables de los dos tercios del presupuesto, pero en cambio apoyó una reforma fiscal que recorta los impuestos.

La teoría del presidente es que, si bien los impuestos son más bajos, la recaudación será mayor por el ímpetu que los recortes fiscales han de dar a la economía. Pero, el esperado aumento en el crecimiento es… eso, “esperado” y las proyecciones se hacen sobre cifras reales.

Por esto, algunos de sus partidarios más acérrimos no ocultan su decepción al ver que no ofrece un plan para recortar las pensiones o los servicios médicos a los jubilados o a los pobres. En realidad, Trump se halla en un lugar amargo: por una parte, sus seguidores están decepcionados, pero, al mismo tiempo, la oposición no para de condenar sus propuestas que considera desalmadas. Un ejemplo es su propuesta de obligar a trabajar a los beneficiarios de ayudas sociales que gozan de buena salud. Otra son los recortes fiscales: si Trump ve a las empresas y a las personas adineradas como motores de crecimiento, para los progresistas son la fuente inagotable de impuestos para pagar las prestaciones sociales.

DREAMERS

Otro tanto ocurre con la cuestión migratoria que, si bien tiene un importante componente económico, los más apasionados la ven exclusivamente como una cuestión social. Los ultraconservadores ven en la masa de emigrantes algo así como un cáncer que afecta la supervivencia de la sociedad norteamericana, mientras que los más progresistas sólo ven racismo entre quienes quieren controlar las fronteras.

Lo cierto es que el crecimiento económico de más del 3% que Trump promete, difícilmente puede alcanzarse en las circunstancias actuales: es posible que en los próximos meses supere el 3% o incluso se aproxime al 4%, gracias a las repatriaciones de capital de empresas norteamericanas en el extranjero y al estímulo inmediato a la reforma fiscal,  pero, en Estados Unidos, como en cualquier otro lugar, el crecimiento económico va de la mano del demográfico y, al igual que en la Europa Occidental, la población activa va en descenso si no hay inmigración.

En estos momentos, la generación de los “baby boomers”, es decir de los que nacieron después de las Segunda Guerra Mundial, ha empezado a jubilarse y con ello se reduce la población activa. La probabilidad de que millones de norteamericanos capaces de trabajar vuelvan al mundo laboral es pequeña, como lo es que la automación compense, con un aumento de productividad, la falta de trabajadores.

BOOMERS

Pero, los seguidores de Trump no parecen capaces de entenderlo, hasta el punto de que los legisladores temen aprobar leyes para normalizar la situación de los inmigrantes ilegales que llegaron al país de niños y que gozan de la simpatía general: a la hora de escoger entre la crueldad de deportar a estos jóvenes o el riesgo de perder el escaño, parece que el escaño vale más.

TRUMP 2

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

DIANA

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

Casa nemăturată/La casa sin barrer

13 martes Feb 2018

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Apple, Casa Albă, EEUU, SUA, Trump

TRUMP 1

Casa nemăturată                                   Washington, Diana Negre

Într-o atmosferă politică dominată de învrăjbiri și resentimente, economia americană merge foarte bine: salariile cresc, șomajul scade, indicii de creștere urcă și – deocamdată – bursele bat recorduri.

Situația s-a îmbunătățit de când a sosit Donald Trump la Casa Albă, dar, acest mers favorabil a început din vremea predecesorului său, Barak Obama, cu toate că, în prezent, s-a accelerat.

Există dezacorduri în privința interpretării acestor îmbunătățiri în funcție de prisma prin care sunt privite de democrați sau republicani: se culeg, acum, roadele a ceea ce a semănat Obama, sau este o consecință a ceea ce s-a întâmplat în noua etapă în care domină republicanii?

Desigur, reacția întreprinderilor la reforma fiscală a fost spectaculoasă, cu prime generoase pentru angajați și planuri de extindere, dar, pentru moment, americanii nu-i atribuie lui Trump aceste beneficii. Și, evident, reforma fiscală este o lege care, ca orice lege, a fost dată de Congres și nu de Casa Albă, dar, la fel de adevărat este că, în cazul acesta, Trump s-a folosit de „amvon” pentru a îndemna opinia publică să fie în favoarea noii legi, lucru pe care nu l-a făcut cu reforma asigurărilor medicale, care a sfârșit într-un eșec.

