Vindecarea, o renaștere !

La liturghia din această duminică se citesc două pericope: Marcu 9, 17-32  și Matei 4, 25 și 5, 1-12. Ce le leagă ? Ideea de renaștere/înviere: renașterea, ca vindecare după o boală/posedare și renașterea de după schimbarea interioară, care ne face locuitori ai Împărăției lui Dumnezeu.

Iată prima pericopă:

Marcu 9, 17-32 : Și I-a răspuns lui Iisus unul din mulțime, zicându-I: Învățătorule, l-am adus pe fiul meu la Tine pentru că are duh mut. Unde-l apucă, îl trântește la pământ și face spume și scrâșnește din dinți și la sfârșit rămâne fără simțire. Le-am spus ucenicilor Tăi să-l alunge, dar n-au fost în stare. Atunci Iisus i-a răspuns: o, nație necredincioasă, până când voi mai fi printre voi ? Până când o să vă mai rabd ? Aduceți-l la Mine. Și I l-au adus. Văzându-L pe Iisus, pe dată duhul l-a scuturat pe băiat și acesta, căzând la pământ, se zvârcolea și scotea spume pe gură. Atunci Iisus l-a întrebat pe tată de cât timp i se întâmplă și el i-a răspuns: de copil. (Și a mai spus tatăl)  De multe ori îl arunca în foc și în apă ca să-l piardă. Dar, dacă poți să faci ceva, ajută-ne, îndurându-Te de noi. Iar Iisus i-a zis: dacă poți să crezi, toate sunt cu putință celui ce crede. Și pe dată, strigând, tatăl copilului a spus cu lacrimi în ochi: cred, Doamne, ajută necredinței mele. Văzând atunci Iisus că mulțimea alerga spre El, a certat duhul cel necurat, spunându-i: duhule mut și surd, Eu îți poruncesc: ieși din acesta și să nu mai intri vreodată în el. Și duhul, strigând și scuturându-l din toate părțile, a ieșit și băiatul a rămas ca mort, încât mulți ziceau c-a murit. Iisus, însă, luându-l de mână, l-a ridicat și băiatul s-a sculat în picioare. După ce Iisus a intrat în casă, ucenicii L-au luat deoparte și L-au întrebat: de ce noi nu l-am putut alunga ? Și El le-a zis: acest neam (de demoni) nu poate ieși cu nimic altceva decât cu rugăciune și post. Și plecând ei de acolo treceau prin Galileea și Iisus n-a vrut să știe nimeni. Îi învăța pe ucenici și le spunea că Fiul Omului este dat în mâinile oamenilor și că-L vor omorî și că, mort fiind, în a treia zi va învia. Dar ei nu știau despre ce vorbea și se temeau să-L întrebe.

