• ACERCA DE NOSOTROS
  • ANUL NOU: DE PRIMĂVARĂ, DE TOAMNĂ ȘI DE IARNĂ
    • ANUL NOU (II) – ANUL NOU DE IARNĂ – ZEUL SOARE – MOȘ CRĂCIUN
  • ARTA ÎNALTEI BUCĂTĂRII
    • MIC DEJUN CU RODIE, ZMEURĂ ȘI MENTĂ
    • SPANACUL – SPIRITUL PERSAN AL VIEȚII
    • OMLETA – SPUMĂ DE OUĂ LA TIGAIE
    • CARTOFUL – TRUFA ANZILOR
    • BORCANUL FERMECAT CU CASTRAVEŢI MURAŢI
  • CĂLĂTORIILE ARIADNEI
    • BAPTISTERIUL DE LA MANGALIA
    • ÎNGHEȚATĂ CU DRAGOSTE… ÎN MANGALIA
  • CARMINA BURANA
    • CARMINA BURANA – Omnia sol temperat/Soarele pe toate le îmblânzeşte
  • CELE MAI FRUMOASE POEME
    • INFINITUL
    • Kemal – Manos Hatzidakis/Nikos Gațos
  • CELE MAI FRUMOASE POEME DE DRAGOSTE
    • APOSTOLUL PAVEL – IMNUL IUBIRII
    • Caballo Viejo – omagiu lui Simón Díaz
    • DANTE, Vita Nuova, IX
    • DE TE-AI PLICTISIT, O, DOAMNĂ…
    • JORGE LUIS BORGES – ÎNDRĂGOSTITUL
    • MICHELANGELO – RIME (9)
    • QUAND JE T΄AIME/CÂND TE IUBESC
    • RĂBDARE SĂ MAI AI, PUȚINĂ
    • SAN JUAN DE LA CRUZ – CÂNTĂRI ÎNTRE SUFLET ȘI MIRE
    • TU EȘTI OMUL MEU – PERISTERIS/MATSAS
    • UMBRA MEA ȘI CU MINE (POLIGONUL) – TSITSANIS/VIRVOS/GALANI
    • VERONICA FRANCO, TERZE RIME, III
    • MIKIS THEODORAKIS – 90 DE ANI
    • Imn, Baudelaire
    • SFÂNTUL IOAN AL CRUCII, LLAMA DE AMOR VIVA
    • ÎNDRĂGOSTITA, PAUL ELUARD
  • Chrétien de Troyes
    • Chrétien de Troyes – De Iubirea ce mă răpi pe mine, mie însumi, și mă prădui
  • DESCIFRÂNDU-L PE BRÂNCUȘI 2022
    • DESCIFRÂNDU-L PE BRÂNCUȘI I
  • EDITORIALES
    • NE CONDUC ELITE POLITICE ADMIRABILE !
    • SALVAȚI SOLDATUL DRAGNEA!!! – BRAND DE ȚARĂ
    • TABARNIA – IMAGINEA DIN OGLINDĂ
    • VALORILE DEMOCRAȚIEI OCCIDENTALE II : UE ȘI REGATUL MAROCULUI
    • 8 MARTIE – ZIUA ÎMPOTRIVA FEMINICIDULUI ?
    • ALARMĂ DIN SPAȚIUL VIRTUAL CÂT „UN ATAC PEARL HARBOUR”
    • AMERICA FIRST – AMERICA MAI ÎNTÂI DE TOATE !
    • APOROFOBIA – CUVÂNTUL ANULUI 2017
    • BREXIT-TIXERB
    • CATALUÑA SAU CATALUNYA ?
    • CULTUL IMPUNITĂȚII ȘI…PURGATORIUL
    • DE CE RAMBLA, BARCELONA ?
    • GARDUL ÎL FAC EU, DAR, ÎL PLĂTEȘTI TU !
    • IERUȘALÁIM HABIRÁ – IERUSALIM CAPITALA
    • LECTURINA… DE ZIUA CĂRȚII
    • RADONUL – AMENINȚAREA TĂCUTĂ
    • SPANIA – COABITARE SAU… URĂ DE CLASĂ?
    • SPANIA – ÎNTRE COABITARE ȘI ABȚINERE
    • UE – MAREA BRITANIE: A FI, DAR, MAI ALES, A NU FI !
    • UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI CUBA
    • VA FI ROMÂNIA DIN NOU MONARHIE ?
    • VALORILE DEMOCRAȚIEI EUROPENE: UE ȘI SAHARA OCCIDENTALĂ
    • ACESTEA SUNT FRUNZELE MELE !
    • DONALD TRUMP… ȘI ZIUA HISPANITĂȚII/DONALD TRUMP Y… EL DÍA DE LA HISPANIDAD
    • SPAŢIUL EUROPEAN ŞI CEL… PARAEUROPEAN !
    • GORBACIOV ÎNSUȘI NE SPUNE CĂ NU ILESCU L-A UMILIT PE REGE ÎN 1990!
    • ISLAM ȘI ISLAMISM
    • REPUBLICA….. DIN REGAT !
    • DE 9 MAI…
    • El 9 de Mayo …
    • TENTAȚIA ABSOLUTISMULUI SAU SIMFONIA ÎNTREBĂRILOR
    • ALEP – GUERNICA SECOLULUI XXI
    • Opinia publică… ?! Oare ?
    • „Numai… lei, fără de ” !
    • BREXIT…ȘI NU PREA!
    • DÍA DEL LIBRO … SANCHO SIN RUCIO
    • ISLAM E ISLAMISMO
    • EL SINDROME TIMOSHENKO Y EL FINAL DE LA ERA PUTIN
    • SIDROMUL TIMOȘENKO ȘI SFÂRȘITUL EREI PUTIN
    • SINDROMUL IOHANNIS
    • „Fahrenheit 451” la Mosul
    • Noul președinte al Greciei, calul troian al lui Al. Tsipras
    • TURCIA A UMILIT RUSIA!
    • ¡TURQUÍA HUMILLÓ A RUSIA!
    • REGELE SPANIEI, JUAN CARLOS I, RENUNȚĂ LA TRON ÎN FAVOAREA FIULUI SĂU, FELIPE
    • ACULTURAȚIE…CULTURĂ ȘI CIVILIZAȚIE
    • ALEGERI ÎN GRECIA: MARELE PERDANT ESTE OMUL CARE A DESFIINȚAT RADIOTELEVIZIUNEA PUBLICĂ
    • HOLOCAUSTUL NUCLEAR … și elegantul domn Mihail Vanin!
    • LIVIU DRAGNEA … ȘI PRIMUL CERC
    • A gândi altfel ! sau инакомыслящий/inacomâsleașcii
    • GUCCI ȘI SCANDALUL MARMURELOR PARTENONULUI
  • EDITORIALES II
    • 10 AUGUST 2018 – GUVERNELE DRĂGNILĂ ȘI DĂNCILĂ
    • ALEGERILE DIN GRECIA – VOTUL MÂNIEI
    • ANGLICISME VECHI ȘI NOI
    • BALMIS – PRIMA EXPEDIȚIE INTERNAȚIONALĂ DE VACCINARE
    • GRECIA – PRIZONIERĂ A DATORIEI EXTERNE
    • GRIPA SPANIOLĂ NU A FOST CHIAR…SPANIOLĂ !
    • HĂITUIREA BOSCHETARĂ ȘI CEA MECANIZATĂ
    • ILUZIA AUTOEXILULUI de Camelia Stănescu Ursuleanu
    • JUNE ALMEIDA – FEMEIA CARE A DESCOPERIT CORONAVIRUSUL
    • PROGRAMUL 3 – O LEGENDĂ A RADIOULUI ROMÂNESC
    • SOLDATUL SOVIETIC ELIBERATOR – UNEORI, A CĂUTAT ICOANE !
    • SPAȚIILE NAȚIUNII
    • SUNTEM SAU NU SUNTEM… ISRAELIENI ?
    • TAXA PE LĂCOMIE SE DOVEDEȘTE A FI PREA…LACOMĂ!
    • TRUMP ARUNCĂ TURCIA ÎN BRAȚELE UNIUNII EUROPENE
    • UNDE NE SUNT MELEȘCANII?
    • VIZITA PAPEI FRANCISC ÎN ROMÂNIA (I)
    • VIZITA PAPEI FRANCISC ÎN ROMÂNIA II – „SĂ MERGEM ÎMPREUNĂ”
    • Ziua Internaţională a Limbii Greceşti
    • MATI – UN NOU POMPEII ?
    • ATENA ȘI ANKARA, MAI APROPIATE SAU MAI DEPĂRTATE CA NICIODATĂ ?
    • VIZITA PREȘEDINTELUI EDOGAN ÎN GRECIA: UN BRAS DE FER DIPLOMATIC
    • Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim și-a închis porțile
    • Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim s-a deschis
    • Mircea Cărtărescu a primit premiul Formentor pentru Literatură 2018
  • EDITORIALES III
    • VA ȘTI PUTIN SĂ IASĂ DIN FUNDĂTURĂ?
  • EFEMERIDES
    • DAN URSULEANU – COMEDIA SALVEAZĂ ROMÂNIA/MEMORII
    • KAFKA ŞI PĂPUŞA CĂLĂTOARE
    • PANAIT ISTATI – ENRACINEMENT
    • VIAȚA LUI JULIEN TEMPLIERUL
    • ZIUA CĂRȚII – Ida Vitale, Uruguay
  • ESPERPENTO – FIŞE DE ROMAN
  • ETIMOLOGIAS I
    • AURUL – MATERIA DIVINĂ
    • ETIMOLOGII XI: A ÎNVĂȚA, A CÂȘTIGA, A PEDEPSI
    • ETIMOLOGII XII – A VINDECA – ADICĂ A RĂSCUMPĂRA DIN SERVITUTEA BOLII
    • ETIMOLOGII XIII – LUMEA SAU LOCUL CEL LUMINAT
    • ETIMOLOGII XIV: MEDIC – DOCTOR – IATROMANT
    • ETIMOLOGII XV – ÎNVIEREA – ÎNTOARCEREA LA VIAŢĂ SAU RIDICAREA DIN MORMÂNT
    • ETIMOLOGII XVI – APORIA SAU PROVOCAREA MINȚII PERPLEXE
    • PĂMÂNT – ȚARĂ – GLIE
    • POST – AJUN – PRIVEGHERE
    • PUSTA – CUVÂNT ROMÂNO-SLAV
    • ROST – A ROSTI – A SE ROSTUI
    • VATRĂ – ȚEST – CUPTOR
    • A CERE – A CUCERI – CUCERNIC
    • A VĂTĂMA SAU A LOVI DIN VOIA LUI DUMNEZEU
    • A VOI – A DORI – A POFTI
      • La hora de la verdad
    • AUGUST – AUGUR – AUTOR
    • IERT – ELIBEREZ – SUNT LIBER
    • Parlament – Parlement – Parliament
    • AMOR – DRAGOSTE – IUBIRE
    • LOGODNA – CUVÂNTUL DAT ȘI VREMEA CEA BUNĂ
    • SUFLET – SPIRIT – DUH
    • VINDECAT – SALVAT – MÂNTUIT
    • HAR ȘI EUHARISTIE
    • MAG – MAGISTER – MĂIESTRU
  • ETIMOLOGIAS II
    • ETIMOLOGII I – Dragostea-puterea atotțiitoare și stihia atotstăpânitoare
    • ETIMOLOGII II – RELIGIA – UN PERPETUU EXERCIȚIU DE PIETATE
    • ETIMOLOGII III – MARTIE – LUNA LUI MARTE
    • ETIMOLOGII IV – DE LA CALENDELE FEMEILOR LA RĂZBOIUL FEMEILOR DE 8 MARTIE
    • ETIMOLOGII IX – IUNIE – LUNA LUI IUNO
    • ETIMOLOGII V – APRILIE – LUNA LUI VENUS (I)
    • ETIMOLOGII VI – APRILIE – LUNA FLOREI (II)
    • ETIMOLOGII VII – MAI– LUNA ZEIȚEI MAIA
    • ETIMOLOGII VIII – PELERINUL … UN CĂLĂTOR DE PESTE MĂRI ȘI ȚĂRI
    • ETIMOLOGII X – CINZECIMEA – POGORÂREA SFÂNTULUI DUH – RUSALIILE
    • ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI
  • IORGOS SEFERIS – POEME
    • IORGOS SEFERIS – AGHIA NAPA I
  • Isaac Bashevis Singer
    • Yentl, băiatul de la ieșiva
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE
    • AMINTIRI URÂTE…/MALOS RECUERDOS…  
    • De la vorbe la fapte/Del dicho al hecho
    • Mea culpa a lui Buffalo Bill/El mea culpa de Buffalo Bill
    • Nici ciment și nici zidari/Ni cemento, ni brazos
    • ¿Quo Vadis America? Încotro te îndrepți, America ?
    • Acum e acum !/La hora de la verdad
    • Apele se întorc la matcă/Las aguas a su cauce
    • BÂJBÂIND/PALOS DE CIEGO
    • Colacul de salvare a lui Trump/El salvavidas de Trump
    • Comparațiile și paradoxurile lui Donald Trump/Las comparaciones y paradojas de Donald Trump
    • Contrareforma /La contrarreforma
    • Cum se mută președinții/Una mudanza especial
    • De la Reconquista, la imigrare/De la Reconquista a la inmigración
    • Exact pe dos! /El tiro por la culata
    • Istoria unei neînțelegeri/Historia de un desencuentro
    • LUÂNDU-L LA BANI MĂRUNȚI/DESHOJANDO LA MARGARITA
    • Nu există dușman mic/No hay enemigo pequeño
    • Președintele nu pleacă de tot/El presidente no se va
    • Statele–încă–Unite ale Americii/Estados–todavia-Unidos de America
    • ULTIMUL ZID/EL ÚLTIMO MURO
    • Vremea lui Trump/La hora de Trump
    • Apele nu se liniștesc/Las aguas no se calman
    • Cine, cui dă ordine ?/¿A las órdenes de quién?
    • Momentul adevărului
    • Confuzie generală/Confusión general
    • Israel, de la Carter până la Obama/Israel, de Carter a Obama
    • La hora de la verdad
    • ¿Parón o recuperación?
    • Banca câștigă întotdeauna/La banca siempre gana
    • Istoria nu are un punct final/La historia sin final
    • Putin râde în hohote /La carcajada de Putin
    • Totul îi merge foarte bine lui Trump /Viento de popa para Trump
    • Cu fața la perete /De cara a la pared
    • Milioane și grade militare /Millones y galones
    • Puterea sau aurul? / ¿El poder o el oro?
    • Stagnăm sau ne redresăm ?
    • Las guerras del retrete
    • Mai întâi de toate, buzunarul/El bolsillo, lo primero
    • Ucenicul, ucenicii și cei șapte magnifici/El aprendiz, los aprendices y los siete magníficos
    • Todo al revés
    • Un panorama de paradojas
    • Elecciones con okupas