Cu atât mai mult, cu cât reforma fiscală, ale cărei rezultate nu se pot culege încă, deoarece de abia a intrat în vigoare, beneficiază de un impuls care i se datorează clar lui Trump, în sensul că se desființează norme. În timpul campaniei electorale, a promis că va desființa câte două norme vechi la fiecare normă nouă care va intra în vigoare, dar, realitatea a depășit cu mult promisiunea, căci, pentru moment, proporția este de 24 la 1.

Pentru o țară care publică tot timpul liste comparative cu piedici pe care le întâmpină întreprinzătorii în diferite locuri din lume, și a cărei filosofie oficială este să permită la maximum manifestarea inițiativei private, este dureros să se vadă cum tocmai ea a rămas codașă în materie de libertate economică: de pe locul al cincilea în lume, pe care îl ocupa la începutul secolului, a trecul pe locul al 17-lea, din cauza piedicilor birocratice.

Chiar dacă lui Trump i se datorează avântul economic sau dacă acesta se înscrie în ciclurile obișnuite de creștere și contracție, adevărul este că datele sunt foarte pozitive: șomajul este de 4%, cu un punct sub nivelul de la care economiștii consideră că folosirea mâinii de lucru este deplină; întreprinderile măresc salariile și se întrec în a angaja muncitori; iar inflația este atât de moderată, încât salariile nu pierd din puterea de cumpărare.

Dar, atâta frumusețe iși are totuși dificultățile ei, care, în acest caz, sunt o repetare a unei probleme pe care America o are de sute de ani: lipsa mâinii de lucru. În prezent, patronii au atâta nevoie de personal, încât au ajuns să dea prime angajaților care găsesc oameni care să ocupe locurile rămase goale; pun anunțuri în localurile de vânzări pentru public: „Nu ați vrea să lucrați în întreprinderea noastră?”, în timp ce, în zonele afectate de dezastre naturale, cum sunt uraganele sau incendiile, cu foarte mare greutate găsesc muncitori care să reconstruiască instalații publice și case.

La toate acestea, președintele Trump și cei care se opun imigrării continuă să încerce să reducă numărul muncitorilor străini  și deja au reușit să taie din numărul permiselor de muncă pentru imigranți, oricât de mult ar solicita întreprinderile să fie importați muncitori, pentru a-și putea mări producția și clientela.  Și urmează să vedem cum va rezolva situația  Apple, care speră să creeze 20.000 de locuri de muncă prin repatrierea a 250 de miliarde de $, beneficii acumulate în străinătate.

Apple en EEUU

De ani buni, exploatările agricole sau zonele de pescuit suferă consecințele acestei lipse, care, acum, se pare că s-a extins în toate sectoarele. Trump savurează faptul că reformele „sale” au generat atât de mult optimism printre întreprinzători, încât cresc salariile pentru a împărți banii care se economisesc în impozite. Și desigur, întreprinderi ca „Walmart”, cel mai mare vânzător cu amănuntul  din țară, a crescut salariul minim de la 9 la 11 $ pe oră, dar, este posibil ca măsura să fie o motivație și mai mare pentru a-și păstra lucrătorii și pentru a atrage în plus alții.

Organizațiile care se opun imigrării susțin că problema nu există și că unica rațiune care ar explica lipsa mâinii de lucru sunt salariile mici, puțin atrăgătoare pentru americani, care preferă să stea acasă, în loc să se întrece pentru obține niște salarii dorite doar de străini. La rândul lor, întreprinzătorii dau asigurări că, practic, este imposibil să–i atragă pe americani spre anumite munci, pe cât de grele, pe atât de lipsite de posibilități de promovare.

