Etiquetas
Diana Negre s-a născut la București
Vorbește multe limbi, ca și cum ar fi limbile ei materne: catalană, spaniolă, franceză…română…(printre altele)…și, desigur, engleza, deoarece, ca jurnalistă, s-a consacrat în Statele Unite ale Americii, unde locuiește de mulți ani.
Este foarte bine cunoscută și în Cuba : vocea ei e foarte familiară în insulă grație emisiunilor pe care le transmite postul de radio JOSE MARTI. (Echivalentul a ceea ce a fost Radio Europa Liberă).
Obișnuiește să vină în România pentru a ține conferințe pe teme de politică americană și pentru a preda lecții de jurnalism.
Este un mare privilegiu să beneficiem de colaborarea Dianei Negre!
Va deveni Trump cel poznaș, băiat cuminte ?
LUÂNDU-L LA BANI MĂRUNȚI Washington, Diana Negre
Pe măsură ce se apropie momentul preluării puterii de către Donald Trump, vinerea aceasta, pare să fie tot mai dificil să ne imaginăm care vor fi prioritățile sale și ce personalitate va avea ca președinte.
Relativ la la priorități, confuzia se datorează atât declarațiilor contradictorii ale lui Trump însuși, cât și ale unora dintre viitorii lui miniștri, care au compărut în fața Senatului în cadrul audierilor de confirmare și care se îndepărtează de promisiunile făcute, la început, de președinte.
Este vorba de chestiuni de anvergură, atât pentru economia și dezvoltarea țării, cât și pentru calitatea vieții a milioane de persoane din interiorul și din afara SUA, de la relații internaționale, până la probleme economice și aspecte cotidiene.
Dacă, de pildă, începem cu diplomația, există probleme atât de greu de rezolvat cum sunt tensiunile din Orientul Mijlociu, care cuprind relațiile SUA cu Israelul, războaiele din Siria sau Libia, problema palestiniană și terorismul Statului Islamic. Urmează relațiile cu China, datorită tendințelor de expansiune teritorială și pentru ceea ce Trump consideră a fi practici comerciale abuzive, care îi aduc acestei țări un enorm excedent comercial față de SUA. Trebuie să adăugăm și Rusia, chestiune în care Trump pare să urmeze modelul predecesorilor săi, deoarece atât republicanul George W. Bush, cât și democratul Obama păreau convinși că vor putea să-l îmblânzească pe președintele rus, Vladimir Putin, iar, acum, Trump insistă că va încerca să îmbunătățească relațiile Americii cu Moscova; este o chestiune de bun simț. Dar, să nu uităm de NATO, deoarece Trump s-a arătat puțin entuziasmat de pactul defensiv, i-a criticat pe aliați deoarece consideră că nu contribuie suficient, și s-a declarat dispus să le întoarcă spatele în caz de confruntare.
În aceste ultime două puncte, există confuzie, deoarece Rex Tillerson, desemnat pentru portofoliul de Externe, și generalul James Mattis, pentru Apărare, au exprimat opinii diferite de cele ale lui Trump, în timpul audierilor de confirmare de la Senat. Tillerson nu și-a ascuns rezervele față de Rusia, iar Mattis a declarat chiar că Moscova este una dintre marile probleme ale Washingtonului, în timp ce NATO este indispensabilă.
Pentru moment, nu există o opoziție clară în privința planurilor sale referitoare la Israel, deoarece Trump a spus, în repetate rânduri, că vrea să mute ambasada americană de la Tel Aviv, unde se află toate ambasadele, la Ierusalim, ceea ce alarmează pe toată lumea în afară de Israel, deoarece acest oraș dorește să devină o capitală recunoscută pe plan internațional. O asemenea promisiune a fost un punct comun al candidaților la președinție, dar, până acum, toți s-au răzgândit în momentul în care au pășit în Biroul Oval, desigur din cauza dificultăților enorme pe care le-ar aduce în menținerea echilibrului de forțe în regiune – fără a uita protestele unor aliați fideli, cum este Iordania.