    • Ganó la otra América
    • Las otras elecciones
    • Sin hora de la verdad
    • ÎNTORCÂND SPATELE ELITELOR /DE ESPALDA A LAS ELITES
    • La elección y sus murallas
    • Paradoxuri ale democrației/Paradojas de la democracia
    • Uluire și descumpănire electorală/Pasmo y desconcierto electoral
    • Dilema republicană/El dilema republicano
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE II
    • “TRIO INFERNAL” SAU CAZUL KASHOGGI/“TRIO INFERNAL” O CASO KASHOGGI
    • A LĂTRA ȘI A MUȘCA/LADRAR Y MORDER
    • AJUTORUL OBLIGATORIU AL RUSIEI PENTRU VENEZUELA /LA OBLIGADA AYUDA RUSA A VENEZUELA
    • AMERICANII CEI CAȘTI /LOS CASTOS AMERICANOS
    • APROPIERE ÎNTRE EVREI ȘI ARABI /APROXIMACIÓN JÚDEO-ÁRABE
    • AUTOCRATUL IGNORANT/EL AUTÓCRATA IGNORANTE
    • BICIUIND CU DOLARUL/FUSTIGANDO CON EL DÓLAR
    • Căsătorie de conveniență /Matrimonio de conveniencia
    • CEALALTĂ FAȚĂ A VENEZUELEI/LA OTRA CARA DE VENEZUELA
    • CEI DINTÂI, ÎN TOATE/EL PRIMERO EN TODO
    • COADA MOSCOVEI /LA COLETA DE MOSCU
    • COPIII SEPTUAGENARI /LOS NIÑOS SEPTUAGENARIOS
    • Din lac, în puț… /De Málaga en Malagón
    • DIN SUMMIT ÎN SUMMIT /DE CUMBRE EN CUMBRE 
    • Două Americi /Dos Américas
    • Este, oare, Trump un poet frustrat ?/¿Es Trump un poeta frustrado?
    • Jumătate de secol, multe bătălii, pace în zare/Medio siglo, muchas batallas, paz a la vista
    • KASHOGGI, EGOLATRUL/KASHOGGI, EL EGÓLATRA
    • Libertate între gratii/Libertad entre rejas
    • Mai roșie decăt o găină/Mas roja que una gallina 
    • PAIUL DIN OCHIUL VECINULUI/LA PAJA EN EL OJO AJENO
    • Bilanțul primului an/Balance del primer año
    • Cadou de Crăciun/Regalo de Navidad
    • Casa nemăturată/La casa sin barrer
    • COSTA RICA: SEX ȘI URNE/COSTA RICA: SEXO Y URNAS
    • Doi și cu doi/Dos y dos
    • În fața realităților, Trump se dă pe brazdă /Los menguantes desamores de Trump con la realidad Washington
    • Între două ziduri/Entre dos murallas
    • Măsurarea forțelor pentru hegemonie, pe cele două maluri ale Pacificului/Pulso hegemónico a los dos lados del Pacífico
    • Nici cu tine, nici fără tine/Ni contigo, ni sin ti
    • O țară în flăcări / Un país en llamas
    • PARADISURILE /LOS PARAÍSOS
    • Puerto Rico (portul bogat) cel sărac/ Puerto Pobre
    • Trump se etalează/Trump se pone de largo
    • Un inchizitor în căutare de culpe/ Un inquisidor en busca de un delito
    • Un secol de cruciade/Un siglo de cruzadas
    • Pericolul nord-corean:azi, nu,… mâine,cine știe ?/El peligro norcoreano: hoy no, mañana quizá
    • GENERAȚIA INTERNETULUI /LA GENERACION DEL INTERNET
    • A fost odată…/Érase una vez…
    • A pleca la timp/Marcharse a tiempo
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE IV
    • 0 CIUDATĂ TÂRGUIALĂ ÎNTRE KIM ȘI TRUMP/ EL EXTRAÑO REGATEO DE KIM Y TRUMP  
    • Banii nu aduc fericirea/El dinero no hace la felicidad 
    • Calea americană/The American Way 
    • CELE O MIE DE FEȚE ALE POPULISMULUI/LAS MIL CARAS DEL POPULISMO 
    • CRIZA IRANIANĂ FĂRĂ PASIUNE, NICI PROPAGANDĂ/LA CRISIS IRANÍ SIN PASIÓN NI PROPAGANDA
    • Exasperarea democraților/ Exasperación demócrata 
    • Fată în casă bună la toate/Chica para todo 
    • ÎNDRĂZNEALA PRUDENTĂ NORD-COREANĂ/LA PRUDENTE OSADÍA NORCOREANA
    • IRAN: LA CE AR SERVI UN NOU RĂZBOI ?/IRÁN: ¿Y PARA QUÉ UNA GUERRA? 
    • Legat de mâini, cu cenușă în cap… și Trump pentru multă vreme/Maniatado, con ceniza en la frente… y Trump para rato
    • MIZERABILUL JOC AL MIZERIEI/ EL MISERABLE JUEGO CON LA MISERIA
    • Mult procuror și puțină pricină/Mucho fiscal y poca causa
    • NOUA CRIZĂ IRANIANĂ/NUEVA CRISIS IRANÍ
    • O AMBASADOARE FEMINISTĂ FOARTE ACTIVĂ /UNA EMBAJADORA DE FALDAS TOMAR 
    • Politica vacilor slabe/Política de vacas flacas
    • Problema de nerezolvat a rasismului/El insoluble problema del racismo 
    • PRUDENȚĂ ȘI BRAVADE/PRUDENCIA Y BRAVATAS
    • RAȚIUNILE LUI TRUMP/LAS RAZONES DE TRUMP  
    • SI TRUMP FUERA DE GAULLE…/DACĂ TRUMP AR FI DE GAULLE…
    • Știe dar, nu răspunde/Si sabe, no contesta
    • UN TRUMP BÍBLICO/UN TRUMP BIBLIC
    • E frica sau graba?/¿Es la por o la pressa?
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE V
    • Acelerație virotică/ Aceleración vírica
    • Așa este, dacă așa vi se pare/Así es, si así os parece
    • BALTIMORE: NEGRU PRECUM CRIMA/BALTIMORE: NEGRO COMO EL CRIMEN
    • Candidata cui?/¿Candidata de quién?  
    • Candidatul improbabil/El candidato improbable
    • Caritatea începe cu noi înșine: afacerea politică/La caridad empieza por uno mismo: el negocio de la política  
    • Cele două Americi/Las dos Américas 
    • Celelalte ambarcațiuni improvizate /Las otras pateras 
    • Cenzura presei/Censura de prensa
    • Cronica din cealaltă Americă: procese care aduc milioane/Crónica desde la otra América: pleitos milenarios
    • Cronică din cealaltă Americă/Crónica desde la otra América
    • DE LA PING PONG, LA BIG BANG /DEL PING PONG AL BIG BANG
    • De la vacile sfinte, la vacile cu lapte/De vacas sagradas a vacas lecheras 
    • Democrați pentru Trump/Demócratas por Trump
    • Două convenții pentru două Americi/Dos convenciones para dos Américas 
    • DROGURI PENTRU TOȚI, BANI PENTRU PUȚINI/DROGAS PARA TODOS, DINERO PARA POCOS
    • ERDOGAN E MAI TARE DECÂT TRUMP /ERDOGAN LE PUEDE A TRUMP
    • FANTEZII ELECTORALE/FANTASIAS ELECTORALES
    • FRAGILA BOGĂȚIE A CHINEI/LA FRAGIL RIQUEZA DE CHINA
    • Frontierele COVID-ului/Les fronteres del covid
    • HONG KONG, PROBLEMĂ ÎMPĂRTĂȘITĂ/HONG KONG, PROBLEMA COMPARTIDO
    • Început agitat de campanie/Agitado inicio de campaña  
    • IRAN-SUA: DE CE 52/IRAN-EE.UU. : POR QUÉ 52  
    • IRAN, RĂUL INSTITUȚIONAL/IRÁN, EL MALVADO INSTITUCIONAL
    • IRAN: RĂDĂCINILE URII/IRÁN: LAS RAÍCES DEL ODIO
    • Isterii și putere/Histerias y poder  
    • MILIONARI ȘI SEPTUAGENARI/MILLONARIOS Y SEPTUAGENARIOS
    • Nu există inamic mic/No hay enemigo pequeño
    • O criză cu surprize financiare/Una crisi amb sorpreses financeres
    • O curte vraiște/Un patio revuelto 
    • Pe zi ce trece, știm tot mai puțin/Cada dia sabem menys
    • PLACIDO DOMINGO ÎN SUA ȘI ÎN EUROPA/DOS DOMINGOS Y DOS MUNDOS 
    • PRIETENI ÎN EMISFERĂ/AMIGOS EN EL HEMISFERIO 
    • PROST E CINE CREDE/TONTO, EL QUE SE LO CREA
    • RĂUL TUTUROR…/MAL DE MUCHOS…
    • SĂ FACEM LUNA MARE DIN NOU/VOLVER A HACER GRANDE LA LUNA
    • Scape cine poate/Sálvese quien pueda
    • SFÂNTUL BIDEN CONTRA FERICITULUI TRUMP/SAN BIDEN CONTRA BEATO TRUMP
    • SOCOTELILE PE DOS /LAS CUENTAS AL REVES 
    • SUA: O SOCIETATE FOARTE APRIGĂ/EE.UU: UNA SOCIEDAD DE ARMAS TOMAR 
    • Talibani americani/Talibanes americanos
    • Trump sărind într-un picior/Trump a la pata coja  
    • TRUMP, PREȘEDINTE DEMOCRAT/TRUMP, PRESIDENTE DEMÓCRATA 
    • UN POST ÎN CARE DAI FALIMENT ORICUM/CARGO DE FACASO OBLIGADO
  • LA PAGINA DE EUGEN HAC
    • SECȚIA AROMÂNĂ
    • ȘI TOT NOI LE SUNTEM DATORI !
    • STATUL SATANIC
    • 9 MAI – SINGURĂTATEA CRIMINALULUI
    • GÂNDIREA LUI PUTIN
    • ÎNCERCAREA DE DEPORTARE MASCATĂ A REFUGIAȚILOR UCRAINENI
    • PUTIN ȘI LAVROV AU AVUT DREPTATE!
    • ANSCHLUSS
    • DOMULE ZELENSKI, CEREȚI-I LUI PUTIN DESPĂGUBIRI DE RĂZBOI!
    • HOLOCAUSTUL CA „OPERAȚIUNE SPECIALĂ”
    • VLADIMIR: ORI EȘTI A MEA, ORI NU VEI FI A NIMĂNUI!
    • DOMNULE VOLODIMIR ZELENSKIY DĂ-L ÎN JUDECATĂ PE PUTIN!
    • PUTIN NEPUTINCIOSUL
    • LIMBAJUL INVERSAT: ISTERIE, E PREA CURÂND, NAZIȘTI, DROGAȚI, NEGOCIERI
    • MAESTRUL VALENTIN… NU MAI ESTE!
    • PUTINISMUL – NOUL NUME AL HITLERISMULUI
    • UNDELE SCURTE – O BREȘĂ PE CARE PUTIN NU O POATE CONTROLA
    • GALIONUL SAN JOSÉ – AUR, ARGINT ȘI PIETRE PREȚIOASE
    • OARE I-A PĂCĂLIT BIDEN ȘI PE ROMI ?
  • LA PAGINA DE GEORGES MOUSTAKI
    • GEORGES MOUSTAKI – METECUL
  • LA PAGINA DE MICHELANGELO BUONARROTI
    • MICHELANGELO – RIME – MANUSCRISUL DE LA ASHMOLEAN
    • MICHELANGELO – SILLOGE 6
  • LA PAGINA DE SAN FRANCESCO DI ASSISI
    • SFÂNTUL FRANCISC DE ASSISI – CÂNTECUL FRATELUI SOARE
  • LA PAGINA DE VALENTI POPESCU
    • LA OTRA CORRIENTE MIGRATORIA
    • VULNERABILITATEA FRONTIEREI TURCO-BULGARE
    • CEALALTĂ MIGRAȚIE
    • MISERIAS FRONTERIZAS BÚLGARAS
    • AYER CONTRA HOY
    • XENOFOBIA, SÍ PERO…
    • IERI ÎMPOTRIVA LUI AZI
    • XENOFOBIE, ÎNTR-ADEVĂR, ȘI TOTUȘI…
    • DRAMA MIGRATORIO A LA GRIEGA
    • SIRIA . LA PAZ CASI IMPOSIBLE
    • DRAMA REFUGIAȚILOR ÎN STIL GRECESC
    • ÎN SIRIA, PACEA ESTE APROAPE IMPOSIBILĂ
    • EL YEMEN SE LE INDIGESTA A ARABIA SAUDÍ
    • STRATEGIA STATULUI ISLAMIC ÎN LIBIA
    • ARABIEI SAUDITE… I S-A APLECAT DE ATÂTA YEMEN
    • LA ESTRATEGIA GUERRILLERA DE E.I. EN LIBIA
    • ARABIA, MÁS PASIÓN QUE LÓGICA
    • HEKMATYAR INTENTA VOLVER
    • ARABIA, MAI DEGRABĂ PASIUNE DECÂT LOGICĂ
    • HEKMATYAR VREA SĂ SE ÎNTOARCĂ
    • ¿ CRISIS SOCIALISTA O CRISIS POLÍTICA GENERAL ?
    • RĂZBOIUL PE CARE IRANUL ÎL DUCE ÎN SIRIA
    • CRIZĂ SOCIALISTĂ SAU CRIZĂ POLITICĂ GENERALĂ ?
    • LA GUERRA SIRIA DEL IRÁN
    • ISLAM : LA ÚLTIMA GUERRA FRATRICIDA
    • ISLAM : ULTIMUL RĂZBOI FRATRICID
    • QUIERO Y NO PUEDO EN LIBIA
    • VREAU DAR NU POT… ÎN LIBIA
    • GÜLLEN CONTRA ERDOGAN
    • GÜLLEN CONTRA ERDOGAN
    • LA MAFIA SE PASA A ERDOGAN
    • MAFIA TRECE DE PARTEA LUI ERDOGAN
    • CEA DE A DOUA REVOLUȚIE DIN TURCIA
    • LA SEGUNDA REVOLUCIÓN TURCA
    • NATALIA ERRE QUE ERRE