Kαὶ ἀποκριθεὶς, εἷς ἐκ τοῦ ὄχλου εἶπε· διδάσκαλε, ἤνεγκα τὸν υἱόν μου πρός σε, ἔχοντα πνεῦμα ἄλαλον. καὶ ὅπου ἂν αὐτὸν καταλάβῃ, ρήσσει αὐτόν, καὶ ἀφρίζει καὶ τρίζει τοὺς ὀδόντας αὐτοῦ, καὶ ξηραίνεται· καὶ εἶπον τοῖς μαθηταῖς σου ἵνα αὐτὸ ἐκβάλωσι, καὶ οὐκ ἴσχυσαν. ὁ δὲ ἀποκριθεὶς αὐτῷ λέγει· ὦ γενεὰ ἄπιστος, ἕως πότε πρὸς ὑμᾶς ἔσομαι; ἕως πότε ἀνέξομαι ὑμῶν; φέρετε αὐτὸν πρός με. καὶ ἤνεγκαν αὐτὸν πρὸς αὐτόν. καὶ ἰδὼν αὐτὸν, εὐθέως τὸ πνεῦμα ἐσπάραξεν αὐτόν, καὶ πεσὼν ἐπὶ τῆς γῆς ἐκυλίετο ἀφρίζων. καὶ ἐπηρώτησε τὸν πατέρα αὐτοῦ· πόσος χρόνος ἐστὶν ὡς τοῦτο γέγονεν αὐτῷ; ὁ δὲ εἶπε· παιδιόθεν. καὶ πολλάκις αὐτὸν καὶ εἰς πῦρ ἔβαλε καὶ εἰς ὕδατα, ἵνα ἀπολέσῃ αὐτόν· ἀλλ᾿ εἴ τι δύνασαι, βοήθησον ἡμῖν σπλαγχνισθεὶς ἐφ᾿ ἡμᾶς. ὁ δὲ ᾿Ιησοῦς εἶπεν αὐτῷ τὸ εἰ δύνασαι πιστεῦσαι, πάντα δυνατὰ τῷ πιστεύοντι. καὶ εὐθέως κράξας ὁ πατὴρ τοῦ παιδίου μετὰ δακρύων ἔλεγε· πιστεύω, κύριε· βοήθει μου τῇ ἀπιστίᾳ. ἰδὼν δὲ ὁ ᾿Ιησοῦς ὅτι ἐπισυντρέχει ὄχλος, ἐπετίμησε τῷ πνεύματι τῷ ἀκαθάρτῳ λέγων αὐτῷ· τὸ πνεῦμα τὸ ἄλαλον καὶ κωφόν, ἐγώ σοι ἐπιτάσσω, ἔξελθε ἐξ αὐτοῦ καὶ μηκέτι εἰσέλθῃς εἰς αὐτόν. καὶ κράξαν καὶ πολλὰ σπαράξαν αὐτὸν ἐξῆλθε, καὶ ἐγένετο ὡσεὶ νεκρός, ὥστε πολλοὺς λέγειν ὅτι ἀπέθανεν. ὁ δὲ ᾿Ιησοῦς κρατήσας αὐτὸν τῆς χειρὸς ἤγειρεν αὐτόν, καὶ ἀνέστη. Καὶ εἰσελθόντα αὐτὸν εἰς οἶκον οἱ μαθηταὶ αὐτοῦ ἐπηρώτων αὐτὸν κατ᾿ ἰδίαν, ὅτι ἡμεῖς οὐκ ἠδυνήθημεν ἐκβαλεῖν αὐτό. καὶ εἶπεν αὐτοῖς· τοῦτο τὸ γένος ἐν οὐδενὶ δύναται ἐξελθεῖν εἰ μὴ ἐν προσευχῇ καὶ νηστείᾳ. Καὶ ἐκεῖθεν ἐξελθόντες παρεπορεύοντο διὰ τῆς Γαλιλαίας, καὶ οὐκ ἤθελεν ἵνα τις γνῷ·  ἐδίδασκε γὰρ τοὺς μαθητὰς αὐτοῦ καὶ ἔλεγεν αὐτοῖς ὅτι ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου παραδίδοται εἰς χεῖρας ἀνθρώπων, καὶ ἀποκτενοῦσιν αὐτόν, καὶ ἀποκτανθεὶς τῇ τρίτῃ ἡμέρᾳ ἀναστήσεται/din aceeași fam cu stavros/. οἱ δὲ ἠγνόουν τὸ ρῆμα, καὶ ἐφοβοῦντο αὐτὸν ἐπερωτῆσαι.

După inițierea pe care Iisus Hristos a ținut-o undeva în „preajma Cezareei lui Filip” și unde, într-o manieră foarte subtilă, le-a spus ucenicilor Săi, dar și mulțimii, din care își recruta alți, mulți, ucenici, că salvarea sufletului va însemna de atunci înainte … să fii creștin, adică să fii asemenea lui Hristos…

… și după arătarea Sa în lumină, în fața celor trei ucenici speciali: Petru, Iacob și Ioan, pe munteleTabor, ca Fiu al lui Dumnezeu (atunci Dumnezeu din nou a mărturisit că Iisus era Fiul Său: din nor I s-a auzit vocea spunând: Acesta este Fiul Meu cel iubit, de El să ascultați/οὗτός ἐστιν ὁ υἱός μου ὁ ἀγαπητός· αὐτοῦ ἀκούετε)…

… am ajuns în momentul în care Iisus face o exorcizare. Poate, de fapt, o vindecare de … epilepsie !

Lecția pe care El o dă aici este cea a credinței atunci când aproape nu mai crezi: nu întâmplător tatăl … demonizatului îl roagă pe Iisus să-l ajute să… creadă mai mult ! Înțelesese că secretul vindecării este tocmai credința absolută (lipsa oricărei îndoieli) în puterea Lui de a vindeca.

