• ACERCA DE NOSOTROS
  • ANUL NOU: DE PRIMĂVARĂ, DE TOAMNĂ ȘI DE IARNĂ
    • ANUL NOU (II) – ANUL NOU DE IARNĂ – ZEUL SOARE – MOȘ CRĂCIUN
  • ARTA ÎNALTEI BUCĂTĂRII
    • MIC DEJUN CU RODIE, ZMEURĂ ȘI MENTĂ
    • SPANACUL – SPIRITUL PERSAN AL VIEȚII
    • OMLETA – SPUMĂ DE OUĂ LA TIGAIE
    • CARTOFUL – TRUFA ANZILOR
    • BORCANUL FERMECAT CU CASTRAVEŢI MURAŢI
  • CĂLĂTORIILE ARIADNEI
    • BAPTISTERIUL DE LA MANGALIA
    • ÎNGHEȚATĂ CU DRAGOSTE… ÎN MANGALIA
  • CARMINA BURANA
    • CARMINA BURANA – Omnia sol temperat/Soarele pe toate le îmblânzeşte
  • CELE MAI FRUMOASE POEME
    • INFINITUL
    • Kemal – Manos Hatzidakis/Nikos Gațos
  • CELE MAI FRUMOASE POEME DE DRAGOSTE
    • APOSTOLUL PAVEL – IMNUL IUBIRII
    • Caballo Viejo – omagiu lui Simón Díaz
    • DANTE, Vita Nuova, IX
    • DE TE-AI PLICTISIT, O, DOAMNĂ…
    • JORGE LUIS BORGES – ÎNDRĂGOSTITUL
    • MICHELANGELO – RIME (9)
    • QUAND JE T΄AIME/CÂND TE IUBESC
    • RĂBDARE SĂ MAI AI, PUȚINĂ
    • SAN JUAN DE LA CRUZ – CÂNTĂRI ÎNTRE SUFLET ȘI MIRE
    • TU EȘTI OMUL MEU – PERISTERIS/MATSAS
    • UMBRA MEA ȘI CU MINE (POLIGONUL) – TSITSANIS/VIRVOS/GALANI
    • VERONICA FRANCO, TERZE RIME, III
    • MIKIS THEODORAKIS – 90 DE ANI
    • Imn, Baudelaire
    • SFÂNTUL IOAN AL CRUCII, LLAMA DE AMOR VIVA
    • ÎNDRĂGOSTITA, PAUL ELUARD
  • Chrétien de Troyes
    • Chrétien de Troyes – De Iubirea ce mă răpi pe mine, mie însumi, și mă prădui
  • DESCIFRÂNDU-L PE BRÂNCUȘI 2022
    • DESCIFRÂNDU-L PE BRÂNCUȘI I
  • EDITORIALES
    • NE CONDUC ELITE POLITICE ADMIRABILE !
    • SALVAȚI SOLDATUL DRAGNEA!!! – BRAND DE ȚARĂ
    • TABARNIA – IMAGINEA DIN OGLINDĂ
    • VALORILE DEMOCRAȚIEI OCCIDENTALE II : UE ȘI REGATUL MAROCULUI
    • 8 MARTIE – ZIUA ÎMPOTRIVA FEMINICIDULUI ?
    • ALARMĂ DIN SPAȚIUL VIRTUAL CÂT „UN ATAC PEARL HARBOUR”
    • AMERICA FIRST – AMERICA MAI ÎNTÂI DE TOATE !
    • APOROFOBIA – CUVÂNTUL ANULUI 2017
    • BREXIT-TIXERB
    • CATALUÑA SAU CATALUNYA ?
    • CULTUL IMPUNITĂȚII ȘI…PURGATORIUL
    • DE CE RAMBLA, BARCELONA ?
    • GARDUL ÎL FAC EU, DAR, ÎL PLĂTEȘTI TU !
    • IERUȘALÁIM HABIRÁ – IERUSALIM CAPITALA
    • LECTURINA… DE ZIUA CĂRȚII
    • RADONUL – AMENINȚAREA TĂCUTĂ
    • SPANIA – COABITARE SAU… URĂ DE CLASĂ?
    • SPANIA – ÎNTRE COABITARE ȘI ABȚINERE
    • UE – MAREA BRITANIE: A FI, DAR, MAI ALES, A NU FI !
    • UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI CUBA
    • VA FI ROMÂNIA DIN NOU MONARHIE ?
    • VALORILE DEMOCRAȚIEI EUROPENE: UE ȘI SAHARA OCCIDENTALĂ
    • ACESTEA SUNT FRUNZELE MELE !
    • DONALD TRUMP… ȘI ZIUA HISPANITĂȚII/DONALD TRUMP Y… EL DÍA DE LA HISPANIDAD
    • SPAŢIUL EUROPEAN ŞI CEL… PARAEUROPEAN !
    • GORBACIOV ÎNSUȘI NE SPUNE CĂ NU ILESCU L-A UMILIT PE REGE ÎN 1990!
    • ISLAM ȘI ISLAMISM
    • REPUBLICA….. DIN REGAT !
    • DE 9 MAI…
    • El 9 de Mayo …
    • TENTAȚIA ABSOLUTISMULUI SAU SIMFONIA ÎNTREBĂRILOR
    • ALEP – GUERNICA SECOLULUI XXI
    • Opinia publică… ?! Oare ?
    • „Numai… lei, fără de ” !
    • BREXIT…ȘI NU PREA!
    • DÍA DEL LIBRO … SANCHO SIN RUCIO
    • ISLAM E ISLAMISMO
    • EL SINDROME TIMOSHENKO Y EL FINAL DE LA ERA PUTIN
    • SIDROMUL TIMOȘENKO ȘI SFÂRȘITUL EREI PUTIN
    • SINDROMUL IOHANNIS
    • „Fahrenheit 451” la Mosul
    • Noul președinte al Greciei, calul troian al lui Al. Tsipras
    • TURCIA A UMILIT RUSIA!
    • ¡TURQUÍA HUMILLÓ A RUSIA!
    • REGELE SPANIEI, JUAN CARLOS I, RENUNȚĂ LA TRON ÎN FAVOAREA FIULUI SĂU, FELIPE
    • ACULTURAȚIE…CULTURĂ ȘI CIVILIZAȚIE
    • ALEGERI ÎN GRECIA: MARELE PERDANT ESTE OMUL CARE A DESFIINȚAT RADIOTELEVIZIUNEA PUBLICĂ
    • HOLOCAUSTUL NUCLEAR … și elegantul domn Mihail Vanin!
    • LIVIU DRAGNEA … ȘI PRIMUL CERC
    • A gândi altfel ! sau инакомыслящий/inacomâsleașcii
    • GUCCI ȘI SCANDALUL MARMURELOR PARTENONULUI
  • EDITORIALES II
    • 10 AUGUST 2018 – GUVERNELE DRĂGNILĂ ȘI DĂNCILĂ
    • ALEGERILE DIN GRECIA – VOTUL MÂNIEI
    • ANGLICISME VECHI ȘI NOI
    • BALMIS – PRIMA EXPEDIȚIE INTERNAȚIONALĂ DE VACCINARE
    • GRECIA – PRIZONIERĂ A DATORIEI EXTERNE
    • GRIPA SPANIOLĂ NU A FOST CHIAR…SPANIOLĂ !
    • HĂITUIREA BOSCHETARĂ ȘI CEA MECANIZATĂ
    • ILUZIA AUTOEXILULUI de Camelia Stănescu Ursuleanu
    • JUNE ALMEIDA – FEMEIA CARE A DESCOPERIT CORONAVIRUSUL
    • PROGRAMUL 3 – O LEGENDĂ A RADIOULUI ROMÂNESC
    • SOLDATUL SOVIETIC ELIBERATOR – UNEORI, A CĂUTAT ICOANE !
    • SPAȚIILE NAȚIUNII
    • SUNTEM SAU NU SUNTEM… ISRAELIENI ?
    • TAXA PE LĂCOMIE SE DOVEDEȘTE A FI PREA…LACOMĂ!
    • TRUMP ARUNCĂ TURCIA ÎN BRAȚELE UNIUNII EUROPENE
    • UNDE NE SUNT MELEȘCANII?
    • VIZITA PAPEI FRANCISC ÎN ROMÂNIA (I)
    • VIZITA PAPEI FRANCISC ÎN ROMÂNIA II – „SĂ MERGEM ÎMPREUNĂ”
    • Ziua Internaţională a Limbii Greceşti
    • MATI – UN NOU POMPEII ?
    • ATENA ȘI ANKARA, MAI APROPIATE SAU MAI DEPĂRTATE CA NICIODATĂ ?
    • VIZITA PREȘEDINTELUI EDOGAN ÎN GRECIA: UN BRAS DE FER DIPLOMATIC
    • Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim și-a închis porțile
    • Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim s-a deschis
    • Mircea Cărtărescu a primit premiul Formentor pentru Literatură 2018
  • EDITORIALES III
    • VA ȘTI PUTIN SĂ IASĂ DIN FUNDĂTURĂ?
  • EFEMERIDES
    • DAN URSULEANU – COMEDIA SALVEAZĂ ROMÂNIA/MEMORII
    • KAFKA ŞI PĂPUŞA CĂLĂTOARE
    • PANAIT ISTATI – ENRACINEMENT
    • VIAȚA LUI JULIEN TEMPLIERUL
    • ZIUA CĂRȚII – Ida Vitale, Uruguay
  • ESPERPENTO – FIŞE DE ROMAN
  • ETIMOLOGIAS I
    • AURUL – MATERIA DIVINĂ
    • ETIMOLOGII XI: A ÎNVĂȚA, A CÂȘTIGA, A PEDEPSI
    • ETIMOLOGII XII – A VINDECA – ADICĂ A RĂSCUMPĂRA DIN SERVITUTEA BOLII
    • ETIMOLOGII XIII – LUMEA SAU LOCUL CEL LUMINAT
    • ETIMOLOGII XIV: MEDIC – DOCTOR – IATROMANT
    • ETIMOLOGII XV – ÎNVIEREA – ÎNTOARCEREA LA VIAŢĂ SAU RIDICAREA DIN MORMÂNT
    • ETIMOLOGII XVI – APORIA SAU PROVOCAREA MINȚII PERPLEXE
    • PĂMÂNT – ȚARĂ – GLIE
    • POST – AJUN – PRIVEGHERE
    • PUSTA – CUVÂNT ROMÂNO-SLAV
    • ROST – A ROSTI – A SE ROSTUI
    • VATRĂ – ȚEST – CUPTOR
    • A CERE – A CUCERI – CUCERNIC
    • A VĂTĂMA SAU A LOVI DIN VOIA LUI DUMNEZEU
    • A VOI – A DORI – A POFTI
      • La hora de la verdad
    • AUGUST – AUGUR – AUTOR
    • IERT – ELIBEREZ – SUNT LIBER
    • Parlament – Parlement – Parliament
    • AMOR – DRAGOSTE – IUBIRE
    • LOGODNA – CUVÂNTUL DAT ȘI VREMEA CEA BUNĂ
    • SUFLET – SPIRIT – DUH
    • VINDECAT – SALVAT – MÂNTUIT
    • HAR ȘI EUHARISTIE
    • MAG – MAGISTER – MĂIESTRU
  • ETIMOLOGIAS II
    • ETIMOLOGII I – Dragostea-puterea atotțiitoare și stihia atotstăpânitoare
    • ETIMOLOGII II – RELIGIA – UN PERPETUU EXERCIȚIU DE PIETATE
    • ETIMOLOGII III – MARTIE – LUNA LUI MARTE
    • ETIMOLOGII IV – DE LA CALENDELE FEMEILOR LA RĂZBOIUL FEMEILOR DE 8 MARTIE
    • ETIMOLOGII IX – IUNIE – LUNA LUI IUNO
    • ETIMOLOGII V – APRILIE – LUNA LUI VENUS (I)
    • ETIMOLOGII VI – APRILIE – LUNA FLOREI (II)
    • ETIMOLOGII VII – MAI– LUNA ZEIȚEI MAIA
    • ETIMOLOGII VIII – PELERINUL … UN CĂLĂTOR DE PESTE MĂRI ȘI ȚĂRI
    • ETIMOLOGII X – CINZECIMEA – POGORÂREA SFÂNTULUI DUH – RUSALIILE
    • ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI
  • IORGOS SEFERIS – POEME
    • IORGOS SEFERIS – AGHIA NAPA I
  • Isaac Bashevis Singer
    • Yentl, băiatul de la ieșiva
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE
    • AMINTIRI URÂTE…/MALOS RECUERDOS…  
    • De la vorbe la fapte/Del dicho al hecho
    • Mea culpa a lui Buffalo Bill/El mea culpa de Buffalo Bill
    • Nici ciment și nici zidari/Ni cemento, ni brazos
    • ¿Quo Vadis America? Încotro te îndrepți, America ?
    • Acum e acum !/La hora de la verdad
    • Apele se întorc la matcă/Las aguas a su cauce
    • BÂJBÂIND/PALOS DE CIEGO
    • Colacul de salvare a lui Trump/El salvavidas de Trump
    • Comparațiile și paradoxurile lui Donald Trump/Las comparaciones y paradojas de Donald Trump
    • Contrareforma /La contrarreforma
    • Cum se mută președinții/Una mudanza especial
    • De la Reconquista, la imigrare/De la Reconquista a la inmigración
    • Exact pe dos! /El tiro por la culata
    • Istoria unei neînțelegeri/Historia de un desencuentro
    • LUÂNDU-L LA BANI MĂRUNȚI/DESHOJANDO LA MARGARITA
    • Nu există dușman mic/No hay enemigo pequeño
    • Președintele nu pleacă de tot/El presidente no se va
    • Statele–încă–Unite ale Americii/Estados–todavia-Unidos de America
    • ULTIMUL ZID/EL ÚLTIMO MURO
    • Vremea lui Trump/La hora de Trump
    • Apele nu se liniștesc/Las aguas no se calman
    • Cine, cui dă ordine ?/¿A las órdenes de quién?
    • Momentul adevărului
    • Confuzie generală/Confusión general
    • Israel, de la Carter până la Obama/Israel, de Carter a Obama
    • La hora de la verdad
    • ¿Parón o recuperación?
    • Banca câștigă întotdeauna/La banca siempre gana
    • Istoria nu are un punct final/La historia sin final
    • Putin râde în hohote /La carcajada de Putin
    • Totul îi merge foarte bine lui Trump /Viento de popa para Trump
    • Cu fața la perete /De cara a la pared
    • Milioane și grade militare /Millones y galones
    • Puterea sau aurul? / ¿El poder o el oro?
    • Stagnăm sau ne redresăm ?
    • Las guerras del retrete
    • Mai întâi de toate, buzunarul/El bolsillo, lo primero
    • Ucenicul, ucenicii și cei șapte magnifici/El aprendiz, los aprendices y los siete magníficos
    • Todo al revés
    • Un panorama de paradojas
    • Elecciones con okupas
    • Ganó la otra América
    • Las otras elecciones
    • Sin hora de la verdad
    • ÎNTORCÂND SPATELE ELITELOR /DE ESPALDA A LAS ELITES
    • La elección y sus murallas
    • Paradoxuri ale democrației/Paradojas de la democracia
    • Uluire și descumpănire electorală/Pasmo y desconcierto electoral
    • Dilema republicană/El dilema republicano
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE II
    • “TRIO INFERNAL” SAU CAZUL KASHOGGI/“TRIO INFERNAL” O CASO KASHOGGI
    • A LĂTRA ȘI A MUȘCA/LADRAR Y MORDER
    • AJUTORUL OBLIGATORIU AL RUSIEI PENTRU VENEZUELA /LA OBLIGADA AYUDA RUSA A VENEZUELA
    • AMERICANII CEI CAȘTI /LOS CASTOS AMERICANOS
    • APROPIERE ÎNTRE EVREI ȘI ARABI /APROXIMACIÓN JÚDEO-ÁRABE
    • AUTOCRATUL IGNORANT/EL AUTÓCRATA IGNORANTE
    • BICIUIND CU DOLARUL/FUSTIGANDO CON EL DÓLAR
    • Căsătorie de conveniență /Matrimonio de conveniencia
    • CEALALTĂ FAȚĂ A VENEZUELEI/LA OTRA CARA DE VENEZUELA
    • CEI DINTÂI, ÎN TOATE/EL PRIMERO EN TODO
    • COADA MOSCOVEI /LA COLETA DE MOSCU
    • COPIII SEPTUAGENARI /LOS NIÑOS SEPTUAGENARIOS
    • Din lac, în puț… /De Málaga en Malagón
    • DIN SUMMIT ÎN SUMMIT /DE CUMBRE EN CUMBRE 
    • Două Americi /Dos Américas
    • Este, oare, Trump un poet frustrat ?/¿Es Trump un poeta frustrado?
    • Jumătate de secol, multe bătălii, pace în zare/Medio siglo, muchas batallas, paz a la vista
    • KASHOGGI, EGOLATRUL/KASHOGGI, EL EGÓLATRA
    • Libertate între gratii/Libertad entre rejas
    • Mai roșie decăt o găină/Mas roja que una gallina 
    • PAIUL DIN OCHIUL VECINULUI/LA PAJA EN EL OJO AJENO
    • Bilanțul primului an/Balance del primer año
    • Cadou de Crăciun/Regalo de Navidad
    • Casa nemăturată/La casa sin barrer
    • COSTA RICA: SEX ȘI URNE/COSTA RICA: SEXO Y URNAS
    • Doi și cu doi/Dos y dos
    • În fața realităților, Trump se dă pe brazdă /Los menguantes desamores de Trump con la realidad Washington
    • Între două ziduri/Entre dos murallas
    • Măsurarea forțelor pentru hegemonie, pe cele două maluri ale Pacificului/Pulso hegemónico a los dos lados del Pacífico
    • Nici cu tine, nici fără tine/Ni contigo, ni sin ti
    • O țară în flăcări / Un país en llamas
    • PARADISURILE /LOS PARAÍSOS
    • Puerto Rico (portul bogat) cel sărac/ Puerto Pobre
    • Trump se etalează/Trump se pone de largo
    • Un inchizitor în căutare de culpe/ Un inquisidor en busca de un delito
    • Un secol de cruciade/Un siglo de cruzadas
    • Pericolul nord-corean:azi, nu,… mâine,cine știe ?/El peligro norcoreano: hoy no, mañana quizá
    • GENERAȚIA INTERNETULUI /LA GENERACION DEL INTERNET
    • A fost odată…/Érase una vez…
    • A pleca la timp/Marcharse a tiempo
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE IV
    • 0 CIUDATĂ TÂRGUIALĂ ÎNTRE KIM ȘI TRUMP/ EL EXTRAÑO REGATEO DE KIM Y TRUMP  
    • Banii nu aduc fericirea/El dinero no hace la felicidad 
    • Calea americană/The American Way 
    • CELE O MIE DE FEȚE ALE POPULISMULUI/LAS MIL CARAS DEL POPULISMO 
    • CRIZA IRANIANĂ FĂRĂ PASIUNE, NICI PROPAGANDĂ/LA CRISIS IRANÍ SIN PASIÓN NI PROPAGANDA
    • Exasperarea democraților/ Exasperación demócrata 
    • Fată în casă bună la toate/Chica para todo 
    • ÎNDRĂZNEALA PRUDENTĂ NORD-COREANĂ/LA PRUDENTE OSADÍA NORCOREANA
    • IRAN: LA CE AR SERVI UN NOU RĂZBOI ?/IRÁN: ¿Y PARA QUÉ UNA GUERRA? 
    • Legat de mâini, cu cenușă în cap… și Trump pentru multă vreme/Maniatado, con ceniza en la frente… y Trump para rato
    • MIZERABILUL JOC AL MIZERIEI/ EL MISERABLE JUEGO CON LA MISERIA
    • Mult procuror și puțină pricină/Mucho fiscal y poca causa
    • NOUA CRIZĂ IRANIANĂ/NUEVA CRISIS IRANÍ
    • O AMBASADOARE FEMINISTĂ FOARTE ACTIVĂ /UNA EMBAJADORA DE FALDAS TOMAR 
    • Politica vacilor slabe/Política de vacas flacas
    • Problema de nerezolvat a rasismului/El insoluble problema del racismo 
    • PRUDENȚĂ ȘI BRAVADE/PRUDENCIA Y BRAVATAS
    • RAȚIUNILE LUI TRUMP/LAS RAZONES DE TRUMP  
    • SI TRUMP FUERA DE GAULLE…/DACĂ TRUMP AR FI DE GAULLE…
    • Știe dar, nu răspunde/Si sabe, no contesta
    • UN TRUMP BÍBLICO/UN TRUMP BIBLIC
    • E frica sau graba?/¿Es la por o la pressa?
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE V
    • Acelerație virotică/ Aceleración vírica
    • Așa este, dacă așa vi se pare/Así es, si así os parece
    • BALTIMORE: NEGRU PRECUM CRIMA/BALTIMORE: NEGRO COMO EL CRIMEN
    • Candidata cui?/¿Candidata de quién?  
    • Candidatul improbabil/El candidato improbable
    • Caritatea începe cu noi înșine: afacerea politică/La caridad empieza por uno mismo: el negocio de la política  
    • Cele două Americi/Las dos Américas 
    • Celelalte ambarcațiuni improvizate /Las otras pateras 
    • Cenzura presei/Censura de prensa
    • Cronica din cealaltă Americă: procese care aduc milioane/Crónica desde la otra América: pleitos milenarios
    • Cronică din cealaltă Americă/Crónica desde la otra América
    • DE LA PING PONG, LA BIG BANG /DEL PING PONG AL BIG BANG
    • De la vacile sfinte, la vacile cu lapte/De vacas sagradas a vacas lecheras 
    • Democrați pentru Trump/Demócratas por Trump
    • Două convenții pentru două Americi/Dos convenciones para dos Américas 
    • DROGURI PENTRU TOȚI, BANI PENTRU PUȚINI/DROGAS PARA TODOS, DINERO PARA POCOS
    • ERDOGAN E MAI TARE DECÂT TRUMP /ERDOGAN LE PUEDE A TRUMP
    • FANTEZII ELECTORALE/FANTASIAS ELECTORALES
    • FRAGILA BOGĂȚIE A CHINEI/LA FRAGIL RIQUEZA DE CHINA
    • Frontierele COVID-ului/Les fronteres del covid
    • HONG KONG, PROBLEMĂ ÎMPĂRTĂȘITĂ/HONG KONG, PROBLEMA COMPARTIDO
    • Început agitat de campanie/Agitado inicio de campaña  
    • IRAN-SUA: DE CE 52/IRAN-EE.UU. : POR QUÉ 52  
    • IRAN, RĂUL INSTITUȚIONAL/IRÁN, EL MALVADO INSTITUCIONAL
    • IRAN: RĂDĂCINILE URII/IRÁN: LAS RAÍCES DEL ODIO
    • Isterii și putere/Histerias y poder  
    • MILIONARI ȘI SEPTUAGENARI/MILLONARIOS Y SEPTUAGENARIOS
    • Nu există inamic mic/No hay enemigo pequeño
    • O criză cu surprize financiare/Una crisi amb sorpreses financeres
    • O curte vraiște/Un patio revuelto 
    • Pe zi ce trece, știm tot mai puțin/Cada dia sabem menys
    • PLACIDO DOMINGO ÎN SUA ȘI ÎN EUROPA/DOS DOMINGOS Y DOS MUNDOS 
    • PRIETENI ÎN EMISFERĂ/AMIGOS EN EL HEMISFERIO 