Dezbaterea se aseamănă cu cea a oului și a găinii, dar, în timp ce diferite grupuri își apără pozițiile, casa economiei americane n-a mai fost de mult măturată, cu fabrici care nu pot să producă cât ar putea să vândă, și întreprinderi care renunță să mai crească, din lipsă de personal.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

***

TRUMP 2

La casa sin barrer                              Washington, Diana Negre

En medio de un ambiente político dominado por divisiones y resentimientos, la economía norteamericana va viento en popa: los salarios suben, el paro baja, los índices de crecimiento aumentan y – por ahora – las bolsas van batiendo records.

La situación ha mejorado desde que Donald Trump llegó a la Casa Blanca, pero la marcha favorable había empezado ya con su predecesor Barak Obama, aunque en estos momentos se ha acelerado.

Hay desacuerdo a la hora de interpretar estas mejoras y corresponden al cristal con que lo miran demócratas o republicanos: ¿están ahora recogiendo los frutos de lo que sembró Obama, o es una reacción a lo ocurrido en la nueva etapa de dominio republicano?

Ciertamente, la reacción empresarial a la reforma fiscal ha sido espectacular, con generosos bonos entregados a sus empleados y planes de ampliación, pero, de momento, el público norteamericano no atribuye estos beneficios a Trump. Y ciertamente, la reforma fiscal es una ley que, como todas, corresponde al Congreso y no a la Casa Blanca, pero también es cierto que, en este caso, Trump utilizó el “púlpito” para jalear la opinión pública en favor de la nueva ley, algo que no hizo en la fracasada reforma del seguro médico.

Tanto o más que en la reforma fiscal, cuyos frutos todavía no se pueden recoger porque apenas está entrando en vigor, hay un impulso debido claramente a Trump, que consiste en eliminar normativas. En campaña prometió acabar con dos normas por cada una que entraba en vigor, pero la realidad ha superado de lejos estas promesas y de momento la proporción es de 24 a 1.

Para un país que divulga constantemente listas comparativas de las trabas que los empresarios encuentran en diversos lugares del mundo, y cuya filosofía oficial es permitir al máximo la iniciativa privada, es doloroso ver cómo se ha ido quedando a la zaga en libertad económica: del quinto lugar del mundo a principios de siglo, ha pasado al puesto 17º a causa de las cortapisas burocráticas.

Tanto si Trump ha impulsado la bonanza económica, como si corresponde a los ciclos habituales de crecimiento y contracción, lo cierto es que los datos son muy positivos: el paro está en el 4%, un punto por debajo de lo que los economistas consideran en la práctica pleno empleo; las empresas van aumentando los sueldos y compiten por contratar trabajadores; y la inflación es tan moderada que los sueldos no pierden poder adquisitivo.

Pero tanta belleza tiene sus dificultades también que, en este caso, son una repetición de un problema secular norteamericano: la escasez de mano de obra. Hoy en día, los patronos van tan faltos de personal que incluso dan primas a los empleados que les consiguen a alguien para llenar vacantes; ponen avisos en los locales de venta al público “¿no quisiera usted trabajar en nuestra empresa?”, mientras que lugares afectados por desgracias naturales como huracanes o incendios, tienen dificultades para conseguir obreros que reconstruyan casas e instalaciones públicas.

A todo esto, el presidente Trump y los que se oponen a la inmigración, siguen tratando de reducir el número de trabajadores extranjeros y ya han conseguido recortar los permisos de trabajo para inmigrantes, por mucho que las empresas clamen por importar gente que les permita aumentar su producción y clientela. Y habrá que ver como resuelve la situación Apple, que espera crear 20.000 puestos de trabajo con la repatriación de 250.000 millones de $ en beneficios acumulados en el extranjero.

Tienda de AppleTienda de Apple

Hace ya años que las explotaciones agrícolas o zonas pesqueras sufren las consecuencias de esta escasez, que ahora parece haberse extendido a todos los ámbitos. Trump celebra que “sus” reformas hayan generado tanto optimismo entre los empresarios que ahora suben los sueldos para repartirse el dinero que se ahorran en impuestos. Y ciertamente, empresas como” Walmart”, el mayor detallista del país, ha subido el sueldo mínimo de 9 a 11 $ por hora, pero es probable que estén tanto o más motivados por la necesidad de retener a sus empleados y atraer a otros.