Și nu întâmplător l-a certat Iisus, adresându-Se, aparent mulțimii, cu cuvintele: nație necredincioasă ! Voia să spună că ucenicii Săi nu-i putuseră vindeca fiul tocmai pentru că… în ei nu avea încredere !

În planul subtil al întâmplării, pe care o descrie atât de amănunțit Marcu, mai citim o lecție: aceea că orice vindecare este, de fapt, o renaștere: nu întâmplător Marcu folosește verbele eghiro/ἐγείρω și anistimi/ἀνίστημι. Amândouă înseamnă: a (se) trezi/a (se) scula din morți, a învia ! În plus, anistimi/ἀνίστημι mai înseamnă și: a restaura. Un sens cât se poate de simbolic !

În al treilea rând, din nou Iisus le spune ucenicilor că va fi omorât/că va muri și că … va învia, mort fiind !

Lucru pe care ei nu-l înțeleg pentru că nu sunt niște inițiați ca esenienii, de pildă.

Dar sunt aleși tocmai pentru că nu știu nimic despre misterii, despre învățătura fundamentală a tuturor inițiaților de oriunde din lume despre… mersul lumii în alternanța moarte-înviere/renaștere. Ei le vor putea vorbi oamenilor simpli, în viitoarele lor călătorii de evanghelizare, … pe limba lor. Le vor descrie doar ce au văzut ! Ei sunt cei mai potriviți … martori ai credinței atât de dragi omului că învierea este posibilă.

De aceea Iisus îi pregătește pas cu pas și îi ajută să-și deschdă mintea treptat, în loc să-i … ilumineze dintr-o dată !

Îi ajută să se transforme/să se metmorfozeze treptat, căpătând experiența lucrurilor … mai presus de fire.

Iată și versiunile … exorcizării/vindecării în Evangheliile după Matei și Luca:

Matei 17, 14-23: Și venind ei spre mulțime, s-a apropiat de El un om care, căzând în genunchi în fața Lui, I-a zis: Doamne, îndură-Te de fiul meu: e lunatic (epileptic) și se chinuiește. De multe ori cade în foc și de multe ori cade în apă. L-am adus la ucenicii Tăi și n-au putut să-l vindece. Iisus i-a răspuns: o, nație necredinciasă, rătăcită și plină de strâmbătate ! Până când voi mai fi cu voi ? Până când vă voi mai răbda ? Aduceți-Mi-l aici ! Și l-a certat Iisus și a ieșit demonul din el și copilul s-a vindecat din ceasul acela. Atunci, apropiindu-se ucenicii, I-au spus lui Iisus deoparte: de ce noi n-am putut să-l scoatem? Și Iisus le-a zis: din cauza necredinței voastre. Adevărat vă spun vouă: numai să aveți credință cât un grăunte de muștar și de veți  spune muntelui acestuia: mută-te de aici acolo, muntele se va muta și nimic nu vă va fi cu neputință. Dar neamul ăsta (de demoni) nu iese decât cu rugăciune și cu post. Întorcându-se ei în Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor și aceștia-L vor omorî, dar în a treia zi se va scula din morți (egherthisete/ἐγερθήσεται). Și ei s-au întristat foarte.

