Joe Biden

Legat de mâini, cu cenușă în cap… și Trump pentru multă vreme  Washington, Diana Negre

La mai puțin de un an până la începutul campaniei pentru alegerile prezidențiale de anul viitor, opoziția democrată are o mulțime de candidați, dintre care Joe Biden, fost vicepreședinte în vremea lui Barak Obama, se situează în fruntea intențiilor de vot.

Biden, fost senator al micului stat Delaware, nu și-a anunțat candidatura și nimeni nu știe dacă, până la urmă, va hotărî să intre în competiție, însă, de pe acum, cad asupra lui criticile mai multor femei care, încurajate de o susținută campanie televizată, îl fac să apară ca un destrăbălat.

De când o congresswoman fără prea mult succes electoral din statul Nevada și-a făcut cunoscută „neplăcerea” față de apropierea fizică a lui Biden în timpul diferitelor campanii, cu fiecare zi ce trece, apar noi femei care își amintesc episoade asemănătoare.

Joe Biden și spațiul intim

Ele nu îl acuză de „hărțuire” sexuală, ci de gesturi de afecțiune excesivă, care ar constitui noul păcat din catehismul progresist al țării: „invadarea spațiului personal”.

Până acum, toate aceste femei spun că au fost surprinse, fără să fi fost hărțuite, cu toate că insistă că trebuie să facă cunoscute aceste fapte, pentru ca Biden și întreaga țară să tragă concluziile, iar publicul să poată judeca el însuși cum stau lucrurile.

Este prea devreme pentru a ști ce părere ar putea avea femeile despre un om care, la cei 76 de ani ai săi, a fost văzut de multe ori, pe ecranele televizoarelor, îmbrățișând diferite persoane, bărbați și femei, ca modalitate de a-și exprima – consideră el – afecțiunea și sprijinul. Păcatele lui Biden constau în îmbrățișarea femeilor, în faptul că își cufundă nasul în părul lor și le cuprinde cu mâinile pe după umeri.

Într-o țară cu moștenire puritană, a privi pe cineva în ochi ar putea însemna o violare a intimității personale. Acest nou maximalism nu-i surprinde nici măcar pe cei din noua generație care, conform unor studii, nu caută contactul fizic cu persoane de vârsta lor, de același sex sau de sex opus, căci telefonul mobil pare să satisfacă dorința de intimitate, după cum arată sondajele de opinie.

Joe Biden

Judecând după primele sale reacții, Biden a fost în mod evident surprins, însă, nu a riscat și nu a pierdut timpul ca să arate că și-ar regreta faptele: nu a cerut iertare nimănui, deoarece nimeni nu l-a acuzat de hărțuire. În schimb, a spus că felul său de a se comporta s-a schimbat, iar acum, expectativele sunt diferite. Nu a promis, dar, probabil, nu-l vom mai vedea punându-și mâinile în jurul umerilor vreunei doamne.

Nu a pierdut ocazia de a-și pune cenușă în cap pentru atitudinea sa de acum câteva zeci de ani, în comisia judiciară a Senatului, când, nu a luat partea juristei Anita Hill, care a formulat acuzații împotriva lui Clarence Thomas, în ședințele de confirmare a acestuia ca magistrat al Tribunalului Suprem.

Hill, la fel cum a făcut doamna Ford, anul trecut, când l-a acuzat pe magistratul Brett Kavanaugh de hărțuire sexuală, nu a putut prezenta dovezi în sprijinul afirmațiilor sale. Dar, spre deosebire de Ford, care nu a putut să spună unde și când a avut loc tentativa de viol, nici cum a ajuns până la urmă acasă, și nici nu a povestit nimănui ce i se întâmplase, Hill  a putut să afirme că amândoi erau colegi de birou, iar Thomas îi tot făcea comentarii și propuneri erotice.

Biden nu a dat importanța cuvenită pe care astăzi și-ar dori să i-o fi dat pentru a satisface o parte a electoratului actual și, pentru a compensa acea greșeală, s-a lansat, recent, într-un comentariu tânguitor contra culturii sociale a „omului alb” care, după părerea sa, „trebuie să ia sfârșit”.

Dincolo de ceea ce s-ar crede, criticile la adresa lui Biden vin de la persoane apropiate de alți candidați democrați, ceea ce ne face să bănuim că este vorba de o manevră pentru a-l înlătura pe aspirantul la președinție cel mai bine situat în sondaje. Cel mai ciudat este că, rând pe rând, candidații declară pe un ton grav că „eu cred în aceste acuzații”, lucru total de prisos, deoarece conduita lui Biden a fost, tot timpul, cunoscută în mod public și transmisă de decenii încoace de canalele de televiziune.

Spre deosebire de alți democrați, Biden nu a îmbrățișat ultimele tendințe radicale, ci continuă să se situeze în centrul moderat, ceea ce i-ar putea atrage masa de votanți indeciși sau independenți, ale căror voturi ar hotărî cine va ajunge la Casa Albă.

Pentru Donald Trump, care deocamdată este pe culmea valului de prosperitate economică, situația nici că putea fi mai bună, deoarece aceste răfuieli moraliste îl ajută să scape de cel care ar putea fi rivalul său cel mai periculos.

Comentariile din multe mijloace de informare semnalează greșeala Partidului Democrat care promovează candidați radicali lipsiți de posibilitatea de a câștiga, însă, luptele interne dintre generații și lestul care încă se mai simte de la grava recesiune din 2008, par de nedepășit.