    • PROST E CINE CREDE/TONTO, EL QUE SE LO CREA
    • RĂUL TUTUROR…/MAL DE MUCHOS…
    • SĂ FACEM LUNA MARE DIN NOU/VOLVER A HACER GRANDE LA LUNA
    • Scape cine poate/Sálvese quien pueda
    • SFÂNTUL BIDEN CONTRA FERICITULUI TRUMP/SAN BIDEN CONTRA BEATO TRUMP
    • SOCOTELILE PE DOS /LAS CUENTAS AL REVES 
    • SUA: O SOCIETATE FOARTE APRIGĂ/EE.UU: UNA SOCIEDAD DE ARMAS TOMAR 
    • Talibani americani/Talibanes americanos
    • Trump sărind într-un picior/Trump a la pata coja  
    • TRUMP, PREȘEDINTE DEMOCRAT/TRUMP, PRESIDENTE DEMÓCRATA 
    • UN POST ÎN CARE DAI FALIMENT ORICUM/CARGO DE FACASO OBLIGADO
  • LA PAGINA DE EUGEN HAC
    • SECȚIA AROMÂNĂ
    • ȘI TOT NOI LE SUNTEM DATORI !
    • STATUL SATANIC
    • 9 MAI – SINGURĂTATEA CRIMINALULUI
    • GÂNDIREA LUI PUTIN
    • ÎNCERCAREA DE DEPORTARE MASCATĂ A REFUGIAȚILOR UCRAINENI
    • PUTIN ȘI LAVROV AU AVUT DREPTATE!
    • ANSCHLUSS
    • DOMULE ZELENSKI, CEREȚI-I LUI PUTIN DESPĂGUBIRI DE RĂZBOI!
    • HOLOCAUSTUL CA „OPERAȚIUNE SPECIALĂ”
    • VLADIMIR: ORI EȘTI A MEA, ORI NU VEI FI A NIMĂNUI!
    • DOMNULE VOLODIMIR ZELENSKIY DĂ-L ÎN JUDECATĂ PE PUTIN!
    • PUTIN NEPUTINCIOSUL
    • LIMBAJUL INVERSAT: ISTERIE, E PREA CURÂND, NAZIȘTI, DROGAȚI, NEGOCIERI
    • MAESTRUL VALENTIN… NU MAI ESTE!
    • PUTINISMUL – NOUL NUME AL HITLERISMULUI
    • UNDELE SCURTE – O BREȘĂ PE CARE PUTIN NU O POATE CONTROLA
    • GALIONUL SAN JOSÉ – AUR, ARGINT ȘI PIETRE PREȚIOASE
    • OARE I-A PĂCĂLIT BIDEN ȘI PE ROMI ?
  • LA PAGINA DE GEORGES MOUSTAKI
    • GEORGES MOUSTAKI – METECUL
  • LA PAGINA DE MICHELANGELO BUONARROTI
    • MICHELANGELO – RIME – MANUSCRISUL DE LA ASHMOLEAN
    • MICHELANGELO – SILLOGE 6
  • LA PAGINA DE SAN FRANCESCO DI ASSISI
    • SFÂNTUL FRANCISC DE ASSISI – CÂNTECUL FRATELUI SOARE
  • LA PAGINA DE VALENTI POPESCU
    • LA OTRA CORRIENTE MIGRATORIA
    • VULNERABILITATEA FRONTIEREI TURCO-BULGARE
    • CEALALTĂ MIGRAȚIE
    • MISERIAS FRONTERIZAS BÚLGARAS
    • AYER CONTRA HOY
    • XENOFOBIA, SÍ PERO…
    • IERI ÎMPOTRIVA LUI AZI
    • XENOFOBIE, ÎNTR-ADEVĂR, ȘI TOTUȘI…
    • DRAMA MIGRATORIO A LA GRIEGA
    • SIRIA . LA PAZ CASI IMPOSIBLE
    • DRAMA REFUGIAȚILOR ÎN STIL GRECESC
    • ÎN SIRIA, PACEA ESTE APROAPE IMPOSIBILĂ
    • EL YEMEN SE LE INDIGESTA A ARABIA SAUDÍ
    • STRATEGIA STATULUI ISLAMIC ÎN LIBIA
    • ARABIEI SAUDITE… I S-A APLECAT DE ATÂTA YEMEN
    • LA ESTRATEGIA GUERRILLERA DE E.I. EN LIBIA
    • ARABIA, MÁS PASIÓN QUE LÓGICA
    • HEKMATYAR INTENTA VOLVER
    • ARABIA, MAI DEGRABĂ PASIUNE DECÂT LOGICĂ
    • HEKMATYAR VREA SĂ SE ÎNTOARCĂ
    • ¿ CRISIS SOCIALISTA O CRISIS POLÍTICA GENERAL ?
    • RĂZBOIUL PE CARE IRANUL ÎL DUCE ÎN SIRIA
    • CRIZĂ SOCIALISTĂ SAU CRIZĂ POLITICĂ GENERALĂ ?
    • LA GUERRA SIRIA DEL IRÁN
    • ISLAM : LA ÚLTIMA GUERRA FRATRICIDA
    • ISLAM : ULTIMUL RĂZBOI FRATRICID
    • QUIERO Y NO PUEDO EN LIBIA
    • VREAU DAR NU POT… ÎN LIBIA
    • GÜLLEN CONTRA ERDOGAN
    • GÜLLEN CONTRA ERDOGAN
    • LA MAFIA SE PASA A ERDOGAN
    • MAFIA TRECE DE PARTEA LUI ERDOGAN
    • CEA DE A DOUA REVOLUȚIE DIN TURCIA
    • LA SEGUNDA REVOLUCIÓN TURCA
    • NATALIA ERRE QUE ERRE
    • NATALIA CEA ÎNVERȘUNATĂ
    • SIRIA, PARADISUL BANDELOR
    • SIRIA, EL PARAÍSO DE LAS BANDERÍAS
    • INDEPENDENTISTA HASTA EN LA CAMA
    • INDEPENDENTISTĂ PÂNĂ ȘI ÎN PAT
    • DE LA HITLER LA TRUMP
    • DE HITLER A TRUMP
    • VALENTIN POPESCU – UN MARE JURNALIST SPANIOL
  • LA PAGINA DE VALENTI POPESCU II
    • CELELALTE ALEGERI IRANIENE/LAS OTRAS ELECCIONES IRANÍES
    • ADEVĂRATUL BREXIT/ EL AUTÉNTICO BREXIT
    • ALBANIA : A MAI RĂMAS VREUN NECORUPT ?/ALBANIA : ¿ QUEDA ALGUIEN POR CORROMPER ?
    • BELARUS ȘI-A PIERDUT RĂBDAREA/BIELORRUSIA HA PERDIDO LA PACIENCIA
    • ESCAPADA MILITARĂ A TURCIEI ÎN SIRIA/LA BREVE GUERRA TURCA DE SIRIA
    • MACEDONIA : ABSURDITATE MAJORĂ/MACEDONIA : ABSURDO MÁXIMO
    • RANCHIUNA FĂRĂ SFÂRȘIT /RENCORES INEXTINGUIBLES
    • ROMÂNIA… PITOREASCĂ/RUMANIA RIZA EL RIZO
    • TERORISM ÎN INDIA/TERRORISMO EN INDIA
    • U.E. CENTRIFUGĂ/LA U.E. CENTRÍFUGA
    • VIETNAM : CORUPȚIE ȘI IDEOLOGIE/VIETNAM : CORRUPCIÓN E IDEOLOGÍA
    • CARE BREXIT?/¿QUÉ BREXIT?
    • CU TOTUL ALTUL ESTE VALSUL PREȘEDINȚILOR…/EL VALS DE LOS PRESIDENTES ES OTRO…
    • EGO-UL ȘI RAȚIUNEA DE STAT /EL EGO Y LA RAZÓN DE ESTADO
    • ERDOGAN, COLECȚIONAR DE DUȘMANI/ERDOGAN, COLECCIONISTA DE ENEMIGOS
    • PICIOARELE DE LUT ALE LUI ERDOGAN/LOS PIES DE BARRO DE ERDOGAN
    • PSEUDO-VIRAJ SPRE STÂNGA ÎN RĂSĂRITUL EUROPEI /EL PSEUDO GIRO A LA IZQUIERDA DE EUROPA ORIENTAL
    • BREXIT-UL VĂZUT DINSPRE RĂSĂRITUL EUROPEI/EL BREXIT VISTO DESDE EL ESTE EUROPEO
    • ERDOGAN, PÂNĂ LA CAPĂT/ERDOGAN, A POR TODAS
    • MARXISM ÎN ELVEȚIA/MARXISMO EN SUIZA
    • AMARA REPATRIERE A AFGANILOR/AMARGA RETROMIGRACIÓN AFGANA
    • ARABESCURI PERSANE ÎN IRAK/ARABESCOS PERSAS EN IRAK
    • CIPRU, „RUTA CEA REA” A MIGRAȚIEI/CHIPRE, “RUTA MALA” DE LA MIGRACIÓN
    • DRAGOSTEA AMARĂ DINTRE RUSIA ȘI BELARUS/LOS DESAMORES DE RUSIA Y BIELORRUSIA
    • REFORMELE PE CARE LE ÎNTREPRINDE EGIPTUL/REFORMISMO EGIPCIO
    • ESTONIA : A ȘASEA OARĂ, DA!/ ESTONIA : A LA SEXTA VA LA VENCIDA
    • ESTONIA : AU VENIT RUȘII !/ESTONIA : HAN VUELTO LOS RUSOS
    • EMIGRAȚIE ȘI NEPĂSARE/ EMIGRACIÓN Y DESIDIA
    • BOSNIA ȘI TRECUTUL EI …ȚEAPĂN/BOSNIA Y EL PASADO TENAZ
      • GROZAVUL…S-A DAT PE BRAZDĂ!/DÓNDE DIJE DIGO, DIJE….
    • GROZAVUL…S-A DAT PE BRAZDĂ!/DÓNDE DIJE DIGO, DIJE….
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU III
    • CU BOGĂȚIE ÎȚI GĂSEȘTI ȘI PATRIE / UBI FORTUNA, IBI PATRIA
    • TOȚI ÎMPOTRIVA KURZILOR/TODOS CONTRA LOS KURDOS
    • ALEXANDRU CEL NESUFERIT/ALEJANDRO EL INCORDIANTE
    • AMINTIRI TRISTE/TRISTES RECUERDOS
    • ARMENIA, MAI DEGRABĂ INDIGNARE, DECÂT REVOLUȚIE /ARMENIA, MÁS INDIGNACIÓN QUE REVOLUCIÓN
    • AUSTRIA : ULCIORUL MERGE CE MERGE LA IZVOR, DAR …/AUSTRIA : TANTO VA EL CÁNTARO A LA FUENTE…
    • BREXIT CU FORCEPS/BREXIT CON FORCEPS
    • CAMERUN, ÎN PRAGUL RĂZBOIULUI CIVIL/CAMERÚN AL BORDE DE LA GUERRA CIVIL
    • CLEȘTE RUSO-TURC CONTRA UCRAINEI/PINZA RUSOTURCA CONTRA UCRANIA
    • CLOPOȚELUL PISICII IRLANDEZE/EL CASCABEL DEL GATO IRLANDÉS
    • DESIGUR, MAI MULTĂ COLABORARE MILITARĂ, ÎNSĂ…/MÁS COOPERACIÓN MILITAR, SÍ PERO…
    • ERDOGAN, ÎNCĂ ESTE FAVORIT/ERDOGAN, FAVORITO AÚN
    • EU, ULTIMUL SUMERIAN/YO, EL ÚLTIMO SUMERIO
    • GERMANIA : ATUNCI CÂND TREI SUNT, DE FAPT, PATRU /ALEMANIA: CUANDO UN TRIO SON CUATRO
    • ROHINGYA, ULTIMA MINORITATE/LOS ROHINGYA, LA ÚLTIMA MINORÍA
    • A FOST RĂU CU GADDAFI, DAR E MAI RĂU FĂRĂ EL/MAL CON GADDAFI, PEOR SIN ÉL
    • LA SÚPER VIKINGA/ LA SÚPER VIKINGA
    • QATAR : EXACT PE DOS !/QATAR : EL TIRO POR LA CULATA
    • A OMORÎ LA PREȚ DE SOLDURI/MATANZAS A PRECIO DE SALDO
    • ARABESCURI DINASTICE/ARABESCOS DINÁSTICOS
    • MICA MARE PROBLEMĂ COREANĂ/EL PEQUEÑO GRAN PROBLEMA COREANO
    • TURCOFOBIA DIN RĂZBOIUL CONTRA STATULUI ISLAMIC/LA TURCOFOBIA EN LA GUERRA CONTRA EL E.I.
    • ÎN CECENIA, HOMOSEXUALITATEA E LETALĂ/HOMOSEXUALIDAD LETAL EN CHECHENIA
    • BOSNIA : CELE DOUĂ FEȚE ALE ARABIZĂRII/BOSNIA : CARA Y CRUZ DE LA ARABIZACIÓN
    • REFORMA DIN SERBIA/SERBIA Y SU REFORMA
    • DISPAR COMUNITĂȚI DE CREȘTINI DIN TURCIA/PENURIAS CRISTIANAS EN TURQUÍA
    • QATAR: CAUZELE CRIZEI/LAS CAUSAS DE LA CRISIS QATARÍ
    • IRLANDA : STEAUA ORIENTULUI/IRLANDA : LA ESTRELLA DE ORIENTE
    • TERORISM ISLAMIC ÎN BALCANI/TERRORISMO ISLÁMICO EN LOS BALCANES
    • A PIERDUT TRENUL SOCIALISMUL ?/¿ HA PERDIDO EL TREN EL SOCIALISMO ?
    • UGANDA – FOARTE GENEROASĂ CU REFUGIAȚII/EL MAYOR CAMPAMENTO DE REFUGIADOS DEL MUNDO ESTÁ EN UGANDA
    • YEMENUL MOARE DE HOLERĂ /EL YEMEN SE MUERE DE CÓLERA
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU IX
    • A VOTA CU MAȚELE/VOTAR CON LAS TRIPAS
    • EVITÂNDU-I PE SOCIALIȘTI/EVITANDO A LOS SOCIALISTAS
    • GERMANO-ROMÂNUL IOHANNIS/EL GERMANO-RUMANO IOHANNIS
    • INDEPENDENȚA DE ARAMĂ/LA INDEPENDENCIA DE COBRE
    • IRAN: RĂU ENDEMIC/IRÁN : MAL ENDÉMICO
    • KOSOVO : GHERILA, AFARĂ !/KOSOVO : ¡ GUERRILLA, FUERA !
    • O FEMEIE LIBERALĂ ÎN ASCENSIUNE/LA LIBERAL EMERGENTE
    • POST BREXIT/POST BREXIT
    • PREȘEDINTĂ GRAȚIE… ULTRADREPTEI ?/¿ PRESIDENTA POR GRACIA DE… LA ULTRADERECHA ?
    • PROBLEMELE REFORMELOR SAUDITE/EL TRÁGALA DE LAS REFROMAS SAUDITAS
    • RADICALISM BRITANIC/RADICALISMO BRITÁNICO
    • SPD ÎN CĂUTAREA LUI ÎNSUȘI/EL SPD EN BUSCA DE SI MISMO
    • TURCIA: CORODAREA PUTERII/TURQUÍA: LA EROSIÓN DEL PODER
    • ZURICH: INDIGESTIE DE MAURI/ZURICH: INDIGESTIÓN DE MOROS
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU V
    • ABSURDITATEA CONFLICTULUI UCRAINEANO-MAGHIAR/ABSURDO CONFLICTO UCRANIANO-MAGYAR
    • ASTA DA ! …DREPTATE FĂCUTĂ DE POPOR !/ESO SÍ QUE ES JUSTICIA POPULAR
    • AURUL ANKAREI/EL ORO DE ANKARA
    • CĂMILE ȚI-AI LUAT, CĂMILE MĂNÂNCI/CAMELLOS TIENES, CAMELLOS COMES
    • CONGO, UMBRA PRELUNGITĂ A LUI MOBUTU/CONGO, LA LARGA SOMBRA DE MOBUTU
    • DEMOCRAȚIE ÎN STIL TURCESC/DEMOCRACIA A LA TURCA
    • FRĂȚIA POLONO-FILIPINEZĂ/LA HERMANDAD POLACO-FILIPINA
    • FUNDAMENTALISM SAU NEPUTINȚĂ/FUNDAMENTALISMO O IMPOTENCIA
    • GERMANIA: CEVA IDEOLOGIE… ȘI MULT EGO/RFA: ALGO DE IDEOLOGÍA Y MUCHO EGO
    • KOSOVO ȘI RAȚIUNEA/KOSOVO Y LA RAZÓN
    • LETONIA: LOVITURĂ… PENTRU A CONTINUA LA FEL/LETONIA: VARAPALO PARA SEGUIR IGUAL
    • LIBIA, HAOS TOTAL/LIBIA, EL CAOS MÁXIMO
    • NU STRĂINII SUNT CAUZA/LOS FORASTEROS NO SON LA CAUSA
    • ORAȘUL CĂRUIA ÎI ESTE RUȘINE DE MADONNA/DONDE SE AVERGÜENZAN DE MADONNA
    • SCHISMA DIN ORIENT/EL CISMA DE ORIENTE
    • TĂTARII DIN TATARSTAN/LOS TÁRTAROS DEL TARTARISTÁN
    • UN «POST NO MORTEM” PENTRU CSU DIN BAVARIA/UN “POST NO MORTEM” PARA LA CSU BÁVARA
    • VARĂ ARABĂ/EL ESTÍO ÁRABE
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VI
    • 1918 – 2018, O SUTĂ DE ANI AMEȚITORI/1918 – 2018, CIEN AÑOS DE VÉRTIGO
    • ACOLO UNDE DRAGOSTEA SE MĂSOARĂ PRIN…COARNE/DÓNDE EL AMOR ES CUESTIÓN DE CUERNOS
    • ASTA DA DIVERSITATE !/¡ ESO SÍ QUE ES DIVERSIDAD !
    • AUTOCEFALIA BISERICII ORODOXE UCRAINIENE/EL PRIMER PATRIARCA DE LA IGLESIA UCRANIANA
    • CAPCANE JURIDICO-ELECTORALE CONGOLEZE/TRAMPAS JURÍDICO-ELECTORALES CONGOLEÑAS
    • COSTISITOAREA EXTINDERE SPRE RĂSĂRIT/LA COSTOSA AMPLIACIÓN AL ESTE
    • CURSURI UNIVERSITARE ȘI POLITICĂ/AULAS Y POLÍTICA
    • GRECIA: PIAȚA ELECTORALĂ/GRECIA: EL MERCADO ELECTORAL
    • IVIRI ALE UNEI OPOZIȚII EFICIENTE ÎN RUSIA/BROTES DE OPOSICIÓN EN RUSIA
    • KOSOVO: NU EXISTĂ, DAR ARE PROPRIA SA ARMATĂ /KOSOVO: EN EL LIMBO, PERO CON EJÉRCITO
    • MINSK: APĂSĂTOAREA PRIETENIE A RUSIEI/MINSK: LA OPRESORA AMISTAD RUSA
    • PACE ÎN AFGANISTAN, FĂRĂ AFGANISTAN/
    • RUSIA: POPORUL SUSȚINE CU BANI OPOZIȚIA/RUSIA: EL PUEBLO FINACIA LA OPOSICIÓN
    • VIESPAR ISRAELIAN/AVISPERO ISRAELÍ
    • ZIDURI ȘI IAR ZIDURI/MUROS Y MÁS MUROS
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VII
    • ALGERIA ÎȘI SCHIMBĂ STĂPÂNUL/ARGELIA CAMBIA DE AMO
    • ALGERIA: MAFIA PUTERII/ARGELIA: LA MAFIA DEL PODER
    • AMARA DRAGOSTE TURCO-CHINEZĂ/LOS AMARGOS AMORES CHINO-TURCOS
    • COLONIZAREA CHINEZĂ ÎN BALCANI/COLONIZACIÓN CHINA DE LOS BALCANES
    • DECLINUL BANCAR DE DRAGUL POLITICII/DECLIVE BANCARIO POR MOR DE LA POLÍTICA
    • EMINENȚA GRI A LUMII ARABE/LA EMINENCIA GRIS DEL MUNDO ÁRABE
    • ERDOGAN LE VREA PE TOATE/ERDOGAN VA A POR TODAS
    • IN SPATELE PERDELELOR VENEZOLANE/TRAS LAS BAMBALINAS VENEZOLANAS
    • INDEPENDENTISMUL UITAT/EL INDEPENDENTISMO OLVIDADO
    • ISRAEL ȘI RĂZBOIUL DIN NAGORNO KARABAH/ISRAEL Y LA GUERRA DE NAGORNO KARABAJ
    • ISRAEL: SPRE DREAPTA !/ISRAEL: A LA DERECHA, ¡ ARRE !
    • KAZAHSTAN: EU SUNT TOTUL/KAZAJISTÁN: YO SOY TODO
    • KIEV: O PREȘEDINȚIE DE DOUĂ MILIARDE/KIEV: UNA PRESIDENCIA DE 2.000 MILLONES
    • LIBIA: CINE POATE, POATE/LIBIA: QUIEN PUEDE, PUEDE
    • LIBIA: RĂZBOIUL CIVIL AL TUTUROR/LIBIA: LA GUERRA CIVIL DE TODOS
    • Mongolia: multă putere, dar justiție, ioc!/Mongolia: Mucho poder y poca justicia
    • NEGRU, NICI MĂCAR ÎN ISRAEL/NEGRO, NI EN ISRAEL
    • O GAURĂ NEAGRĂ NUMITĂ AFGANISTAN/UN AGUJERO NEGRO LLAMADO AFGANISTÁN
    • RFG: DIN NOU SPRE RĂSĂRIT/RFA : OTRA VEZ LA QUERENCIA AL ESTE
    • TURCIA DANSEAZĂ CU TIGRI /TURQUÍA BAILA CON TIGRES
    • ZIDUL PE CARE L-A DĂRÂMAT MOSCOVA/EL MURO QUE DERRIBÓ MOSCÚ
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VIII
    • 12 AUGUST 2019 – AMBARCAȚIUNE DE DE TIP KON-TIKI PENTRU MAREA EGEE/12 VIII 2019 – UNA KON-TIKI PARA EL EGEO
    • 149 la 0/149 a 0
    • AFRICA: ÎNCERCAREA MOARTE N-ARE/ÁFRICA: POR INTENTAR QUE NO QUEDE
    • ALA, BALA, PORTOCALA…/MATARILE, RILE, RO…
    • ARMENIA: INDIGESTIE DE PUTERE/ARMENIA : INDIGESTIÓN DE PODER
    • BALCANII NEDORIȚI/MALQUISTOS BALCANES
    • BIROCRAȚIA CONTRA REFUGIAȚILOR/BUROCRACIA CONTRA REFUGIADOS
    • CEVA E PUTRED ÎN REPUBLICA MOLDOVA/ALGO APESTA EN MOLDAVIA
    • CIPRU: AL CUI E GAZUL ?/CHIPRE: ¿DE QUIÉN ES EL GAS?
    • CONCURENȚĂ ÎN STIL BULGAR/COMPETENCIA “A LA BÚLGARA”
    • DANEMARCA: STÂNGA CU FUSTĂ/DINAMARCA: LA IZQUIERDA CON FALDAS
    • DOWNING STREET, 10: CASA …PUTERII/DOWNING STR., 10 : CASA DE… PODER
    • GRECIA CLANURILOR/LA GRECIA DE LOS CLANES
    • HONG KONG: CEALALTĂ FAȚĂ A REBELIUNII/HONG KONG: LA OTRA CARA DE LA REBELIÓN
    • JAVID, MAREA SPERANȚĂ A BREXIT-ULUI/JAVID, LA GRAN ESPERANZA DEL BREXIT
    • LECȚIA LUI SALVINI/LA LECCIÓN DE SALVINI
    • MAGNATUL NECUNOSCUT DIN RĂSĂRIT/EL DESCONOCIDO MAGNATE DEL ESTE
    • MOLDOVA: NICI CU TINE, DAR NICI FĂRĂ TINE …/MOLDAVIA: NI CONTIGO, NI SIN TI…
    • OMUL PĂCII DIN CORNUL AFRICII/EL HOMBRE DE LA PAZ EN EL CUERNO DE ÁFRICA
    • PATRIA MEA, ARMATA MEA/MI PATRIA, MI EJÉRCITO
    • RADICALISM ESTONIAN/ RADICALISMO ESTONIO
    • REGINA LESBIANĂ A FOTBALULUI/LA REINA LESBIANA DEL FÚTBOL
    • REVOLUȚIE SAU NEPUTINȚĂ ?/¿ REVOLUCIÓN O IMPOTENCIA ?
    • SIROFOBIA LUI ERDOGAN/LA SIRIOFOBIA DE ERDOGAN
    • SPD GERMAN LA FEL CA TOATE, DAR, CEVA MAI RĂU/EL SPD ALEMÁN COMO TODOS, PERO PEOR
    • SUDAN: UCENICUL VRĂJITOR/SUDÁN: EL APRENDIZ DE BRUJO
    • UNIUNEA EUROPEANĂ: SĂRACII AFARĂ !/UNIÓN EUROPEA : ¡ POBRES, FUERA !
    • YEMENUL INDIGEST/EL YEMEN INDIGESTO
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU X
    • AFRICA: CORUPE ȘI UCIDE/ÁFRICA: CORROMPER Y MATAR
    • CARANTINĂ ALBĂ, MOARTE NEAGRĂ/CUARENTENA BLANCA, MUERTE NEGRA
    • CELĂLALT CORONAVIRUS/EL OTRO CORONAVIRUS
    • CORONAVIRUS TOCMAI BUN PENTRU O ÎNCLEȘTARE/CORONAVIRUS DE ARMAS TOMAR
    • DECLINUL SOCIALISMULUI/EL DECLIVE SOCIALISTA
    • DEZASTRU SAUDIT ÎN YEMEN/  DEBACLE SAUDÍ EN YEMEN
    • DIN DEZERTOR NORD-COREAN, DEPUTAT SUD-COREAN/DE DESERTOR NORCOREANO A DIPUTADO SURCOREANO
    • DOMNIA URII/EL IMPERIO DEL ODIO
    • IRAN: CAPCANA PÂINII/IRÁN: LA TRAMPA DEL PAN
    • IRLANDA: NUMAI BANII NU SUNT DE AJUNS/IRLANDA: CON EL DINERO NO BASTA
    • KIEV: TRĂIASCĂ COVID-19!/KIEV: ¡VIVA EL COVID-19!
    • KOSVO: LUNGUL BRAȚ AMERICAN/KOSVO: EL LARGO BRAZO ESTADOUNIDENSE
    • NECAZURILE DREPTEI GERMANE/CUITAS DE LA DERECHA ALEMANA
    • PATRU CARICATURI POLITICE GROTEȘTI/CUATRO ESPERPENTOS POLÍTICOS
    • PIAȚA DE MIZERII/MERCADO DE MISERIAS
    • RAȚIUNILE NESĂBUINȚEI/LAS RAZONES DE LA SINRAZÓN
    • RFG: CINE POARTĂ VINA?/RFA: ¿DE QUIÉN ES LA CULPA?
    • RUTA APROAPE SOVIETICĂ A CHINEI/LA RUTA CASI SOVIÉTICA DE CHINA
    • SIRIA CARE NU SE MAI TERMINĂ/LA SIRIA DE NUNCA ACABAR
    • STARMER, LABURISTUL DE OȚEL/STARMER, EL LABORISTA DE ACERO
    • TALIBANI INDESTRUCTIBILI/TALIBANES INDESTRUCTIBLES
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU XI
    • „AXA” MUSULMANĂ/EL “EJE” MUSULMAN
    • AFGANISTAN: TRĂIASCĂ REVOLUȚIA/AFGANISTÁN: VIVA LA REVOLUCIÓN