    • NATALIA CEA ÎNVERȘUNATĂ
    • SIRIA, PARADISUL BANDELOR
    • SIRIA, EL PARAÍSO DE LAS BANDERÍAS
    • INDEPENDENTISTA HASTA EN LA CAMA
    • INDEPENDENTISTĂ PÂNĂ ȘI ÎN PAT
    • DE LA HITLER LA TRUMP
    • DE HITLER A TRUMP
    • VALENTIN POPESCU – UN MARE JURNALIST SPANIOL
  • LA PAGINA DE VALENTI POPESCU II
    • CELELALTE ALEGERI IRANIENE/LAS OTRAS ELECCIONES IRANÍES
    • ADEVĂRATUL BREXIT/ EL AUTÉNTICO BREXIT
    • ALBANIA : A MAI RĂMAS VREUN NECORUPT ?/ALBANIA : ¿ QUEDA ALGUIEN POR CORROMPER ?
    • BELARUS ȘI-A PIERDUT RĂBDAREA/BIELORRUSIA HA PERDIDO LA PACIENCIA
    • ESCAPADA MILITARĂ A TURCIEI ÎN SIRIA/LA BREVE GUERRA TURCA DE SIRIA
    • MACEDONIA : ABSURDITATE MAJORĂ/MACEDONIA : ABSURDO MÁXIMO
    • RANCHIUNA FĂRĂ SFÂRȘIT /RENCORES INEXTINGUIBLES
    • ROMÂNIA… PITOREASCĂ/RUMANIA RIZA EL RIZO
    • TERORISM ÎN INDIA/TERRORISMO EN INDIA
    • U.E. CENTRIFUGĂ/LA U.E. CENTRÍFUGA
    • VIETNAM : CORUPȚIE ȘI IDEOLOGIE/VIETNAM : CORRUPCIÓN E IDEOLOGÍA
    • CARE BREXIT?/¿QUÉ BREXIT?
    • CU TOTUL ALTUL ESTE VALSUL PREȘEDINȚILOR…/EL VALS DE LOS PRESIDENTES ES OTRO…
    • EGO-UL ȘI RAȚIUNEA DE STAT /EL EGO Y LA RAZÓN DE ESTADO
    • ERDOGAN, COLECȚIONAR DE DUȘMANI/ERDOGAN, COLECCIONISTA DE ENEMIGOS
    • PICIOARELE DE LUT ALE LUI ERDOGAN/LOS PIES DE BARRO DE ERDOGAN
    • PSEUDO-VIRAJ SPRE STÂNGA ÎN RĂSĂRITUL EUROPEI /EL PSEUDO GIRO A LA IZQUIERDA DE EUROPA ORIENTAL
    • BREXIT-UL VĂZUT DINSPRE RĂSĂRITUL EUROPEI/EL BREXIT VISTO DESDE EL ESTE EUROPEO
    • ERDOGAN, PÂNĂ LA CAPĂT/ERDOGAN, A POR TODAS
    • MARXISM ÎN ELVEȚIA/MARXISMO EN SUIZA
    • AMARA REPATRIERE A AFGANILOR/AMARGA RETROMIGRACIÓN AFGANA
    • ARABESCURI PERSANE ÎN IRAK/ARABESCOS PERSAS EN IRAK
    • CIPRU, „RUTA CEA REA” A MIGRAȚIEI/CHIPRE, “RUTA MALA” DE LA MIGRACIÓN
    • DRAGOSTEA AMARĂ DINTRE RUSIA ȘI BELARUS/LOS DESAMORES DE RUSIA Y BIELORRUSIA
    • REFORMELE PE CARE LE ÎNTREPRINDE EGIPTUL/REFORMISMO EGIPCIO
    • ESTONIA : A ȘASEA OARĂ, DA!/ ESTONIA : A LA SEXTA VA LA VENCIDA
    • ESTONIA : AU VENIT RUȘII !/ESTONIA : HAN VUELTO LOS RUSOS
    • EMIGRAȚIE ȘI NEPĂSARE/ EMIGRACIÓN Y DESIDIA
    • BOSNIA ȘI TRECUTUL EI …ȚEAPĂN/BOSNIA Y EL PASADO TENAZ
      • GROZAVUL…S-A DAT PE BRAZDĂ!/DÓNDE DIJE DIGO, DIJE….
    • GROZAVUL…S-A DAT PE BRAZDĂ!/DÓNDE DIJE DIGO, DIJE….
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU III
    • CU BOGĂȚIE ÎȚI GĂSEȘTI ȘI PATRIE / UBI FORTUNA, IBI PATRIA
    • TOȚI ÎMPOTRIVA KURZILOR/TODOS CONTRA LOS KURDOS
    • ALEXANDRU CEL NESUFERIT/ALEJANDRO EL INCORDIANTE
    • AMINTIRI TRISTE/TRISTES RECUERDOS
    • ARMENIA, MAI DEGRABĂ INDIGNARE, DECÂT REVOLUȚIE /ARMENIA, MÁS INDIGNACIÓN QUE REVOLUCIÓN
    • AUSTRIA : ULCIORUL MERGE CE MERGE LA IZVOR, DAR …/AUSTRIA : TANTO VA EL CÁNTARO A LA FUENTE…
    • BREXIT CU FORCEPS/BREXIT CON FORCEPS
    • CAMERUN, ÎN PRAGUL RĂZBOIULUI CIVIL/CAMERÚN AL BORDE DE LA GUERRA CIVIL
    • CLEȘTE RUSO-TURC CONTRA UCRAINEI/PINZA RUSOTURCA CONTRA UCRANIA
    • CLOPOȚELUL PISICII IRLANDEZE/EL CASCABEL DEL GATO IRLANDÉS
    • DESIGUR, MAI MULTĂ COLABORARE MILITARĂ, ÎNSĂ…/MÁS COOPERACIÓN MILITAR, SÍ PERO…
    • ERDOGAN, ÎNCĂ ESTE FAVORIT/ERDOGAN, FAVORITO AÚN
    • EU, ULTIMUL SUMERIAN/YO, EL ÚLTIMO SUMERIO
    • GERMANIA : ATUNCI CÂND TREI SUNT, DE FAPT, PATRU /ALEMANIA: CUANDO UN TRIO SON CUATRO
    • ROHINGYA, ULTIMA MINORITATE/LOS ROHINGYA, LA ÚLTIMA MINORÍA
    • A FOST RĂU CU GADDAFI, DAR E MAI RĂU FĂRĂ EL/MAL CON GADDAFI, PEOR SIN ÉL
    • LA SÚPER VIKINGA/ LA SÚPER VIKINGA
    • QATAR : EXACT PE DOS !/QATAR : EL TIRO POR LA CULATA
    • A OMORÎ LA PREȚ DE SOLDURI/MATANZAS A PRECIO DE SALDO
    • ARABESCURI DINASTICE/ARABESCOS DINÁSTICOS
    • MICA MARE PROBLEMĂ COREANĂ/EL PEQUEÑO GRAN PROBLEMA COREANO
    • TURCOFOBIA DIN RĂZBOIUL CONTRA STATULUI ISLAMIC/LA TURCOFOBIA EN LA GUERRA CONTRA EL E.I.
    • ÎN CECENIA, HOMOSEXUALITATEA E LETALĂ/HOMOSEXUALIDAD LETAL EN CHECHENIA
    • BOSNIA : CELE DOUĂ FEȚE ALE ARABIZĂRII/BOSNIA : CARA Y CRUZ DE LA ARABIZACIÓN
    • REFORMA DIN SERBIA/SERBIA Y SU REFORMA
    • DISPAR COMUNITĂȚI DE CREȘTINI DIN TURCIA/PENURIAS CRISTIANAS EN TURQUÍA
    • QATAR: CAUZELE CRIZEI/LAS CAUSAS DE LA CRISIS QATARÍ
    • IRLANDA : STEAUA ORIENTULUI/IRLANDA : LA ESTRELLA DE ORIENTE
    • TERORISM ISLAMIC ÎN BALCANI/TERRORISMO ISLÁMICO EN LOS BALCANES
    • A PIERDUT TRENUL SOCIALISMUL ?/¿ HA PERDIDO EL TREN EL SOCIALISMO ?
    • UGANDA – FOARTE GENEROASĂ CU REFUGIAȚII/EL MAYOR CAMPAMENTO DE REFUGIADOS DEL MUNDO ESTÁ EN UGANDA
    • YEMENUL MOARE DE HOLERĂ /EL YEMEN SE MUERE DE CÓLERA
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU IX
    • A VOTA CU MAȚELE/VOTAR CON LAS TRIPAS
    • EVITÂNDU-I PE SOCIALIȘTI/EVITANDO A LOS SOCIALISTAS
    • GERMANO-ROMÂNUL IOHANNIS/EL GERMANO-RUMANO IOHANNIS
    • INDEPENDENȚA DE ARAMĂ/LA INDEPENDENCIA DE COBRE
    • IRAN: RĂU ENDEMIC/IRÁN : MAL ENDÉMICO
    • KOSOVO : GHERILA, AFARĂ !/KOSOVO : ¡ GUERRILLA, FUERA !
    • O FEMEIE LIBERALĂ ÎN ASCENSIUNE/LA LIBERAL EMERGENTE
    • POST BREXIT/POST BREXIT
    • PREȘEDINTĂ GRAȚIE… ULTRADREPTEI ?/¿ PRESIDENTA POR GRACIA DE… LA ULTRADERECHA ?
    • PROBLEMELE REFORMELOR SAUDITE/EL TRÁGALA DE LAS REFROMAS SAUDITAS
    • RADICALISM BRITANIC/RADICALISMO BRITÁNICO
    • SPD ÎN CĂUTAREA LUI ÎNSUȘI/EL SPD EN BUSCA DE SI MISMO
    • TURCIA: CORODAREA PUTERII/TURQUÍA: LA EROSIÓN DEL PODER
    • ZURICH: INDIGESTIE DE MAURI/ZURICH: INDIGESTIÓN DE MOROS
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU V
    • ABSURDITATEA CONFLICTULUI UCRAINEANO-MAGHIAR/ABSURDO CONFLICTO UCRANIANO-MAGYAR
    • ASTA DA ! …DREPTATE FĂCUTĂ DE POPOR !/ESO SÍ QUE ES JUSTICIA POPULAR
    • AURUL ANKAREI/EL ORO DE ANKARA
    • CĂMILE ȚI-AI LUAT, CĂMILE MĂNÂNCI/CAMELLOS TIENES, CAMELLOS COMES
    • CONGO, UMBRA PRELUNGITĂ A LUI MOBUTU/CONGO, LA LARGA SOMBRA DE MOBUTU
    • DEMOCRAȚIE ÎN STIL TURCESC/DEMOCRACIA A LA TURCA
    • FRĂȚIA POLONO-FILIPINEZĂ/LA HERMANDAD POLACO-FILIPINA
    • FUNDAMENTALISM SAU NEPUTINȚĂ/FUNDAMENTALISMO O IMPOTENCIA
    • GERMANIA: CEVA IDEOLOGIE… ȘI MULT EGO/RFA: ALGO DE IDEOLOGÍA Y MUCHO EGO
    • KOSOVO ȘI RAȚIUNEA/KOSOVO Y LA RAZÓN
    • LETONIA: LOVITURĂ… PENTRU A CONTINUA LA FEL/LETONIA: VARAPALO PARA SEGUIR IGUAL
    • LIBIA, HAOS TOTAL/LIBIA, EL CAOS MÁXIMO
    • NU STRĂINII SUNT CAUZA/LOS FORASTEROS NO SON LA CAUSA
    • ORAȘUL CĂRUIA ÎI ESTE RUȘINE DE MADONNA/DONDE SE AVERGÜENZAN DE MADONNA
    • SCHISMA DIN ORIENT/EL CISMA DE ORIENTE
    • TĂTARII DIN TATARSTAN/LOS TÁRTAROS DEL TARTARISTÁN
    • UN «POST NO MORTEM” PENTRU CSU DIN BAVARIA/UN “POST NO MORTEM” PARA LA CSU BÁVARA
    • VARĂ ARABĂ/EL ESTÍO ÁRABE
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VI
    • 1918 – 2018, O SUTĂ DE ANI AMEȚITORI/1918 – 2018, CIEN AÑOS DE VÉRTIGO
    • ACOLO UNDE DRAGOSTEA SE MĂSOARĂ PRIN…COARNE/DÓNDE EL AMOR ES CUESTIÓN DE CUERNOS
    • ASTA DA DIVERSITATE !/¡ ESO SÍ QUE ES DIVERSIDAD !
    • AUTOCEFALIA BISERICII ORODOXE UCRAINIENE/EL PRIMER PATRIARCA DE LA IGLESIA UCRANIANA
    • CAPCANE JURIDICO-ELECTORALE CONGOLEZE/TRAMPAS JURÍDICO-ELECTORALES CONGOLEÑAS
    • COSTISITOAREA EXTINDERE SPRE RĂSĂRIT/LA COSTOSA AMPLIACIÓN AL ESTE
    • CURSURI UNIVERSITARE ȘI POLITICĂ/AULAS Y POLÍTICA
    • GRECIA: PIAȚA ELECTORALĂ/GRECIA: EL MERCADO ELECTORAL
    • IVIRI ALE UNEI OPOZIȚII EFICIENTE ÎN RUSIA/BROTES DE OPOSICIÓN EN RUSIA
    • KOSOVO: NU EXISTĂ, DAR ARE PROPRIA SA ARMATĂ /KOSOVO: EN EL LIMBO, PERO CON EJÉRCITO
    • MINSK: APĂSĂTOAREA PRIETENIE A RUSIEI/MINSK: LA OPRESORA AMISTAD RUSA
    • PACE ÎN AFGANISTAN, FĂRĂ AFGANISTAN/
    • RUSIA: POPORUL SUSȚINE CU BANI OPOZIȚIA/RUSIA: EL PUEBLO FINACIA LA OPOSICIÓN
    • VIESPAR ISRAELIAN/AVISPERO ISRAELÍ
    • ZIDURI ȘI IAR ZIDURI/MUROS Y MÁS MUROS
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VII
    • ALGERIA ÎȘI SCHIMBĂ STĂPÂNUL/ARGELIA CAMBIA DE AMO
    • ALGERIA: MAFIA PUTERII/ARGELIA: LA MAFIA DEL PODER
    • AMARA DRAGOSTE TURCO-CHINEZĂ/LOS AMARGOS AMORES CHINO-TURCOS
    • COLONIZAREA CHINEZĂ ÎN BALCANI/COLONIZACIÓN CHINA DE LOS BALCANES
    • DECLINUL BANCAR DE DRAGUL POLITICII/DECLIVE BANCARIO POR MOR DE LA POLÍTICA
    • EMINENȚA GRI A LUMII ARABE/LA EMINENCIA GRIS DEL MUNDO ÁRABE
    • ERDOGAN LE VREA PE TOATE/ERDOGAN VA A POR TODAS
    • IN SPATELE PERDELELOR VENEZOLANE/TRAS LAS BAMBALINAS VENEZOLANAS
    • INDEPENDENTISMUL UITAT/EL INDEPENDENTISMO OLVIDADO
    • ISRAEL ȘI RĂZBOIUL DIN NAGORNO KARABAH/ISRAEL Y LA GUERRA DE NAGORNO KARABAJ
    • ISRAEL: SPRE DREAPTA !/ISRAEL: A LA DERECHA, ¡ ARRE !
    • KAZAHSTAN: EU SUNT TOTUL/KAZAJISTÁN: YO SOY TODO
    • KIEV: O PREȘEDINȚIE DE DOUĂ MILIARDE/KIEV: UNA PRESIDENCIA DE 2.000 MILLONES
    • LIBIA: CINE POATE, POATE/LIBIA: QUIEN PUEDE, PUEDE
    • LIBIA: RĂZBOIUL CIVIL AL TUTUROR/LIBIA: LA GUERRA CIVIL DE TODOS
    • Mongolia: multă putere, dar justiție, ioc!/Mongolia: Mucho poder y poca justicia
    • NEGRU, NICI MĂCAR ÎN ISRAEL/NEGRO, NI EN ISRAEL
    • O GAURĂ NEAGRĂ NUMITĂ AFGANISTAN/UN AGUJERO NEGRO LLAMADO AFGANISTÁN
    • RFG: DIN NOU SPRE RĂSĂRIT/RFA : OTRA VEZ LA QUERENCIA AL ESTE
    • TURCIA DANSEAZĂ CU TIGRI /TURQUÍA BAILA CON TIGRES
    • ZIDUL PE CARE L-A DĂRÂMAT MOSCOVA/EL MURO QUE DERRIBÓ MOSCÚ
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VIII
    • 12 AUGUST 2019 – AMBARCAȚIUNE DE DE TIP KON-TIKI PENTRU MAREA EGEE/12 VIII 2019 – UNA KON-TIKI PARA EL EGEO
    • 149 la 0/149 a 0