Trabajadores agrícolas extranjeros en EEUUTrabajadores agrícolas extranjeros en EEUU

Las organizaciones anti-inmigración aseguran que el problema no existe, que la única razón por la falta de mano de obra es que los salarios son insuficientes para atraer a los norteamericanos que prefieren quedarse en su casa en vez de competir con los sueldos que resultan atractivos para los extranjeros. Por su parte, los empresarios aseguran que es prácticamente imposible atraer a norteamericanos a ciertos tipos de trabajo que ofrecen pocas probabilidades de ascenso y garantizan una jornada dura.

El debate se parece al del huevo y la gallina, pero mientras los diferentes grupos defienden sus posiciones, la casa de la economía norteamericana está sin barrer, con fábricas que no pueden producir lo que podrían vender y empresas que renuncian a crecer por falta de personal.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

DIANA

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

Colacul de salvare a lui Trump/El salvavidas de Trump

27 domingo Ago 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Casa Albă, Charlottesville, Donald Trump, EEUU, Maria Chapelle-Nadal, SUA

TRUMP 1

Colacul de salvare a lui Trump                 Washington, Diana Negre

Pentru președintele Trump, ultimele două săptămâni au fost o perioadă mult mai agitată decât de obicei, și dacă e să ne luăm după tot ce transmit despre activitățile prezidențiale marile mijloace tradiționale americane de informare în masă, ar trebui să ne gândim că președintele e deja cu un picior afară din Casa Albă, iar președinția sa se află pe marginea prăpastiei.

Declarațiile sale în urma tulburărilor din Charlottesville, statul Virginia, au fost interpretate ca un sprijin dat grupurilor neonaziste; hotărârea de a întări prezența militară americană în Afganistan a fost criticată, deoarece nu oferea detalii, sau respinsă ca inutilă; discursul  rostit în Arizona, în care își acuza niște rivali politici, laudele aduse unui fost polițist condamnat pentru abuz de putere, sau criticile formulate împotriva a doi senatori din propriul său partid au umplut comentariile cu condamnări și chiar cu avertismente, conform cărora capul președintelui nu ar mai funcționa prea bine.

Charlottesville 1Protestatari rasiști în  Charlottesville

Ceea ce ar vrea mulți dintre rivalii săi politici – lucru pe care l-au vrut chiar din ziua alegerilor – este pur și simplu să scape de el. Nu au acceptat niciodată rezultatul alegerilor, iar acum, sunt încredințați că mandatul i se va sfârși înainte de termen, fie prin incriminarea specială cunoscută sub numele de „impeachment”, pentru președinții acuzați de „delicte grave”, fie pentru că va arunca el însuși ștergarul, pentru a scăpa de hărțuirea și batjocura la care este supus. Ba chiar sunt unii, cum este congresswoman-a din statul Missouri, Maria Chapelle-Nadal, care, în fața perspectivei ca niciuna din cele două posibilități să nu se materializeze, pe pagina ei de Facebook  afirmă: „sper ca Trump să fie asasinat”.

Maria Chapelle-Nadal 1Maria Chapelle-Nadal

Dacă disprețul și chiar ura față de Trump domină în centrele cosmopolite din țară, cum sunt orașele de pe coastele atlantică și pacifică și unele din interiorul țării, pe lângă organizațiile progresiste cum sunt asociațiile oamenilor de culoare sau sindicatele, această atitudine contrastează totuși cu cea a susținătorilor președintelui, care încă se mai așteaptă la minuni din partea sa, se bucură că există o voce care vorbește în numele lor și vin cu entuziasm să-l aplaude de fiecare dată când există întruniri publice.

Pozițiile divergente care corespund, mai mult sau mai puțin, celor două mari partide politice și repartiției lor în teritoriu, nu sunt noi. Dar, situația s-a acutizat cu un Trump care a știut să articuleze nemulțumirea unor mari sectoare ale populației care deplâng atât consecințele gestiunii lui Barak Obama, pe care îl consideră responsabil pentru că a impus niște parametri social-culturali pe placul elitelor progresiste, precum și crescânda inegalitate economică, și compară abundența elitelor din orașele situate pe coastele de est și de vest cu lipsa oricărui orizont pentru muncitori și pentru localitățile din interiorul țării.