Καὶ ἐλθόντων αὐτῶν πρὸς τὸν ὄχλον, προσῆλθεν αὐτῷ ἄνθρωπος γονυπετῶν αὐτὸν καὶ λέγων· Κύριε, ἐλέησόν μου τὸν υἱόν, ὅτι σεληνιάζεται καὶ κακῶς πάσχει· πολλάκις γὰρ πίπτει εἰς τὸ πῦρ καὶ πολλάκις εἰς τὸ ὕδωρ. καὶ προσήνεγκα αὐτὸν τοῖς μαθηταῖς σου, καὶ οὐκ ἠδυνήθησαν αὐτὸν θεραπεῦσαι. ἀποκριθεὶς δὲ ὁ ᾿Ιησοῦς εἶπεν· ὦ γενεὰ ἄπιστος καὶ διεστραμμένη! ἕως πότε ἔσομαι μεθ᾿ ὑμῶν; ἕως πότε ἀνέξομαι ὑμῶν; φέρετέ μοι αὐτὸν ὧδε. καὶ ἐπετίμησεν αὐτῷ ὁ ᾿Ιησοῦς, καὶ ἐξῆλθεν ἀπ᾿ αὐτοῦ τὸ δαιμόνιον καὶ ἐθεραπεύθη ὁ παῖς ἀπὸ τῆς ὥρας ἐκείνης. Τότε προσελθόντες οἱ μαθηταὶ τῷ ᾿Ιησοῦ κατ᾿ ἰδίαν εἶπον· διατί ἡμεῖς οὐκ ἠδυνήθημεν ἐκβαλεῖν αὐτό; ὁ δὲ ᾿Ιησοῦς εἶπεν αὐτοῖς· διὰ τὴν ἀπιστίαν ὑμῶν. ἀμὴν γὰρ λέγω ὑμῖν, ἐὰν ἔχητε πίστιν ὡς κόκκον σινάπεως, ἐρεῖτε τῷ ὄρει τούτῳ, μετάβηθι ἐντεῦθεν ἐκεῖ, καὶ μεταβήσεται, καὶ οὐδὲν ἀδυνατήσει ὑμῖν. τοῦτο δὲ τὸ γένος οὐκ ἐκπορεύεται εἰ μὴ ἐν προσευχῇ καὶ νηστείᾳ. ᾿Αναστρεφομένων δὲ αὐτῶν εἰς τὴν Γαλιλαίαν εἶπεν αὐτοῖς ὁ ᾿Ιησοῦς· μέλλει ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου παραδίδοσθαι εἰς χεῖρας ἀνθρώπων  καὶ ἀποκτενοῦσιν αὐτόν, καὶ τῇ τρίτῃ ἡμέρᾳ ἐγερθήσεται. καὶ ἐλυπήθησαν σφόδρα.

Obs.: seliniazomai/σεληνιάζομαι înseamnă a fi lunatic, dar și epileptic.

***

Luca 9, 37-45: S-a întâmplat ca a doua zi, coborând ei din munte,  să-L întâmpine mulțime multă. Și iată un bărbat din mulțime I-a strigat, zicând: Învățătorule, mă rog Ție, caută spre fiul meu, că numai pe el îl am. Iată, un duh îl ia și (când îl apucă) pe dată strigă și-l scutură, cu spume la gură, și cu greu pleacă din el, lăsându-l frânt. Și m-am rugat de ucenicii Tăi să-l alunge, dar n-au putut. Și i-a răspuns Iisus: o, nație necredincioasă, rătăcită și plină de strâmbătate, până când voi mai fi printre voi și vă voi mai răbda ? Adu-l pe fiul tău aici. Și pe când se apropia omul, demonul l-a trântit pe băiat la pământ și l-a făcut să se zvârcolească. Iisus a certat duhul cel necurat și a vindecat copilul și l-a dat înapoi tatălui său. Și s-au mirat foarte toți de măreția lui Dumnezeu. Și pe când toți se mirau de toate câte le-a făcut Iisus, El le-a spus ucenicilor: luați bine seamă la aceste cuvinte: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor. Dar ei, ucenicii, nu știau ce vrea să spună cu acest cuvânt, pentru că lor le era tăinuit, ca să nu-l priceapă, și se temeau să-L întrebe despre ce vorbește.