    • AGUAS ETÍOPES/AGUAS ETÍOPES
    • BELARUS: O ȚARĂ CARE ÎȘI CAUTĂ TRECUTUL/BIELORRUSIA: UN PAÍS EN POS DE UN PASADO
    • CALEA CHINEZĂ SPRE HEGEMONIE/LA VÍA CHINA HACIA LA HEGEMONÍA
    • CELE TREI GRAȚII DIN MINSK/LAS TRES GRACIAS DE MINSK
    • COVID-19 ȘI SEZONIERII/COVID-19 Y LOS TEMPOREROS
    • CROAȚIA: CENTRISM AMAR/CROACIA: CENTRISMO AMARGO
    • ERDOGAN, LA FEL CA PUTIN/ERDOGAN, COMO PUTIN
    • GAZUL DISCORDIEI/EL GAS DE LA DISCORDIA
    • LIBAN, A FOST ODATĂ…/LÍBANO, ÉRASE UNA VEZ…
    • LIBIA: RĂZBOIUL TUTUROR/LIBIA: LA GUERRA DE TODOS
    • MINSK: PĂCATE ALE DICTATURII/MINSK: PECADOS DE DICTADURA/
    • NECAZURILE VIROTICE ALE SAUDIȚILOR/CUITAS VÍRICAS DE LOS SAUDÍES
    • POLITICI ȘI CALCULE POLITICE CU HAGIA SOPHIA/POLÍTICAS Y POLITIQUEOS CON HAGIA SOPHIA
    • QUANTUM DE BESTIALITATE/QUANTUM DE BESTIALIDAD
    • RIGODON-UL COREAN/EL RIGODÓN COREANO
    • SĂ-L ADORĂM PE BAAL/ADOREMOS A BAAL
    • SIRIA: COVID-19 ȘI ISRAEL, ÎMPOTRIVA IRANULUI/SIRIA: COVID-19 E ISRAEL, CONTRA IRÁN
    • SOLEIMANI, MITUL ÎMPĂRTĂȘIT/SOLEIMANI, EL MITO COMPARTIDO
    • UN PREȘEDINTE ETERN/PRESIDENTE ETERNO
    • Vaccinuri electorale/Vacunas electorales
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU XII
  • MISCELANEA
    • ARAD – PRIMA CAPITALĂ A MARII UNIRI
    • FÂNTÂNA DORINȚELOR ȘI CENTURA LUI KUIPER… SE LASĂ FOTOGRAFIATE DE NASA
    • FERMA ANIMALELOR – UN SPECTACOL EVENIMENT
    • PASCUA DE RESURRECCIÓN ORTODOXA
    • ¿Por qué SEMANA ILUMINADA?
    • DE EXEMPLU, DE PILDĂ şi… SPRE EXEMPLIFICARE
    • DECLINUL ALBINELOR
    • LIMBA ROMÂNĂ, LIMBĂ NEOLATINĂ !
    • NIVEL-NIVELURI ȘI NIVELĂ-NIVELE
    • ¡Este país de mierda… !
    • ¿Por qué es Rumanía una isla de latinidad?
    • CUVINTE DIN SPANIOLA MEDIEVALĂ PĂSTRATE… ÎN ROMÂNĂ !
    • Gramatica lui Nebrija – La Gramática de Nebrija
    • Zgomotina și efectele ei
    • PETALOS – UN SUPERB CUVÂNT NOU NĂSCUT
    • VOCATIVUL DESPECTIV:Doamna!… Domnu´!
  • NOSTRADAMUS – PROFEȚII
    • NOSTRADAMUS, II, 34 (INVADAREA UCRAINEI ?)
  • ODYSSEAS ELYTIS – POEME
    • Odysseas Elytis – O singură rândunică
    • Primăvara, dacă n-o găseşti, ţi-o faci
  • PARABOLELE LUI IISUS II
    • PARABOLELE LUI IISUS (L) – IISUS HRISTOS – DUMNEZEUL REFUGIAT
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLIV) – DUMNEZEUL ASCET
    • PARABOLELE LUI IISUS (XL) – EXORCIZAREA DE LA GADARA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLII) – BOGATUL FĂRĂ NUME ȘI SĂRACUL LAZĂR
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLIII) – RABINUL CEL DREPT ȘI BUNUL SAMARITEAN
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVI) – TALENTAȚII VOR MOȘTENI ÎMPĂRĂȚIA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVII) – FEMEIA CARE NU PUTEA PRIVI CERUL
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVIII) – DEZMOȘTENIȚII, COMESENII LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLXI) – IISUS REGE AL ISRAELULUI ȘI MÂNTUITORUL LUMII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIX) – PARABOLA SEMĂNĂTORULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVII) – OMUL HARIC
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVIII) – EPIFANIA DE LA NAIN
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVI) – RABINUL CARE PREDICĂ DIN BARCĂ
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIV) – BOTEZUL ȘI NAȘTEREA DE SUS
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXV) – URMAREA LUI HRISTOS ȘI ACTIVAREA ÎMPĂRĂȚIEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIII) – IISUS ATOTȚIITORUL, TEMELIA ȘI COROANA CREAȚIEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXII) – URMAREA LUI IISUS, CHEIA MÂNTUIRII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXI) – IERTAREA DE ZECE MII DE TALANȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXX) – LECȚIA PE CARE N-AU ÎNVĂȚAT-O UCENICII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXIX) – TEOFANIILE
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVI) – CURAJ, FIULE, AI ÎNCREDERE, IERTATE-ȚI SUNT PĂCATELE !
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVIII) – INIȚIEREA CELUI DE-AL DOILEA CERC
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXV) – DEMONII ȘI PORCII DEMETREI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVII) – IISUS RESTAURATORUL
    • PARABOLLE LUI IISUS (XXIV) – CREDINȚA, CHEIA INTRĂRII ÎN LUMEA LUI DUMNEZEU
  • POEZIE ȘI BUCĂTĂRIE
    • POEZIE ȘI BUCĂTĂRIE DE SFÂNTUL VALENTIN
    • Poezie și bucătărie de… Dragobete
  • POVEȘTILE LUI HANS CHRISTIAN ANDERSEN
    • Băiatul cel poznaș/The Naughty Boy
    • OMUL DE ZĂPADĂ/THE SNOW MAN
    • TALISMANUL/THE TALISMAN
  • RUMI
    • RUMI, ODE MISTICE, 340
  • SONETELE LUI WILLIAM SHAKESPEARE
    • SHAKESPEARE – Sonetul 14
    • SHAKESPEARE – Sonetul 2
    • SHAKESPEARE – SONETUL 3
    • SHAKESPEARE – Sonetul 34
    • SHAKESPEARE – SONETUL 4
    • SHAKESPEARE – SONETUL V
    • SHAKESPEARE – SONETUL X
    • SHAKESPEARE – SONETUL XIII
    • SHAKESPEARE – SONETUL IX
    • SHAKESPEARE – SONETUL VI
    • SHAKESPEARE – SONETUL VII
    • SHAKESPEARE – SONETUL VIII
    • SHAKESPEARE – SONETUL XI
    • SHAKESPEARE – SONETUL XII
    • SHAKESPEARE – SONETUL XV
    • SHAKESPEARE, SONETUL 1
    • Sonetul 102 – Și eu, ca Philomela…
    • WILLIAM SHAKESPEARE ȘI ADEVĂRATA SA DRAGOSTE – SONETUL 107
  • TRISTAN ȘI ISOLDA – GOTTFRIED DE STRASBOURG
    • GOTTFRIED DE STRASBOURG – TRISTAN ET ISOLDE/TRISTAN ȘI ISOLDA (FRAGMENTE)
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU IV
    • EUROPA DE AZI, PE DINĂUNTRU ȘI PE DINAFARĂ/LA EUROPA DE HOY, POR DENTRO Y POR FUERA
    • GAZE NATURALE ISRAELIENE CARE NU PREA SE VÂND/GAS ISRAELÍ DE MAL VENDER
    • GREU MAI E SĂ FII FIUL LUI PAPÁ!/ES DIFÍCIL SER HIJO DE PAPÁ
    • IRANUL TROZNEȘTE/IRÁN CRUJE
    • ISRAEL: PORUMBELUL PĂCII ESTE O BUFNIȚĂ/ISRAEL: LA PALOMA DE LA PAZ ES UN MOCHUELO
    • KURDOFOBIA LUI ERDOGAN/LA KURDOFOBIA DE ERDOGAN
    • MAI BINE MORT DECÂT VIU/MEJOR MUERTO QUE VIVO
    • MARIHUANA ALBANEZĂ/MARIHUANA ALBANESA
    • MOȘTENIREA BLESTEMATĂ/LA HERENCIA MALDITA
    • PARADOXURI COMUNITARE/PARADOJAS COMUNITARIAS
    • PARADOXURI TURCEȘTI/PARADOJAS TURCAS
    • PEKIN: PRIETEN DE SUFLET/PEKÍN: EL AMIGO DEL ALMA
    • POLONIA, ÎNTRE JUSTIȚIE ȘI PUTERE/POLONIA, ENTRE LA JUSTICIA Y EL PODER
    • R.F.G.: MOTIVE PENTRU ȘI ÎMPOTRIVA UNEI ALIANȚE/RFA: RAZONES Y SINRAZONES DE UNA ALIANZA
    • ROMÂNIA: CANIBALISM POLITIC/RUMANIA: CANIBALISMO POLÍTICO
    • RUSIA – TROPĂITUL PE LOC/EL PIAFAR RUSO
    • SCHOLZ, EMINENȚA GRI/SCHOLZ, LA EMINENCIA GRIS
    • SINGURĂTATEA POLITICĂ A KURZILOR/LA SOLEDAD POLÍTICA DE LOS KURDOS
    • SIRIA : AȘA PRIETENI SĂ AI /SIRIA : AMIGOS ASÍ TENGAS  
    • SIRIA, RĂZBOAIELE CARE NU SE MAI TERMINĂ/SIRIA, LAS GUERRAS DE NUNCA ACABAR
    • SIRIA: PRIETENI, DAR, NU LA NEVOIE/SIRIA : AMIGOS DE QUITA Y PON
    • TURCIA ÎI ATACĂ ȘI PE KURZII DIN IRAK/TURQUÍA ATACA A LOS KURDOS DEL IRAK
    • VEȘNICUL YEMEN /YEMEN ETERNO
    • VIJELIA VIENEZĂ/EL VENDAVAL VIENÉS
    • ZIMBABWE, DEDESUBTURILE/ZIMBABUE, EL TRASFONDO
    • MONEDA EURO CA PANACEU UNIFICATOR/EL EURO COMO PANACEA UNITARIA
    • RECTIFICARE ÎN STIL POLONEZ/RECTIFICAR A LO POLACO
    • ANO DECLANȘEAZĂ ALARMELE/ANO DISPARA LAS ALARMAS/ANO DISPARA LAS ALARMAS
  • PARABOLELE LUI IISUS I
    • PARABOLLE LUI IISUS (XXIII) – ISPITIREA VĂZULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXI) – MISIUNEA APOSTOLILOR: SALVAREA LUMII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXII) – CEI TREI UCENICI SPECIALI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XX) – IISUS – NEMURIREA ȘI CUNOAȘTEREA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIX) – IISUS, COREGENTUL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVIII) – IISUS, TRIMISUL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVII) – SEMINȚELE CUNOAȘTERII LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVI) – IISUS AJUTORUL PE CARE NU-L MAI AȘTEPȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XV) – TAINA MORMÂNTULUI GOL
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIV) – PREGĂTIREA APOSTOLILOR ȘI DEZVĂLUIREA SFINTEI TREIMI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIII) – IISUS – LOGOS-UL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XII) – UNGEREA DIN BETANIA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XI) – Și i-a spus femeii: fie-ți ție iertate păcatele
    • PARABOLELE LUI IISUS (X) – CODUL ÎMPĂRȚIEI LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (IX) – URMAREA LUI HRISTOS – ACTIVAREA ÎMPĂRĂȚIEI LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (VIII) – BUNUL PĂSTOR
    • PARABOLELE LUI IISUS (VII) – FIUL LUI DUMNEZEU ȘI FIUL OMULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (VI) – POSTITORUL PREFĂCUT
    • PARABOLELE LUI IISUS (V) – PARABOLA ÎNFRICOȘATEI JUDECĂȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (IV) – IERTAREA FIULUI RISIPITOR
    • PARABOLELE LUI IISUS (III) – RUGĂCIUNEA VAMEȘULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (II) – CANANEANCA ȘI PUTEREA STĂRUINȚEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (I) – MÂNTUIREA LUI ZAHEU
  • DOCUMENTALES I
    • BARBAR – AJAM – NEMETS
    • CÂND A FOST DESCOPERITĂ AMERICA?
    • CODUL LUI EL GRECO
    • MĂRȚIȘORUL SAU ÎMBUNAREA LUI MARTE
    • NUNTĂ – CUNUNIE – CĂSĂTORIE
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ I – CRUCEA
    • CEL MAI VECHI VIN DIN LUME
    • DOCHIA – O AMINTIRE A MARII ZEIȚE
    • DUH – RUAH – PNEVMA
    • FEBRUARIE II – DE LA LUPERCALII LA VALENTINE’ S DAY
    • IANUARIE – LUNA LUI IANUS – ÎNCEPUTUL CEL BUN
    • PEȘTERILE DIN YUCATAN – UN TUNEL AL TIMPULUI
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ II – SVASTICA
    • Secretul mormântului neolitic de la Dirós
    • TEMPLUL ZEULUI FĂRĂ CHIP DE LA AIN DARA
    • ANUL NOU I – ANUL NOU DE TOAMNĂ: SAMHAIN ȘI SÂMEDRU
    • FEBRUARIE I – LUNA PURIFICĂRILOR ȘI A ÎNTOCMIRII PERECHILOR – DRAGOBETE
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ III – SPIRALA
    • MOAȘĂ – MOȘ- MOȘIE
    • CODUL LUI HOMER
    • El Código de Homero
    • SÂNZIENE – DRĂGAICE – RUSALII (Noaptea Sfântului Ioan și sabia de Toledo)
    • SEMNUL LABIRINTULUI (I)
    • TEZAURE: PIETROASA ȘI GUARRAZAR
    • Lumina de Paște de la Ierusalim
    • MOŞ CRĂCIUN… SANTA CLAUS („SFÂNTUȚ CULIȚĂ”)? NICIDECUM !
    • ANUL NOU (III) – ANUL NOU DE PRIMĂVARĂ
    • NAȘTEREA DOMNULUI
    • SEMNUL LABIRINTULUI (II) – LABIRINTUL CATEDRALELOR
    • SEMNUL LABIRINTULUI III – LABIRINTUL TEOLOGILOR
    • VINUL – PHARMAKON-UL MEDITERANEI
  • DOCUMENTALES II
    • Argentina, ţara care s-a redresat prin forţe proprii
    • CÂND A FOST DESCOPERITĂ AMERICA?
    • ERT DE DUPĂ ERT
    • Historia del Servicio Español de Radio Rumanía Internacional
    • Eduardo Galeano și poveștile Americii Latine
    • REGELE SPANIEI, JUAN CARLOS I, RENUNȚĂ LA TRON ÎN FAVOAREA FIULUI SĂU, FELIPE
    • BREVE HISTORIA DE LOS COMIENZOS DE LA RADIO EN RUMANIA
    • 95 de ani de la prima transmisiune radio destinată publicului – Enrique Telémaco Susini, părintele conceptului de radio
    • DESFIINȚAREA RADIOTELEVIZIUNII PUBLICE DIN GRECIA SAU ÎN SPATELE ECRANULUI NEGRU
    • PRINȚUL AURULUI ȘI MĂRTUISITORUL LUI HRISTOS
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE III
    • Acasă, pentru a se odihni/A casa de descansar
    • NAȘUL VENEZOLAN /EL PADRINO VENEZOLANO
    • NUNTĂ COREANĂ /BODAS COREANAS
    • PARADOXURI AMERICANE/PARADOJAS AMERICANAS
    • PENDULUL TURCO-AMERICAN/EL PÉNDULO TURCO-AMERICANO
    • PENTRU TOATE GUSTURILE/PARA TODOS LOS GUSTOS
    • PODGORIA RUSEASCĂ A WASHINGTONULUI/LA PARRALA RUSA DE WASHINGTON
    • SALVATORI AI PATRIEI?/¿SALVADORES DE LA PATRIA?
    • SINGURĂTATEA LUI TRUMP/LA SOLEDAD DE TRUMP
    • Zidul discordiei/La muralla de la discordia
    • Cei o sută de mii de fii ai Sfântului Jeff/Los cien mil hijos de San Jeff
    • FRĂȚIA CIUDATĂ /LA EXTRAÑA HERMANDAD
    • Hispanii se roagă la fel/Los hispanos rezan igual
    • REGATUL CELUI RĂU/EL REINO DEL MAL
    • Trump, între cer și infern/Trump, entre el cielo y el inferno
    • Cenușăreasa și tatăl vitreg/La cenicienta y el padrastro
    • PACIFISMUL PRAGMATIC AL LUI KIM/EL PRAGMATICO PACIFISMO DE KIM
  • MISCELANEA BIBLICA
    • DE LA OUL COSMIC LA OUL DE PAȘTE
    • DE LA PESAH LA PAŞTE (II) – PAŞTELE LUI IISUS
    • FLORIILE – SĂRBĂTOAREA INTRĂRII LUI IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM
    • SEFER MASA’OT – CARTEA CĂLĂTORIILOR – Binyamin de Tudela
    • DE LA PESAH LA PAŞTE (I) – PAŞTELE LUI MOISE
    • IUDAISMUL – O CULTURĂ A MIDRAŞ-ULUI, O CULTURĂ A PIETĂŢII
  • KAVAFIKA/ΚΑΒΑΦΙΚΑ
    • «Nous n’osons plus chanter les roses»
    • AȘTEPTÂNDU-I PE BARBARI/ΠΕΡΙΜΕΝΟΝΤΑΣ ΤΟΥΣ ΒΑΡΒΑΡΟΥΣ
    • CÂND SE TREZESC
    • KAVAFIS – AEDUL
    • KAVAFIS – LA JEUNESSE BLANCHE
    • KAVAFIS – PE STRADĂ
    • Kavafis – Zile din 1909, ’10, și ’11
    • KAVAFIS – CÂT POȚI
    • KAVAFIS – CUVÂNT ȘI TĂCERE (1892)
    • KAVAFIS – DECEMBRIE 1903
    • KAVAFIS – ÎN CASA SUFLETULUI
    • KAVAFIS – ITACA – UN POEM GNOSTIC
    • KAVAFIS – LUMEA DE DINCOLO ȘI „CE-A MAI RĂMAS DE SPUS, ÎN HADES, CELOR DE JOS, O SĂ LE SPUN.”
    • KAVAFIS – NOTE DESPRE POEZIE ȘI MORALĂ, VIII
    • KAVAFIS – ZILE DIN 1903
    • KAVAFIS, CEI ȘAPTE SFINȚI TINERI DIN EFES ȘI MĂRTURISIREA ÎNVIERII
    • KAVAFIS, EPOSUL INIMII, DIN SERTAR, M-AM ASCUNS…
    • MORMÂNTUL GRAMATICULUI LYSIAS
    • PLĂCERE/ΗΔΟΝΗ ȘI DEPARTE/ΜΑΚΡΥΑ
    • ÎN LUNA ATHYR
    • Un tânăr, al Artei Cuvântului, în al 24-lea an al său
    • MAREA ÎN ZORI
    • ÎNȚELEPȚII… CELE CE SE APROPIE
    • Pe la nouă și Am înțeles
    • IDELE LUI MARTIE
    • PE UN ȚĂRM DIN ITALIA
    • TEODOT
  • HIEROGAMII… VEGETALE
    • LEURDA ȘI UNTIȘORUL. PRIMA HIEROGAMIE
    • ȘTEVIA ȘI SPANACUL – A DOUA HIEROGAMIE
    • LOBODA ȘI LEUŞTEANUL – A TREIA HIEROGAMIE
    • PĂPĂDIA ȘI SOVÂRVUL – A PATRA HIEROGAMIE
    • MENTA ȘI TARHONUL – A CINCEA HIEROGAMIE
  • IERBURI ȘI MIRODENII
    • GHIMBIRUL – RĂDĂCINA CARE NE STATORNICEȘTE
    • MUȘTARUL – SIMBOLUL PIETREI FILOSOFALE
    • SCORŢIŞOARA – MIRODENIA CRĂCIUNULUI
    • USTUROIUL DE IARNĂ – ZEUL FOCULUI INTERIOR
    • VANILIA – ESENȚA ÎMBRĂŢIŞĂRII FĂRĂ SFÂRŞIT
    • VANILIA – MIRODENIA ANULUI NOU
    • CUIȘOARELE – ESENȚA IUBIRII ABIA ÎNMUGURITE
    • CUIȘOARELE ȘI NUCȘOARA – HIEROGAMIE DE IARNĂ
    • HREANUL – CĂLĂUZA SPRE CUNOAȘTEREA DE SINE
    • SCORŢIŞOARA – ESENȚA PARADISULUI
    • CEAPA – PÂNTECUL ÎN CARE SE … COACE SPIRITUL NOSTRU ÎNALT
    • NUCȘOARA – ESENȚA CUNOAȘTERII DE SINE
    • ANASONUL STELAT – ESENȚA ADEVĂRATEI SEDUCȚII
    • ANASONUL MEDITERANEAN – ESENȚA MICILOR FERICIRI DE ACASĂ
    • TARHONUL – IARBA ȘAMANILOR
    • LEUȘTEANUL – ESENȚA VENUSITĂȚII
    • MĂRARUL – ESENȚA TINEREȚII ȘI A ÎNFLORIRII
    • PĂTRUNJELUL – ESENȚA PUTERII DE VIAȚĂ ȘI A BĂRBĂȚIEI
    • CORIANDRUL–GUSTUL SUBLIM AL MANEI
  • IERBURILE AFRODITEI
    • MAGHIRANUL – IARBA MIRILOR
    • SOVÂRVUL – IARBA CASTEI IUBIRI
    • ROSMARINUL – IARBA NUBILITĂȚII FERICITE
    • SALVIA – IARBA CARE DEȘTEAPTĂ SIMȚURILE ȘI MINTEA
    • MENTA – IARBA MINȚII
    • BUSUIOCUL – IARBA REGILOR
    • CIMBRIŞORUL – IARBA DUHULUI
    • CIMBRUL – IARBA CARE TE SATURĂ
    • LAVANDA – IARBA CĂMINULUI
    • ROINIȚA – IARBA INIMII
  • POVEȘTI GRECEȘTI
    • Cutea sau piatra răbdării/Η πέτρα της υπομονής
    • POVEȘTI CU ANIMALE
  • CAMINOS Y SENDEROS
    • Poeme de Donosti Bleddyn
    • O, DIVIN CREATOR !
    • No te enamores/Nu te îndrăgosti de o femeie care citește
  • ENTREVISTAS
    • EL FOLKLORE SEFARDÍ EN RUMANÍA/FOLCLORUL SEFARD ÎN ROMÂNIA
    • EL HEBREO ESTEREOTIPO-ESBOZO DE HISTORIA CULTURAL