Este o perspectivă limitată în care nu se încadrează și locuitorii principalelor orașe din California, sau din centrele universitare cum este Boston, sau din marea aglomerare urbană a New York-ului, și cu atât mai puțin cei din oaza de privilegii și putere care este Washington. În aceste ultime două orașe stau marea majoritate a corespondenților de presă străini, care, desigur, informează despre ceea ce văd și trăiesc pe viu, deci, pentru restul țărilor de pe glob sosește o imaginea SUA care prezintă doar o parte a țării.  Și nu este tocmai partea care l-a adus pe Donald Trump la Casa Albă.

În fața acestei opoziții, Trump are, totuși, un colac de salvare, care este sprijinul popular total, aproape sinucigaș, al anumitor sectoare ale populației: dacă printre democrați există convingerea că negrii și imigranții sunt discriminați, conservatorii cred că cei discriminați sunt albii și cei care profesează diferite confesiuni creștine…, iar Trump tocmai pe aceștia îi apără !

Este un avantaj indiscutabil: lăsând la o parte întrebarea cine are dreptate, albii sunt mult mai numeroși (70%) decât negrii (12%) sau hispanicii (18%).

Cu religia se întâmplă la fel : diferitele religii creștine depășesc procentajul de 70%, dintre care, grupul cel mai mare (25,4%) îl formează „evangheliștii”, care sunt cei mai habotnici și, în general, cu o agendă politică foarte conservatoare.

O dovadă a motivelor pe care le au adepții lui Trump pentru a-l sprijini, este că 47% din țară (aproape de procentajul celor care au votat în favoarea lui) crede că mijloacele de informare sunt împotriva președintelui și generează informații potrivnice.  Pentru a putea face o comparație, să spunem că, atunci când a fost președinte Obama, 48% din populație credea că ziarele și televiziunile îl favorizau.

O altă mostră este reacția la sentința judiciară împotriva „sheriff-ului” Joe Arpaio, un om de 85 de ani, care, până anul trecut, lucra în comitatul Maricopa, din statul Arizona, și nu și-a lăsat postul pentru că s-ar fi pensionat, ci pentru că nu a mai fost reales, atunci când tribunalele l-au condamnat pentru abuz de putere în eforturile lui de a curma imigrarea ilegală. Arpaio este cunoscut și prin satele din Mexic ca un personaj odios, în schimb, este văzut ca un erou de cei care vor să închidă frontierele și care continuă să strige „ridică zidul”, de îndată ce îl văd pe Trump.

JOE ARPAIO 2

Joe Arpaio

La toate acestea se adaugă o redresare economică în zonele care au avut de suferit de pe urma restricțiilor impuse, pentru a proteja mediul înconjurător, de echipa Obama: producția de cărbune și petrol. Astfel, Virginia de Vest, care are, acum, o producție mai mare de cărbune, datorită politicii lui Trump, și Texas, care produce și rafinează țiței, au avut, în primul trimestru al acestui an, o creștere al PNB de 3,9% și respectiv 3% , față de 1,2%, cât a fost în celelalte state ale țării.

Și astfel, în timp ce unii experți îl consideră ignorant, iar alții, nebun, Trump se aferează de un colac de salvare format din sprijinul entuziast al sprijinitorilor săi și din redresarea economică.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

***

TRUMP 2

El salvavidas de Trump                 Washington, Diana Negre

Las dos últimas semanas han sido para el presidente Trump un tiempo más agitado que de costumbre y si nos enteramos de sus actividades por los grandes medios informativos tradicionales norteamericanos, habría que pensar que tiene un pie ya fuera de la Casa Blanca y su presidencia está al borde del precipicio.

Sus declaraciones después de los disturbios de Charlottesville, en Virginia, han sido interpretadas como apoyo a grupos neonazis; la decisión de reforzar la presencia militar en Afganistán ha sido criticada por no dar detalles o descartada como inútil; el discurso en Arizona acusando a sus rivales políticos e incluso alabando a un ex policía condenado por abuso de poder, o las críticas a dos senadores de su propio partido, han llenado los comentarios de condenas e incluso de advertencias de que su cabeza no funciona demasiado bien.