Ultraconservatorii israelieni au, acum, un mare sprijin în persoana lui David Friedman, desemnat ca ambasador pentru statul evreu, cunoscut pentru pozițiile sale utraortodoxe și favorabile expansiunii așezărilor evreiești în teritoriile palestiniene, alături de cea a ginerelui și consilierului lui Trump, Jared Kushner, tot un evreu ortodox, care ar putea vedea cu ochi buni mutarea ambasadei americane la Ierusalim.
Referitor la China, Trump nu a încetat să condamne această țară asiatică pentru ceea ce consideră a fi practici comerciale abuzive – cărora le atribuie marele excedent comercial în relația cu SUA, cât și pentru construirea de insule pentru a-și extinde apele teritoriale. Dar, ținând seama de marile investiții ale Pekinului în SUA și de faptul că China este unul dintre cei mai buni clienți ai unor întreprinderi ca Boeing, este foarte probabil ca Trump să dea înapoi.
Consecințe imediate pentru viața cetățenilor pot avea propunerile sale de politică internă, cum ar fi anularea reformei asigurărilor medicale, cunoscută sub numele de „Obamacare”, tratarea cu duritate a imigranților ilegali și construirea unui mare zid la frontiera cu Mexicul pentru a le curma accesul.
În această problemă, lui Trump îi va veni foarte greu să dea înapoi, deoarece sunt lucruri pe care le-a tot promis în campania sa electorală până la obsesie, efectul ar fi vizibil instantaneu : jumătatea de țară care a votat pentru el i-ar putea cere să le pună în practică.
In fond, cele două chestiuni sunt mari probleme: asigurările medicale pot fi desființate doar dacă sunt înlocuite cu altceva, iar dificultatea majoră o reprezintă costurile enorme care nu au altă soluție. Iar, lucrurile se agravează pe măsură ce populația îmbătrânește. La ora actuală, 50% dintre persoanele fără probleme grave de sănătate consumă doar 3% din cheltuielile medicale, față de 97% cât consumă cealaltă jumătate – iar procentajul celor afectați de boli importante va crește pe măsură ce populația îmbătrânește, din cauza natalității scăzute.
Natalitatea ar putea crește grație imigranților, dar tocmai pe aceștia Trump nu-i vrea. Și tocmai în acest punct se va pune problema cu acuitate în viitoarele săptămâni : își va ține Trump promisiunile de a-i expulza în masă pe imigranții fără acte?
Aceștia se pot împărți în trei grupe: delincvenții – pe care toată lumea vrea să-i dea afară -, imigranții fără delicte, și cei care au sosit în SUA când erau copii, aduși de părinții lor. Aceștia din urmă beneficiază de un ordin executiv dat de Obama, care le-a facilitat o legalizare provizorie, putând, astfel, să-și obțină acte în regulă și să urmeze studii superioare.
Neliniștea acestor tineri este că Trump s-ar putea folosi de datele pe care ei le-au prezentat pentru a-și legaliza situația și să-i deporteze în țări pe care ei nu le cunosc și a căror limbă nu o mai vorbesc. În privința adulților, mulți dintre ei au copii născuți pe teritoriul Statelor Unite, cetățeni americani care s-ar vedea în situația de a fi abandonați de părinții lor, dacă aceștia ar fi expulzați.
Cealaltă mare necunoscută este personalitatea viitorului președinte, care a promis, în timpul campaniei sale electorale, că va renuța la țâfnele și teribilismele sale, pentru a dobândi un comportament demn de un președinte, dar, în cele două luni care s-au scurs de la alegerea sa, a tot continuat cu ieșirile și capriciile sale. Vineri, vom vedea dacă va ști să prindă ocazia pe care i-o oferă Capitoliul pentru a se comporta cu generozitate și echilibru… și dacă va fi capabil să se mențină astfel într-o rutină, zi de zi. Dar, există temerea că, cu Trump, vom asista la orice, numai la rutină nu.