ghemulariadnei

~ Site-ul care îți arată ieșirea din Labirint

ghemulariadnei

Archivos de etiqueta: EEUU

Casa nemăturată/La casa sin barrer

13 martes Feb 2018

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Apple, Casa Albă, EEUU, SUA, Trump

TRUMP 1

Casa nemăturată                                   Washington, Diana Negre

Într-o atmosferă politică dominată de învrăjbiri și resentimente, economia americană merge foarte bine: salariile cresc, șomajul scade, indicii de creștere urcă și – deocamdată – bursele bat recorduri.

Situația s-a îmbunătățit de când a sosit Donald Trump la Casa Albă, dar, acest mers favorabil a început din vremea predecesorului său, Barak Obama, cu toate că, în prezent, s-a accelerat.

Există dezacorduri în privința interpretării acestor îmbunătățiri în funcție de prisma prin care sunt privite de democrați sau republicani: se culeg, acum, roadele a ceea ce a semănat Obama, sau este o consecință a ceea ce s-a întâmplat în noua etapă în care domină republicanii?

Desigur, reacția întreprinderilor la reforma fiscală a fost spectaculoasă, cu prime generoase pentru angajați și planuri de extindere, dar, pentru moment, americanii nu-i atribuie lui Trump aceste beneficii. Și, evident, reforma fiscală este o lege care, ca orice lege, a fost dată de Congres și nu de Casa Albă, dar, la fel de adevărat este că, în cazul acesta, Trump s-a folosit de „amvon” pentru a îndemna opinia publică să fie în favoarea noii legi, lucru pe care nu l-a făcut cu reforma asigurărilor medicale, care a sfârșit într-un eșec.

Cu atât mai mult, cu cât reforma fiscală, ale cărei rezultate nu se pot culege încă, deoarece de abia a intrat în vigoare, beneficiază de un impuls care i se datorează clar lui Trump, în sensul că se desființează norme. În timpul campaniei electorale, a promis că va desființa câte două norme vechi la fiecare normă nouă care va intra în vigoare, dar, realitatea a depășit cu mult promisiunea, căci, pentru moment, proporția este de 24 la 1.

Pentru o țară care publică tot timpul liste comparative cu piedici pe care le întâmpină întreprinzătorii în diferite locuri din lume, și a cărei filosofie oficială este să permită la maximum manifestarea inițiativei private, este dureros să se vadă cum tocmai ea a rămas codașă în materie de libertate economică: de pe locul al cincilea în lume, pe care îl ocupa la începutul secolului, a trecul pe locul al 17-lea, din cauza piedicilor birocratice.

Chiar dacă lui Trump i se datorează avântul economic sau dacă acesta se înscrie în ciclurile obișnuite de creștere și contracție, adevărul este că datele sunt foarte pozitive: șomajul este de 4%, cu un punct sub nivelul de la care economiștii consideră că folosirea mâinii de lucru este deplină; întreprinderile măresc salariile și se întrec în a angaja muncitori; iar inflația este atât de moderată, încât salariile nu pierd din puterea de cumpărare.

Dar, atâta frumusețe iși are totuși dificultățile ei, care, în acest caz, sunt o repetare a unei probleme pe care America o are de sute de ani: lipsa mâinii de lucru. În prezent, patronii au atâta nevoie de personal, încât au ajuns să dea prime angajaților care găsesc oameni care să ocupe locurile rămase goale; pun anunțuri în localurile de vânzări pentru public: „Nu ați vrea să lucrați în întreprinderea noastră?”, în timp ce, în zonele afectate de dezastre naturale, cum sunt uraganele sau incendiile, cu foarte mare greutate găsesc muncitori care să reconstruiască instalații publice și case.

La toate acestea, președintele Trump și cei care se opun imigrării continuă să încerce să reducă numărul muncitorilor străini  și deja au reușit să taie din numărul permiselor de muncă pentru imigranți, oricât de mult ar solicita întreprinderile să fie importați muncitori, pentru a-și putea mări producția și clientela.  Și urmează să vedem cum va rezolva situația  Apple, care speră să creeze 20.000 de locuri de muncă prin repatrierea a 250 de miliarde de $, beneficii acumulate în străinătate.

Apple en EEUU

De ani buni, exploatările agricole sau zonele de pescuit suferă consecințele acestei lipse, care, acum, se pare că s-a extins în toate sectoarele. Trump savurează faptul că reformele „sale” au generat atât de mult optimism printre întreprinzători, încât cresc salariile pentru a împărți banii care se economisesc în impozite. Și desigur, întreprinderi ca „Walmart”, cel mai mare vânzător cu amănuntul  din țară, a crescut salariul minim de la 9 la 11 $ pe oră, dar, este posibil ca măsura să fie o motivație și mai mare pentru a-și păstra lucrătorii și pentru a atrage în plus alții.

Organizațiile care se opun imigrării susțin că problema nu există și că unica rațiune care ar explica lipsa mâinii de lucru sunt salariile mici, puțin atrăgătoare pentru americani, care preferă să stea acasă, în loc să se întrece pentru obține niște salarii dorite doar de străini. La rândul lor, întreprinzătorii dau asigurări că, practic, este imposibil să–i atragă pe americani spre anumite munci, pe cât de grele, pe atât de lipsite de posibilități de promovare.

Dezbaterea se aseamănă cu cea a oului și a găinii, dar, în timp ce diferite grupuri își apără pozițiile, casa economiei americane n-a mai fost de mult măturată, cu fabrici care nu pot să producă cât ar putea să vândă, și întreprinderi care renunță să mai crească, din lipsă de personal.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

***

TRUMP 2

La casa sin barrer                              Washington, Diana Negre

En medio de un ambiente político dominado por divisiones y resentimientos, la economía norteamericana va viento en popa: los salarios suben, el paro baja, los índices de crecimiento aumentan y – por ahora – las bolsas van batiendo records.

La situación ha mejorado desde que Donald Trump llegó a la Casa Blanca, pero la marcha favorable había empezado ya con su predecesor Barak Obama, aunque en estos momentos se ha acelerado.

Hay desacuerdo a la hora de interpretar estas mejoras y corresponden al cristal con que lo miran demócratas o republicanos: ¿están ahora recogiendo los frutos de lo que sembró Obama, o es una reacción a lo ocurrido en la nueva etapa de dominio republicano?

Ciertamente, la reacción empresarial a la reforma fiscal ha sido espectacular, con generosos bonos entregados a sus empleados y planes de ampliación, pero, de momento, el público norteamericano no atribuye estos beneficios a Trump. Y ciertamente, la reforma fiscal es una ley que, como todas, corresponde al Congreso y no a la Casa Blanca, pero también es cierto que, en este caso, Trump utilizó el “púlpito” para jalear la opinión pública en favor de la nueva ley, algo que no hizo en la fracasada reforma del seguro médico.

Tanto o más que en la reforma fiscal, cuyos frutos todavía no se pueden recoger porque apenas está entrando en vigor, hay un impulso debido claramente a Trump, que consiste en eliminar normativas. En campaña prometió acabar con dos normas por cada una que entraba en vigor, pero la realidad ha superado de lejos estas promesas y de momento la proporción es de 24 a 1.

Para un país que divulga constantemente listas comparativas de las trabas que los empresarios encuentran en diversos lugares del mundo, y cuya filosofía oficial es permitir al máximo la iniciativa privada, es doloroso ver cómo se ha ido quedando a la zaga en libertad económica: del quinto lugar del mundo a principios de siglo, ha pasado al puesto 17º a causa de las cortapisas burocráticas.

Tanto si Trump ha impulsado la bonanza económica, como si corresponde a los ciclos habituales de crecimiento y contracción, lo cierto es que los datos son muy positivos: el paro está en el 4%, un punto por debajo de lo que los economistas consideran en la práctica pleno empleo; las empresas van aumentando los sueldos y compiten por contratar trabajadores; y la inflación es tan moderada que los sueldos no pierden poder adquisitivo.

Pero tanta belleza tiene sus dificultades también que, en este caso, son una repetición de un problema secular norteamericano: la escasez de mano de obra. Hoy en día, los patronos van tan faltos de personal que incluso dan primas a los empleados que les consiguen a alguien para llenar vacantes; ponen avisos en los locales de venta al público “¿no quisiera usted trabajar en nuestra empresa?”, mientras que lugares afectados por desgracias naturales como huracanes o incendios, tienen dificultades para conseguir obreros que reconstruyan casas e instalaciones públicas.

A todo esto, el presidente Trump y los que se oponen a la inmigración, siguen tratando de reducir el número de trabajadores extranjeros y ya han conseguido recortar los permisos de trabajo para inmigrantes, por mucho que las empresas clamen por importar gente que les permita aumentar su producción y clientela. Y habrá que ver como resuelve la situación Apple, que espera crear 20.000 puestos de trabajo con la repatriación de 250.000 millones de $ en beneficios acumulados en el extranjero.

Tienda de AppleTienda de Apple

Hace ya años que las explotaciones agrícolas o zonas pesqueras sufren las consecuencias de esta escasez, que ahora parece haberse extendido a todos los ámbitos. Trump celebra que “sus” reformas hayan generado tanto optimismo entre los empresarios que ahora suben los sueldos para repartirse el dinero que se ahorran en impuestos. Y ciertamente, empresas como” Walmart”, el mayor detallista del país, ha subido el sueldo mínimo de 9 a 11 $ por hora, pero es probable que estén tanto o más motivados por la necesidad de retener a sus empleados y atraer a otros.

Trabajadores agrícolas extranjeros en EEUUTrabajadores agrícolas extranjeros en EEUU

Las organizaciones anti-inmigración aseguran que el problema no existe, que la única razón por la falta de mano de obra es que los salarios son insuficientes para atraer a los norteamericanos que prefieren quedarse en su casa en vez de competir con los sueldos que resultan atractivos para los extranjeros. Por su parte, los empresarios aseguran que es prácticamente imposible atraer a norteamericanos a ciertos tipos de trabajo que ofrecen pocas probabilidades de ascenso y garantizan una jornada dura.

El debate se parece al del huevo y la gallina, pero mientras los diferentes grupos defienden sus posiciones, la casa de la economía norteamericana está sin barrer, con fábricas que no pueden producir lo que podrían vender y empresas que renuncian a crecer por falta de personal.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

DIANA

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

Un inchizitor în căutare de culpe/Un inquisidor en busca de un delito

04 sábado Nov 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Bill Clinton, conspirație, Donald Trump, EEUU, Hillary Clinton, Kenneth Starr, Monica Lewinski, Robert Mueller, Rusia, SUA

Robert MuellerRobert Mueller

Un inchizitor în căutare de culpe        Washington,     Diana Negre

Săptămâna aceasta, americanii au putut să vadă primul capitol din ceea ce promite a fi un lung serial de investigații asupra campaniei prezidențiale de anul trecut, fără să existe vreun indiciu că procurorii sau publicul, în general, ar fi descoperit ceva.

Aceste investigații, inițiate pentru a descoperi -dacă a fost și în ce formă- un amestec rusesc în alegerile prezidențiale, se află în sarcina unui cunoscut și respectat personaj, cu un CV strălucitor, dar care, a fost numit pentru o misiune pe cât de vagă, pe atât de impenetrabilă. Dar, aceasta nu împiedică  să aibă un buget nelimitat și să dispună de cei mai buni juriști din țară, pentru a descoperi cât de cât ceva, fără altă grabă decât cea pe care o impune propriul său prestigiu personal, deoarece nu s-au stabilit nici termene, nici o dată limită pentru a-și prezenta rezultatele.

Nici cititorii americani, și cu atât mai puțin cei europeni nu vor putea înțelege ușor ce anume cercetează „procurorul independent”, Robert Mueller, fost director al FBI, investit, acum, cu puteri depline pentru a cheltui cât voiește și a urmări pe oricine voiește.

Numit în luna iunie de către Departamentul de Justiție, în strigătele opoziției și la capătul unei intense campanii a mijloacelor de informare progresiste, care nu încetau să-l acuze pe Donald Trump că, în cârdășie cu Rusia, s-a aranjat ca să-i smulgă lui Hillary Clinton președinția, Mueller a lansat, deja, primele acuzații împotriva a trei foști colaboratori ai președintelui Trump.

Hillary ClintonHillary Clinton

Doi dintre ei se află în arest la domiciliu, cu o cauțiune de câteva milioane de dolari pentru a nu  fi întemnițați pentru presupuse delicte pe care le-ar fi comis, cu mulți ani înainte ca Trump să-și anunțe candidatura la președinție, fără nicio legătură cu alegerile: evaziune fiscală, spălare de bani, conturi în străinătate nedeclarate sau că nu s-au înregistrat ca reprezentanți ai unor țări străine atunci când au lucrat pentru acestea. Comit această ultimă infracțiune aproximativ 62 la sută dintre cei care lucrează în străinătate și, în ultimii 20 de ani, s-au deschis doar șapte acțiuni în justiție  pentru încălcarea unei legi aprobate în 1938, pentru a limita propaganda nazista în SUA.

Cel de al treilea acuzat, care nu a împlinit încă 30 de ani, a fost un bursier fără salariu în campania lui Trump, care s-a și declarat vinovat în capetele de acuzare formulate împotriva lui, dar care, judecând după informațiile strecurate de colaboratorii lui Mueller, este puțin probabil să ajungă la închisoare, deoarece vor cere pentru el o condamnare de la 0 la 6 luni. Rațiunea este de înțeles: infracținea sa nu este vreo colaborare cu Rusia, ci faptul că a dat informații false FBI-ului în legătură cu datele când a stabilit contactele sale cu Rusia.

TRUMPDonald Trump

Ar fi destul de greu să-l condamne pentru că a colaborat cu Rusia, o țară care are relații diplomatice cu SUA și cu care nu sunt multe opreliști pentru a colabora.

Lucrul cel mai de neînțeles este: împotriva cui merg toate aceste investigații – nici contra lui Trump, nici contra vreunui colaborator de al său – căci, prin ele, se încearcă să se descopere gradul în care s-a amestecat Rusia în procesul electoral american. Și cum este vorba de o țară îndepărtată, cu conducători care nu locuiesc în SUA, este dificil de înțeles de ce are un procuror puteri atât de mari.

În schimb, este ușor de înțeles  faptul că victimele sale seamănă cu cele ale inchizitorilor de odinioară, care aplicau tortura pentru a smulge câte o mărturisire. Este clar că, cu atâția bani la dispoziție și cu o echipă de 16 juriști de categorie înaltă, pentru Mueller este o chestiune de prestigiu să descopere o infracțiune și să demonstreze că nu a primit inutil însărcinarea. Ceea ce se încearcă aici este ca, sub amenințarea de a petrece  ani buni într-o închisoare îndepărtată sau de a-și vedea bunurile puse sub sechestru, acuzații să-l denunțe pe Trump pentru orice lucru.

În cazul acesta, situația apare ceva mai complicată prin latura sa politică, atunci când avocații contractați de Mueller sunt, ca atâția alți funcționari sau alte personalități din Washington, aprigi democrați ale căror donații pentru Hillary Clinton și alți politicieni din partidul său sunt binecunoscute.

La fel de obscură este și figura juridică a Procurorului Independent, un post cu puteri depline pentru a descoperi orice, indiferent dacă are legătura sau nu cu afacerea care a dus la crearea sa, și care nu se află sub jurisdicția Departamentului de Justiție,- cu toate că acesta l-a numit în funcție – pentru a se evita orice conflict de interese.

Au existat în trecut și alți procurori faimoși, cel mai recent fiind Kenneth Starr, care a investigat afacerile amoroase ale lui Bill Clinton cu bursiera Monica Lewinski, niște episoade care au transformat în seriale de televiziune telejurnalele din SUA și din străinătate, la sfârșitul secolului trecut.

Atât de epuizată a rămas țara și scena politică de aventurile și neplăcerile lui Starr, încât s-a desființat postul de Procuror Independent, ceea ce nu a avut mare efect, deoarece, iată, acum s-a reînființat pentru o figură nouă, ne permanentă, numită după niște hoinăreli politice, de către Departamentul de Justiție.

Acuzația formulată de Starr în momentele acelea nu se referea, teoretic, la afacerile amoroase ale lui Bill cu Monica, ci la infracțiunea de a fi mințit, atunci când a spus că nu este adevărat. Acum, Mueller va complica și mai mult lucrurile, deoarece investigația a fost lansată pentru  a descoperi o „cârdășie”, dar, asemena concubinaj nu există în Codul Penal american, astfel încât, dacă s-ar reuși să fie demonstrat, nu ar fi un caz tipizat pentru tribunale.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

***

Kenneth StarrKenneth Starr

Un inquisidor en busca de un delito         Washington,       Diana Negre

Esta semana, los norteamericanos han podido vivir el primer capítulo de lo que promete ser un largo serial de las investigaciones de la campaña presidencial del año pasado, sin que haya indicios de que ni los fiscales que estudian el caso, ni el público en general hayan descubierto nada.

Estas investigaciones, lanzadas para descubrir si hubo y en qué forma injerencia rusa en las elecciones presidenciales, están a cargo de un personaje conocido y respetado, con un historial brillante, pero a quien se ha nombrado para una misión tan vaga, como inescrutable. Esto no impide que tenga un presupuesto ilimitado y a los mejores juristas del país para descubrir algo sin más premura que le imponga su propio prestigio personal, porque no hay plazos que limiten sus investigaciones, ni fecha límite en que deba presentarlas.

Ni los lectores norteamericanos, ni muchísimo menos los del otro lado del Atlántico, lo tienen fácil para entender lo que está investigando el “fiscal independiente” Robert Mueller, ex director del FBI y ahora investido con plenos poderes para gastar cuanto quiera y perseguir a quien quiera.

Nombrado el pasado junio por el propio Departamento de Justicia, ante el clamor de la oposición demócrata y una intensa campaña de los medios informativos progresistas que no paraban de acusar a Donald Trump de confabularse con Rusia para arrancar la presidencia de las manos de Hillary Clinton, Mueller acaba de lanzar sus primeras acusaciones contra tres ex-colaboradores del presidente Trump.

Dos de ellos están bajo arresto domiciliario con una fianza de varios millones para no ingresar en prisión por supuestos delitos cometidos años antes de que Trump anunciara su candidatura a la presidencia y que no tienen relación con las elecciones: evasión fiscal, lavado de dinero, cuentas no declaradas en el extranjero y no haberse registrado como representantes de un país extranjero.  Este último delito lo cometen nada menos que el 62% de los que actúan como tales y, en los últimos 20 años, tan solo se emprendieron siete acciones judiciales por violar una ley aprobada en 1938, para limitar la propaganda nazi en Estados Unidos.

El tercer acusado, que aún no ha cumplido los 30 años, era un becario sin sueldo en la campaña de Trump y se ha declarado ya culpable de los cargos que se le imputan, pero, según han filtrado los colaboradores de Mueller, es improbable que nunca pise una cárcel, porque piensan pedir para él penas de 0 a 6 meses. La razón es comprensible: su delito no es haber colaborado con Rusia, sino haber dado información falsa al FBI en cuanto a las fechas de sus contactos con Rusia.

Y lo cierto es que costaría condenarlo por colaborar con Rusia, un país que tiene relaciones diplomáticas con Estados Unidos y con el que no hay pocas prohibiciones de colaborar.

Lo más incomprensible de toda esta situación es contra quién se dirigen estas investigaciones: ni contra Trump, ni contra ninguno de sus colaboradores, sino que tratan de descubrir el grado de injerencia rusa en el proceso electoral norteamericano. Dado que se trata de un país lejano, cuyos dirigentes no viven en Estados Unidos, cuesta comprender que un fiscal tenga tantos poderes.

Lo que ya es fácil de comprender es que sus víctimas se parezcan a las de los inquisidores de otrora, que aplicaban la tortura para conseguir alguna confesión. Porque está claro que, con tanto dinero en sus manos y un equipo de 16 juristas de altos vuelos, para Mueller es cuestión de prestigio descubrir algún delito y demostrar que no se le ha nombrado inútilmente. Lo que se busca aquí es que, bajo la amenaza de pasar años en una prisión remota o ver embargados sus bienes, los acusados denuncien a Trump de cualquier cosa.

En este caso, la situación se ve algo más complicada por el componente político, toda vez que los abogados contratados por Mueller son, como tantos funcionarios y personalidades de Washington, fervientes demócratas cuyas donaciones a Hillary Clinton y otros políticos de su partido están bien documentadas.

Igualmente oscura es la figura jurídica del Fiscal Independiente, un cargo que tiene plenos poderes para descubrir lo que sea, tanto si está relacionado o no con el asunto que originó su nombramiento, y que no está bajo la jurisdicción del Departamento de Justicia,- a pesar de que éste le haya nombrado – para evitar cualquier conflicto de intereses.

Hubo otros fiscales famosos en el pasado, el más reciente, Kenneth Starr, dedicado a indagar los devaneos amorosos de Bill Clinton con la becaria Mónica Lewinski, unos episodios que convirtieron en seriales televisivos los diarios y los informativos dentro y fuera de EEUU, a finales del pasado siglo.

Bill ClintonBill Clinton

Monica LewinskiMonica Lewinski

Tan agotado quedó el país y el escenario político de las aventuras y desventuras de Starr, que se eliminó la oficina del Fiscal Independiente, lo que no ha servido de mucho, porque la han resucitado en una figura nueva, no permanente, nombrada según los vaivenes políticos por el Departamento de Justicia.

La acusación de Starr en aquellos momentos no se refería, teóricamente, a los devaneos de Bill con Mónica, sino al delito de mentir cuando los negó. Ahora, Mueller tiene que rizar el rizo, porque la investigación se lanzó por “colusión”, pero tal contubernio no figura en el Código Penal norteamericano de forma que, si consiguiera demostrarlo, no tendría caso tipificado para los tribunales.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

DIANA

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

Nici ciment și nici zidari/Ni cemento, ni brazos

16 sábado Sep 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

America, DREAMers, EEUU, Mexic, Trump, zid

DREAM-ERS 2
DREAMers in America

Nici ciment și nici zidari                                    Washington, Diana Negre

Sunt mai puțini de 700.000 tinerii care ar putea să-și piardă dreptul de a mai rămâne în SUA : reprezintă 2% din populația totală a țării și doar 7% din rezidenții fără acte, însă, ocupă primul loc în dezbaterile politice și se înfruntă cu un zid uriaș de beton, care nici nu este construit și nici nu pare să devină realitate.