    • AFRICA: ÎNCERCAREA MOARTE N-ARE/ÁFRICA: POR INTENTAR QUE NO QUEDE
    • ALA, BALA, PORTOCALA…/MATARILE, RILE, RO…
    • ARMENIA: INDIGESTIE DE PUTERE/ARMENIA : INDIGESTIÓN DE PODER
    • BALCANII NEDORIȚI/MALQUISTOS BALCANES
    • BIROCRAȚIA CONTRA REFUGIAȚILOR/BUROCRACIA CONTRA REFUGIADOS
    • CEVA E PUTRED ÎN REPUBLICA MOLDOVA/ALGO APESTA EN MOLDAVIA
    • CIPRU: AL CUI E GAZUL ?/CHIPRE: ¿DE QUIÉN ES EL GAS?
    • CONCURENȚĂ ÎN STIL BULGAR/COMPETENCIA “A LA BÚLGARA”
    • DANEMARCA: STÂNGA CU FUSTĂ/DINAMARCA: LA IZQUIERDA CON FALDAS
    • DOWNING STREET, 10: CASA …PUTERII/DOWNING STR., 10 : CASA DE… PODER
    • GRECIA CLANURILOR/LA GRECIA DE LOS CLANES
    • HONG KONG: CEALALTĂ FAȚĂ A REBELIUNII/HONG KONG: LA OTRA CARA DE LA REBELIÓN
    • JAVID, MAREA SPERANȚĂ A BREXIT-ULUI/JAVID, LA GRAN ESPERANZA DEL BREXIT
    • LECȚIA LUI SALVINI/LA LECCIÓN DE SALVINI
    • MAGNATUL NECUNOSCUT DIN RĂSĂRIT/EL DESCONOCIDO MAGNATE DEL ESTE
    • MOLDOVA: NICI CU TINE, DAR NICI FĂRĂ TINE …/MOLDAVIA: NI CONTIGO, NI SIN TI…
    • OMUL PĂCII DIN CORNUL AFRICII/EL HOMBRE DE LA PAZ EN EL CUERNO DE ÁFRICA
    • PATRIA MEA, ARMATA MEA/MI PATRIA, MI EJÉRCITO
    • RADICALISM ESTONIAN/ RADICALISMO ESTONIO
    • REGINA LESBIANĂ A FOTBALULUI/LA REINA LESBIANA DEL FÚTBOL
    • REVOLUȚIE SAU NEPUTINȚĂ ?/¿ REVOLUCIÓN O IMPOTENCIA ?
    • SIROFOBIA LUI ERDOGAN/LA SIRIOFOBIA DE ERDOGAN
    • SPD GERMAN LA FEL CA TOATE, DAR, CEVA MAI RĂU/EL SPD ALEMÁN COMO TODOS, PERO PEOR
    • SUDAN: UCENICUL VRĂJITOR/SUDÁN: EL APRENDIZ DE BRUJO
    • UNIUNEA EUROPEANĂ: SĂRACII AFARĂ !/UNIÓN EUROPEA : ¡ POBRES, FUERA !
    • YEMENUL INDIGEST/EL YEMEN INDIGESTO
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU X
    • AFRICA: CORUPE ȘI UCIDE/ÁFRICA: CORROMPER Y MATAR
    • CARANTINĂ ALBĂ, MOARTE NEAGRĂ/CUARENTENA BLANCA, MUERTE NEGRA
    • CELĂLALT CORONAVIRUS/EL OTRO CORONAVIRUS
    • CORONAVIRUS TOCMAI BUN PENTRU O ÎNCLEȘTARE/CORONAVIRUS DE ARMAS TOMAR
    • DECLINUL SOCIALISMULUI/EL DECLIVE SOCIALISTA
    • DEZASTRU SAUDIT ÎN YEMEN/  DEBACLE SAUDÍ EN YEMEN
    • DIN DEZERTOR NORD-COREAN, DEPUTAT SUD-COREAN/DE DESERTOR NORCOREANO A DIPUTADO SURCOREANO
    • DOMNIA URII/EL IMPERIO DEL ODIO
    • IRAN: CAPCANA PÂINII/IRÁN: LA TRAMPA DEL PAN
    • IRLANDA: NUMAI BANII NU SUNT DE AJUNS/IRLANDA: CON EL DINERO NO BASTA
    • KIEV: TRĂIASCĂ COVID-19!/KIEV: ¡VIVA EL COVID-19!
    • KOSVO: LUNGUL BRAȚ AMERICAN/KOSVO: EL LARGO BRAZO ESTADOUNIDENSE
    • NECAZURILE DREPTEI GERMANE/CUITAS DE LA DERECHA ALEMANA
    • PATRU CARICATURI POLITICE GROTEȘTI/CUATRO ESPERPENTOS POLÍTICOS
    • PIAȚA DE MIZERII/MERCADO DE MISERIAS
    • RAȚIUNILE NESĂBUINȚEI/LAS RAZONES DE LA SINRAZÓN
    • RFG: CINE POARTĂ VINA?/RFA: ¿DE QUIÉN ES LA CULPA?
    • RUTA APROAPE SOVIETICĂ A CHINEI/LA RUTA CASI SOVIÉTICA DE CHINA
    • SIRIA CARE NU SE MAI TERMINĂ/LA SIRIA DE NUNCA ACABAR
    • STARMER, LABURISTUL DE OȚEL/STARMER, EL LABORISTA DE ACERO
    • TALIBANI INDESTRUCTIBILI/TALIBANES INDESTRUCTIBLES
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU XI
    • „AXA” MUSULMANĂ/EL “EJE” MUSULMAN
    • AFGANISTAN: TRĂIASCĂ REVOLUȚIA/AFGANISTÁN: VIVA LA REVOLUCIÓN
    • AGUAS ETÍOPES/AGUAS ETÍOPES
    • BELARUS: O ȚARĂ CARE ÎȘI CAUTĂ TRECUTUL/BIELORRUSIA: UN PAÍS EN POS DE UN PASADO
    • CALEA CHINEZĂ SPRE HEGEMONIE/LA VÍA CHINA HACIA LA HEGEMONÍA
    • CELE TREI GRAȚII DIN MINSK/LAS TRES GRACIAS DE MINSK
    • COVID-19 ȘI SEZONIERII/COVID-19 Y LOS TEMPOREROS
    • CROAȚIA: CENTRISM AMAR/CROACIA: CENTRISMO AMARGO
    • ERDOGAN, LA FEL CA PUTIN/ERDOGAN, COMO PUTIN
    • GAZUL DISCORDIEI/EL GAS DE LA DISCORDIA
    • LIBAN, A FOST ODATĂ…/LÍBANO, ÉRASE UNA VEZ…
    • LIBIA: RĂZBOIUL TUTUROR/LIBIA: LA GUERRA DE TODOS
    • MINSK: PĂCATE ALE DICTATURII/MINSK: PECADOS DE DICTADURA/
    • NECAZURILE VIROTICE ALE SAUDIȚILOR/CUITAS VÍRICAS DE LOS SAUDÍES
    • POLITICI ȘI CALCULE POLITICE CU HAGIA SOPHIA/POLÍTICAS Y POLITIQUEOS CON HAGIA SOPHIA
    • QUANTUM DE BESTIALITATE/QUANTUM DE BESTIALIDAD
    • RIGODON-UL COREAN/EL RIGODÓN COREANO
    • SĂ-L ADORĂM PE BAAL/ADOREMOS A BAAL
    • SIRIA: COVID-19 ȘI ISRAEL, ÎMPOTRIVA IRANULUI/SIRIA: COVID-19 E ISRAEL, CONTRA IRÁN
    • SOLEIMANI, MITUL ÎMPĂRTĂȘIT/SOLEIMANI, EL MITO COMPARTIDO
    • UN PREȘEDINTE ETERN/PRESIDENTE ETERNO
    • Vaccinuri electorale/Vacunas electorales
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU XII
  • MISCELANEA
    • ARAD – PRIMA CAPITALĂ A MARII UNIRI
    • FÂNTÂNA DORINȚELOR ȘI CENTURA LUI KUIPER… SE LASĂ FOTOGRAFIATE DE NASA
    • FERMA ANIMALELOR – UN SPECTACOL EVENIMENT
    • PASCUA DE RESURRECCIÓN ORTODOXA
    • ¿Por qué SEMANA ILUMINADA?
    • DE EXEMPLU, DE PILDĂ şi… SPRE EXEMPLIFICARE
    • DECLINUL ALBINELOR
    • LIMBA ROMÂNĂ, LIMBĂ NEOLATINĂ !
    • NIVEL-NIVELURI ȘI NIVELĂ-NIVELE
    • ¡Este país de mierda… !
    • ¿Por qué es Rumanía una isla de latinidad?
    • CUVINTE DIN SPANIOLA MEDIEVALĂ PĂSTRATE… ÎN ROMÂNĂ !
    • Gramatica lui Nebrija – La Gramática de Nebrija
    • Zgomotina și efectele ei
    • PETALOS – UN SUPERB CUVÂNT NOU NĂSCUT
    • VOCATIVUL DESPECTIV:Doamna!… Domnu´!
  • NOSTRADAMUS – PROFEȚII
    • NOSTRADAMUS, II, 34 (INVADAREA UCRAINEI ?)
  • ODYSSEAS ELYTIS – POEME
    • Odysseas Elytis – O singură rândunică
    • Primăvara, dacă n-o găseşti, ţi-o faci
  • PARABOLELE LUI IISUS II
    • PARABOLELE LUI IISUS (L) – IISUS HRISTOS – DUMNEZEUL REFUGIAT
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLIV) – DUMNEZEUL ASCET
    • PARABOLELE LUI IISUS (XL) – EXORCIZAREA DE LA GADARA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLII) – BOGATUL FĂRĂ NUME ȘI SĂRACUL LAZĂR
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLIII) – RABINUL CEL DREPT ȘI BUNUL SAMARITEAN
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVI) – TALENTAȚII VOR MOȘTENI ÎMPĂRĂȚIA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVII) – FEMEIA CARE NU PUTEA PRIVI CERUL
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVIII) – DEZMOȘTENIȚII, COMESENII LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLXI) – IISUS REGE AL ISRAELULUI ȘI MÂNTUITORUL LUMII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIX) – PARABOLA SEMĂNĂTORULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVII) – OMUL HARIC
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVIII) – EPIFANIA DE LA NAIN
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVI) – RABINUL CARE PREDICĂ DIN BARCĂ
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIV) – BOTEZUL ȘI NAȘTEREA DE SUS
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXV) – URMAREA LUI HRISTOS ȘI ACTIVAREA ÎMPĂRĂȚIEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIII) – IISUS ATOTȚIITORUL, TEMELIA ȘI COROANA CREAȚIEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXII) – URMAREA LUI IISUS, CHEIA MÂNTUIRII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXI) – IERTAREA DE ZECE MII DE TALANȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXX) – LECȚIA PE CARE N-AU ÎNVĂȚAT-O UCENICII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXIX) – TEOFANIILE
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVI) – CURAJ, FIULE, AI ÎNCREDERE, IERTATE-ȚI SUNT PĂCATELE !
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVIII) – INIȚIEREA CELUI DE-AL DOILEA CERC
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXV) – DEMONII ȘI PORCII DEMETREI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVII) – IISUS RESTAURATORUL
    • PARABOLLE LUI IISUS (XXIV) – CREDINȚA, CHEIA INTRĂRII ÎN LUMEA LUI DUMNEZEU
  • POEZIE ȘI BUCĂTĂRIE
    • POEZIE ȘI BUCĂTĂRIE DE SFÂNTUL VALENTIN
    • Poezie și bucătărie de… Dragobete
  • POVEȘTILE LUI HANS CHRISTIAN ANDERSEN
    • Băiatul cel poznaș/The Naughty Boy
    • OMUL DE ZĂPADĂ/THE SNOW MAN
    • TALISMANUL/THE TALISMAN
  • RUMI
    • RUMI, ODE MISTICE, 340
  • SONETELE LUI WILLIAM SHAKESPEARE
    • SHAKESPEARE – Sonetul 14
    • SHAKESPEARE – Sonetul 2
    • SHAKESPEARE – SONETUL 3
    • SHAKESPEARE – Sonetul 34
    • SHAKESPEARE – SONETUL 4
    • SHAKESPEARE – SONETUL V
    • SHAKESPEARE – SONETUL X
    • SHAKESPEARE – SONETUL XIII
    • SHAKESPEARE – SONETUL IX
    • SHAKESPEARE – SONETUL VI
    • SHAKESPEARE – SONETUL VII
    • SHAKESPEARE – SONETUL VIII
    • SHAKESPEARE – SONETUL XI
    • SHAKESPEARE – SONETUL XII
    • SHAKESPEARE – SONETUL XV
    • SHAKESPEARE, SONETUL 1
    • Sonetul 102 – Și eu, ca Philomela…
    • WILLIAM SHAKESPEARE ȘI ADEVĂRATA SA DRAGOSTE – SONETUL 107
  • TRISTAN ȘI ISOLDA – GOTTFRIED DE STRASBOURG
    • GOTTFRIED DE STRASBOURG – TRISTAN ET ISOLDE/TRISTAN ȘI ISOLDA (FRAGMENTE)
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU IV
    • EUROPA DE AZI, PE DINĂUNTRU ȘI PE DINAFARĂ/LA EUROPA DE HOY, POR DENTRO Y POR FUERA
    • GAZE NATURALE ISRAELIENE CARE NU PREA SE VÂND/GAS ISRAELÍ DE MAL VENDER
    • GREU MAI E SĂ FII FIUL LUI PAPÁ!/ES DIFÍCIL SER HIJO DE PAPÁ
    • IRANUL TROZNEȘTE/IRÁN CRUJE
    • ISRAEL: PORUMBELUL PĂCII ESTE O BUFNIȚĂ/ISRAEL: LA PALOMA DE LA PAZ ES UN MOCHUELO
    • KURDOFOBIA LUI ERDOGAN/LA KURDOFOBIA DE ERDOGAN
    • MAI BINE MORT DECÂT VIU/MEJOR MUERTO QUE VIVO
    • MARIHUANA ALBANEZĂ/MARIHUANA ALBANESA
    • MOȘTENIREA BLESTEMATĂ/LA HERENCIA MALDITA
    • PARADOXURI COMUNITARE/PARADOJAS COMUNITARIAS
    • PARADOXURI TURCEȘTI/PARADOJAS TURCAS
    • PEKIN: PRIETEN DE SUFLET/PEKÍN: EL AMIGO DEL ALMA