Charlottesville 2Manifestación anti-racista en Charlottesville

Lo que desean muchos de sus rivales políticos, desde el mismo día de las elecciones, es simplemente librarse de él. Nunca aceptaron el resultado de las urnas y ahora confían en que su mandato acabará prematuramente, ya sea por la vía del encausamiento especial conocido como “impeachment” para los presidentes acusados de “delitos graves”, o porque tirará la toalla para librarse del acoso y las burlas a que es sometido. Hay quien incluso, como la congresista del estado de Missouri, Maria Chapelle-Nadal, ante la perspectiva de que ninguna de estas posibilidades se materialice, ha expresado en su página de Facebook “espero que asesinen a Trump”.

Maria Chapelle-Nadal 2Maria Chapelle-Nadal

Si el desprecio y hasta el odio a Trump dominan en los centros cosmopolitas del país, como son las ciudades de las dos costas y algunas del interior, además de organizaciones progresistas como las asociaciones negras o los sindicatos, su actitud contrasta con los seguidores del presidente, que siguen esperando maravillas de su gestión, celebran tener una voz que habla en su nombre y acuden entusiasmados a aplaudirle cada vez que hay algún acto público.

Las posiciones divergentes que corresponden, más o menos, a los dos grandes partidos políticos y a la geografía, no son nuevas. Pero, la situación se ha agudizado con Trump, que ha sabido articular el descontento de grandes sectores de la población que lamenta tanto las consecuencias de la gestión de Barak Obama, al que consideran responsable de imponer unos parámetros socio-culturales a gusto de las elites progresistas de las dos costas, como la creciente disparidad económica y compara la abundancia de las elites urbanas con la falta de horizontes de la clase obrera y del interior del país.

Es una perspectiva limitada que no viven los residentes de las principales ciudades de California, o de los centros universitarios como Boston, o la gran aglomeración urbana de Nueva York, ni mucho menos la burbuja de privilegio y poder que es Washington. Y precisamente es en estas dos ciudades donde vivimos la mayoría de los corresponsales extranjeros, que naturalmente informamos de lo que vemos y vivimos, con lo que al resto del mundo llega una imagen de Estados Unidos que sólo corresponde a una parte del país.  Y no es la parte que puso a Donald Trump en la Casa Blanca.

Ante toda esta oposición, Trump tiene un salvavidas, que es el apoyo popular casi numantino de ciertos sectores de la población: si entre los demócratas hay la convicción de que los negros y los inmigrantes están discriminados, los conservadores creen que los discriminados son los blancos y los que profesan diferentes confesiones cristianas… ¡ y ahí está Trump para defenderlos !

Es una ventaja indiscutible: al margen de si la razón la tienen los unos o los otros, hay muchos más blancos (70%) que negros (12%) o hispanos (18%).

En cuanto a la religión, ocurre otro tanto: las diferentes confesiones cristianas superan el 70%, de las cuales el mayor grupo (25.4%) son los llamados “evangélicos”, que son los más fervientes y, en general, con una agenda política muy conservadora.

Una muestra de los motivos que tienen los seguidores de Trump para apoyarlo, es que nada menos que el 47% del país (casi tantos como los que votaron por él) cree que los medios informativos están en contra del presidente y generan una información sesgada. En comparación, cuando Obama era presidente, el 48% creía que los diarios y televisiones le favorecían.

Otra muestra es la reacción a la sentencia contra el “sheriff” Joe Arpaio, un hombre de 85 años, que, hasta el año pasado, trabajaba en el Condado de Maricopa, del estado de Arizona y no dejó su puesto por jubilación, sino porque perdió la reelección cuando los tribunales le condenaron por abuso de poder en sus esfuerzos por poner coto a la inmigración ilegal. Arpaio es conocido incluso en los pueblos de México como un personaje odioso, pero es un héroe para los que quieren cerrar las fronteras y siguen gritando “construye el muro” en cuanto ven a Trump.