Autorul articolului: Diana Negre
Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.
***
Diana Negre es una periodista que nació en Bucarest, Rumanía. Habla muchos idomas, como si fueran… sus lenguas maternas: catalán, español, francés…rumano…(entre otros)…y, por supuesto, inglés, porque, como periodista, se consagró en EEUU, donde vive desde hace muchos años.
Es famosa también en Cuba : su voz ha llegado a ser muy familiar en la isla, a través de los programas emitidos por la emisora de radio JOSÉ MARTÍ.
Acude a Rumanía, a menudo, para dar conferencias sobre temas de política norteamericana y para impartir clases de periodismo.
¡Es un gran privilegio contar con su colaboración!
¿Sentará cabeza el díscolo Trump?
DESHOJANDO LA MARGARITA Washington, Diana Negre
A medida que se acerca la toma de posesión de Donald Trump, que será el próximo viernes, parece más difícil imaginar cuáles serán sus prioridades y qué personalidad tendrá como presidente.
En cuanto a las prioridades, la confusión se debe tanto a las declaraciones contradictorias del propio Trump, como las de varios de sus futuros ministros que han comenzado ya a comparecer ante el Senado en las audiencias de confirmación y que se alejan de las promesas hechas por el presidente en ciernes.
Se trata de cuestiones de gran envergadura, tanto para la economía y desarrollo del país, como para la calidad de vida de millones de personas, dentro y fuera de Estados Unidos, desde relaciones internacionales a planteamientos económicos y cotidianos.
Si empezamos por la diplomacia, hay asuntos tan difíciles de resolver como las tensiones en el Medio Oriente, que abarcan desde las relaciones de Estados Unidos con Israel, hasta las guerras en Siria o en Libia, pasando por el problema palestino y el terrorismo del llamado Estado Islámico. Siguen con la China tanto por sus tendencias de expansión territorial como por lo que Trump considera prácticas comerciales abusivas que le dan un enorme superavit commercial frente a EEUU. Hay que añadir Rusia, donde Trump parece seguir el patrón de sus dos predecesores, pues tanto el republicano George W. Bush, como el demócrata Obama parecían convencidos de que podrían domar al presidente ruso Vladimir Putin, igual que ahora Trump repite que tratará de mejorar las relaciones con Moscú; es una cuestión de sentido común. Y no olvidemos a la NATO, porque Trump ha señalado poco entusiasmo por el pacto defensivo, ha fustigado a sus aliados por considerar que no pagan lo suficiente y se ha declarado dispuesto a darles la espalda en caso de confrontación.
Estos dos últimos puntos causan confusión en quienes siguen el acontecer político del país, porque tanto Rex Tillerson, designado para la cartera de Exteriores, como el general James Mattis, para Defensa, han expresado opiniones distintas a las de Trump en las audiencias de confirmación del Senado. Tillerson no ocultó sus reservas ante Rusia y Mattis incluso declaró que Moscú es uno de los grandes problemas de Washington y que la OTAN es indispensable.
De momento, no hay una oposición clara a sus planes para Israel, pues Trump ha dicho repetidamente que quiere trasladar la embajada norteamericana de Tel Aviv, donde están todas las de otros países, a Jerusalén, algo que alarma en todas partes menos en esa ciudad israelí que desea convertirse en la capital internacionalmente reconocida. Semejante promesa ha sido constante en los aspirantes presidenciales, pero hasta ahora se enfriaban en cuanto pisaban la Oficina Oval, seguramente por las enormes dificultades que esto traería en el equilibrio de fuerzas en la región – sin olvidar las protestas de aliados tan fieles como Jordania.