    • POLONIA, ÎNTRE JUSTIȚIE ȘI PUTERE/POLONIA, ENTRE LA JUSTICIA Y EL PODER
    • R.F.G.: MOTIVE PENTRU ȘI ÎMPOTRIVA UNEI ALIANȚE/RFA: RAZONES Y SINRAZONES DE UNA ALIANZA
    • ROMÂNIA: CANIBALISM POLITIC/RUMANIA: CANIBALISMO POLÍTICO
    • RUSIA – TROPĂITUL PE LOC/EL PIAFAR RUSO
    • SCHOLZ, EMINENȚA GRI/SCHOLZ, LA EMINENCIA GRIS
    • SINGURĂTATEA POLITICĂ A KURZILOR/LA SOLEDAD POLÍTICA DE LOS KURDOS
    • SIRIA : AȘA PRIETENI SĂ AI /SIRIA : AMIGOS ASÍ TENGAS  
    • SIRIA, RĂZBOAIELE CARE NU SE MAI TERMINĂ/SIRIA, LAS GUERRAS DE NUNCA ACABAR
    • SIRIA: PRIETENI, DAR, NU LA NEVOIE/SIRIA : AMIGOS DE QUITA Y PON
    • TURCIA ÎI ATACĂ ȘI PE KURZII DIN IRAK/TURQUÍA ATACA A LOS KURDOS DEL IRAK
    • VEȘNICUL YEMEN /YEMEN ETERNO
    • VIJELIA VIENEZĂ/EL VENDAVAL VIENÉS
    • ZIMBABWE, DEDESUBTURILE/ZIMBABUE, EL TRASFONDO
    • MONEDA EURO CA PANACEU UNIFICATOR/EL EURO COMO PANACEA UNITARIA
    • RECTIFICARE ÎN STIL POLONEZ/RECTIFICAR A LO POLACO
    • ANO DECLANȘEAZĂ ALARMELE/ANO DISPARA LAS ALARMAS/ANO DISPARA LAS ALARMAS
  • PARABOLELE LUI IISUS I
    • PARABOLLE LUI IISUS (XXIII) – ISPITIREA VĂZULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXI) – MISIUNEA APOSTOLILOR: SALVAREA LUMII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXII) – CEI TREI UCENICI SPECIALI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XX) – IISUS – NEMURIREA ȘI CUNOAȘTEREA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIX) – IISUS, COREGENTUL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVIII) – IISUS, TRIMISUL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVII) – SEMINȚELE CUNOAȘTERII LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVI) – IISUS AJUTORUL PE CARE NU-L MAI AȘTEPȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XV) – TAINA MORMÂNTULUI GOL
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIV) – PREGĂTIREA APOSTOLILOR ȘI DEZVĂLUIREA SFINTEI TREIMI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIII) – IISUS – LOGOS-UL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XII) – UNGEREA DIN BETANIA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XI) – Și i-a spus femeii: fie-ți ție iertate păcatele
    • PARABOLELE LUI IISUS (X) – CODUL ÎMPĂRȚIEI LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (IX) – URMAREA LUI HRISTOS – ACTIVAREA ÎMPĂRĂȚIEI LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (VIII) – BUNUL PĂSTOR
    • PARABOLELE LUI IISUS (VII) – FIUL LUI DUMNEZEU ȘI FIUL OMULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (VI) – POSTITORUL PREFĂCUT
    • PARABOLELE LUI IISUS (V) – PARABOLA ÎNFRICOȘATEI JUDECĂȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (IV) – IERTAREA FIULUI RISIPITOR
    • PARABOLELE LUI IISUS (III) – RUGĂCIUNEA VAMEȘULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (II) – CANANEANCA ȘI PUTEREA STĂRUINȚEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (I) – MÂNTUIREA LUI ZAHEU
  • DOCUMENTALES I
    • BARBAR – AJAM – NEMETS
    • CÂND A FOST DESCOPERITĂ AMERICA?
    • CODUL LUI EL GRECO
    • MĂRȚIȘORUL SAU ÎMBUNAREA LUI MARTE
    • NUNTĂ – CUNUNIE – CĂSĂTORIE
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ I – CRUCEA
    • CEL MAI VECHI VIN DIN LUME
    • DOCHIA – O AMINTIRE A MARII ZEIȚE
    • DUH – RUAH – PNEVMA
    • FEBRUARIE II – DE LA LUPERCALII LA VALENTINE’ S DAY
    • IANUARIE – LUNA LUI IANUS – ÎNCEPUTUL CEL BUN
    • PEȘTERILE DIN YUCATAN – UN TUNEL AL TIMPULUI
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ II – SVASTICA
    • Secretul mormântului neolitic de la Dirós
    • TEMPLUL ZEULUI FĂRĂ CHIP DE LA AIN DARA
    • ANUL NOU I – ANUL NOU DE TOAMNĂ: SAMHAIN ȘI SÂMEDRU
    • FEBRUARIE I – LUNA PURIFICĂRILOR ȘI A ÎNTOCMIRII PERECHILOR – DRAGOBETE
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ III – SPIRALA
    • MOAȘĂ – MOȘ- MOȘIE
    • CODUL LUI HOMER
    • El Código de Homero
    • SÂNZIENE – DRĂGAICE – RUSALII (Noaptea Sfântului Ioan și sabia de Toledo)
    • SEMNUL LABIRINTULUI (I)
    • TEZAURE: PIETROASA ȘI GUARRAZAR
    • Lumina de Paște de la Ierusalim
    • MOŞ CRĂCIUN… SANTA CLAUS („SFÂNTUȚ CULIȚĂ”)? NICIDECUM !
    • ANUL NOU (III) – ANUL NOU DE PRIMĂVARĂ
    • NAȘTEREA DOMNULUI
    • SEMNUL LABIRINTULUI (II) – LABIRINTUL CATEDRALELOR
    • SEMNUL LABIRINTULUI III – LABIRINTUL TEOLOGILOR
    • VINUL – PHARMAKON-UL MEDITERANEI
  • DOCUMENTALES II
    • Argentina, ţara care s-a redresat prin forţe proprii
    • CÂND A FOST DESCOPERITĂ AMERICA?
    • ERT DE DUPĂ ERT
    • Historia del Servicio Español de Radio Rumanía Internacional
    • Eduardo Galeano și poveștile Americii Latine
    • REGELE SPANIEI, JUAN CARLOS I, RENUNȚĂ LA TRON ÎN FAVOAREA FIULUI SĂU, FELIPE
    • BREVE HISTORIA DE LOS COMIENZOS DE LA RADIO EN RUMANIA
    • 95 de ani de la prima transmisiune radio destinată publicului – Enrique Telémaco Susini, părintele conceptului de radio
    • DESFIINȚAREA RADIOTELEVIZIUNII PUBLICE DIN GRECIA SAU ÎN SPATELE ECRANULUI NEGRU
    • PRINȚUL AURULUI ȘI MĂRTUISITORUL LUI HRISTOS
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE III
    • Acasă, pentru a se odihni/A casa de descansar
    • NAȘUL VENEZOLAN /EL PADRINO VENEZOLANO
    • NUNTĂ COREANĂ /BODAS COREANAS
    • PARADOXURI AMERICANE/PARADOJAS AMERICANAS
    • PENDULUL TURCO-AMERICAN/EL PÉNDULO TURCO-AMERICANO
    • PENTRU TOATE GUSTURILE/PARA TODOS LOS GUSTOS
    • PODGORIA RUSEASCĂ A WASHINGTONULUI/LA PARRALA RUSA DE WASHINGTON
    • SALVATORI AI PATRIEI?/¿SALVADORES DE LA PATRIA?
    • SINGURĂTATEA LUI TRUMP/LA SOLEDAD DE TRUMP
    • Zidul discordiei/La muralla de la discordia
    • Cei o sută de mii de fii ai Sfântului Jeff/Los cien mil hijos de San Jeff
    • FRĂȚIA CIUDATĂ /LA EXTRAÑA HERMANDAD
    • Hispanii se roagă la fel/Los hispanos rezan igual
    • REGATUL CELUI RĂU/EL REINO DEL MAL
    • Trump, între cer și infern/Trump, entre el cielo y el inferno
    • Cenușăreasa și tatăl vitreg/La cenicienta y el padrastro
    • PACIFISMUL PRAGMATIC AL LUI KIM/EL PRAGMATICO PACIFISMO DE KIM
  • MISCELANEA BIBLICA
    • DE LA OUL COSMIC LA OUL DE PAȘTE
    • DE LA PESAH LA PAŞTE (II) – PAŞTELE LUI IISUS
    • FLORIILE – SĂRBĂTOAREA INTRĂRII LUI IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM
    • SEFER MASA’OT – CARTEA CĂLĂTORIILOR – Binyamin de Tudela
    • DE LA PESAH LA PAŞTE (I) – PAŞTELE LUI MOISE
    • IUDAISMUL – O CULTURĂ A MIDRAŞ-ULUI, O CULTURĂ A PIETĂŢII
  • KAVAFIKA/ΚΑΒΑΦΙΚΑ
    • «Nous n’osons plus chanter les roses»
    • AȘTEPTÂNDU-I PE BARBARI/ΠΕΡΙΜΕΝΟΝΤΑΣ ΤΟΥΣ ΒΑΡΒΑΡΟΥΣ
    • CÂND SE TREZESC
    • KAVAFIS – AEDUL
    • KAVAFIS – LA JEUNESSE BLANCHE
    • KAVAFIS – PE STRADĂ
    • Kavafis – Zile din 1909, ’10, și ’11
    • KAVAFIS – CÂT POȚI
    • KAVAFIS – CUVÂNT ȘI TĂCERE (1892)
    • KAVAFIS – DECEMBRIE 1903
    • KAVAFIS – ÎN CASA SUFLETULUI
    • KAVAFIS – ITACA – UN POEM GNOSTIC
    • KAVAFIS – LUMEA DE DINCOLO ȘI „CE-A MAI RĂMAS DE SPUS, ÎN HADES, CELOR DE JOS, O SĂ LE SPUN.”
    • KAVAFIS – NOTE DESPRE POEZIE ȘI MORALĂ, VIII
    • KAVAFIS – ZILE DIN 1903
    • KAVAFIS, CEI ȘAPTE SFINȚI TINERI DIN EFES ȘI MĂRTURISIREA ÎNVIERII
    • KAVAFIS, EPOSUL INIMII, DIN SERTAR, M-AM ASCUNS…
    • MORMÂNTUL GRAMATICULUI LYSIAS
    • PLĂCERE/ΗΔΟΝΗ ȘI DEPARTE/ΜΑΚΡΥΑ
    • ÎN LUNA ATHYR
    • Un tânăr, al Artei Cuvântului, în al 24-lea an al său
    • MAREA ÎN ZORI
    • ÎNȚELEPȚII… CELE CE SE APROPIE
    • Pe la nouă și Am înțeles
    • IDELE LUI MARTIE
    • PE UN ȚĂRM DIN ITALIA
    • TEODOT
  • HIEROGAMII… VEGETALE
    • LEURDA ȘI UNTIȘORUL. PRIMA HIEROGAMIE
    • ȘTEVIA ȘI SPANACUL – A DOUA HIEROGAMIE
    • LOBODA ȘI LEUŞTEANUL – A TREIA HIEROGAMIE
    • PĂPĂDIA ȘI SOVÂRVUL – A PATRA HIEROGAMIE
    • MENTA ȘI TARHONUL – A CINCEA HIEROGAMIE
  • IERBURI ȘI MIRODENII
    • GHIMBIRUL – RĂDĂCINA CARE NE STATORNICEȘTE
    • MUȘTARUL – SIMBOLUL PIETREI FILOSOFALE
    • SCORŢIŞOARA – MIRODENIA CRĂCIUNULUI
    • USTUROIUL DE IARNĂ – ZEUL FOCULUI INTERIOR
    • VANILIA – ESENȚA ÎMBRĂŢIŞĂRII FĂRĂ SFÂRŞIT
    • VANILIA – MIRODENIA ANULUI NOU
    • CUIȘOARELE – ESENȚA IUBIRII ABIA ÎNMUGURITE
    • CUIȘOARELE ȘI NUCȘOARA – HIEROGAMIE DE IARNĂ
    • HREANUL – CĂLĂUZA SPRE CUNOAȘTEREA DE SINE
    • SCORŢIŞOARA – ESENȚA PARADISULUI
    • CEAPA – PÂNTECUL ÎN CARE SE … COACE SPIRITUL NOSTRU ÎNALT
    • NUCȘOARA – ESENȚA CUNOAȘTERII DE SINE
    • ANASONUL STELAT – ESENȚA ADEVĂRATEI SEDUCȚII
    • ANASONUL MEDITERANEAN – ESENȚA MICILOR FERICIRI DE ACASĂ
    • TARHONUL – IARBA ȘAMANILOR
    • LEUȘTEANUL – ESENȚA VENUSITĂȚII
    • MĂRARUL – ESENȚA TINEREȚII ȘI A ÎNFLORIRII
    • PĂTRUNJELUL – ESENȚA PUTERII DE VIAȚĂ ȘI A BĂRBĂȚIEI
    • CORIANDRUL–GUSTUL SUBLIM AL MANEI
  • IERBURILE AFRODITEI
    • MAGHIRANUL – IARBA MIRILOR
    • SOVÂRVUL – IARBA CASTEI IUBIRI
    • ROSMARINUL – IARBA NUBILITĂȚII FERICITE
    • SALVIA – IARBA CARE DEȘTEAPTĂ SIMȚURILE ȘI MINTEA
    • MENTA – IARBA MINȚII
    • BUSUIOCUL – IARBA REGILOR
    • CIMBRIŞORUL – IARBA DUHULUI
    • CIMBRUL – IARBA CARE TE SATURĂ
    • LAVANDA – IARBA CĂMINULUI
    • ROINIȚA – IARBA INIMII
  • POVEȘTI GRECEȘTI
    • Cutea sau piatra răbdării/Η πέτρα της υπομονής
    • POVEȘTI CU ANIMALE
  • CAMINOS Y SENDEROS
    • Poeme de Donosti Bleddyn
    • O, DIVIN CREATOR !
    • No te enamores/Nu te îndrăgosti de o femeie care citește
  • ENTREVISTAS
    • EL FOLKLORE SEFARDÍ EN RUMANÍA/FOLCLORUL SEFARD ÎN ROMÂNIA
    • EL HEBREO ESTEREOTIPO-ESBOZO DE HISTORIA CULTURAL