Este vorba despre „Dreamers”, un cuvânt care înseamnă “visători” și, în același timp, este sigla legii DREAM (Developement, Relief and Education for Alien Minors), care n-a ajuns niciodată să fie aprobată și prin intermediul căreia se încerca să se rezolve situația tinerilor care erau copii când au venit împreună cu părinții lor în SUA, unde, au, acum, singura lor casă și, în multe cazuri, nu mai vorbesc decât engleza.

Congresul a dezbătut, timp de zece ani, ce formule să adopte pentru a-i integra și feri de o deportare inumană, iar, cum nu s-a ajuns la niciun acord, președintele Obama a dat, în acest sens, un ordin executiv, cunoscut prin sigla: DACA (Deferred Action for Childhood Arrivals).

Astfel, acești tineri puteau să rămână în țară, dacă nu comiteau delicte, munceau sau mergeau la vreo școală, dar, soluția era provizorie, iar acum, ei se află în limbul în care i-a plasat președintele Trump, atunci când a hotărât că măsura va expira peste șase luni.

Aceasta a declanșat o intensă dezbatere politică, deoarece, cu toate că acești tineri reprezintă doar o mică parte dintre cei fără acte, problema imigranților împarte țara și creează mari înfruntări chiar în sânul celor două partide, între cei care sunt pentru o politică foarte restrictivă față de imigranți și cei care, din motive umanitare sau din interese ale întreprinderilor lor, ar vrea să sosească în țară și mai mulți străini.

Iar campania prezidențială a lui Donald Trump a agravat și mai mult situația: pe de o parte, s-a alăturat celor care se opun imigrării și, pe de altă parte, a tot promis că va construi versiunea americană a Marelui Zid Chinezesc de-a lungul a 3200 de kilometri, la frontiera cu Mexicul.

TRUMP ZID 1

După ce a insistat că Mexicul va fi cel care va plăti pentru construirea acestui zid, Casa Albă a început să ceară bugete pentru a ridica o adevărată fortăreață de oțel și beton, înaltă de 6 metri. În unele tronsoane, cum este Arizona, acest zid deja există, la care se adaugă, acum, încă un gard din plasă metalică, precum și o a treia piedică, adică o barieră “virtuală” cu senzori, camere de luat vederi și alte mijloace electronice, dar, asemenea fortificații se întind pe distante mici, ori, atât imigranții, cât și traficanții de droguri folosesc alte căi, mai puțin supravegheate.

Această construcție a început în vremea președintelui Bush, care credea că supravegherea frontierei era suficientă pentru a-i ține în frâu pe politicienii porniți împotriva imigrării, sperând să se aprobe, între timp, legile pentru a normaliza situația celor fără acte, aflați permanent sub amenințarea de a fi deportați.

TRUMP ZID 5

Dar, n-a fost să fie așa, și oricât s-ar strădui atât republicanii, cât și democrații să afirme că vor să rezolve situația, ambele partide trebuie să țină cont de interese contradictorii și sunt blocați de teama că îi vor îndepărta pe mulți dintre alegătorii lor. O problemă o constituie  „nativiștii”, adică cei care nu vor să mai audă de străini în țară, deoarece sunt convinși că muncitorii americani sunt în pierdere din cauza imigranților, care acceptă să muncească pentru salarii mai mici.

DREAM-ERS 3

Poate și mai gravă este divergența de interese dintre cele două partide: democrații insistă ca celor fără acte să li se acorde cetățenia americană, în timp ce republicanii vor ca imigranților să li se permită o legalizare a situației lor, dar fără cetățenie americană.

Ambele partide se încăpățânează să nu cedeze deloc din aceste poziții ale lor, pur și simplu pentru faptul că imigranții votează, în general, cu democrații, care își freacă mâinile de satisfacție că vor câștiga 12 milioane de voturi, iar republicanii vor fi percepuți ca plini de cruzime.

Se pare că, acum, Trump nu numai că vrea să joace acest atu al zidului, pentru a rezolva situația celor fără acte, ci, pentru a doua oară, se aliază cu opoziția democrată, pentru a-și atinge scopurile, care ar însemna obținerea unei soluții permanente pentru acești „dreamers”.

 De asemenea, părea că vrea să se folosească de criza umanitară a celor 700.000 de tineri pentru a obține din partea Congresului fonduri cu care să fortifice frontiera, dar, a spus că zidul său poate să mai aștepte, ceea ce îl apropie și mai mult de Partidul Democrat.

Sunt mulți cei care semnalează că un zid de oțel și beton ar fi un anacronism în era cip-urilor și a supravegherii electronice, și mult mai urgent este faptul că țara ar putea să se confrunte cu o gravă criză de mână de lucru.

Trump repetă tot timpul că vrea să creeze noi locuri de muncă, dar, într-o țară care își folosește plenar mâna de lucru (indicele de șomaj de 4% este considerat de economiști ca ocupare totală a mâinii de lucru) se pune întrebarea: cine va munci în aceste noi locuri de muncă? Și mai urgentă este întrebarea: cine va reconstrui  Texas-ul și Florida fără imigranții care sosesc din Mexic și din alte țări ale continentului american? Desigur, este dificil să găsești muncitori pentru muncile cele mai grele, și, încă înainte de distrugerile cauzate de uraganele  Irma și Harvey,  30% din muncitorii din construcții din Florida și 40% din Texas erau imigranți.

URAGAN 1

Soluția se află acum în mâinile Congresului, care, de 16 ani, tot încearcă să rezolve problema imigranților, fără să existe vreun indiciu că cineva va fi dispus să cedeze. Poate cruzimea de a-i deporta pe tinerii care nu au cunoscut altă țară decât SUA va fi un stimulent pentru a găsi o soluție. Altfel, legiuitorii vor rămâne fără cimentul pentru ridicarea zidului, iar americanii, fără zidarii care să le reconstruiască orașele.

TRUMP ZID 4

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

***

Ni cemento, ni brazos                                     Washington, Diana Negre

DREAM-ERS 1

Son menos de 700.000 los jóvenes que pueden perder su permiso para seguir viviendo en Estados Unidos, representan el 2% de la población norteamericana y tan solo el 7% de los residentes indocumentados, pero, ocupan el primer plano en el debate político y se enfrentan a una gigantesca muralla de cemento, que ni está construída, ni lleva trazas de convertirse en realidad.

Se trata de los “Dreamers”, una palabra que tanto significa “soñadores”, como las siglas de la ley DREAM (Developement, Relief and Education for Alien Minors), que nunca se llegó a aprobar y que trataba de resolver la situación de los jóvenes a quienes sus padres trajeron de niños a Estados Unidos, donde tienen la única casa que conocen y cuyo idioma, en muchos casos, es el único que hablan.

El Congreso debatió durante diez años las fórmulas para integrarlos y protegerlos de una deportación, que a casi todos les parece inhumana, pero, al ver que no llegaban a un acuerdo, el presidente Obama recurrió a una orden ejecutiva conocida por sus siglas DACA (Deferred Action for Childhood Arrivals).

Estos jóvenes podían permanecer en el país si no han cometido delitos, trabajan o asisten a alguna escuela, pero, la solución era provisional y ahora están en el limbo al que les ha mandado el presidente Trump, al decidir que la medida expirará dentro de seis meses.

Así, ha puesto en marcha un intenso debate político pues, si bien estos jóvenes representan una pequeña parte de los indocumentados, la cuestión migratoria divide al país e incluso provoca grandes diferencias en el seno de los dos partidos, entre quienes favorecen una política muy restrictiva ante los inmigrantes y los que, por razones humanitarias o por intereses empresariales, favorecen la llegada de más extranjeros.

Pero, no es sólo esto, sino que la campaña presidencial de Trump agravó la situación: por una parte, se sumó a quienes se oponen a la inmigración y, por la otra, prometió hasta la saciedad construir una versión americana de la Gran Muralla china a lo largo de los 3200 kilómetros de la frontera mexicana.

TRUMP ZID 2

Después de insistir durante meses en que México pagará por esta muralla, la Casa Blanca ha empezado a pedir presupuestos para la construcción de una auténtica fortificación de acero reforzado con cemento y de 6 metros de altura. En algunos lugares, como en Arizona, este muro ya existe y, además, le añaden una segunda valla de tela metálica y una tercera pantalla “virtual” con sensores, cámaras y otros medios electrónicos, pero, semejante fortificación tan sólo ocupa extensiones pequeñas y, tanto los inmigrantes indocumentados, como los narcotraficantes utilizan otros vericuetos menos protegidos.

Esta construcción empezó ya con el presidente Bush, quien esperaba que la protección fronteriza sería suficiente para marginar a los políticos más contrarios a la inmigración, de forma que sería posible aprobar leyes para normalizar la situación de los indocumentados, que viven bajo la amenaza constante de ser deportados.

TRUMP ZID 3jpg

No fue así y, por mucho que republicanos y demócratas aseguren que quieren resolver la situación, ambos partidos han de atender intereses contrapuestos y quedan paralizados por su temor de alienar a una parte de sus votantes. Un problema son los llamados “nativistas” que no quieren ver extranjeros y están convencidos de que los trabajadores norteamericanos salen perjudicados, porque han de competir con inmigrantes dispuestos a trabajar por menos dinero.

Quizá más grave sea la divergencia de intereses entre ambos partidos: los demócratas insisten en que se ha de ofrecer la nacionalidad norteamericana a los indocumentados y se oponen a las propuestas republicanas que permitirían a estos inmigrantes legalizar su situación, pero, sin convertirse en ciudadanos.

Ambos se cierran en banda en este aspecto, por el sencillo motivo de que los inmigrantes, en general, votan por los demócratas, quienes se frotan las manos ante la perspectiva de ganar 12 millones de votos o la alternativa de condenar a los republicanos por ser desalmados.

Ahora, parece ser que Trump no solamente quiere jugar la baza de esta muralla para resolver la situación de los indocumentados, sino que, por segunda vez, se alía a la oposición demócrata, para conseguir sus fines que, en este caso, es lograr una solución permanente para los “dreamers”.

 Parecía que tal vez quería utilizar la crisis humanitaria que representan estos 700.000 jóvenes para que el Congreso le dé el dinero con que fortificar la frontera, pero, ha indicado que su muralla puede esperar, lo que le acerca aún más al Partido Demócrata.

Muchos señalan que una muralla de acero y cemento es un anacronismo en la era del chip y la vigilancia electrónica, pero, más urgente es la cuestión de que el país se puede enfrentar a una grave falta de mano de obra.

Trump ha vuelto a repetir que quiere crear más puestos de trabajo, pero, en un país con pleno empleo (el índice de paro del 4% lo consideran los economistas como pleno empleo) cabe preguntarse quién ocupará estos puestos. Y de manera más urgente, está la cuestión de quién reconstruirá Texas y la Florida, sin los inmigrantes que llegan de México y otros países del continente. Normalmente, es difícil encontrar trabajadores para las faenas más duras y, ya antes de la destrucción causada por los huracanes Irma y Harvey, el 30% de los obreros de la construcción de la Florida y el 40% de Texas eran inmigrantes.

URAGAN 2

La solución está ahora en manos del Congreso, que lleva ya 16 años planteándose una solución al problema migratorio, sin que haya indicios de que nadie esté dispuesto a ceder. Quizá la crueldad de deportar a jóvenes que no conocen más país que Estados Unidos sirva de impulso para una solución. De no ser así, los legisladores se quedarán sin el cemento para edificar la muralla y los norteamericanos sin los albañiles para reconstruir sus ciudades.

URAGAN 3

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

DIANA

 

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

Statele – încă – Unite ale Americii/Estados –todavia-Unidos de America

03 domingo Sep 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Donald Trump, EEUU, Harvey, Huston, Melania Trump, Nancy Pelosi, SUA, Texas, uragan

TRUMP SI MELANIA 5Melania și Donald Trump în Houston, Texas, ajutând la  împărțirea pachetelor cu mâncare pentru sinistrații uraganului Harvey

Statele – încă – Unite ale Americii                     Washington, Diana Negre

Uraganul Harvey, cel mai rău dintre toate câte au lovit coastele americane în ultimii 12 ani, atunci când Katrina a devastat zone întinse din Statul Louisiana, a declanșat obișnuitele apeluri la unitate în momentele de criză, iar dacă răspunsul a fost exemplar și pozitiv în zonele cele mai afectate, în restul țării exemplul nu prea a fost urmat.

Diferențele care îi fac pe americani să se înfrunte din ce în ce mai mult și care par să nu aibă rezolvare de la alegerea lui Donald Trump, se evidențiază mai pregnant, acum, când orice activitate a președintelui atrage elogii superlative din partea sprijinitorilor săi, și condamnări sistematice din partea mijloacelor de informare, care nu încetează să-l critice.

Unele din aceste critici sunt de-a dreptul puerile, cum au fost cele care au avut ca țintă pe prima doamnă a țării, Melania Trump, deoarece ar fi purtat pantofi cu toc prea înalt, atunci când a ieșit din Casa Albă pentru a se urca în elicopterul care a dus-o la aeroport, pentru a-i vizita pe sinistrații din Texas. Dar, când s-a dat jos din avionul prezidențial, avea o ținută campestră, așa că reproșurile s-au transferat spre persoana lui Trump, unele pretinzând că vizita sa avea loc prea devreme și îi încurca pe cei care formau echipele de salvare, altele pentru că urmărea doar să câștige sprijin popular, și ultimele scormoneau în conștiința lui Trump, întrebându-se dacă într-adevăr simțea compasiune pentru sinistrați.

TRUMP SI MELANIA 1

TRUMP SI MELANIA 7Respingerea sau entuziasmul pentru președinte nu sunt decât o reflectare a profundelor divizări din societatea americană, care par să fi dobândit o nouă înfățișare: este normal ca o țară atât de mare, geografic variată, cu origini rasiale și vetre culturale foarte diferite să aibă diferite tendințe și modalități de a vedea viața, dar, de-a lungul celor trei secole a istoriei sale a știut să depășească aceste diferențe, pentru a se concentra asupra a ceea ce aveau în comun. Nemții, italienii, britanicii sau mexicanii lăsau în tările lor o parte din bagajul lor cultural și multe din resentimentele lor sociale, precum și identitatea lor, pentru a deveni americani și a forma acea societate cunoscută ca „melting pot”, adică, un creuzet în care se topeau și se amestecau toate tendințele.

Condiția de a fi american nu s-a definit, ca în atâtea alte țări, printr-o moștenire culturală comună, ci, mai degrabă, printr-o viziune asupra viitorului: cea a dorinței de prosperitate, privind spre ziua de mâine. „Move-on”, care s-ar traduce prin „hai, dă-i zor, mergi înainte, nu pierde vremea cu tânguieli din cauza unor eșecuri sau neplăceri !” a fost formula aplicată în viața profesională și personală, într-o atitudine care i-a deosebit pe americani de alte popoare de cultură occidentală, care se concentrau mai mult pe analize istorice – cu  resentimentele care rezultau din aceasta – și, probabil, care le dădea impulsuri pentru a depăși greutățile și a forma o nouă națiune.

Dar, această atitudine se pare că a început să se schimbe: divizările și resentimentele rasiale iau locul etapei de luptă pentru drepturi civile, despre care atât albii cât și negrii credeau că ar fi putut depăși moștenirea de sărăcie și discriminare, atribuită sclaviei. Ceva asemănător se întâmplă cu amer-indienii, care, cu toată creșterea bunăstării lor economice, – unii dintre ei chiar cumpără pământuri, în care, în mod tradițional și-au dus existența strămoșii lor, – trăiesc o reizbucnire a resentimentelor lor față de opresiunea colonială.

Consecințele acestei atitudini le vedem în încercările de a înlătura sau a distruge statuile unor eroi sau personaje populare din tabăra secesionista a Războiului Civil american, deoarece luptau în acea jumătate de țară care tolera sclavia. Ceva asemănător se întâmplă și cu Cristofor Columb, una din statuile sale din New York fiind decapitată, și împotriva căruia  s-a stârnit și statul California pentru a desființa „Columbus Day”, ziua dedicată cinstirii, nu sosirii celor trei caravele spaniole în America, ci a imigranților italieni care se mândresc cu faptul că l-au avut compatriot pe navigatorul genovez. California vrea să înlocuiască sărbătoarea de la 12 octombrie cu „o zi a popoarelor indigene ”.

COLUMB DEVASTAT 1

COLUMB DEVASTAT 2Bustul devastat al lui Cristofor Columb, Parcul Yonkers, NY

La fel se întâmplă și cu partidele politice, înțepenite în pozițiile lor și care  par să-și fi pierdut capacitatea de a dialoga cu rivalii lor. Și nu este vorba de negocieri doar între republicani și democrați, ci între diferitele facțiuni din cele două partide: dacă democrații nu reușesc să formeze o echipă de lideri care să-i scoată din criza care i-a făcut să-și piardă majoritățile în toată țara, republicanii nu pot să treacă podul care îl desparte pe președinte de sectoarele tradiționale ale partidului, și nici ultraconservatorii nu sunt capabili să cedeze vreun milimetru pentru a se uni cu moderații și astfel să reușească să aprobe legi și bugete.

Aceasta, fără a mai vorbi despre ceea ce aici numim „războaiele culturale”, în care se înfruntă sectoarele profund religioase cu secularii, astfel încât, unii vor doar să se roage , în timp ce ceilalti luptă pentru a avea dormitoare „unisex” în universități, precum și vestiare în școli sau grupuri sanitare de același fel în locuri publice.

Între timp, muncitorii, – veniturile lor sunt înghețate de mai mult de opt ani – se plâng că liderii lor de orice culoare care îi reprezintă sunt mai preocupați de aceste „războaie culturale”, decât de pâinea pe care trebuie să o pună alegătorii pe masă, astfel încât, prăpastia dintre elitele intelectuale și masa de muncitori se adâncește pe zi ce trece.

Și în toată această aiureală, Nancy Pelosi, lider al democraților în Camera Reprezentanților, a stârnit ura și disprețul colegilor ei când a spus că este încredințată că Trump  va învăța, până la urmă, să fie un bun președinte, și că dorește aceasta pentru binele țării. Se pare că țara e în război cu ea însăși, iar ceea ce o interesează cel mai puțin este tocmai binele ei.

PELOSINancy Pelosi

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

***

TRUMP SI MELANIA 4Donald y Melania Trump entre los damnificados por el huracán Harvey en Huston, Texas

Estados –todavia-Unidos de America                       Washington, Diana Negre

El huracán Harvey, el peor registrado en las costas norteamericanas desde hace 12 años, cuando Katrina devastó grandes zonas del estado de Luisiana, ha producido los habituales llamamientos a la unidad en momentos de crisis y si la respuesta ha sido ejemplar y positiva en las zonas más devastadas, no parece que sigan su ejemplo en el resto del país.

Las divisiones que enfrentan a los norteamericanos de una manera creciente y que parecen insolubles desde la elección de Donald Trump, quedan todavía más de manifiesto ahora, en que cualquier actividad del presidente produce elogios superlativos entre sus partidarios o condenas sistemáticas entre los medios informativos, que no cesan de criticarle.

Algunas de estas críticas son realmente pueriles, como las dirigidas a la primera dama, Melania Trump, porque llevaba zapatos de tacón muy alto cuando salió de la Casa Blanca, para montar en el helicóptero que la llevaría a visitar a los damnificados de Texas.  Al desembarcar del avión presidencial, llevaba un atuendo campestre, así que las quejas se trasladaron a Trump, algunas porque su visita era prematura y distraía a los equipos de salvamento, otras porque sospechaban que simplemente estaba ahí para ganar apoyo popular y, finalmente, otras hurgaban en la conciencia de Trump, preguntándose si sentía auténtica compasión por los damnificados.

TRUMP SI MELANIA 8

TRUMP SI MELANIA 3El rechazo o el entusiasmo por el presidente no son más que un reflejo de las divisiones profundas de la sociedad norteamericana, que parecen haber tomado un cariz nuevo: es normal que un país tan grande, variado en geografía, orígenes raciales y hogares culturales, tenga diversas tendencias y formas de ver la vida, pero, a lo largo de sus casi tres siglos de historia, ha sabido superar estas diferencias, para centrarse en lo común. Los alemanes, italianos, británicos o mejicanos, dejaban en sus respectivos países parte de su bagaje cultural y muchos de sus resentimientos sociales y su identidad, para convertirse en americanos y formar esa sociedad conocida como el “melting pot”, es decir, una mezcla en que se han fundido todas las tendencias.

Eso de ser norteamericano no se ha definido, como en tantos otros países, por una herencia cultural común, sino más bien por la visión del futuro: el deseo de prosperidad, la mirada en el mañana. “Move-on”, que se traduciría más o menos como “sigue hacia delante” sin entretenerte demasiado lamentando fracasos o disgustos, ha sido el lema aplicado a la vida profesional y personal, en una actitud que ha distinguido a los norteamericanos de pueblos de otras culturas occidentales, mucho más centrados en análisis históricos – con sus consiguientes resentimientos – y probablemente les ha dado empuje para superar las dificultades de formar una nueva nación.

Pero, esta actitud parece estar cambiando: las divisiones y los rencores raciales substituyen, hoy, a la etapa de lucha por los derechos civiles, en la que, tanto blancos, como negros pensaban que podrían superar la herencia de pobreza y discriminación, atribuída a la esclavitud. Algo semejante ocurre con los indios, quienes, a pesar de un creciente bienestar económico que les permite incluso comprar tierras ocupadas tradicionalmente por sus antepasados, viven un resurgir del resentimiento contra la opresión colonial.

Consecuencias de esta actitud las vemos en los intentos de retirar o destruir las estatuas de héroes o personajes populares en el bando secesionista de la Guerra Civil americana, porque militaban en la mitad del país que toleraba la esclavitud. Algo semejante ocurre con Cristóbal Colón, una de cuyas estatuas fue decapitada en Nueva York, y contra el que arremete también el estado de California, para eliminar el “Columbus Day”, el día que el país dedica a honrar, no la llegada de las tres carabelas españolas a América, sino a los inmigrantes italianos que se enorgullecen de tener por compatriota al navegante genovés. California quiere substituir la fiesta del 12 de octubre por un “día de los pueblos indígenas”.

COLUMB INAINTE DE A FI DEVASTAT

COLUMB DEVASTAT 3

Otro tanto ocurre con los partidos políticos, encasillados sin flexibilidad en sus posiciones y que parecen haber perdido la capacidad de diálogo con sus rivales. Y no se trata solo de negociaciones entre republicanos y demócratas, sino entre las diferentes facciones de ambos partidos: si los demócratas no son capaces de ponerse de acuerdo en un equipo de líderes que les saque de la crisis que les ha hecho perder mayorías en todo el país, los republicanos no consiguen cruzar el puente que separa a su presidente de los sectores tradicionales del partido, ni los ultra conservadores son capaces de ceder un milímetro para unirse a los moderados y conseguir aprobar leyes o presupuestos.

Eso, sin hablar de lo que aquí llaman “guerras culturales”, que enfrentan a los sectores profundamente religiosos con los secularistas, de forma que los unos solo quieren rezar, mientras los otros luchan por dormitorios “unisex” en las universidades, igual que en los vestuarios en las escuelas o los lavabos en lugares públicos.

Entretanto, los trabajadores cuyos ingresos están estancados desde hace más de ocho años, se quejan de que los líderes de cualquier color que los han de representar están más preocupados por estas “guerras culturales”, que por el pan que han de poner los votantes en la mesa, de forma que la división entre las élites intelectuales y la masa trabajadora es cada día más profunda.

En medio de tal cacofonía, la líder de los demócratas en la Cámara de Representantes, Nancy Pelosi, ha provocado la ira y el desprecio de sus colegas al decir que confía en que Trump acabe por aprender lo que podría convertirlo en un buen presidente, algo que desea para el bien del país. Parece que el país está en guerra consigo mismo y su propio bien es lo que menos le interesa.