᾿Εγένετο δὲ ἐν τῇ ἑξῆς ἡμέρᾳ κατελθόντων αὐτῶν ἀπὸ τοῦ ὄρους συνήντησεν αὐτῷ ὄχλος πολύς. καὶ ἰδοὺ ἀνὴρ ἀπὸ τοῦ ὄχλου ἀνεβόησε λέγων· διδάσκαλε, δέομαί σου, ἐπίβλεψον ἐπὶ τὸν υἱόν μου, ὅτι μονογενής μοί ἐστι· καὶ ἰδοὺ πνεῦμα λαμβάνει αὐτόν, καὶ ἐξαίφνης κράζει καὶ σπαράσσει αὐτὸν μετὰ ἀφροῦ, καὶ μόγις ἀποχωρεῖ ἀπ᾿ αὐτοῦ συντρῖβον αὐτόν· καὶ ἐδεήθην τῶν μαθητῶν σου ἵνα ἐκβάλωσιν αὐτό, καὶ οὐκ ἠδυνήθησαν. ἀποκριθεὶς δὲ ὁ ᾿Ιησοῦς εἶπεν· ὦ γενεὰ ἄπιστος καὶ διεστραμμένη, ἕως πότε ἔσομαι πρὸς ὑμᾶς καὶ ἀνέξομαι ὑμῶν; προσάγαγε τὸν υἱόν σου ὧδε. ἔτι δὲ προσερχομένου αὐτοῦ ἔρρηξεν αὐτὸν τὸ δαιμόνιον καὶ συνεσπάραξεν· ἐπετίμησε δὲ ὁ ᾿Ιησοῦς τῷ πνεύματι τῷ ἀκαθάρτῳ, καὶ ἰάσατο τὸν παῖδα καὶ ἀπέδωκεν αὐτὸν τῷ πατρὶ αὐτοῦ. ἐξεπλήσσοντο δὲ πάντες ἐπὶ τῇ μεγαλειότητι τοῦ Θεοῦ.  Πάντων δὲ θαυμαζόντων ἐπὶ πᾶσιν οἷς ἐποίησεν ὁ ᾿Ιησοῦς, εἶπε πρὸς τοὺς μαθητὰς αὐτοῦ·  θέσθε ὑμεῖς εἰς τὰ ὦτα ὑμῶν τοὺς λόγους τούτους· ὁ γὰρ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου μέλλει παραδίδοσθαι εἰς χεῖρας ἀνθρώπων. οἱ δὲ ἠγνόουν τὸ ρῆμα τοῦτο, καὶ ἦν παρακεκαλυμμένον ἀπ᾿ αὐτῶν ἵνα μὴ αἴσθωνται αὐτό, καὶ ἐφοβοῦντο ἐρωτῆσαι αὐτὸν περὶ τοῦ ρήματος τούτου.

***

La liturghia din această duminică se mai citesc două fragmente: din Matei, unul cunoscut ca „Fericirile”, de fapt începutul Predicii de pe Munte  și celălalt, foarte scurt,  despre uriașa răspândire a învățăturilor lui Hristos:

Matei 4, 25: Şi L-au urmat mulțimi multe, din Galileea și Decapole și din Ierusalim și din Iudeea şi de dincolo de Iordan/καὶ ἠκολούθησαν αὐτῷ ὄχλοι πολλοὶ ἀπὸ τῆς Γαλιλαίας καὶ Δεκαπόλεως καὶ ῾Ιεροσολύμων καὶ ᾿Ιουδαίας καὶ πέραν τοῦ ᾿Ιορδάνου.

 Și iată … Fericirile:

Matei 5, 1-12: Văzând Iisus mulțimile, a urcat pe munte și, după ce s-a așezat jos, s-au apropiat de El ucenicii. Iisus,  deschizând gura, a început să-i învețe spunând: fericiți cei săraci cu duhul, pentru că a lor este Împărăția Cerurilor. Fericiți cei ce plâng, pentru că ei se vor mângâia. Fericiți cei blânzi, pentru că ei vor moșteni pământul. Fericiți cei flămânzi (care flămânzesc) și însetați (care însetează) de dreptate, pentru că ei se vor sătura. Fericiți cei milostivi, pentru că ei vor avea parte de îndurare (înțelegere și milă). Fericiți cei curați cu inima, pentru că ei Îl vor vedea pe Dumnezeu. Fericiți făcătorii de pace (cei ce sunt împăciuitori), pentru că ei fiii lui Dumnezeu se vor numi. Fericiți cei prigoniți (persecutați) pentru dreptate, pentru că a lor este Împărăția Cerurilor. Fericiți sunteți (voi) când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor spune tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind despre Mine. Bucurați-vă și vă veseliți, pentru că plata voastră multă este în ceruri. Căci (tot) așa i-au prigonit (și) pe profeții de dinainte de voi.