ghemulariadnei

~ Site-ul care îți arată ieșirea din Labirint

ghemulariadnei

Archivos de etiqueta: EEUU

Vremea lui Trump/La hora de Trump

04 sábado Feb 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

EEUU, Mar-o-Lago, musulmanes, Nueva York, SUA, Trump, Washington

Diana Negre  s-a născut la București

Vorbește multe limbi, ca și cum ar fi limbile ei materne: catalană, spaniolă, franceză…română…(printre altele)…și, desigur, engleza, deoarece, ca jurnalistă, s-a consacrat în  Statele Unite ale Americii, unde locuiește de mulți ani.

Este foarte bine cunoscută și în Cuba : vocea ei e foarte familiară în insulă  grație emisiunilor pe care le transmite postul de radio JOSE MARTI. (Echivalentul a ceea ce a fost Radio Europa Liberă).

Obișnuiește să vină în România pentru a ține conferințe pe teme de politică americană  și pentru a preda lecții de jurnalism.

Este un mare privilegiu să beneficiem de colaborarea Dianei Negre!

 trump-aclamado-1

Vremea lui Trump                  Diana Negre

Venirea lui Donald Trump la președinția SUA, cu tot șocul pe care  l-a produs, nu reprezintă o revoluție sau o involuție a bazelor democratice din această țară. Pentru moment, este doar revulsivul pe care o bună parte din societate și practicile politicii țării îl  cer.

Reacțiile de protest care umplu ecranele televizoarelor și comentariile presei puternice americane nu reflectă atitudinea majorității țării față de Trump, cu toate că au un mare ecou pe plan internațional, deoarece marile centre urbane, în mod special Washington și New York, exercită, practic, un monopol al informației și ce transmite această presă este singurul lucru care este preluat în afara SUA.

Este suficient să amintim că New York și Washington au votat în proporție de 80% și respectiv 93% în favoarea lui Hillary Clinton, în luna noiembrie a anului trecut.

Până la un punct, președinția lui Trump prezintă un paralelism cu momentul napoleonic culminant al Revoluției Franceze: revizuiește o situație care se tot menținea, cu toate că se îndepărta, imperceptibil, de realitatea socială a țării și de jocul forțelor internaționale.

Una dintre cele mai mari probleme ale marilor imperii, încă din zorii Istoriei până în zilele noastre, este faptul că, pentru a controla spațiile aflate sub dominația lor, este nevoie de o doză de imobilism administrativ, dar, în același timp, necesitatea de a garanta o siguranță a acestui spațiu generează un dinamism social și demografic absolut incompatibil cu scleroza politico-administrativă în care prosperă puterea centrală.

SUA au înfruntat această contradicție cu destul noroc până la sfârșitul secolului al 20-lea, grație pragmatismului conducătorilor lor și activismului sănătos al locuitorilor lor, obișnuiți să gândească în prezent și în viitor, în loc să se complacă în  plânsete pentru gloria sau năpasta unui trecut apus.

Dar, cum a fost prima putere mondială timp de trei generații, le-a obligat să-și formeze un corp de administratori în punctele nevralgice ale națiunii. De la generali până la congresmeni, trecând prin toate structurile guvernante, s-au dotat cu niște aparate auxiliare, care au anchilozat, treptat, respectivele instituții.

Acest lucru este pe cât de alarmant, pe atât de iremediabil. Problema a evoluat, agravându-se, deoarece a mers în paralel cu o schimbare socială, pe care am putea-o numi ca „antiamericană”: mentalitatea poporului a trecut treptat de la activismul  individual la pasivitatea maselor de cetățeni. Sunt tot mai puțini americanii care se zbat ca să o scoată singuri la capăt și sunt tot mai mulți cei care așteaptă ca  statul-doică să le dea de lucru, sănătate și pensie.

Nimeni nu a spus, în ultima vreme, cum s-ar putea inversa acest proces în SUA, dar rezultatele alegerilor din luna noiembrie a anului trecut strigă spre cele patru zări  „Gata, până aici!”, adică, țara vrea o schimbare profundă. Donald Trump, cu limbajul lui de sare grunjoasă și cu primitivismul presupuselor sale soluții, a oferit  ceva ce multora li se pare a fi un remediu.

Așa s-ar putea înțelege ordinul său, conform căruia, pentru fiecare nou act normativ, vor trebui anulate două mai vechi, ordin care i-a entuziasmat pe întreprinzătorii atât mari, cât și mici : povara administrativă a normelor greoaie pe care birocrații le-au tot introdus în ultimele decenii costă întreprinderile americane – pe fiecare – între 11 și 21 de mii de dolari, pe an.

Același lucru se poate spune și despre ordinul polemic și confuz de a îngheța imigrarea din unele țări arabe: protestele diplomaților și experților în politica internațională se află departe de simțirea populară, preocupată de terorism. Este ceea ce evidențiază ultimul sondaj de opinie din această săptămână : 52% din americani sunt de acord cu această măsură.

musulmani-pe-aeroport-1

Lista provocărilor și propunerilor simpliste este lungă, dar, poate vor îndemna societatea să aibă idei și formule mai înțelepte, care să deschidă  noi orizonturi și să înlăture vechile anchilozări. Dar, până atunci –și dacă acest lucru va avea loc, într-adevăr – vom asista la  alte izbucniri și țâvne la Washington, la Turnul Trump din New York, sau la „Casa Albă din Sud”, adică, la Mar-a-Lago, terenul de golf din Florida, unde Trump are o a doua reședință.

mar-o-lagoMar-o-Lago

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Diana Negre es una periodista que nació en Bucarest, Rumanía. Habla muchos idomas, como si fueran… sus lenguas maternas: catalán, español, francés…rumano…(entre otros)…y, por supuesto, inglés, porque, como periodista, se consagró en EEUU, donde vive desde hace muchos años.

Es famosa también en Cuba : su voz ha llegado a ser muy familiar en la isla, a través de los programas emitidos por la emisora de radio JOSÉ MARTÍ.

Acude a Rumanía, a menudo, para dar conferencias sobre temas  de política norteamericana y para impartir clases de periodismo.

¡Es un gran privilegio contar con su colaboración!

trump-aclamado-2

La hora de Trump                        Diana Negre

A pesar de la conmoción producida por la llegada de Donald Trump a la presidencia estadounidense, no representa una revolución ni una involución de las bases democráticas de los Estados Unidos. De momento, es tan solo el revulsivo que buena parte de la sociedad y las prácticas de la política del país reclamaban.

Las reacciones de protesta que llenan nuestras pantallas de televisión y los comentarios de la prensa establecida norteamericana, no reflejan la actitud de la mayoría del país ante Trump, aunque tienen gran eco internacional porque los grandes centros urbanos, especialmente Washington y Nueva York, ejercen prácticamente un monopolio informativo y su contenido es casi lo único que se recoge fuera de EEUU.

Basta con recordar que las ciudades de Nueva York y Washington votaran en casi un 80% y en más del 93% respectivamente en favor de Hillary Clinton el pasado mes de noviembre.

Hasta cierto punto, la presidencia de Trump tiene un paralelismo con la culminación napoleónica de la Revolución Francesa: revisa una situación que se prolongaba a pesar de que cada vez se distanciaba más, sin percatarse de ello, de la realidad social del país y del juego de fuerzas internacionales

Uno de los mayores problemas de los grandes imperios, desde los de los albores de la Historia hasta hoy en día ha sido que el control de los espacios dominados requiere una dosis de inmovilismo administrativo, pero al mismo tiempo que la necesidad de dar más o menos seguridad a este espacio genera un dinamismo social y demográfico absolutamente incompatible con la esclerosis político-administrativa en que prospera el poder central.

Este desafío lo afrontó EEUU con bastante fortuna hasta finales del siglo veinte gracias al pragmatismo de sus dirigentes y el sano activismo de sus habitantes, habituados a pensar en el presente y el futuro en vez de regodearse en llantos por las glorias o injurias de un pasado más que extinto.

Pero el ser la primera potencia del mundo a lo largo de tres generaciones le obligó a formar un cuerpo de administradores en los puntos neurálgicos de la nación. Desde los generales hasta los congresistas, pasando por los gobernantes todas las estructuras se dotaron de unos aparatos auxiliares que han ido anquilosando poco a poco las respectivas instituciones.

Y si esto es tan alarmante como irremediable, el problema consiguiente se ha ido agravando por la coincidencia cronológica de un cambio social que podríamos llamar “anti estadounidense”: la mentalidad del pueblo pasaba progresivamente del activismo individualista a la pasividad de la ciudadanía-masa. Cada vez había menos norteamericanos que hacían de su capa un sayo para salir adelante y eran más los que esperaban que el estado-nodriza les diera trabajo, salud y retiro.

Nadie ha dicho en los últimos tiempos cómo se puede invertir este proceso en los EE.UU., pero los resultados de  comicios del pasado mes de noviembre gritaron a los cuatro vientos “¡Basta!”, que el país quiere un cambio profundo. Donald Trump, con su lenguaje de sal gorda y el primitivismo de sus presuntas soluciones, ha ofrecido lo que a muchos les parece un remedio.

Así puede entenderse su orden de que, por cada nueva normativa se han de anular dos de las existentes, algo que produjo entusiasmo entre empresarios grandes y pequeños: la carga administrativa de las farragosas normas que los burócratas han ido imponiendo en las últimas décadas cuestan a cada empresa entre 11 y 21 mil dólares anuales.

Otro tanto puede decirse de la polémica y confusa orden de congelar la inmigración de algunos países árabes: las protestas de los diplomáticos y los expertos en política internacional están muy lejos del sentir popular, preocupado por el terrorismo. Así lo demuestra la última encuesta de este jueves, según la cual el 52% de los norteamericanos está de acuerdo con la medida.

musulmani-pe-aeroport-sua

La lista de provocaciones y de propuestas simplistas es larga, pero tal vez impulsen a la sociedad para que surjan ideas y fórmulas más sensatas, capaces de abrir nuevos horizontes y pulverizar viejos anquilosamientos. Pero hasta que esto suceda –si es que sucede – asistiremos a  más pataletas desde Washington, la Torre Trump de Nueva York, o la “Casa Blanca del Sur”, es decir, Mar-a-Lago, el campo de golf de la Florida donde Trump tiene su segunda residencia.

mar-o-lago-2

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

 

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

LUÂNDU-L LA BANI MĂRUNȚI/DESHOJANDO LA MARGARITA

18 miércoles Ene 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Donald Trump, EEUU, Jared Kushner, SUA

Diana Negre  s-a născut la București

Vorbește multe limbi, ca și cum ar fi limbile ei materne: catalană, spaniolă, franceză…română…(printre altele)…și, desigur, engleza, deoarece, ca jurnalistă, s-a consacrat în  Statele Unite ale Americii, unde locuiește de mulți ani.

Este foarte bine cunoscută și în Cuba : vocea ei e foarte familiară în insulă  grație emisiunilor pe care le transmite postul de radio JOSE MARTI. (Echivalentul a ceea ce a fost Radio Europa Liberă).