Los ultraconservadores israelíes cuentan ahora con el gran apoyo de David Friedman, designado como embajador para el estado judío, un hombre conocido por sus posiciones ultra ortodoxas y favorables a la expansión de los asentamientos en tierras palestinas, además del yerno y asesor de Trump, Jared Kushner, igualmente un judío ortodoxo que podría ver favorablemente el traslado de la embajada.
Donald Trump y Jared Kushner
En cuanto a China, Trump no ha parado de condenar al país asiático tanto por lo que considera prácticas comerciales abusivas – a las que atribuye su gran superávit comercial con Estados Unidos -, como por la construcción de islas para extender sus aguas territoriales. Pero dadas las grandes inversiones de Pekín en Estados Unidos y el hecho de que China es uno de los mejores clientes de empresas como Boeing, es muy probable que Trump tenga que echarse atrás.
De mucha más consecuencia inmediata para la vida de los ciudadanos pueden ser sus propuestas de política interna, como eliminar la reforma del seguro médico conocida como “Obamacare” y tratar con mano dura a los inmigrantes ilegales, además de construir una gran muralla en la frontera mejicana para impedir que sigan entrando.
Aquí Trump lo tiene más difícil para echarse atrás, pues son promesas electorales repetidas con machaconería, su efecto es rápidamente visible y la casi mitad del país que votó por él puede exigirle que las ponga en práctica.
Pero ambas cosas son problemáticas: el seguro médico tan solo se puede eliminar si se substituye por otro y la dificultad principal, que es un costo desbocado, no lleva trazas de solución. Al contrario, se agrava a medida que la población envejece. Hoy en día, el 50% de personas sin problemas graves de salud tan sólo consumen el 3% de los gastos médicos, frente al 97% para la otra mitad – y el porcentaje de quienes están afectados enfermedades importantes ha de aumentar a medida que la población envejece debido a la baja natalidad.
La natalidad podría subir gracias a los inmigrantes, pero precisamente es el grupo al que Trump no quiere. Y aquí se puede plantear la primera cuestión desgarradora en las próximas semanas: ¿cumplirá Trump sus promesas de deportar en masa a los indocumentados?
Estos se podrían dividir en tres grupos: delincuentes – a quienes todos están de acuerdo en expulsar – inmigrantes sin delitos, y los que llegaron de niños al país, traídos por sus padres. Estos últimos se benefician de una orden ejecutiva de Obama que les permitió una legalización provisional con lo que han podido obtener documentación en regla y proseguir estudios superiores.
La angustia de estos jóvenes es que Trump podría usar los datos que ellos presentaron para legalizarse y utilizarlos para deportarlos a países que no conocen y cuya lengua en muchos casos no hablan. En cuanto a los adultos, muchos tienen hijos nacidos en Estados Unidos, ciudadanos norteamericanos que se verían abandonados si expulsan a sus padres.
La otra gran incógnita es la personalidad del futuro presidente, quien durante la campaña prometió dejar sus pataletas y bravuconadas para adquirir una conducta presidencial, pero en los dos meses largos transcurridos desde su elección ha seguido con sus salidas de tono y lo que parecen caprichos. El viernes veremos si aprovecha la gran ocasión que el marco del Capitolio le ofrece para comportarse con generosidad y moderación…y si es que capaz de mantenerse así en la rutina diaria. Aunque muchos temen que con Trump habrá de todo menos rutina.
Autor: Diana Negre.
Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com y Diana Negre.
Mar-a-Lago
Trump y los tres hijos: Ivanka, Donald Jr. și Eric Trump
Mar a Lago
Donald, Melania și Barron Trump acasă în Trump Tower, New York City, 725 Fifth Avenue
Donald, Melania y Barron Trump en su piso de la Torre Trump , New York City, 725 Fifth Avenue.
“A los republicanos no les gustan las buenas noticias” – dijo el presidente Obama, la semana pasada, al divulgarse los datos del censo en cuanto a los ingresos de la clase media norteamericana: en 2015, con un crecimiento del 5.2%, experimentaron el aumento más alto de los tiempos modernos.
ghemulariadnei 