ΙΔΩΝ δὲ τοὺς ὄχλους, ἀνέβη εἰς τὸ ὄρος, καὶ καθίσαντος αὐτοῦ προσῆλθον αὐτῷ οἱ μαθηταὶ αὐτοῦ, καὶ ἀνοίξας τὸ στόμα αὐτοῦ ἐδίδασκεν αὐτοὺς λέγων· μακάριοι οἱ πτωχοὶ τῷ πνεύματι, ὅτι αὐτῶν ἐστιν ἡ βασιλεία τῶν οὐρανῶν. μακάριοι οἱ πενθοῦντες, ὅτι αὐτοὶ παρακληθήσονται. μακάριοι οἱ πραεῖς, ὅτι αὐτοὶ κληρονομήσουσι τὴν γῆν. μακάριοι οἱ πεινῶντες καὶ διψῶντες τὴν δικαιοσύνην, ὅτι αὐτοὶ χορτασθήσονται. μακάριοι οἱ ἐλεήμονες, ὅτι αὐτοὶ ἐλεηθήσονται. μακάριοι οἱ καθαροί τῇ καρδίᾳ, ὅτι αὐτοὶ τὸν Θεὸν ὄψονται. μακάριοι οἱ εἰρηνοποιοί, ὅτι αὐτοὶ υἱοὶ Θεοῦ κληθήσονται. μακάριοι οἱ δεδιωγμένοι ἕνεκεν δικαιοσύνης, ὅτι αὐτῶν ἐστιν ἡ βασιλεία τῶν οὐρανῶν. μακάριοί ἐστε ὅταν ὀνειδίσωσιν ὑμᾶς καὶ διώξωσι καὶ εἴπωσι πᾶν πονηρὸν ρῆμα καθ᾿ ὑμῶν ψευδόμενοι ἕνεκεν ἐμοῦ. χαίρετε καὶ ἀγαλλιᾶσθε, ὅτι ὁ μισθὸς ὑμῶν πολὺς ἐν τοῖς οὐρανοῖς· οὕτω γὰρ ἐδίωξαν τοὺς προφήτας τοὺς πρὸ ὑμῶν.

Fericirile sunt un prolog, un prolog al unui Manual de înțelepciune (capitolele 5, 6 și 7 din Evanghelia după Matei) care cuprinde… regulile/legile din Împărăția Cerurilor. De fapt, o … Carte a Legilor ei ! Și, de fapt, un îndreptar pentru cei ce vor să se schimbe și să trăiască într-o lume mai bună, asemenea Lumii lui Dumnezeu.

Practic este un manual conceput pentru cei aleși să-i învețe pe alții, pentru așa-numiții luminători și învățători, primii care pot înțelege și urma aceste legi, de loc ușor de urmat, dacă ne gândim la firea omenească.

Diferența dintre acest Manual (scris atât pentru catehizatori, cât și pentru catehizați) și Legea lui Moise (Vechiul Testament în general), este că Vechiul Testament vorbește despre și promite o viață fericită a trupului: îmbelșugare, prosperitate, pace, viață lungă, descendență neîntreruptă și bogată, supraviețuire și întâietate…

… pe când acest Manual al Legilor Împărăției promite o viață etern-fericită, într-o lume a lui Dumnezeu, în care spiritul mai degrabă decât trupul este cel fericit !

Și nu este vorba despre simple credințe… macarice (macarios/ μακάριος în greacă înseamnă fericit), într-o lume mai bună, în cer, alături de divinitate, credințe care i-au însuflețit întotdeauna pe văzători, oriunde în lume.

Este vorba despre cele mai concrete reguli care pot face, cu adevărat, fericit un om în întreita sa ipostază: de spirit, suflet și trup. O fericire, însă, cam greu de înțeles, dacă nu ai viziunea vieții așa cum e ea … acasă la Dumnezeu !

Citind sau ascultând Fericirile din prolog avem imaginea omului cuminte/înțelept care-și acceptă viața așa cum e ea aici pe pământ, pentru că are viziunea vieții fericite din lumea de dincolo.

Dar Iisus pornește de la ele doar ca să lase să se înțeleagă, mai departe în predica Sa, că omul nu va mai trebui să îndure o viață chinuită, aici pe pământ, ca să fie fericit în cea viitoare și veșnică.

Mesajul Lui este acesta: acceptând și trăind după noile legi, cele ale Lumii lui Dumnezeu, viața omului aici pe pământ va fi la fel de fericită ca și cea a Tatălui Însuși în cer !

Desigur în Iisus, ca un rabin ce era, se folosea de limbajul Scripturii și cita locuri din Profeți.