Obișnuiește să vină în România pentru a ține conferințe pe teme de politică americană  și pentru a preda lecții de jurnalism.

Este un mare privilegiu să beneficiem de colaborarea Dianei Negre!

 Va deveni Trump cel poznaș, băiat cuminte ?

trump-1

LUÂNDU-L LA BANI MĂRUNȚI  Washington, Diana Negre

Pe măsură ce se apropie momentul preluării puterii de către Donald Trump, vinerea aceasta, pare să fie tot mai dificil să ne imaginăm care vor fi prioritățile sale și ce personalitate va avea ca președinte.

Relativ la la priorități, confuzia se datorează atât declarațiilor contradictorii ale lui Trump însuși, cât și ale unora dintre viitorii lui miniștri, care au compărut în fața Senatului în cadrul audierilor de confirmare și care se îndepărtează de promisiunile făcute, la început, de președinte.

Este vorba de chestiuni de anvergură, atât pentru economia și dezvoltarea țării, cât și pentru calitatea vieții a milioane de persoane din interiorul  și din afara SUA, de la relații internaționale, până la probleme economice și aspecte cotidiene.

Dacă, de pildă, începem cu diplomația, există probleme atât de greu de rezolvat cum sunt tensiunile din Orientul Mijlociu, care cuprind relațiile SUA cu Israelul, războaiele din Siria sau Libia, problema palestiniană și terorismul Statului Islamic. Urmează  relațiile cu China, datorită tendințelor de expansiune teritorială și pentru ceea ce Trump consideră a fi practici comerciale abuzive, care îi aduc acestei țări un enorm excedent comercial față de SUA. Trebuie să adăugăm și Rusia, chestiune în care Trump pare să urmeze modelul predecesorilor săi, deoarece atât republicanul George W. Bush, cât și democratul Obama păreau convinși că vor putea să-l îmblânzească pe președintele rus, Vladimir Putin, iar, acum, Trump insistă că va încerca să îmbunătățească relațiile Americii cu Moscova; este o chestiune de bun simț. Dar, să nu uităm de NATO, deoarece Trump s-a arătat puțin entuziasmat de pactul defensiv, i-a criticat pe aliați deoarece consideră că nu contribuie suficient, și s-a declarat dispus să le întoarcă spatele în caz de confruntare.

trump-si-putin

În aceste ultime două puncte, există confuzie, deoarece Rex Tillerson, desemnat pentru portofoliul de Externe, și generalul James Mattis, pentru Apărare, au exprimat opinii diferite de cele ale lui Trump, în timpul audierilor de confirmare de la Senat. Tillerson nu și-a ascuns rezervele față de Rusia, iar Mattis a declarat chiar că Moscova este una dintre marile probleme ale Washingtonului, în timp ce NATO este indispensabilă.

Pentru moment, nu există o opoziție clară în privința planurilor sale referitoare la Israel, deoarece Trump a spus, în repetate rânduri, că vrea să mute ambasada americană de la Tel Aviv, unde se află toate ambasadele, la Ierusalim, ceea ce alarmează pe toată lumea în afară de Israel, deoarece acest oraș dorește să devină o capitală recunoscută pe plan internațional. O asemenea promisiune a fost un punct comun al candidaților la președinție, dar, până acum, toți s-au răzgândit  în momentul în care au pășit în Biroul Oval, desigur din cauza dificultăților enorme pe care le-ar aduce în menținerea echilibrului de forțe în regiune – fără a uita protestele unor aliați fideli, cum este Iordania.

Ultraconservatorii israelieni au, acum, un mare sprijin în persoana lui David Friedman, desemnat ca ambasador pentru statul evreu, cunoscut pentru pozițiile sale utraortodoxe și favorabile expansiunii așezărilor evreiești în teritoriile palestiniene, alături de cea a ginerelui și consilierului lui Trump, Jared Kushner, tot un evreu ortodox, care ar putea vedea cu ochi buni mutarea ambasadei americane la Ierusalim.

Referitor la China, Trump nu a încetat să condamne această țară asiatică pentru ceea ce consideră a fi practici comerciale abuzive – cărora le atribuie marele excedent comercial în relația cu SUA, cât și pentru  construirea de insule pentru a-și extinde apele teritoriale. Dar,  ținând seama de marile investiții ale Pekinului în SUA și de faptul că China este unul dintre cei mai buni clienți ai  unor întreprinderi ca Boeing, este foarte probabil ca Trump să dea înapoi.

Consecințe imediate pentru viața cetățenilor pot avea propunerile sale de politică internă, cum ar fi  anularea reformei asigurărilor medicale, cunoscută sub numele de „Obamacare”, tratarea cu duritate a imigranților ilegali și construirea unui mare zid la frontiera cu Mexicul pentru a le curma accesul.

În această problemă, lui Trump îi va veni foarte greu să dea înapoi, deoarece sunt lucruri pe care le-a tot promis în campania sa electorală până la obsesie, efectul ar fi vizibil instantaneu : jumătatea de țară care a votat pentru el i-ar putea cere să le pună în practică.

In fond, cele două chestiuni sunt mari probleme: asigurările medicale pot fi desființate doar dacă sunt înlocuite cu altceva, iar dificultatea majoră o reprezintă costurile enorme care nu au altă soluție. Iar, lucrurile se agravează pe măsură ce populația îmbătrânește. La ora actuală, 50% dintre persoanele fără probleme grave de sănătate consumă doar 3% din cheltuielile medicale, față de 97% cât consumă cealaltă jumătate – iar procentajul celor afectați de boli importante va crește pe măsură ce populația îmbătrânește, din cauza natalității scăzute.

Natalitatea ar putea crește grație imigranților, dar tocmai pe aceștia Trump nu-i vrea. Și tocmai în acest punct se va pune problema cu acuitate în viitoarele săptămâni : își va ține Trump promisiunile de a-i expulza în masă pe imigranții fără acte?

Aceștia se pot împărți în trei grupe: delincvenții – pe care toată lumea vrea să-i dea afară -,  imigranții fără delicte, și cei care au sosit în SUA când erau copii, aduși de părinții lor. Aceștia din urmă beneficiază de un ordin executiv dat de Obama, care le-a facilitat o legalizare provizorie, putând, astfel, să-și obțină acte în regulă și să urmeze studii superioare.

Neliniștea acestor tineri este că Trump s-ar putea folosi de datele pe care ei le-au prezentat pentru a-și legaliza situația  și să-i deporteze în țări pe care  ei nu le cunosc și a căror limbă nu o mai vorbesc. În privința adulților, mulți dintre ei au copii născuți pe teritoriul Statelor Unite, cetățeni americani care s-ar vedea în situația de a fi abandonați de părinții lor, dacă aceștia ar fi expulzați.

Cealaltă mare necunoscută este personalitatea viitorului președinte, care a promis, în timpul campaniei sale electorale, că va renuța la țâfnele și teribilismele sale, pentru a dobândi un comportament demn de un președinte, dar, în cele două luni care s-au scurs de la alegerea sa, a tot continuat cu ieșirile și capriciile sale. Vineri, vom vedea dacă va ști să prindă ocazia pe care i-o oferă Capitoliul pentru a se comporta cu generozitate și echilibru… și dacă va fi capabil să se mențină astfel într-o rutină, zi de zi. Dar, există temerea că, cu Trump, vom asista la orice, numai la rutină nu.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Diana Negre es una periodista que nació en Bucarest, Rumanía. Habla muchos idomas, como si fueran… sus lenguas maternas: catalán, español, francés…rumano…(entre otros)…y, por supuesto, inglés, porque, como periodista, se consagró en EEUU, donde vive desde hace muchos años.

Es famosa también en Cuba : su voz ha llegado a ser muy familiar en la isla, a través de los programas emitidos por la emisora de radio JOSÉ MARTÍ.

Acude a Rumanía, a menudo, para dar conferencias sobre temas  de política norteamericana y para impartir clases de periodismo.

¡Es un gran privilegio contar con su colaboración!

¿Sentará cabeza el díscolo Trump?

trump-2

DESHOJANDO LA MARGARITA  Washington, Diana Negre

A medida que se acerca la toma de posesión de Donald Trump, que será el próximo viernes, parece más difícil imaginar cuáles serán sus prioridades y qué personalidad tendrá como presidente.

En cuanto a las prioridades, la confusión se debe tanto a las declaraciones contradictorias del propio Trump, como las de varios de sus futuros ministros que han comenzado ya a comparecer ante el Senado en las audiencias de confirmación y que se alejan de las promesas hechas por el presidente en ciernes.

Se trata de cuestiones de gran envergadura, tanto para la economía y desarrollo del país, como para la calidad de vida de millones de personas, dentro y fuera de Estados Unidos, desde relaciones internacionales a planteamientos económicos y cotidianos.

Si empezamos por la diplomacia, hay asuntos tan difíciles de resolver como las tensiones en el Medio Oriente, que abarcan desde las relaciones de Estados Unidos con Israel, hasta las guerras en Siria o en Libia, pasando por el problema palestino y el terrorismo del llamado Estado Islámico. Siguen con la China tanto por sus tendencias de expansión territorial como por lo que Trump considera prácticas comerciales abusivas que le dan un enorme superavit commercial frente a EEUU. Hay que añadir Rusia, donde Trump parece seguir el patrón de sus dos predecesores, pues tanto el republicano George W. Bush, como el demócrata Obama parecían convencidos de que podrían domar al presidente ruso Vladimir Putin, igual que ahora Trump repite que tratará de mejorar las relaciones con Moscú; es una cuestión de sentido común. Y no olvidemos a la NATO, porque Trump ha señalado poco entusiasmo por el pacto defensivo, ha fustigado a sus aliados por considerar que no pagan lo suficiente y se ha declarado dispuesto a darles la espalda en caso de confrontación.

Estos dos últimos puntos causan confusión en quienes siguen el acontecer político del país, porque tanto Rex Tillerson, designado para la cartera de Exteriores, como el general James Mattis, para Defensa, han expresado opiniones distintas a las de Trump en las audiencias de confirmación del Senado. Tillerson no ocultó sus reservas ante Rusia y Mattis incluso declaró que Moscú es uno de los grandes problemas de Washington y que la OTAN es indispensable.

De momento, no hay una oposición clara a sus planes para Israel, pues Trump ha dicho repetidamente que quiere trasladar la embajada norteamericana de Tel Aviv, donde están todas las de otros países, a Jerusalén,  algo que alarma en todas partes menos en esa ciudad israelí  que desea convertirse en la capital internacionalmente reconocida. Semejante  promesa ha sido constante en los aspirantes presidenciales, pero  hasta ahora se enfriaban en cuanto pisaban la Oficina Oval, seguramente por las enormes dificultades que esto traería en el equilibrio de fuerzas en la región – sin olvidar las protestas de aliados tan fieles como Jordania.

Los ultraconservadores israelíes cuentan ahora con el gran apoyo de David Friedman, designado como embajador para el estado judío, un hombre conocido por sus posiciones ultra ortodoxas y favorables a la expansión de los asentamientos en tierras palestinas, además del yerno y asesor de Trump, Jared Kushner, igualmente un judío ortodoxo que podría ver favorablemente el traslado de la embajada.

trump-si-jared-kushnerDonald Trump y Jared Kushner

En cuanto a China, Trump no ha parado de condenar al país asiático tanto por lo que considera prácticas comerciales abusivas – a las que atribuye su gran superávit comercial con Estados Unidos -, como por la construcción de islas para extender sus aguas territoriales. Pero dadas las grandes inversiones de Pekín en Estados Unidos y el hecho de que China es uno de los mejores clientes de empresas como Boeing, es muy probable que Trump tenga que echarse atrás.

De mucha más consecuencia inmediata para la vida de los ciudadanos pueden ser sus propuestas de política interna, como eliminar la reforma del seguro médico conocida como “Obamacare” y tratar con mano dura a los inmigrantes ilegales, además de construir una gran muralla en la frontera mejicana para impedir que sigan entrando.

Aquí Trump lo tiene más difícil para echarse atrás, pues son  promesas electorales repetidas con machaconería, su efecto es rápidamente visible y la casi mitad del país que votó por él puede exigirle que las ponga en práctica.

Pero ambas cosas son problemáticas: el seguro médico tan solo se puede eliminar si se substituye por otro y la dificultad principal, que es un costo desbocado, no lleva trazas de solución. Al contrario, se agrava a medida que la población envejece. Hoy en día, el 50% de personas sin problemas graves de salud tan sólo consumen el 3% de los gastos médicos, frente al 97% para la otra mitad – y el porcentaje de quienes están afectados enfermedades importantes ha de aumentar a medida que la población envejece debido a la baja natalidad.

La natalidad podría subir gracias a los inmigrantes, pero precisamente es el grupo al que Trump no quiere. Y aquí se puede plantear la primera cuestión desgarradora en las próximas semanas: ¿cumplirá Trump sus promesas de deportar en masa a los indocumentados?

Estos se podrían dividir en tres grupos: delincuentes – a quienes todos están de acuerdo en expulsar –  inmigrantes sin delitos, y los que llegaron de niños al país, traídos por sus padres. Estos últimos se benefician de una orden ejecutiva de Obama que les permitió una legalización provisional con lo que han podido obtener documentación en regla y proseguir estudios superiores.

La angustia de estos jóvenes es que Trump podría usar los datos que ellos presentaron para legalizarse y utilizarlos para deportarlos a países que no conocen y cuya lengua en muchos casos no hablan. En cuanto a los adultos, muchos tienen hijos nacidos en Estados Unidos, ciudadanos norteamericanos que se verían abandonados si expulsan a sus padres.

La otra gran incógnita es la personalidad del futuro presidente, quien durante la campaña prometió dejar sus pataletas y bravuconadas para adquirir una conducta presidencial, pero en los dos meses largos transcurridos desde su elección ha seguido con sus salidas de tono y lo que parecen caprichos. El viernes veremos si aprovecha la gran ocasión que el marco del Capitolio le ofrece para comportarse con generosidad y moderación…y si es que capaz de mantenerse así en la rutina diaria. Aunque muchos temen que con Trump habrá de todo menos rutina.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

Banca câștigă întotdeauna /La banca siempre gana

27 martes Dic 2016

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

benzină, dólar, Donald Trump, EEUU, euro, Europa, gasolina, petróleo, petrol, SUA

Diana Negre  s-a născut la București

Vorbește multe limbi, ca și cum ar fi limbile ei materne: catalană, spaniolă, franceză…română…(printre altele)…și, desigur, engleza, deoarece, ca jurnalistă, s-a consacrat în  Statele Unite ale Americii, unde locuiește de mulți ani.