PELOSI SI TRUMPNancy Pelosi y Donald Trump

 

Galerie:  după trecerea uraganului Harvey în Huston, Texas

SINISTRATI HARVEY 1

SINISTRATI HARVEY 2

SINISTRATI HARVEY 3

SINISTRATI HARVEY 4

SINISTRATI HARVEY 5

SINISTRATI HARVEY 6

SINISTRATI HARVEY 7

SINISTRATI HARVEY 8

SINISTRATI HARVEY 9

SINISTRATI HARVEY 10

SINISTRATI HARVEY 11

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

  diana-molineaux

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

Colacul de salvare a lui Trump/El salvavidas de Trump

27 domingo Ago 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Casa Albă, Charlottesville, Donald Trump, EEUU, Maria Chapelle-Nadal, SUA

TRUMP 1

Colacul de salvare a lui Trump                 Washington, Diana Negre

Pentru președintele Trump, ultimele două săptămâni au fost o perioadă mult mai agitată decât de obicei, și dacă e să ne luăm după tot ce transmit despre activitățile prezidențiale marile mijloace tradiționale americane de informare în masă, ar trebui să ne gândim că președintele e deja cu un picior afară din Casa Albă, iar președinția sa se află pe marginea prăpastiei.

Declarațiile sale în urma tulburărilor din Charlottesville, statul Virginia, au fost interpretate ca un sprijin dat grupurilor neonaziste; hotărârea de a întări prezența militară americană în Afganistan a fost criticată, deoarece nu oferea detalii, sau respinsă ca inutilă; discursul  rostit în Arizona, în care își acuza niște rivali politici, laudele aduse unui fost polițist condamnat pentru abuz de putere, sau criticile formulate împotriva a doi senatori din propriul său partid au umplut comentariile cu condamnări și chiar cu avertismente, conform cărora capul președintelui nu ar mai funcționa prea bine.

Charlottesville 1Protestatari rasiști în  Charlottesville

Ceea ce ar vrea mulți dintre rivalii săi politici – lucru pe care l-au vrut chiar din ziua alegerilor – este pur și simplu să scape de el. Nu au acceptat niciodată rezultatul alegerilor, iar acum, sunt încredințați că mandatul i se va sfârși înainte de termen, fie prin incriminarea specială cunoscută sub numele de „impeachment”, pentru președinții acuzați de „delicte grave”, fie pentru că va arunca el însuși ștergarul, pentru a scăpa de hărțuirea și batjocura la care este supus. Ba chiar sunt unii, cum este congresswoman-a din statul Missouri, Maria Chapelle-Nadal, care, în fața perspectivei ca niciuna din cele două posibilități să nu se materializeze, pe pagina ei de Facebook  afirmă: „sper ca Trump să fie asasinat”.

Maria Chapelle-Nadal 1Maria Chapelle-Nadal

Dacă disprețul și chiar ura față de Trump domină în centrele cosmopolite din țară, cum sunt orașele de pe coastele atlantică și pacifică și unele din interiorul țării, pe lângă organizațiile progresiste cum sunt asociațiile oamenilor de culoare sau sindicatele, această atitudine contrastează totuși cu cea a susținătorilor președintelui, care încă se mai așteaptă la minuni din partea sa, se bucură că există o voce care vorbește în numele lor și vin cu entuziasm să-l aplaude de fiecare dată când există întruniri publice.

Pozițiile divergente care corespund, mai mult sau mai puțin, celor două mari partide politice și repartiției lor în teritoriu, nu sunt noi. Dar, situația s-a acutizat cu un Trump care a știut să articuleze nemulțumirea unor mari sectoare ale populației care deplâng atât consecințele gestiunii lui Barak Obama, pe care îl consideră responsabil pentru că a impus niște parametri social-culturali pe placul elitelor progresiste, precum și crescânda inegalitate economică, și compară abundența elitelor din orașele situate pe coastele de est și de vest cu lipsa oricărui orizont pentru muncitori și pentru localitățile din interiorul țării.

Este o perspectivă limitată în care nu se încadrează și locuitorii principalelor orașe din California, sau din centrele universitare cum este Boston, sau din marea aglomerare urbană a New York-ului, și cu atât mai puțin cei din oaza de privilegii și putere care este Washington. În aceste ultime două orașe stau marea majoritate a corespondenților de presă străini, care, desigur, informează despre ceea ce văd și trăiesc pe viu, deci, pentru restul țărilor de pe glob sosește o imaginea SUA care prezintă doar o parte a țării.  Și nu este tocmai partea care l-a adus pe Donald Trump la Casa Albă.

În fața acestei opoziții, Trump are, totuși, un colac de salvare, care este sprijinul popular total, aproape sinucigaș, al anumitor sectoare ale populației: dacă printre democrați există convingerea că negrii și imigranții sunt discriminați, conservatorii cred că cei discriminați sunt albii și cei care profesează diferite confesiuni creștine…, iar Trump tocmai pe aceștia îi apără !

Este un avantaj indiscutabil: lăsând la o parte întrebarea cine are dreptate, albii sunt mult mai numeroși (70%) decât negrii (12%) sau hispanicii (18%).

Cu religia se întâmplă la fel : diferitele religii creștine depășesc procentajul de 70%, dintre care, grupul cel mai mare (25,4%) îl formează „evangheliștii”, care sunt cei mai habotnici și, în general, cu o agendă politică foarte conservatoare.

O dovadă a motivelor pe care le au adepții lui Trump pentru a-l sprijini, este că 47% din țară (aproape de procentajul celor care au votat în favoarea lui) crede că mijloacele de informare sunt împotriva președintelui și generează informații potrivnice.  Pentru a putea face o comparație, să spunem că, atunci când a fost președinte Obama, 48% din populație credea că ziarele și televiziunile îl favorizau.

O altă mostră este reacția la sentința judiciară împotriva „sheriff-ului” Joe Arpaio, un om de 85 de ani, care, până anul trecut, lucra în comitatul Maricopa, din statul Arizona, și nu și-a lăsat postul pentru că s-ar fi pensionat, ci pentru că nu a mai fost reales, atunci când tribunalele l-au condamnat pentru abuz de putere în eforturile lui de a curma imigrarea ilegală. Arpaio este cunoscut și prin satele din Mexic ca un personaj odios, în schimb, este văzut ca un erou de cei care vor să închidă frontierele și care continuă să strige „ridică zidul”, de îndată ce îl văd pe Trump.

JOE ARPAIO 2

Joe Arpaio

La toate acestea se adaugă o redresare economică în zonele care au avut de suferit de pe urma restricțiilor impuse, pentru a proteja mediul înconjurător, de echipa Obama: producția de cărbune și petrol. Astfel, Virginia de Vest, care are, acum, o producție mai mare de cărbune, datorită politicii lui Trump, și Texas, care produce și rafinează țiței, au avut, în primul trimestru al acestui an, o creștere al PNB de 3,9% și respectiv 3% , față de 1,2%, cât a fost în celelalte state ale țării.

Și astfel, în timp ce unii experți îl consideră ignorant, iar alții, nebun, Trump se aferează de un colac de salvare format din sprijinul entuziast al sprijinitorilor săi și din redresarea economică.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

***

TRUMP 2

El salvavidas de Trump                 Washington, Diana Negre

Las dos últimas semanas han sido para el presidente Trump un tiempo más agitado que de costumbre y si nos enteramos de sus actividades por los grandes medios informativos tradicionales norteamericanos, habría que pensar que tiene un pie ya fuera de la Casa Blanca y su presidencia está al borde del precipicio.

Sus declaraciones después de los disturbios de Charlottesville, en Virginia, han sido interpretadas como apoyo a grupos neonazis; la decisión de reforzar la presencia militar en Afganistán ha sido criticada por no dar detalles o descartada como inútil; el discurso en Arizona acusando a sus rivales políticos e incluso alabando a un ex policía condenado por abuso de poder, o las críticas a dos senadores de su propio partido, han llenado los comentarios de condenas e incluso de advertencias de que su cabeza no funciona demasiado bien.

Charlottesville 2Manifestación anti-racista en Charlottesville

Lo que desean muchos de sus rivales políticos, desde el mismo día de las elecciones, es simplemente librarse de él. Nunca aceptaron el resultado de las urnas y ahora confían en que su mandato acabará prematuramente, ya sea por la vía del encausamiento especial conocido como “impeachment” para los presidentes acusados de “delitos graves”, o porque tirará la toalla para librarse del acoso y las burlas a que es sometido. Hay quien incluso, como la congresista del estado de Missouri, Maria Chapelle-Nadal, ante la perspectiva de que ninguna de estas posibilidades se materialice, ha expresado en su página de Facebook “espero que asesinen a Trump”.

Maria Chapelle-Nadal 2Maria Chapelle-Nadal

Si el desprecio y hasta el odio a Trump dominan en los centros cosmopolitas del país, como son las ciudades de las dos costas y algunas del interior, además de organizaciones progresistas como las asociaciones negras o los sindicatos, su actitud contrasta con los seguidores del presidente, que siguen esperando maravillas de su gestión, celebran tener una voz que habla en su nombre y acuden entusiasmados a aplaudirle cada vez que hay algún acto público.

Las posiciones divergentes que corresponden, más o menos, a los dos grandes partidos políticos y a la geografía, no son nuevas. Pero, la situación se ha agudizado con Trump, que ha sabido articular el descontento de grandes sectores de la población que lamenta tanto las consecuencias de la gestión de Barak Obama, al que consideran responsable de imponer unos parámetros socio-culturales a gusto de las elites progresistas de las dos costas, como la creciente disparidad económica y compara la abundancia de las elites urbanas con la falta de horizontes de la clase obrera y del interior del país.

Es una perspectiva limitada que no viven los residentes de las principales ciudades de California, o de los centros universitarios como Boston, o la gran aglomeración urbana de Nueva York, ni mucho menos la burbuja de privilegio y poder que es Washington. Y precisamente es en estas dos ciudades donde vivimos la mayoría de los corresponsales extranjeros, que naturalmente informamos de lo que vemos y vivimos, con lo que al resto del mundo llega una imagen de Estados Unidos que sólo corresponde a una parte del país.  Y no es la parte que puso a Donald Trump en la Casa Blanca.

Ante toda esta oposición, Trump tiene un salvavidas, que es el apoyo popular casi numantino de ciertos sectores de la población: si entre los demócratas hay la convicción de que los negros y los inmigrantes están discriminados, los conservadores creen que los discriminados son los blancos y los que profesan diferentes confesiones cristianas… ¡ y ahí está Trump para defenderlos !

Es una ventaja indiscutible: al margen de si la razón la tienen los unos o los otros, hay muchos más blancos (70%) que negros (12%) o hispanos (18%).

En cuanto a la religión, ocurre otro tanto: las diferentes confesiones cristianas superan el 70%, de las cuales el mayor grupo (25.4%) son los llamados “evangélicos”, que son los más fervientes y, en general, con una agenda política muy conservadora.

Una muestra de los motivos que tienen los seguidores de Trump para apoyarlo, es que nada menos que el 47% del país (casi tantos como los que votaron por él) cree que los medios informativos están en contra del presidente y generan una información sesgada. En comparación, cuando Obama era presidente, el 48% creía que los diarios y televisiones le favorecían.

Otra muestra es la reacción a la sentencia contra el “sheriff” Joe Arpaio, un hombre de 85 años, que, hasta el año pasado, trabajaba en el Condado de Maricopa, del estado de Arizona y no dejó su puesto por jubilación, sino porque perdió la reelección cuando los tribunales le condenaron por abuso de poder en sus esfuerzos por poner coto a la inmigración ilegal. Arpaio es conocido incluso en los pueblos de México como un personaje odioso, pero es un héroe para los que quieren cerrar las fronteras y siguen gritando “construye el muro” en cuanto ven a Trump.

JOE ARPAIOJoe Arpaio

A todo esto se añade una recuperación económica en zonas que han sufrido especialmente por las restricciones que, en aras del medio ambiente, aplicó el equipo de Obama: la producción de carbón y petróleo. Así, West Virginia, que se beneficia de una mayor producción de carbón gracias a la política de Trump y Texas, que produce y refina petróleo, tuvieron en el primer trimestre de año un crecimiento del PNB del 3.9 y el 3% respectivamente, comparado al 1.2% de todo Estados Unidos.

Y así, mientras unos expertos le tratan de ignorante y otros de loco, Trump se aferra a un salvavidas formado por el apoyo entusiasta de sus seguidores y la recuperación económica.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

  diana-molineaux

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

De la vorbe la fapte/Del dicho al hecho

16 martes May 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Donald Trump, EEUU, James Comey, USA

TRUMP 1

De la vorbe la fapte                       Washington, Diana Negre

Ultimele alegeri prezidențiale, care au fost cele  mai pasionale din istoria țării, le-a câștigat Donald Trump, deoarece a făcut oferta cea mai radicală și simplistă, care, în acele momente, putea să satisfacă cel mai bine iritarea și capacitatea de înțelegere ale unei mase de cetățeni lipsiți de pregătirea intelectuală necesară pentru a efectua o analiză social-politică a problemelor cu care se confruntă țara.

După o asemenea campanie, când a sosit momentul asumării puterii, magnatul financiar, devenit președinte, avea toate șansele să decepționeze pe toată lumea, și există semnale că tocmai acest lucru se întâmplă, căci  criticile și denunțurile opoziției democrate și ale mijloacelor de informare progresiste nu mai contenesc, ba chiar și unele mai conservatoare, cum este canalul de televiziune FOX, se declară a fi decepționate de unele demersuri întreprinse de Trump.

Ultima ispravă a gestiunii prezidențiale a lui Trump, concedierea directorului FBI, James Comey, este o mostră a dificultăților pe care le are  atunci când trebuia să-și adapteze instinctele de om de afaceri la necesitățile unui om politic, necesități deosebit de mari, deoarece este vorba de un președinte al SUA, care exercită o enormă influență asupra economiei mondiale și asupra echilibrului internațional.

COMEY 1James Comey

Fără să intrăm în analiza valabilității rațiunilor pentru care l-a destituit, modalitatea și momentul în care a făcut-o, în timp ce acesta investiga amestecul Rusiei în alegerile câștigate de Trump, au făcut inevitabilă izbucnirea unei furtuni politice, care zguduie Washingtonul și pune în pericol proiectele de reforma atât de vitale pentru supraviețuirea politică a lui Trump,  pentru sănătatea Partidului Republican și pentru perspectivele economice ale Americii.

Într-o țară ca SUA, unde inevitabilele divizări teritoriale și tradiționale s-au transformat, acum, într-o înfruntare tot mai intransingentă, ramura executivă a guvernării ar putea avea succes doar cu metoda pașilor mărunți. Adică, să ducă la bun sfârșit numai demersurile absolut necesare, sau pe acelea pe care le consideră prioritare, într-o manieră imperceptibilă, fără să atragă atenția și fără să scormonească prin susceptibilitățile celeilalte jumătăți de țară.

Este o conduită posibilă numai pentru politicieni foarte abili, obișnuiți cu tertipurile Congresului, cu modul de funcționare a guvernului. Dar, acest lucru strălucește prin absență  la un președinte care a ajuns la putere fără să aibă pic de experiență politică, care nu a avut niciun contact prealabil cu activitatea parlamentară și care nu dispune de o echipă de experți în aranjamentele de culise ale Congresului, de oameni care să știe să negocieze, să ajungă la acorduri în numele președintelui, să tărăgăneze lucrurile până când masele nu mai pot vedea clar ce decizie au luat până la urmă.

Trump s-a arătat surprins de reacțiile negative la concedierea lui Comey, un om pe care Hillary Clinton, rivala sa democrată la alegerile prezidențiale îl consideră responsabil pentru înfrâgerea ei. Cu toate că au existat critici la adresa lui Comey venite din rândurile democraților, în momentul în care Trump l-a concediat, atitudinile acestora s-au schimbat total: pe lângă faptul că această măsură este extrem de criticată, constituie un motiv de a-l acuza pe Trup că se debarasează de un funcționar care era pe punctul de a descoperi dedesupturile președintelui în relațiile sale cu Moscova.

Casa Albă a ajutat cu lipsa ei de experiență la sporirea credibiității acestor argumente ale democraților, mai ales  pentru că  și-a schimbat explicațiile în legătură cu motivele invocate de Trump. Democrații vor acum un procuror independent care să investigheze amestecul rusesc în alegerile americane, ceea ce le va permite să stârnească suspiciuni în legătură cu echipa prezidențială… în speranța că alegerile legislative de anul viitor  vor fi atât de influențate, încât republicanii vor pierde majoritatea pe care o au în prezent.

Trump nu are înțelegeri nici măcar cu congresmeni abili în a face aranjamente cu colegii din propriul lor partid, dar care ar avea ceva interese divergente, ca să nu mai vorbim de vreun pact cu partidul rival. Lipsa sa de experiență și de pregătire în acest domeniu amintește de problemele pe care le-a avut un președinte mult mai popular decât el, în țară și în afara ei, care își vedea în mod constant căile închise: John Kennedy, care a reușit doar să intre în panteonul eroilor naționali, deoarece a murit ca un martir, victimă a unui atentat, întrucât promisiunile sale electorale le-a dus la îndeplinire cel care  a fost vicepreședinte în acea vreme, congresmanul de Texas, Lyndon Johnson, care știa să țeasă fin de tot pe urzeala Congresului.

Oricine citește ziare americane vede, dintr-o privire, cât de respins este Trump: lui îi sunt dedicate majoritatea comentariilor, deoarece rivalii săi sunt, tot timpul, pe picior de război. Ziarul Washington Post, tipărit într-un oraș unde 90.9% din voturi au fost în favoarea lui Hillary Clinton, a scos, săptămâna trecută, un suplinent dedicat în totalitate primelor o sută de zile ale lui Trump, din  care, primele 14 pagini cuprind o analiză care se sfârșește cu întrebarea dacă democrații vor ști să profite de șansa pe care le-o oferă proasta guvernare  a acestui președinte. Un ton asemănător se regăsește și în cotidianul New York Times, tipărit în Manhattan, unde voturile au fost la fel ca în capitala federală..

Mai îngrijorător pentru Trump și echipa sa este că Wall Street Journal, de tendință conservatoare, care l-a criticat uneori pe magnatul newyorchez, dar  care a publicat mult mai multe comentarii pozitive, semnalează săbiciunile din această primă etapa de guvernare și iși exprimă neliniștea pentru un viitor incert. Iar, Washington Times, un ziar foarte conservator, deplânge faptul că Trump nu îndeplinește ceea ce se aștepta de la el.

Noul președinte, care are împotriva lui și a politicii sale, pe picior de război, o jumătate de țară, nu are, încă, alături de el, tocmai experții de care este atâta nevoie. Ingrijorător nu este că nu a venit cu ei la Casa Albă, ci faptul că nici după o sută de zile de exercitare a puterii nu se întrevede că  i se vor alătura prea curând.

Astfel se explică repetatele eșecuri ale inițiativelor sale, indiferent dacă erau pentru ordine executive sau pentru vreo nouă lege, cu care urma să pună în practică reformele promise în campania electorala, pe lângă fiasco-ul cu demiterea lui Comey.

Adepții săi au înțeles, încă din timpul campaniei electorale, că va fi foarte greu să se indeplinească totul, dar, spuneau că se vor mulțumi și doar cu o parte. Deocamdată, această parte este, și ea, mult redusă: Mexicul nu dă semne că va plăti pentru zidul dintre cele două țări… și nici zidul  nu se prezintă ca un proiect  pe punctul de a demara. Același lucru se poate spune despre intenția președintelui de a opri intrarea în țară a unor cetățeni din anumite țări, sau de a îngheța Tratatul de Liber Schimb în America de Nord, de a schimba relațiile cu Rusia, de a pune piciorul în prag Coreei de Nord, de a obliga țările NATO  să contribuie mai mult.

Trump părea că deschide o breșă în favoarea sa cu reforma sistemului de asistență medicală, deoarece după un eșec inițial, Cameran Reprezentanților a ajuns la un acord să anuleze reformele, dar, impulsul pe care putea să-l aștepte de la această reușită a rămas frânat de dezbaterea în jurul cazului Comey, care îi întărâtă pe democrați, căci aceștia văd cum retorica electorală a lui Trump se reduce vizibil, din ce în ce  mai mult, la simple cuvinte, care nu mai pot fi sprijinite cu fapte. Mai poate fi vorba de vreo mușcătură a unui câine care latră prea mult și nu mușcă ?

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

TRUMP 2

Del dicho al hecho                      Washington, Diana Negre

Las últimas elecciones presidenciales, que cuentan entre las más pasionales en la historia del país, las ganó Donald Trump a base de hacer la oferta más radical y simplista, la que en aquellos momentos más podía satisfacer la irritación y la capacidad de comprensión de una masa de ciudadanos sin la preparación intelectual necesaria para un análisis socio-político de los problemas actuales del país.

Cuando, después de semejante campaña, llegó la hora de asumir el poder, el magnate financiero convertido en presidente tenía todos los números para decepcionar a               todo el mundo y hay señales de que es precisamente lo que va ocurriendo, pues no solo son  constantes las críticas y denuncias de la oposición demócrata y los medios informativos progresistas, sino que incluso medios informativos tan conservadores como la cadena de televisión Fox se declaran decepcionados por algunas gestiones de Trump.

La última sorpresa en la gestión presidencial de Trump, el cese del director del FBI, James Comey, es una muestra de los problemas que tiene para adaptar sus instintos empresariales a las necesidades de un hombre político, necesidades especialmente grandes cuando se trata del presidente norteamericano que ejerce una enorme influencia en las economías del mundo y en el equilibrio internacional.

COMEY 2James Comey

Sin entrar en la validez de sus razones para destituirlo, la forma y el momento en que se hizo, mientras éste investigaba la injerencia rusa en las elecciones ganadas por Trump, convirtió en inevitable la tormenta política que sacude a Washington y que pone en peligro los proyectos de reforma tan vitales para la supervivencia política de Trump, la salud del Partido Republicano, y las perspectivas económicas norteamericanas.

En un país como Estados Unidos, cuyas divisiones inevitables por territorio y tradiciones se han convertido ahora en un enfrentamiento cada vez más intransigente, la rama ejecutiva del gobierno tan sólo puede tener éxito con un método de pequeños pasos. Esto significa llevar a cabo las gestiones imprescindibles, o las que considere prioritarias, de una forma casi imperceptible, sin llamar la atención y sin hurgar en las susceptibilidades de la otra mitad del país.

Es una conducta posible a cargo de políticos con mano izquierda y con dominio de las triquiñuelas del Congreso y del funcionamiento del gobierno, algo que brilla por su ausencia en un presidente que ha conquistado el poder sin experiencia política, sin contacto previo con las actividades parlamentarias y sin un equipo de “fontaneros” expertos en los tejemanejes del Congreso, de gente capaz de negociar, pactar en nombre del presidente y marear la perdiz hasta que las masas ya no ven claro qué es lo que han decidido.

Trump se declaró sorprendido por las reacciones negativas al cese de Comey, un hombre al que Hillary Clinton, su rival demócrata en las elecciones presidenciales, considera responsable de su derrota. Lo cierto es que no han faltado críticas a Comey desde las filas demócratas, pero en cuanto Trump lo echó cambiaron totalmente y además de criticar la medida, la aprovechan para acusar a Trump de querer desprenderse de un funcionario que estaba a punto a descubrir los tapujos del presidente en sus relaciones con Moscú.

La Casa Blanca contribuyó con su inexperiencia a estos argumentos demócratas, pues fue cambiando las explicaciones de cuáles eran los motivos de Trump. Ahora, los demócratas piden un fiscal independiente para investigar la injerencia rusa en las elecciones norteamericanas, algo que les habría de permitir azuzar sospechas contra el equipo presidencial…con la esperanza de que influya en las elecciones legislativas del próximo año hasta el punto de que los republicanos pierdan su mayoría.

Tampoco tiene Trump alianzas con congresistas duchos en el toma y daca con sus correligionarios de intereses divergentes o incluso con los del partido rival.  Su inexperiencia y falta de preparación en este terreno trae a la memoria los problemas de un presidente mucho más popular que él, dentro y fuera del país, que se enfrentaba a caminos cerrados constantemente: John Kennedy, que tan solo consiguió entrar en el panteón de héroes nacionales por haberse convertido en mártir al morir víctima de un atentado y porque sus promesas electorales las llevó a cabo quien fue su vicepresidente, el congresista de Texas, Lyndon Johnson, quien sí sabía hilar fino en el complicado telar del Congreso.