De fapt Luca (4,17-19) ne spune cum a început prima Lui predică în sinagogă: Şi I s-a dat cartea proorocului Isaia. Şi, deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi, Şi să vestesc anul plăcut Domnului». /Trad. Biblia Sinodală.

Iată Fericirile în varianta lui Luca. De observat că, spre deosebire de Matei, cei săraci sunt doar… cei săraci, simplu, nu… „cu duhul”. Îl putem presupune ca subînțeles !

Luca 6, 20-26/Fericirile la începutul Predicii din câmpie: Și ridicându-Şi Iisus ochii spre ucenici, le-a zis: fericiţi voi cei săraci, că a voastră este Împărăţia lui Dumnezeu. Fericiți voi, cei care flămânziți acum, că vă veți sătura. Fericiţi voi cei care plângeţi acum, că veţi râde. Fericiţi sunteți când oamenii vă vor urî şi vă vor izgoni dintre ei şi vă vor ocărî şi se vor lepăda de numele voastre ca de ceva rău, din pricina Fiului Omului. Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltați de bucurie, că plata voastră multă este în cer; pentru că tot aşa și părinţii lor le făceau profeților. Dar vai vouă bogaţilor, că vă luaţi cu prisosință mângâierea voastră (acum, pe pământ). Vai vouă celor ce sunteţi prea-sătui (cu pântecul prea-plin), că veţi flămânzi. Vai vouă celor ce astăzi râdeţi, că veţi jeli și veți plânge. Vai vouă când toţi oamenii vă vor vorbi de bine. Căci tot aşa și părinţii lor le făceau profeților mincinoşi.

Luca 6, 20-26: Καὶ αὐτὸς ἐπάρας τοὺς ὀφθαλμοὺς αὐτοῦ εἰς τοὺς μαθητὰς αὐτοῦ ἔλεγε· μακάριοι οἱ πτωχοί, ὅτι ὑμετέρα ἐστὶν ἡ βασιλεία τοῦ Θεοῦ. μακάριοι οἱ πεινῶντες νῦν, ὅτι χορτασθήσεσθε. μακάριοι οἱ κλαίοντες νῦν, ὅτι γελάσετε. μακάριοί ἐστε ὅταν μισήσωσιν ὑμᾶς οἱ ἄνθρωποι, καὶ ὅταν ἀφορίσωσιν ὑμᾶς καὶ ὀνειδίσωσι καὶ ἐκβάλωσι τὸ ὄνομα ὑμῶν ὡς πονηρὸν ἕνεκα τοῦ υἱοῦ τοῦ ἀνθρώπου. χάρητε ἐν ἐκείνῃ τῇ ἡμέρᾳ καὶ σκιρτήσατε· ἰδοὺ γὰρ ὁ μισθὸς ὑμῶν πολὺς ἐν τῷ οὐρανῷ· κατὰ τὰ αὐτὰ γὰρ ἐποίουν τοῖς προφήταις οἱ πατέρες αὐτῶν. πλὴν οὐαὶ ὑμῖν τοῖς πλουσίοις, ὅτι ἀπέχετε τὴν παράκλησιν ὑμῶν. οὐαὶ ὑμῖν οἱ ἐμπεπλησμένοι, ὅτι πεινάσετε. οὐαὶ ὑμῖν οἱ γελῶντες νῦν, ὅτι πενθήσετε καὶ κλαύσετε. οὐαὶ ὅταν καλῶς ὑμᾶς εἴπωσι πάντες οἱ ἄνθρωποι· κατὰ τὰ αὐτὰ γὰρ ἐποίουν τοῖς ψευδοπροφήταις οἱ πατέρες αὐτῶν.

Ca o concluzie, putem spune că Fericirile sunt opuse păcatului ! Mai precis, ele rezumă un mod de viață lipsit de păcat, desăvârșit. Dacă Vechiul Testament îi învăța pe vechii evrei cum să nu păcătuiască, Fericirile ne învață cum să trăim fără păcat !

Pentru studioși, texte relaționate:

Ps. 36,11: Iar cei blânzi vor moşteni pământul şi se vor desfăta de mulţimea păcii. /Trad. Biblia Sinodală.

***

Isaia 29,19: Cei smeriţi se vor bucura întru Domnul şi cei săraci se vor veseli de Sfântul lui Israel. /Trad. Biblia Sinodală.