În definitiv, de la nașterea acestei națiuni tinere, s-a tot spus că societatea americană este deschisă tuturor și că le oferă toate opțiunile, printre ele cea conform căreia, oricine poate deveni președinte…după cum se dovedește, în mod repetat, din patru în patru ani.

Donald Trump

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Maniatado, con ceniza en la frente… y Trump para rato     Washington, Diana Negre

Joe Biden – Espacio íntimo

A menos de un año de empezar la campaña para las elecciones presidenciales del año próximo, la oposición demócrata tiene una verdadera plétora de candidatos entre los que Joe Biden -quien fue vicepresidente con Barak Obama- va a la cabeza en intención de voto.

Biden, exsenador del pequeño estado de Delaware, no ha anunciado su candidatura y nadie sabe si al final decidirá echarse al ruedo, pero ya antes de empezar le han caído las críticas de una serie de damas que, envalentonadas por una machacona cobertura televisiva, lo hacen aparecer poco menos que como un sátiro.

Desde que una congresista con poco éxito electoral en el estado de Nevada hizo público su “incomodo” por la proximidad física de Biden durante diversas campañas, cada día parece surgir otra dama que recuerda episodios semejantes.

En todos estos casos, no le acusan de “acoso” sexual, sino de unos gestos de afecto excesivos que constituyen el nuevo pecado en el catecismo progresista del país: “invadir el espacio personal”.

Hasta ahora, todas ellas aseguran que se sintieron sorprendidas pero no acosadas, aunque insisten en que deben divulgar estos hechos para que Biden y el país saquen las consecuencias y el público pueda juzgar por sí mismo.

Aún es pronto para saber qué opinarán las mujeres norteamericanas de la conducta de un hombre que, a sus 76 años, ha aparecido en múltiples actos televisados abrazando a diversas personas, tanto hombres como mujeres, en lo que él consideraba expresiones de afecto y apoyo. Los pecados de Biden consisten en abrazar a las damas, hundir su nariz en su cabellera y ponerles las manos en los hombros.

Joe Biden

En un país de herencia puritana, donde mirar a alguien a los ojos puede entenderse como una violación de su intimidad, este nuevo maximalismo no resulta sorprendente, especialmente en la nueva generación que, según diversos estudios, no busca el contacto físico con gente de su edad, tanto del mismo como del otro sexo: el teléfono móvil, según varias encuestas. parece satisfacer los deseos de intimidad.

La sorpresa de Biden fue evidente en sus primeras reacciones, pero no quiso correr ningún riesgo y no perdió tiempo en expresarse compungido por sus actos: no pidió perdón porque nadie le ha acusado de acoso, pero sí dijo que la forma de comportarse ha ido cambiando y hoy las expectativas son diferentes.No lo prometió, pero probablemente no volveremos a ver sus manos en la cabeza o los hombros de ninguna dama.

Tampoco perdió la ocasión de echarse ceniza por su actuación hace varias décadas, en la comisión judicial del Senado, cuando no tomó partido por la jurista Anita Hill que presentó unas acusaciones contra Clarence Thomas, en las sesiones para confirmarlo como magistrado para el Supremo.

Hill, como el año pasado la señora Ford que acusó al también hoy magistrado Brett Kavanaugh de acoso sexual, no pudo aportar pruebas que sus afirmaciones. Pero a diferencia de Ford, que no pudo decir dónde ni cuándo ocurrió el intento de violación, cómo llegó a su casa, ni contó a nadie lo ocurrido, Hill podía hablar de que ambos eran compañeros de oficina, donde Thomas le hacía comentarios y proposiciones eróticas.

Biden no le concedió entonces el peso que hoy desearía haberle dado para satisfacer a una parte del electorado actual y, para compensar semejante fallo, se lanzó recientemente a un comentario plañidero contra la cultura social del “hombre blanco” que, según él “ha de acabar”.

Joe Biden

Al margen de lo que uno crea, llama la atención que las críticas contra Biden salen de personas próximas a otros candidatos demócratas, lo que hace sospechar que se trata de una maniobra para quitar de en medio al aspirante a la presidencia con mayor intención de voto. Los más curioso es que un candidato tras otro declara con cara de gravedad “yo creo estas acusaciones”, algo totalmente innecesario pues la conducta de Biden ha sido pública y transmitida por décadas en las televisiones.

A diferencia de otros correligionarios, Biden no ha abrazado las últimas tendencias radicales sino que sigue en el centro moderado, lo que puede atraer a la masa de votantes indecisos o independientes cuyo voto decide quién ocupará la Casa Blanca. Para Trump, quien de momento cabalga a ola de la bonanza económica, la situación no puede ser mejor, pues estas trifulcas moralistas le ayudan a librarse de quien podría ser su rival más peligroso.

Joe Biden y el espacio íntimo

Los comentarios en muchos medios informativos señalan el despropósito del Partido Demócrata en promover a candidatos radicales con pocas posibilidades ganar, pero las pugnas internas resultantes del choque intergeneracional y del lastre que aún se arrastra de la grave recesión de 2008, parecen insuperables.

A fin de cuentas, desde el nacimiento de este joven país siempre se ha dicho que esta es una sociedad abierta a todos y que les da todas las opciones, entre ellas las de que cualquiera puede llegar a presidente… como se demuestra repetidamente cada cuatro años.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.