A cualquier lector de diarios le resulta evidente con una simple ojeada el rechazo de Trump, al que dedican la mayor parte de los comentarios, pues sus rivales siguen en pie de guerra. El diario Washington Post, impreso en una ciudad que dio el 90.9% de sus votos a Hillary Clinton, dedicó esta semana un suplemento entero a los primeros 100 días de Trump, de cuyas 14 páginas lo único que podría entenderse como favorable al presidente es un análisis preguntándose si los demócratas sabrán aprovechar la oportunidad que su mal gobierno les presenta. El tono es semejante en el New York Times, publicado en Manhattan, con un reparto de votos semejante al de la capital federal.

Más preocupante para Trump y su equipo ha de ser que el Wall Street Journal, de tendencia conservadora y cuyas críticas al magnate neoyorkino han quedado más que compensadas por sus comentarios positivos, también señale las debilidades de esta primera etapa y su inquietud por un futuro incierto. Mientras que el muy conservador Washington Times lamenta que Trump no cumpla con lo que esperaban de él.

El nuevo presidente, además de tener en pie de guerra contra él y su política a medio país, carece todavía justamente de los expertos que tanto necesita en la vida capitolina.  Lo alarmante no es que haya llegado a la Casa Blanca sin ellos, sino que pasados ya los 100 días de ejercicio del poder no parece que vaya camino de tenerlos pronto.

Esto explica los repetidos fracasos de sus iniciativas, ya sean para órdenes ejecutivas o para una nueva legislación, con las que habría de poner en práctica las reformas prometidas durante la campaña electoral, además del fiasco en el cese de Comey.

Sus seguidores ya entendían durante esa campaña que sería difícil cumplir con todo, pero añadían que se conformaban si aplicaba una parte. De momento, esta parte se presenta como muy menguada: ni Méjico lleva trazas de pagar por el muro entre ambos países…ni el muro se presenta como un proyecto a punto de empezar. Otro tanto se puede decir de su deseo de impedir la entrada de extranjeros de ciertos países, o de congelar el Tratado de Libre Comercio de Norteamérica, de cambiar las relaciones con Rusia,  de ponerle los puntos sobre las íes a Corea del Norte,  de obligar a los países de la Otan a pagar.

Trump parecía abrir una brecha en su favor con la reforma sanitaria, porque tras un fracaso inicial la Cámara de Representantes llegó a un acuerdo para anular las reformas, pero el impulso que podría esperar de este logro ha quedado frenado en el debate en torno a Comey que envalentona a los demócratas que empiezan a ver como la retórica electoral de Trump cristaliza cada vez más en meras palabras que los hechos no pueden respaldar, o como la mordida del perro que mucho ladra.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

 

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

Contrareforma/La contrarreforma

15 lunes May 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

EEUU, Obamacare, SUA

TRUMP 1

Contrareforma                  Washington, Diana Negre

Măsura aprobată de Congresul american pentru a desființa reforma sistemului medical, cunoscut sub denumirea de  Obamacare, reprezintă o victorie politică pentru președintele Trump, dar, nu e clar dacă va fi și pentru republicani și nici nu e sigur că ea va fi pusă în pactică.

Stârnește aceleași reacții pozitive și negative ca legea pe care vrea să o înlocuiască, cu care are ceva în comun : nu are și nici nu a avut  sprijinul bipartidist, adică al republicanilor și al democraților.

Pentru o lege care afectează mai mult de 17% din economia națională, a nu întruni un minim consens politic este foarte surprinzător, și, desigur, cea mai bună modalitate de a explica politica din sistemul medical al SUA este să o comparăm cu ceea ce, în Europa, au fost războaiele  religioase de acum cinci secole. Pentru democrați este o obligație absolut necesară ca statul să facă mai mult, în timp ce republicanii intonează fraza președintelui Reagan: „guvernul nu este soluția, ci problema”.

OBAMA CARE 1

Legea sistemului medical, aprobată în timpul președinției lui Barak Obama, este ceva asemănător cu Reforma luterană, în timp ce promisiunea republicanilor de a o desființa este versiunea laică a Contrareformei. Ori, după câte se pare, ambele tabere s-au lansat în luptă cu aceeași vehemență și… intransigență.

Se împlnesc șapte ani de când este în vigoare „Obamacare” sau ACA (Affordable Care Act,  Legea pentru Îngrijire Medicală Accesibilă), care avea ca scop garantarea îngrijirii medicale pntru toți cetățenii țării și promitea reducerea costurilor.

ACA a fost aprobată fără niciun vot republican și fără ca democrații, care s-au folosit de majoritatea lor în cele două camere pentru a-și impune politica lor, să știe adevăratul ei conținut : „trebuie să o aprobăm ca să aflăm ce conține”,  spunea, la vremea respectivă, președinta Camerei Reprezentanților, Nancy Pelosi, când a cerut votul colegilor ei din Partidul Democrat, care nu avuseseră timp să citească cele 2500 de pagini ale legii.

Dacă promisiunile conținute în ACA s-au împlinit pentru milioanele de americani care nu au avut acces la asigurările medicale, ele au eșuat pentru multe alte milioane care au văzut cum au crescut toate costurile medicale, în asemenea măsură, încât, aceasta a devenit cauza înfrângerii democraților, în anul 2010, în urma căreia, republicanii au recâștigat controlul asupra Camerei Reprezentanților.

Nu numai aceasta, dar și promisiunea de a desființa această lege a devenit strigătul lor de luptă, pe care l-au menținut până la alegerile de anul trecut, când au obținut majoritatea în cele două camere, precum și Casa Albă.

La ora adevărului, a anula această lege este atât de dificil, încât majoritățile legislativă și executivă nu sunt suficiente: contrareformiștii descoperă, acum, că nu se vor putea întoarce la situația de dinaintea ACA, și se văd nevoiți să ia în considerare noile realități create în cei șapte ani de reformă, care, cu toate neajunsurile ei este sprijinită considerabil și de sus și de jos.

Jos se află cei care sunt atât de săraci încât sporirea primelor și a deducerilor nu îi afectează, deoarece le subvebționează totul. Sus se află medicii, spitalele, companiile de asigurări și laboratoarele care au găsit, între timp, modalități de a se descurca cu ACA, și nu mai vor schimbări. În mod special pentru că premisa că reforma ar ieftini costurile nu s-a împlinit, nici medicamentele nu sunt mai puțin ieftine, nici spitalizările nu sunt mai accesibile și nici primele de asigurări nu s-au redus.

Această alianță a sectoarelor politice progresiste cu puternicele interese economice în favoarea ACA a contagiat tabăra republicană în asemenea măsură, încât a ruinat prima încercare de contrareformă din luna martie: eșecul nu s-a datorat faptului că republicanilor le-a lipsit sprijinul democrat, ci mai degrabă neînțelegerilor dintre ei – sunt atât de divizați, încât la a doua încercare de joia trecută, au reușit să treacă legea pentru a anula reforma cu o majoritate de numai patru voturi, deoarece 20 de republicani au votat împotrivă.

Au votat împotriva propriului lor partid deoarece așa i-a îndemnat conștiința, sunt convinși că contrareforma nu merge pe drumul cel bun, dar și datorită unor interese electorale, deoarece se tem că vor păți la fel ca democrații în 2010, și că alegerile din 2018 vor aduce în Camera Reprezentanților o majoritate democrată.

Lupta dintre cele două tabere de abia a început: măsura aprobată joia trecută va deveni lege doar dacă o va aproba și Senatul, unde majoritatea republicană este slabă, iar senatorii partidului au anunțat că vor pregăti altă versiune. Dacă vor reuși să o aprobe, cele două versiuni urmează să se armonizeze, iar cele două camere vor vota, din nou, când li se va presenta versiunea finală.

Se pare că președintele Trump a avut un rol decisiv în obținerea majorității favorabile contrareformei în Camera Reprezentanților. Va trebui să repete performanța și cu senatorii, însă, va trebui să se grăbească: campania electorală pentru 2018 va începe peste câteva luni, iar leguitorii vor fi mult mai ocupați să câștige voturi, decât să se macine între ei, în aceste războaie politice religioase.

CR SUACamera Reprezentanților SUA

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

TRUMP 2

La contrarreforma                  Washington, Diana Negre

La medida aprobada en el Congreso norteamericano para eliminar la reforma sanitaria conocida como Obamacare representa una victoria política para el presidente Trump, pero no está tan claro si también lo será para los republicanos y mucho menos claro es que se convierta en realidad.

Genera  las mismas reacciones positivas o negativas que la ley que quiere substituir y con la que tiene algo en común: no tiene, ni tuvo apoyo bipartidista

Para una legislación que afecta más del 17% de la economía nacional, la falta del más mínimo consenso político resulta sorprendente y seguramente que la mejor forma de explicarlo es que la política sanitaria en Estados Unidos se parece a lo que en Europa fueron las guerras de religión hace cinco siglos. Para los demócratas es artículo de fe que el Estado tiene que hacer más, mientras que los republicanos entonan la frase del presidente Reagan “el gobierno no es la solución, sino el problema”.

Si la ley sanitaria aprobada durante la presidencia de Barak Obama es algo así como la Reforma luterana, la promesa de los republicanos de ponerle fin es la versión laica de la Contrarreforma y todo indica que ambos bandos se han lanzado a la lucha con la misma vehemencia –e intransigencia.

OBAMA CARE 2

Hace ya siete años que está en vigor la “Obamacare” o ACA (Affordable Care Act, o Ley para una medicina asequible) cuyo objeto era garantizar atención médica a todos los norteamericanos además de prometer reducir costos.

ACA se aprobó sin el apoyo de ni un sólo voto republicano y sin que tan siquiera los demócratas que utilizaron su mayoría en las dos cámaras para imponer su política supieran su verdadero contenido: “la tenemos que aprobar para enterarnos de lo que contiene”,  dijo la entonces presidenta de la Cámara de Representantes, Nancy Pelosi, al pedir el voto a sus correligionarios demócratas que no habían tenido tiempo para leer las más de 2.500 páginas de la ley.

Si las promesas de ACA se cumplieron para millones de norteamericanos sin acceso al seguro médico, fallaron totalmente para muchos millones más que vieron incrementadas sus primas y en general todos los costos médicos, hasta el punto de que ésta fue una razón para la paliza electoral demócrata del año 2010, que devolvió a los republicanos el control de la Cámara de Representantes.

No solo esto, sino que la promesa de anular esta ley se convirtió en su grito de guerra que mantuvieron hasta las elecciones del año pasado de las que salieron con mayorías tanto en las dos cámaras del Congreso como en la Casa Blanca.

A la hora de la verdad, anular esta ley es tan difícil que las mayorías legislativa y ejecutiva no son suficientes: los contra-reformistas descubren que ya no pueden volver a la situación anterior al ACA sino que han de actuar sobre las nuevas realidades creadas por siete años de una reforma que, a pesar de todos sus defectos, tiene apoyos importantes tanto desde arriba como desde abajo.

Por abajo están quienes son tan pobres que el aumento de primas y deducibles no les afecta pues les subvencionan todo. Por arriba están los médicos, hospitales, aseguradoras y laboratorios que ya han encontrado la manera de apañarse con el ACA y no quieren cambios. Especialmente porque la premisa de que la reforma abarataría los costos no se ha realizado y ni las medicinas valen menos, ni las estancias hospitalarias son más asequibles ni las primas de seguro ha bajado.

Esta alianza de los sectores políticos progresistas con poderosos intereses económicos en favor del ACA ha infectado el campo republicano hasta el punto de provocar el fracaso del primer intento de contrarreforma en el mes de marzo: no se debió a que a los republicanos les faltase el apoyo demócrata, sino que están tan divididos entre ellos que el segundo intento, cuando este jueves consiguieron aprobar la ley para anular la reforma, tan solo tuvo una mayoría de cuatro votos porque 20 republicanos votaron en contra.

Votaron en contra de su partido en parte por conciencia, por convencimiento de que la contrarreforma no va por el buen camino, pero también por intereses electorales pues temen que les pase lo mismo que a los demócratas en el 2010, y que las elecciones de 2018 devuelva a la Cámara de Representantes una mayoría demócrata.

Pero la lucha entre los dos bandos no ha hecho más que empezar, porque la ley aprobada este jueves no se convertirá en tal mientras no la apruebe el Senado, donde la mayoría republicana es tenue y los senadores del partido ya han anunciado que preparan otra versión. Si consiguen aprobarla, las dos versiones han de armonizarse y las dos cámaras han de votar de nuevo cuando les presenten la versión final.

Aseguran que el presidente Trump ha sido decisivo para conseguir la mayoría favorable a la contrarreforma en la Cámara.  Le tocará repetir la hazaña con los senadores, pero tendrá que darse prisa: la campaña electoral de 2018 empezará en unos pocos meses y los legisladores estarán mucho más dedicados a ganar votos que a luchar en estas guerras políticas de religión.

SENATUL SUAEl Senado de los Estados Unidos

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

Istoria unei neînțelegeri /Historia de un desencuentro

13 lunes Mar 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Carryn Owens, Congresistas demócratas, EEUU, SUA, Tom Perez, Trump

Diana Negre  s-a născut la București

Vorbește multe limbi, ca și cum ar fi limbile ei materne: catalană, spaniolă, franceză…română…(printre altele)…și, desigur, engleza, deoarece, ca jurnalistă, s-a consacrat în  Statele Unite ale Americii, unde locuiește de mulți ani.

Este foarte bine cunoscută și în Cuba : vocea ei e foarte familiară în insulă  grație emisiunilor pe care le transmite postul de radio JOSE MARTI. (Echivalentul a ceea ce a fost Radio Europa Liberă).

Obișnuiește să vină în România pentru a ține conferințe pe teme de politică americană  și pentru a preda lecții de jurnalism.

Este un mare privilegiu să beneficiem de colaborarea Dianei Negre!

***

Istoria unei neînțelegeri   Washington, Diana Negre

TRUMP CONGRES 1

În toiul luptelor lui Donald Trump cu mijloacele de informare în masă și a divergențelor referitoare la ceea ce declară președintele american și ministrii săi, Partidul Democrat american încearcă să iasă din groapa în care s-a afundat în anii în care a fost președinte Barak Obama, când se credea că avea să urmeze o epocă de aur, în care progresiștii din toată țara ar fi reușit să impună „schimbarea” promisă de primul președinte negru din istoria țării.

În timpul unei conferințe foarte tensionată, a fost numit un șef cu nume hispanic, Tom Perez, care a promis că va reda partidului unitatea de care are atâta nevoie… dar, a strălucit prin absența sa în timpul orelor cât a mai durat adunarea.

Perez – al cărui nume pronunțat în engleza americană („porész”) nu mai are vreo asemănare cu pronunția hispanică originală  – reprezină, la fel ca Hillary Clinton cea învinsă în alegeri, sectorul cel mai închistat din Partidul Democrat. În timpul campaniei electorale i s-au opus cei mai mari susținători progresiști ai lui Bernie Sanders, un alt candidat din ultimele alegeri.

Un aspirant care a pierdut cu o mică diferență de voturi, în cele două runde ale votării pentru șefia partidului, a fost Kaith Ellison, și, cu toate că Perez a făcut un gest de generozitate numindu-l, imediat, vicepreședinte al partidului, nu este foarte clar dacă democrații sunt pe cale să-și dobândească unitatea atât de necesară pentru a-și reface oștile zdrobite…  Mai degrabă, judecând după felul în care s-a desfășurat adunarea, s-au văzut aceleași diferențe, care s-au evidențiat în timpul campaniei electorale, între populiștii lui Sanders și cadrele lui Clinton, ceea ce nu este de bun augur, în strădania de a recupera majoritățile pe care partidul le-a pierdut în luna noiembrie a anului trecut: la Casa Albă, în Senat, funcțiile de guvernatori statali și în congresele diferitelor State.

Necazurile democraților sosesc tocmai când au cea mai mare nevoie de partidul lor pentru a se opune acțiunilor noului președinte. Pentru moment, ei își pun speranța în disensiunile care ar putea să apară în tabăra republicană, unde, victoria din noiembrie a anului trecut nu servește prea mult pentru a-i reconcilia pe tradiționali cu aripa trumpist-populistă.

Aceștia vor trebui să rămână uniți pentru a dispune de majoritatea necesară pentru a-și putea îndeplini promisiunile electorale. Promisiuni foarte ambițioase, cum ar fi refacerea sistemului fiscal, reformat pentru prima dată acum 30 de ani, înlocuirea reformei sanitare cu o versiunea mai ieftină și mai simplă, care să garanteze asistență medicală pentru toată populația SUA, și reducerea „statului administrativ”, așa cum a promis Trump.

Necazurile democraților au sporit săptămâna trecută când Trump și-a rostit primul discurs în fața Congresului, când națiunea americană a putut vedea o personalitate cu totul nouă, care a reușit să-i atragă și pe cei care nu profesează o loialitate perfectă față de  Partidul Democrat. „Trump cel nou” s-a prezentat respectuos și amabil CU CEI CARE nu sunt de acord cu el și a întins mâna opoziției, în numele bunăstării națiunii.

În loc de insultele mult așteptate, Trump și-a început alocuțiunea într-o formă genială, deoarece i-a obligat pe rivalii săi democrați să se ridice în picioare  și să-l aplaude de la prima frază rostită, când a spus că trebuie să se obțină mai multe progrese în domeniul drepturilor civile.

Democrații veniseră pregătiți să-l huiduiască și cu greu au reușit să îndeplinească protocolul de a se ridica în picioare pentru a-l saluta pe președinte când și-a făcut apariția, iar femeile erau îmbrăcate în alb, pentru a aminti de sufragete – de fapt, pentru a-l denunța pe Trump-macho (masculul) -, dar, nu au avut încontro, au trebuit să se alăture aplauzelor, în mod deosebit atunci când președintele a adus onoruri văduvei unui militar căzut la datorie, invitată de onoare în loja familiei prezidențiale.

Carryn Owens 2Donald Trump onorând-o pe Carryn Owens, văduva unui membru al Marinei, William „Ryan” Owens, ucis într-o incursiune antiteroristă în Yemen, în februarie

CONGRESISTE ÎN ALB 1„Congresiste în alb”

În discursul său, intrerupt de aplauze (în medie, cam tot la patru secunde), Trump a vorbit de speranțele sale de redresare economică a țării și chiar a lăsat să se înțeleagă că este dispus la un compromis cu imigranții fără acte. Reacția populară a fost foarte favorabilă și i-a plasat pe democrați într-o dilemă : să-și întețească criticile sau să se alăture bucuriei și aprobării generale.

Cum era de prevăzut, s-au străduit din răsputeri să-i găsească nod în papură, sau măcar să se îndoiască de sinceritatea sa, dar, atitudinea lor nu a făcut decât să evidențieze distanța care separă partidul de populație, cu atât mai mult cu cât, este vorba de un partid care pretinde că este progresist și apărător al poporului.

Reacția populară cea mai evidentă s-a văzut după 24 de ore, când bursele au înregistrat o creștere de 1.5%, cu 303 puncte Dow Jones, și care a câștigat mai mult de 2000 din ziua alegerilor, adică, aproape 11%. Ori, bursele americane nu sunt o fortăreață a „bogaților”, ci un sport practicat de 54% din populație, care-și investește direct sau indirect economiile pentru a-și asigura bătrânețile, adică mai mult decât dublu, în comparație cu spaniolii – 21% –  care investesc la bursă.

Cu toate că democrații  au scos artileria grea prin condamnările lansate de liderii săi în cele două Camere, mai mult au obținut un efect contrar: două treimi din populație crede, acum, că ar fi mai bine ca opoziția să colaboreze cu Trump.

Restul de 29% care ar vrea o opoziție înverșunată, sunt adepți democrați totali, dar numărul lor nu este suficient pentru a câștiga alegerile, iar Trump nu se adresa lor, deoarece el se străduiește doar să-și păstreze simpatizanții și să-i atragă pe independenți.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Diana Negre es una periodista que nació en Bucarest, Rumanía. Habla muchos idomas, como si fueran… sus lenguas maternas: catalán, español, francés…rumano…(entre otros)…y, por supuesto, inglés, porque, como periodista, se consagró en EEUU, donde vive desde hace muchos años.

Es famosa también en Cuba : su voz ha llegado a ser muy familiar en la isla, a través de los programas emitidos por la emisora de radio JOSÉ MARTÍ.

Acude a Rumanía, a menudo, para dar conferencias sobre temas  de política norteamericana y para impartir clases de periodismo.

¡Es un gran privilegio contar con su colaboración!

Historia de un desencuentro   Washington, Diana Negre

TRUMP CONGRES 2El presidente Donald Trump fue interrumpido 92 veces por aplausos durante su discurso ante el Congreso que duró 1 hora

En medio de las luchas de Donald Trump con los medios informativos  y las divergencias entre lo que declaran el presidente y sus ministros, el Partido Demócrata norteamericano trata de salir del pozo en que se ha ido metiendo en los años de la presidencia de Barak Obama, cuando muchos de ellos creían que se acercaban a una época dorada, en que los progresistas de todo el país conseguirían imponer el “cambio” que había  prometido el primer presidente negro en la historia del país.

En una conferencia llena de tensiones, acabó por nombrar a un jefe de nombre hispano, Tom Perez, quien prometió dar al partido la unidad que tanto necesita… pero que brilló por su ausencia en las horas de asamblea.

Perez – cuyo nombre pronunciado en inglés (porész) no tiene semejanza alguna a la versión original – representa, como la derrotada Hillary Clinton, el sector más calcificado del Partido Demócrata. Al igual que durante la campaña electoral, se le enfrentaron los más progresistas abanderados por el que fuera candidato en las últimas elecciones, Bernie Sanders.

Tom PerezEl nuevo líder del Partido Demócrata, el hispano Tom Perez, durante el Comité Nacional celebrado el sábado.

El aspirante derrotado, Kaith Ellison, tan solo perdió por unos pocos votos en las dos rondas de votaciones y, aunque Perez hizo el gesto magnánimo de nombrarlo inmediatamente vicepresidente del partido, no está muy claro que los demócratas estén en la vía de unidad tan necesaria para restablecer sus maltrechas huestes..  Al contrario, el desarrollo de la asamblea indica que las mismas divisiones de la campaña electoral entre los populistas de Sanders y los cuadros de Clinton continúan y en el panorama del país no parece un buen sistema para recuperar las mayorías que el partido perdió en noviembre: la Casa Blanca el Senado, los gobernadores estatales y los congresos de los diferentes estados.

Las desventuras demócratas llegan cuando mas necesario es el partido para contrarrestar al nuevo presidente. Por ahora, la mejor esperanza demócrata está ahora en las divisiones que puedan surgir en el campo republicano, donde la victoria de noviembre no parece ayudar a reconciliar a los tradicionales con el ala trumpista-populista.

Y necesitarán a las dos para mantener esta mayoría imprescindible para cumplir con sus promesas electorales: Promesas tan ambiciosas como rehacer el sistema fiscal, reformado por última vez hace 30 años; substituir la reforma sanitaria por una versión más barata y sencilla que garantice cobertura a todos y reducir el “estado administrativo” como Trump prometió.

Las tribulaciones demócratas se agravaron esta semana con el primer discurso de Trump ante el Congreso, en que el país vio una nueva personalidad que parece haber atraído a gente que no ha jurado fidelidad numantina al Partido Demócrata.  Porque el “nuevo Trump” se presentó cortés, respetuoso CON quienes no están de acuerdo con él y tendió una mano a la oposición en nombre del bien del país.

En vez de los insultos que tantos esperaban, Trump empezó su discurso de una forma genial, pues obligó a sus rivales demócratas a ponerse en pie y aplaudirlo a la primera frase, cuando apeló a más avances en los derechos civiles.

Los demócratas habían llegado preparados a abuchearlo, a duras penas cumplieron con el protocolo de levantarse para saludarlo a su llegada y las mujeres andaban vestidas de blanco en memoria de las sufragistas – para denunciar el machismo de Trump -, pero no tuvieron más remedio que sumarse a los aplausos también en otras ocasiones, especialmente cuando honró a la viuda de un soldado caído en combate, invitada de honor en el palco de la familia presidencial.