JOE ARPAIOJoe Arpaio

A todo esto se añade una recuperación económica en zonas que han sufrido especialmente por las restricciones que, en aras del medio ambiente, aplicó el equipo de Obama: la producción de carbón y petróleo. Así, West Virginia, que se beneficia de una mayor producción de carbón gracias a la política de Trump y Texas, que produce y refina petróleo, tuvieron en el primer trimestre de año un crecimiento del PNB del 3.9 y el 3% respectivamente, comparado al 1.2% de todo Estados Unidos.

Y así, mientras unos expertos le tratan de ignorante y otros de loco, Trump se aferra a un salvavidas formado por el apoyo entusiasta de sus seguidores y la recuperación económica.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

  diana-molineaux

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...
← Entradas anteriores

Suscribir

  • Artículos (RSS)
  • Comentarios (RSS)

Archivos

  • noviembre 2025
  • octubre 2025
  • septiembre 2025
  • julio 2025
  • mayo 2025
  • abril 2025
  • marzo 2025
  • septiembre 2024
  • julio 2024
  • marzo 2024
  • febrero 2024
  • enero 2024
  • diciembre 2023
  • noviembre 2023
  • octubre 2023
  • septiembre 2023
  • agosto 2023
  • julio 2023
  • junio 2023
  • mayo 2023
  • abril 2023
  • marzo 2023
  • febrero 2023
  • enero 2023
  • diciembre 2022
  • noviembre 2022
  • octubre 2022
  • septiembre 2022
  • agosto 2022
  • julio 2022
  • junio 2022
  • mayo 2022
  • abril 2022
  • marzo 2022
  • febrero 2022
  • enero 2022
  • diciembre 2021
  • noviembre 2021
  • octubre 2021
  • septiembre 2021
  • agosto 2021
  • julio 2021
  • junio 2021
  • mayo 2021
  • abril 2021
  • marzo 2021
  • febrero 2021
  • enero 2021
  • diciembre 2020
  • noviembre 2020
  • octubre 2020
  • septiembre 2020
  • agosto 2020
  • julio 2020
  • junio 2020
  • mayo 2020
  • abril 2020
  • marzo 2020
  • febrero 2020
  • enero 2020
  • diciembre 2019
  • noviembre 2019
  • octubre 2019
  • septiembre 2019
  • agosto 2019
  • julio 2019
  • junio 2019
  • mayo 2019
  • abril 2019
  • marzo 2019
  • febrero 2019
  • enero 2019
  • diciembre 2018
  • noviembre 2018
  • octubre 2018
  • septiembre 2018
  • agosto 2018
  • julio 2018
  • junio 2018
  • mayo 2018
  • abril 2018
  • marzo 2018
  • febrero 2018
  • enero 2018
  • diciembre 2017
  • noviembre 2017
  • octubre 2017
  • septiembre 2017
  • agosto 2017
  • julio 2017
  • junio 2017
  • mayo 2017
  • abril 2017
  • marzo 2017
  • febrero 2017
  • enero 2017
  • diciembre 2016
  • noviembre 2016
  • octubre 2016
  • septiembre 2016
  • agosto 2016
  • julio 2016
  • junio 2016
  • mayo 2016
  • abril 2016
  • marzo 2016
  • febrero 2016
  • enero 2016
  • diciembre 2015
  • noviembre 2015
  • octubre 2015
  • agosto 2015
  • julio 2015
  • junio 2015
  • mayo 2015
  • abril 2015
  • marzo 2015
  • febrero 2015
  • enero 2015
  • noviembre 2014
  • julio 2014
  • abril 2014

Categorías

  • ANTROPOLOGIA

Meta

  • Crear cuenta
  • Iniciar sesión

Blog de WordPress.com.

  • Suscribirse Suscrito
    • ghemulariadnei
    • Únete a otros 61 suscriptores
    • ¿Ya tienes una cuenta de WordPress.com? Inicia sesión.
    • ghemulariadnei
    • Suscribirse Suscrito
    • Regístrate
    • Iniciar sesión
    • Denunciar este contenido
    • Ver el sitio en el Lector
    • Gestionar las suscripciones
    • Contraer esta barra
 

Cargando comentarios...
 

    %d