Carryn Owens 1Donald Trump hiciera tributo a Carryn Owens, viuda del miembro de la Marina, William “Ryan” Owens, quien fue asesinado en una incursión contraterrorista en Yemen en el mes de febrero

DEMOCRATE ÎN ALB 3

DEMOCRATE ÎN ALB 2Congresistas demócratas en el discurso de Trump

En el discurso, interrumpido por aplausos (en promedio cada cuatro segundos), Trump habló de sus esperanzas de resurgir económico y dio a entender incluso que está dispuesto al compromiso con los inmigrantes indocumentados. La reacción popular fue muy favorable y puso a los demócratas en el dilema de redoblar sus críticas o sumarse al sentir general.

Como era previsible, buscaron los tres pies al gato para denunciarlo, o como mínimo para dudar de su sinceridad, pero su actitud tan solo pone de relieve el desencuentro entre el partido y la población, tanto más grave por tratarse del partido que se llama progresista y defensor del pueblo.

La reacción popular más evidente no se retrasó ni 24 horas, pues las bolsas subieron nada menos que el 1.5%, con 303 puntos para el Dow Jones, que ha ganado más de 2000 desde el día de las elecciones, es decir, casi el 11%. Y las bolsas americanas no son un reducto de “los ricos”, sino un deporte popular para el 54% de la población, que invierte directa o indirectamente los ahorros para su vejez – más del doble del 21% de españoles con valores bursátiles.

Aunque los demócratas sacaron su artillería pesada con las condenas lanzadas de sus líderes en las dos Cámaras, es probable que consigan lo contrario: dos tercios de la población cree actualmente que es mejor que la oposición colabore con Trump.

En cuanto al 29% que favorece una oposición demócrata acérrima, son los partidarios demócratas incondicionales – en número insuficiente para ganar elecciones – y no es a ellos a quien se dirigía Trump, quien aparentemente trata de mantener a sus seguidores y atraer a los independientes.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

¿Quo Vadis America? Încotro te îndrepți, America ?

03 viernes Mar 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Congreso, Donald Trump, EEUU, Marcha de las Mujeres, proteste, SUA, Washington

Diana Negre  s-a născut la București

Vorbește multe limbi, ca și cum ar fi limbile ei materne: catalană, spaniolă, franceză…română…(printre altele)…și, desigur, engleza, deoarece, ca jurnalistă, s-a consacrat în  Statele Unite ale Americii, unde locuiește de mulți ani.

Este foarte bine cunoscută și în Cuba : vocea ei e foarte familiară în insulă  grație emisiunilor pe care le transmite postul de radio JOSE MARTI. (Echivalentul a ceea ce a fost Radio Europa Liberă).

Obișnuiește să vină în România pentru a ține conferințe pe teme de politică americană  și pentru a preda lecții de jurnalism.

Este un mare privilegiu să beneficiem de colaborarea Dianei Negre!

trump-in-congres-1Donald Trump, primul discurs în fața Congresului 2 martie 2017

 ¿Quo Vadis America?   Încotro te îndrepți, America ?

Washington,  Diana Negre

Respingerea pasională și în masă pe care a provocat-o venirea lui Donald Trump la președinția SUA este pe cât de evidentă, pe atât de discutibilă. Atât de discutibilă încât există tentația de a crede că actuala dramă politică a țării i se poate imputa atât lui Trump, cât și unei jumătăți a cetățenilor americani, adică celor care îl resping.

Este suficient să ne uităm la acțiunile și reacțiile din ultimele zile, pentru a vedea ca Trump-președintele este respins, înainte de toate, pentru personalitatea sa respingătoare, trăsătură pentru care nu a fost dorit înainte chiar de a-și prelua funcția. Adevărul este că a câștigat cu voturi mai puține decât rivala sa, Hillary Clinton, dar, asemenea situații s-au repetat în istoria electorală a țării și nu s-au datorat vreunei fraude, ci modelului electoral stabilit prin Constituție.

proteste-trump-2Mii de americani protestând în Washington împotriva lui Donad Trump

„Elitele”, împotriva cărora s-a ridicat jumătatea de țară care l-a adus pe Trump la Casa Albă, continuă să creadă că încă țin în mână  o modalidate de a opri  și anula sau de a întoarce total acțiunile noului președinte. Săptămâna aceasta, de pildă, într-unul din programele de dimineață de mare audiență, se comenta că Trump  vrea să-i învețe pe oameni cum să gândească, dar, „aceasta este principala noastră misiune”.

Găsim detalii aproape anecdotice în istoria națiunii, dar, ceea ce este alarmant este intoleranța radicală, aproape viscerală, declanșată de victoria lui Trump, deoarece consecința cea mai gravă a alegerilor din luna noiembrie a anului trecut este faptul că o națiune democratică, care se află în fruntea gândirii și dezvoltării industriale, sucumbă maximalismelor pasionale, atunci când se confruntă cu o dilemă morală.

În momentul actual al istoriei, de la un popor civilizat care a făcut – sau pretinde că a făcut – din libertate și dreptate rațiunea sa de a fi, ne așteptăm să arate un minimum de seninătate și toleranță.

Dar, aceste atribute nu strălucesc în niciuna din cele două tabere : în timp ce democrații, folosindu-se de birocrația guvernamentală, încearcă să surpe terenul pentru noul șef, administrația Trump amenință că pune în practică cele mai fulminante amenințări din campania sa electorală, referitoare la imigranții ilegali.

Ultima decizie amenință direct milioane de persoane fără acte, care vor fi expulzate fără menajamente, neținând cont că se află de mulți ani  în țară, unde au muncit și și-au întemeiat familii : cu toate că se insistă că „prioritatea” este să se scoată din țară delincvenții periculoși, normele făcute publice recent răspândesc teama că a locui fără permis de ședere sau a te afla ilegal în țară este de la sine  „un delict periculos”, de care, poporul american amenințat trebuie să fie apărat.

proteste-trump-3Protest în Chicago împotriva lui Donad Trump

Protestele au început și probabil se vor amplifica, nu numai din partea grupurilor amenințate, ci și cu sprijinul opoziției politice, care va încerca  să înăsprească neînțelegerile, așa cum se întâmplă în diferite districte electorale, unde legiuitorii republicani găsesc grupuri care se înfiltrează în adunările cu votanții lor pentru a le sabota.

Multor americani nu le place personalitatea lui Trump și este legitim și sănătos din punct de vedere politic să arate acest lucru. Dar, ceea ce este mai puțin acceptabil la o națiune civilizată este ca o minoritate să pretindă că are dreptul de a înlocui regulile de conviețuire după bunul ei plac : este exact ceea ce caracterizează dictaturile și încercările nereușite de a instaura state fundamentaliste.

proteste-trump-6Protest anti-Trump în Los Angeles

Dacă la începutul secolului al XXI-lea, omenirea este pe cale să confunde (și se află la un pas de a o face), ca fiind asemănătoare, SUA și Statul Islamic, aceasta se datorează faptului că a pornit în galop spre o sinucidere colectivă. Riscul vine de la națiunea americană, creată tocmai de cei care au emigrat dintr-o Europă sfâșiată de un fundamentalism religios și un absolutism monarhic, dar care este pe pe punctul de a întrona fundamentalismul, pe cale religioasă (25% dintre americani sunt, în ziua de azi, fundamentaliști) și prin intoleranță, oricare ar fi orizontul ei politic.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

trump-in-congres-3En el Congreso, en Washington,Trump hizo referencia a su plan para rebajar los impuestos, 2 de marzo de 2017

Diana Negre es una periodista que nació en Bucarest, Rumanía. Habla muchos idomas, como si fueran… sus lenguas maternas: catalán, español, francés…rumano…(entre otros)…y, por supuesto, inglés, porque, como periodista, se consagró en EEUU, donde vive desde hace muchos años.

Es famosa también en Cuba : su voz ha llegado a ser muy familiar en la isla, a través de los programas emitidos por la emisora de radio JOSÉ MARTÍ.

Acude a Rumanía, a menudo, para dar conferencias sobre temas  de política norteamericana y para impartir clases de periodismo.

¡Es un gran privilegio contar con su colaboración!

trump-in-congres-2Donald Trump, en el Congreso de su país, 2 de marzo de 2017

¿Quo Vadis America? Washington, Diana Negre

La repulsa pasional y multitudinaria que ha provocado la llegada de Donald Trump a la presidencia de Estados Unidos es tan evidente como discutible. Tan discutible, que uno se ve tentado a pensar que el actual drama político del país se puede imputar tanto a Trump, como a la mitad de los ciudadanos norteamericanos, los que le repudian .

Basta con mirar las acciones y reacciones de los últimos días, para ver que a Trump-presidente se le rechaza, ante todo, por su repelente personalidad y esto le ocurrió incluso antes de tomar posesión del cargo. Cierto es que ganó con menos votos que su rival Hillary Clinton, pero, esto ha ocurrido repetidamente en la historia electoral del país y no se debe a fraudes de escrutinio, sino al modelo electoral fijado por la Constitución.

proteste-trump-1Miles de manifestantes, en la ‘Marcha de las Mujeres’ contra Donald Trump en Washington

Las “élites”, contra las que se rebeló la mitad del país QUE puso a Trump en la Casa Blanca, siguen creyendo que tienen EN su mano una forma de frenar y hasta anular o dar totalmente la vuelta a las acciones de su nuevo mandatario. Esta semana, por ejemplo, uno de los programas matutinos de más audiencia comentaba que Trump quiere decir a la gente cómo pensar, pero “ésta es precisamente nuestra misión”.

Ante nosotros tenemos detalles casi anecdóticos en la historia del país, pero lo que sí es alarmante es la intolerancia radical, casi visceral, desencadenada por el triunfo de Trump, porque la consecuencia más grave de los comicios del pasado noviembre es que una nación democrática, que lidera el pensamiento y quehacer del mundo industrial, sucumbe a maximalismos pasionales en cuanto se ve confrontada a un dilema moral.

A estas alturas de la Historia, lo menos que se puede esperar de un pueblo civilizado que ha hecho – o pretende haber hecho – de la libertad y la justicia su razón de ser, es un mínimo de serenidad y tolerancia.

Pero, esos atributos no brillan ni en uno, ni en otro bando: mientras los demócratas dentro de la burocracia gubernamental tratan de socavar el terreno a su nuevo jefe, el gobierno de Trump amenaza con poner en práctica las amenazas más fulminantes de su campaña electoral con respecto a los inmigrantes ilegales.

proteste-trump-5Protesta contra Trump en la ciudad de Los Ángeles

La última normativa amenaza con echar sin miramientos a millones de indocumentados que llevan lustros o décadas en el país trabajando y que han formado aquí familias: aunque insiste en que “la prioridad” es sacar del país a los delincuentes peligrosos, las normas recién divulgadas hacen temer que simplemente vivir sin permiso de residencia o estar aquí ilegalmente constituya ya un “delito peligroso” del que hay que proteger al amenazado pueblo norteamericano.

Las protestas han comenzado ya y probablemente se ampliarán, no solamente por parte de quienes representan a los grupos afectados, sino con el apoyo de la oposición política, que tratará también aquí de recrudecer los desencuentros, como está ya ocurriendo en diversos distritos electorales, donde los legisladores republicanos encuentran grupos que se infiltran en las reuniones con sus votantes para desbaratarlas con protestas.

proteste-trump-4Manifestación contra la elección de Trump en Chicago

A muchos norteamericanos les disgusta la personalidad de Trump y es legítimo y políticamente sano que así lo manifiesten. Lo que ya resulta menos aceptable en una nación civilizada es que una minoría se ponga el Derecho por montera y pretenda substituir las reglas de convivencia por su voluntad: esto es lo que caracteriza las dictaduras y los conatos malogrados de estados fundamentalistas.

Y si a principios del siglo XXI, la Humanidad está en un tris de confundir por similares a EEUU y el Estado Islámico, es que se encamina a galope hacia el suicidio colectivo.  El riesgo de tal suicidio empieza en que una nación como Estados Unidos, creada justamente por quienes habían emigrado de una Europa desgarrada por el fundamentalismo religioso y el absolutismo monárquico, va camino de entronizar el fundamentalismo, ya sea por la vía religiosa (el 25% de los norteamericanos son hoy en día fundamentalistas) y la intolerancia, sea cuál sea su horizonte político.

proteste-trump-7Participantes en la manifestación celebrada en la ciudad de Boston

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

BÂJBÂIND/PALOS DE CIEGO

10 viernes Feb 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Ángela Merkel, brexit, Donald Trump, EEUU, Erdogan, Hillary Clinton, Marea Bitanie, SUA, UE

Diana Negre  s-a născut la București

Vorbește multe limbi, ca și cum ar fi limbile ei materne: catalană, spaniolă, franceză…română…(printre altele)…și, desigur, engleza, deoarece, ca jurnalistă, s-a consacrat în  Statele Unite ale Americii, unde locuiește de mulți ani.

Este foarte bine cunoscută și în Cuba : vocea ei e foarte familiară în insulă  grație emisiunilor pe care le transmite postul de radio JOSE MARTI. (Echivalentul a ceea ce a fost Radio Europa Liberă).

Obișnuiește să vină în România pentru a ține conferințe pe teme de politică americană  și pentru a preda lecții de jurnalism.

Este un mare privilegiu să beneficiem de colaborarea Dianei Negre!

***

BÂJBÂIND

trump-1

Venirea lui Donald Trump a uimit și a alarmat în interiorul, dar, mai ales, în afara Statelor Unite ale Americii, deci neliniștea nu se limitează numai la situația americanilor, ci cuprinde întreg spectrul politic mondial.

Este într-adevăr alarmant faptul că omenirea, în ansamblul ei mai bogată ca oricând, se adâncește în crize și probleme care există dintotdeauna, iar, pentru a le rezolva, bâjbâie, adică, caută soluții orbecăind mai mult ca oricând.

Astfel, socialismul european se află într-o decadență, ce durează de câțiva ani din lipsă de idei, națiunile încep să se îndoiască de identitatea lor, islamul ezită între a fi în continuare o credință sau a fi islamism, adică o opțiune politică, în timp de SUA scotocesc în trecutul lor cel mai urât, acela al violenței mentale și legislative, în încercarea de a potrivi societatea cu realitatea laborală, umană și tehnologică din secolul al XXI-lea.

Dar, năzuința de a se situa în noua realitate se manifestă nu numai în Statele Unite ale Americii: Marea Bitanie a brexit-ului, de exemplu, știe, mai mult sau mai puțin, ce vrea, dar, în mod sigur, nu știe încă cum ar vrea să părăsească Uniunea Europeană. Iar statul-călăuză al Uniunii Europene –Germania – nu se emoționează și nici nu se rușinează de faptul că doamna cancelar, Angela Merkel, a fost în pelerinaj în Turcia, de cinci ori, într-un an și jumătate, în încercarea de a mai opri, cu ajutorul lui Erdogan, fluxul migranților spre UE.

theresa-mayTheresa May

refugiati-sirieni-criatiaRefugiați sirieni în Croația așteptând să treacă granița cu Serbia, 25 sept. 2015

Problemele, numai câteva dintr-o listă mult mai lungă, sunt deosebit de grave în cazul Americii, deoarece este vorba de națiunea al cărei model social, economic și chiar și cel cultural a impregnat, în mod decisiv, politica lumii occidentale, în ultimii o sută de ani. Aceasta este cauza pentru care direcția spre care se îndreaptă SUA neliniștește atât de mult.

Într-un moment de dereglare generală, în care nu există explicații pentru un șomaj selectiv, nici pentru diferențele flagrante de nivel economic, alarmează și înspăimântă faptul că opțiunea preferată în SUA a fost cea pentru Donald Trump, adică cea mai radicală și mai simplistă care se putea alege din oferta electorală.

Desigur, dacă privim la vertiginoasa dinamică financiară, științifică și demografică din SUA, apare întrebarea dacă  electoratul avea într-adevăr și altă opțiune, atunci  când s-a văzut nevoit să aleagă între Hillary Clinton și Donald Trump. Era evident că continuitatea pe care o oferea Partidul Democrat cu Hillary însemna ceva mai mult decât atât, mai mult decât o continuitate care a nemulțumit jumătate din națiune.

Dar, dacă această respingere era clară, lipsea și încă lipsește – în SUA și în toată lumea – o alternativă înnoitoare care să convingă. Ba chiar mai rău: milioanele de americani vedeau că, în ultimii ani, se deteriora calitatea vieții, fără să știe de ce, fără ca cineva să le arate cauza. Radicalismul brutal, atât în felul de a pune problemele, cât și în găsirea soluțiilor, a fost cel puțin inteligibil și  a adus maselor o satifacție : aceea de a se crede în posesia adevărului și de a le fi dat o lecție celor care erau la putere „dintotdeauna”.

Acum, când primele măsuri xenofobe și discrimatorii ale președintelui american au confruntat opinia publică cu realitatea, întreaga națiune va trebui să-și reconsidere modelul de conviețuire  – internă și externă – pe care îl vor cu adevărat. Și poate că vor ști și vor reuși : atunci când, peste 4 ani, americanii vor vota din nou. Iar restul lumii… când va vrea Dumnezeu.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Diana Negre es una periodista que nació en Bucarest, Rumanía. Habla muchos idomas, como si fueran… sus lenguas maternas: catalán, español, francés…rumano…(entre otros)…y, por supuesto, inglés, porque, como periodista, se consagró en EEUU, donde vive desde hace muchos años.

Es famosa también en Cuba : su voz ha llegado a ser muy familiar en la isla, a través de los programas emitidos por la emisora de radio JOSÉ MARTÍ.

Acude a Rumanía, a menudo, para dar conferencias sobre temas  de política norteamericana y para impartir clases de periodismo.

¡Es un gran privilegio contar con su colaboración!

***

PALOS DE CIEGO

trump-2

La irrupción de Donald Trump ha causado estupor y alarma, dentro y especialmente fuera de Estados Unidos, pero la inquietud no debería limitarse a la situación norteamericana, sino a todo el panorama político mundial.

Es francamente alarmante que una Humanidad, en conjunto más rica que nunca esté cayendo en crisis y problemas de siempre y para resolverlos recurra a más palos de ciego – es decir, buscando soluciones a tientas – que nunca.

Así, el socialismo europeo está en decadencia desde hace años  por falta de ideas, las naciones comienzan a dudar de sus identidades, el islamismo oscila entre seguir siendo una fe o ser una opción política, y los Estados Unidos hurgan en su peor pasado – el de la violencia mental y legislativa – para intentar adecuar su sociedad a la realidad laboral, humana y tecnológica del siglo XXI.

Pero los problemas para situarse en la nueva realidad no se los plantean solo en EEUU. Así, por ejemplo, la Gran Bretaña del brexit sabe más o menos lo que quiere, pero no sabe en absoluto aún cómo lo quiere. Y el Estado-guía de la Unión Europea – Alemania – no se conmueve ni se abochorna de que su canciller, Ángela Merkel, haya peregrinado a Ankara cinco veces en año y medio para tratar de reducir con la ayuda de Erdogan el flujo de migrantes hacia la U.E.

merkel-erdoganÁngela Merkel y Erdogan

refugiati-sirieni-in-germaniaRefugiados sirios en Alemania

Los problemas, tan solo  unos cuantos de una lista que se podría alargar enormemente, son especialmente graves en el caso norteamericano porque se trata de la nación cuyo modelo social, económico y hasta cultural ha impregnado decisivamente la política del mundo occidental en los últimos 100 años. De ahí que los cambios de rumbo estadounidenses afecten e inquieten tanto.

Que en un momento de desajuste general, en el que no hay explicaciones para un paro selectivo ni para unos desniveles económicos brutales, alarma y espanta que la opción escogida en Washington haya sido la de Donald Trump, es decir, la más radical y simplista que se podía formular en una oferta electoral.

Claro que si se tiene en cuenta la vertiginosa dinámica financiera, científica y demográfica de EE.UU, surge la pregunta de si el país tenía realmente otra opción cuando se vio obligado a escoger entre Hillary Clinton y Donald Trump. Porque era evidente que el continuismo que ofrecía el Partido Demócrata con Hillary significaba más de lo mismo, de un lo mismo que había dejado descontenta a media nación.

Pero si ese rechazo era claro, faltaba y falta aún – en los EE.UU. y en todo el Globo – una alternativa renovadora convincente. Peor todavía: para los millones y millones de norteamericanos que comprobaban en los últimos años  que perdían calidad de vida sin saber por qué, ni que se lo explicase nadie, el radicalismo brutal, tanto en planteamientos como en las soluciones propuestas, era por lo menos inteligible y aportaba además a las masas una malsana satisfacción: la de creerse en posesión de la verdad y haberles dado una lección a “los de siempre”.

Ahora, cuando las primeras medidas xenófobas y discriminatorias del presidente estadounidense  han confrontado a la opinión pública con la realidad, la nación entera va a tener que replantearse el modelo de convivencia – interior y exterior – que de verdad quieren. Y quizá lo sepan y lo acierten:  los norteamericanos, dentro de 4 años, cuando vuelvan a votar. Y el resto del mundo… cuando Dios quiera.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...
← Entradas anteriores

Suscribir

  • Artículos (RSS)
  • Comentarios (RSS)

Archivos

  • noviembre 2025
  • octubre 2025
  • septiembre 2025
  • julio 2025
  • mayo 2025
  • abril 2025
  • marzo 2025
  • septiembre 2024
  • julio 2024
  • marzo 2024
  • febrero 2024
  • enero 2024
  • diciembre 2023
  • noviembre 2023
  • octubre 2023
  • septiembre 2023
  • agosto 2023
  • julio 2023
  • junio 2023
  • mayo 2023
  • abril 2023
  • marzo 2023
  • febrero 2023
  • enero 2023
  • diciembre 2022
  • noviembre 2022
  • octubre 2022
  • septiembre 2022
  • agosto 2022
  • julio 2022
  • junio 2022
  • mayo 2022
  • abril 2022
  • marzo 2022
  • febrero 2022
  • enero 2022
  • diciembre 2021
  • noviembre 2021
  • octubre 2021
  • septiembre 2021
  • agosto 2021
  • julio 2021
  • junio 2021
  • mayo 2021
  • abril 2021
  • marzo 2021
  • febrero 2021
  • enero 2021
  • diciembre 2020
  • noviembre 2020
  • octubre 2020
  • septiembre 2020
  • agosto 2020
  • julio 2020
  • junio 2020
  • mayo 2020
  • abril 2020
  • marzo 2020
  • febrero 2020
  • enero 2020
  • diciembre 2019
  • noviembre 2019
  • octubre 2019
  • septiembre 2019
  • agosto 2019
  • julio 2019
  • junio 2019
  • mayo 2019
  • abril 2019
  • marzo 2019
  • febrero 2019
  • enero 2019
  • diciembre 2018
  • noviembre 2018
  • octubre 2018
  • septiembre 2018
  • agosto 2018
  • julio 2018
  • junio 2018
  • mayo 2018
  • abril 2018
  • marzo 2018
  • febrero 2018
  • enero 2018
  • diciembre 2017
  • noviembre 2017
  • octubre 2017
  • septiembre 2017
  • agosto 2017
  • julio 2017
  • junio 2017
  • mayo 2017
  • abril 2017
  • marzo 2017
  • febrero 2017
  • enero 2017
  • diciembre 2016
  • noviembre 2016
  • octubre 2016
  • septiembre 2016
  • agosto 2016
  • julio 2016
  • junio 2016
  • mayo 2016
  • abril 2016
  • marzo 2016
  • febrero 2016
  • enero 2016
  • diciembre 2015
  • noviembre 2015
  • octubre 2015
  • agosto 2015
  • julio 2015
  • junio 2015
  • mayo 2015
  • abril 2015
  • marzo 2015
  • febrero 2015
  • enero 2015
  • noviembre 2014
  • julio 2014
  • abril 2014

Categorías

  • ANTROPOLOGIA

Meta

  • Crear cuenta
  • Iniciar sesión

Blog de WordPress.com.

  • Suscribirse Suscrito
    • ghemulariadnei
    • Únete a otros 61 suscriptores
    • ¿Ya tienes una cuenta de WordPress.com? Inicia sesión.
    • ghemulariadnei
    • Suscribirse Suscrito
    • Regístrate
    • Iniciar sesión
    • Denunciar este contenido
    • Ver el sitio en el Lector
    • Gestionar las suscripciones
    • Contraer esta barra
 

Cargando comentarios...
 

    %d