Este foarte bine cunoscută și în Cuba : vocea ei e foarte familiară în insulă  grație emisiunilor pe care le transmite postul de radio JOSE MARTI. (Echivalentul a ceea ce a fost Radio Europa Liberă).

Obișnuiește să vină în România pentru a ține conferințe pe teme de politică americană  și pentru a preda lecții de jurnalism.

Este un mare privilegiu să beneficiem de colaborarea Dianei Negre!

***

Scade dolarul sau urcă dolarul, America beneficiază oricum de avantaje !

 dolar

Banca câștigă întotdeauna Diana Negre

Piruetele piețelor de valori și de valută par a fi o contradicție : prima putere economică a lumii își alege un președinte respins de majoritatea aliaților săi și de țările dezvoltate – dar, moneda acestui gigant economic nu încetează să urce, și același lucru se întâmplă și cu bursele sale de valori.

Adevărul este că, de la 8 noiembrie încoace, când Donald Trump a câștigat  alegerile prezidențiale, indicele bursei americane a crescut cu 8,5%, iar, calculat la nivelul întregului an, cu 14%. Dolarul – mulți credeau că se va resimți în urma alegerii lui Trump – se situează acum la cel mai înalt nivel din ultimii 14 ani, și sunt semne că va depăși euro, moneda europeană, ceea ce nu s-a mai întâmplat din 2003.

Și mai presus de toate, economia americană merge foarte bine, pentru prima dată de la criza din 2007, ceea ce se datorează, în bună parte, optimismului care domnește în perspectiva schimbării politicii economice a Washingtonului.

Este suficient să aruncăm o privire asupra cifrelor șomajului, care se situează sub 5%,  și ale pieței imobiliare : prețurile locuințelor revândute au crescut cu 6,7% de la victoria lui Trump în alegeri, ceea ce uimește, deoarece dobânzile cresc. Ori, în mod normal, în asemenea condiții, piața imobiliară ar trebui să înregistreze reduceri.

Și dacă tot vorbim de contradicții, să menționăm și prețurile petrolului pe care SUA îl produce în cantități mari : nici scăderea din ultimii doi ani nu i-a falimentat pe întreprinzătorii din domeniul petrolului, și nici creșterea din ultimele săptămâni nu a frânat optimismul economic într-o țară unde nu te poți deplasa fără automobil nici măcar până la supermarket, ori consumatorul ar avea de suferit, dacă ar crește prețul benzinei.

Toate aceste contradicții ar putea avea o explicație, dacă ne-am imagina economia mondială ca pe un cazinou, în care dolarul și SUA ar fi banca unei rulete la care ar juca restul țărilor din lume.

Să vedem exemplul petrolului : în țările producătoare, căderea prețurilor cauzează probleme economce, așa cum s-a întâmplat în Arabia Saudită, dar, în SUA, aceste probleme se limitează doar la întreprinzătorii din domeniul petrolului și, până la urmă, sunt compensate cu avantaje pentru consumator. Când prețul petrolului urcă, suferă țările industrializate, dar, pentru americani totul e diferit.

Pe de o parte, cu toate că consumatorul scoate mai mult din buzunar, industria petrolului beneficiază de avantaje, crează locuri de muncă. Pe de altă parte, dolarul fiind moneda de referință, efectele se resimt mai puțin, deoarece, dacă dolarul urcă, așa cum se întâmplă în prezent, americanii plătesc mai puțin pentru a cumpăra monezile țărilor care importă.

Referitor la dolar, este ușor de înțeles că beneficiază de ușoara creștere a dobânzilor care se înregistrează de la alegeri încoace, în timp ce euro are dobânzi negative. Noua paritate îi afectează pe exportatorii americani, care, acum, sunt mai puțin competitivi, dar SUA este o țară care importă mult, și consumatorii săi – principalul motor al economiei americane – beneficiază de avantaje și stimulează optimismul și creșterea economică.

Au fost câteva încercări de a înlătura această hegemonie a dolarului. Chiar și imperiul sovietic a încercat să i se opună cu o piață unică, numită CAER – Consiliul de Ajutor Economic Reciproc – dar, capacitatea sa economică destul de redusă nu i-a permis să crească.  Același lucru s-ar putea spune despre China, țară care, cu toată ponderea ei în economia mondială, – cu PIB-ul său ocupă locul al doilea în lume -, nu este o putere financiară, deoarece venitul pe cap de locuitor este de opt ori mai mic decât  cel din SUA.

 Adevărul este că America nu are încă rivali economici. Singurul lucru pe care l-au obținut  unii sunt  niște victorii diplomatice care le permit să lanseze inițiative, cum a făcut  Rusia, pentru a ține departe Washingtonul de negocierile de pace în Siria, unde Iranul, Turcia, Damascul și Rusia sunt singurii care decid.

Este posibil ca Moscova să spere să obțină pacea în Orientul Mijlociu, pacea pe care nu au reușit să o impună Obama, Bush, Clinton, primul președinte Bush, Reagan, Nixon și ceilalți președinți de când există statul Israel. Dar, cu toate acestea, fără ponderea economică care susține bunăstarea și dincolo de frontierele țării, este greu să ne imaginăm că victoriile diplomatice rusești vor avea consecințe materiale importante, dacă țările respective nu pot conta pe Moscova pentru a crește economic și a-și îmbunătăți situația.

Între timp, dolarul tot urcă, mai ales pentru că se înregistrează o fugă a monedei euro, în special dinspre cercurile financiare europene, din cauza lipsei de perspective de creștere. Cei care au capitaluri importante caută terenuri fertile pentru ca acționarii să perceapă dividende și pentru ca investițiile lor să crească.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 ***

Diana Negre es una periodista que nació en Bucarest, Rumanía. Habla muchos idomas, como si fueran… sus lenguas maternas: catalán, español, francés…rumano…(entre otros)…y, por supuesto, inglés, porque, como periodista, se consagró en EEUU, donde vive desde hace muchos años.

Es famosa también en Cuba : su voz ha llegado a ser muy familiar en la isla, a través de los programas emitidos por la emisora de radio JOSÉ MARTÍ.

Acude a Rumanía, a menudo, para dar conferencias sobre temas  de política norteamericana y para impartir clases de periodismo.

¡Es un gran privilegio contar con su colaboración!

***

¡Baja el dólar o sube el dólar, poco importa… en cualquier condición, EEUU se beneficia!

 euro

La banca siempre gana Diana Negre

Las piruetas de los mercados de valores y de divisas parecen una contradiccion: la primera potencia económica escoge un presidente rechazado por la mayoría de sus aliados y países desarrollados – pero la divisa de ese gigante económico no para de subir como la espuma y lo mismo ocurre con sus bolsas de valores

Lo cierto es que, desde que el 8 de noviembre, cuando Donald Trump ganó las elecciones presidenciales, el índice bursátil norteamericano ha crecido en un 8.5%, lo que lo sitúa para el total del año en un 14%. El dólar, que muchos creían se iba a resentir de la elección de Trump , está ahora al nivel más alto de los últimos 14 años y lleva trazas de superar el valor del euro, algo que no ocurría desde el 2003

Encima de todo esto, la economía norteamericana va viento en popa, por primera vez desde la crisis del 2007, lo que se debe en buena parte al optimismo ante los efectos del cambio de orientación en la política económica de Washington.

Basta con ver las cifras de desempleo, que no llega al 5% y del mercado inmobiliaro: los precios de inmuebles en reventa han subido nada menos que el 6.7%, desde la victoria de Trump, lo que sorprende tanto más, cuanto que los tipos de interés están en alza – algo que normalmente deprime el mercado inmobiliario

Puestos a contradicciones,  tenemos también los precios del petróleo, que EEUU tiene y produce en grandes cantidades: ni la bajada de los últimos dos años ha acabado con los empresarios petroleros, ni la subida de las últimas semanas frenan el optimismo económico, en un país donde no se puede ir sin coche ni al supermercado -y uno debe imaginar que el consumidor habría de sufrir si le suben la gasolina.

Todas estas contradicciones pueden tener una cierta explicación si vemos la economía internacional como un casino en que el dólar y Estados Unidos son la banca de una ruleta en que juega  el resto del mundo.

Veamos el ejemplo del petróleo: en los países productores, la caída de precios genera problemas económicos, como ha ocurrido en Arabia Saudita, pero, en EEUU, estos problemas se limitan a los empresarios petroleros y quedan compensados con las ventajas para el consumidor. Cuando el petróleo sube, los países industriales sufren, pero, los norteamericanos lo viven de otra manera.

Por un lado, si bien el consumidor se ha de rascar más el bolsillo, la industria petrolera se beneficia y crea puestos de trabajo. Por otro lado, al ser el dólar la divisa de referencia, aquí se nota mucho menos, porque si su divisa sube, como ahora, los norteamericanos pagan menos para comprar la divisa de los países de los que importan.

En cuanto al dólar, es fácil comprender que se beneficia de la ligera subida de los tipos de interés registrada desde las elecciones, mientras que el euro tiene intereses negativos. La nueva paridad perjudica a los exportadores norteamericanos que son ahora menos competitivos, pero, éste es un  país que importa, y sus consumidores, – el primer motor de la economía norteamericana – se benefician y fomentan el optimismo y, con ello, el crecimiento.

Ha habido intentos de desbancar esta hegemonía del dinero. Ya el imperio soviético trató de oponérsele con un mercado único – el COMECON – pero, su escasa capacidad económica no le permitió crecer. Lo mismo puede decirse de China que, a pesar de su peso total en la economía, pues tiene el segundo PNB del planeta, no es una potencia financiera, porque su renta per cápita es la octava parte de la norteamericana.

En realidad,  EEUU  todavía no tiene rivales económicos. Lo único que algunos han conseguido son victorias diplomáticas que les permiten lanzar inicitivas como la de Rusia, para mantener a Washington al margen de las negociaciones para la paz en Siria, donde Irán, Turquía, Damasco y Rusia son los únicos que deciden.

Moscú tal vez espere conseguir la paz en el Oriente Próximo que no han podido   imponer Obama, Bush, Clinton, el primer presidente Bush, Reagan, Nixon y  todos los presidentes desde la existencia de Israel.  Pero, aunque fuera así, sin peso económico para afectar la vida y el bienestar más allá de sus fronteras, es difícil imaginar que las victorias diplomáticas rusas tengan grandes consecuencias materiales, si los países con los que trata no pueden contar con Moscú para crecer y mejorar su situación.

Entre tanto, el dólar sigue en auge, especialmente porque hay una auténtica fuga del euro,  principalmente desde los círculos financieros europeos, dada las escasas perspectivas europeas de crecimiento. Quienes manejan grandes capitales buscan terrenos fértiles para que sus accionistas cobren dividendos y para que sus inversiones puedan crecer.

***

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

Totul îi merge foarte bine lui Trump/Viento de popa para Trump

04 domingo Dic 2016

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Carrier, EEUU, SUA, Trump

Diana Negre  s-a născut la București

Vorbește multe limbi, ca și cum ar fi limbile ei materne: catalană, spaniolă, franceză…română…(printre altele)…și, desigur, engleza, deoarece, ca jurnalistă, s-a consacrat în  Statele Unite ale Americii, unde locuiește de mulți ani.

Este foarte bine cunoscută și în Cuba : vocea ei e foarte familiară în insulă  grație emisiunilor pe care le transmite postul de radio JOSE MARTI. (Echivalentul a ceea ce a fost Radio Europa Liberă).

Obișnuiește să vină în România pentru a ține conferințe pe teme de politică americană  și pentru a preda lecții de jurnalism.

Este un mare privilegiu să beneficiem de colaborarea Dianei Negre!

Donald Trump, încă înante de a-și prelua funcția, a prins niște curenți ascensionali și urcă vertiginos ca un vultur…

Are mult noroc!

Prinde altitudine, pentru moment…

trump-1

Totul îi merge foarte bine lui Trump                  Washington,     Diana Negre

Mai rămân șapte săptămâni până când Donald Trump va prelua funcția de președinte și deja a reușit să-și îndeplinească câteva din promisiunile făcute : se pare că e un om care are foarte mult noroc, un noroc chior.

Are norocul ca datele economice să fie cele mai bune din ultimii opt ani, ca piața petrolului să fie din nou rentabilă pentru producătorii americani, bursele să urce vertiginos în luna noiembrie, somajul să scadă din nou, iar Partidul Democrat să treacă printr-una din cele mai rele crize din ultima vreme.

Doar creșterile de pe piața de valori se datorează întrucâtva meritului său – că a fost ales președinte – deoarece domnește un oarecare optimism: măsurile pe care le va lua vor fi bune pentru economie, sau cel puțin pentru investiții.

Dar, creșterea din ultimul trimestru, cea mai mare de la criză încoace, de 3%, creșterea de pe piața imobiliară până la nivelul anului 2006, faptul că OPEC a hotărât să oprească la un anumit nivel producția pentru a statornici prețul petrolului  sau  faptul că șomajul este de doar 4,6%, toate acestea nu au vreo legătură cu alegerea sa sau cu promisiunile sale electorale, însă îi vor folosi foarte mult, când se va instala la Casa Albă.

Până atunci, cu toate criticile inițiale ale mijloacelor de informare în masă, care nu s-au resemnat cu victoria sa electorală, Trump progresează în formarea echipei sale chiar mai mult decât au făcut-o, la timpul lor, ultimii doi predecesori ai săi. Dar, mai ales, a început să facă deja demersuri pentru a îndeplini, de pe acum, o promisiune electorală deosebită, aceea de a împiedica întreprinderile americane să plece cu taraf cu tot, adică, fabrici cu locuri de muncă la pachet, spre alte meleaguri.

Săptămâna trecută, a reușit ca o întreprindere de aparate de aer condiționat Carrier din Statul Indiana să nu se mai mute în  Mexic, aceasta însemnând că aproximativ o mie de muncitori își vor păstra locurile de muncă. Trump chiar s-a referit la Carrier în campania sa electorală, când a dat asigurări, în repetate rânduri, că dacă va fi președinte, va opri mutarea fabricii.

A făcut-o înainte de a-și prelua funcția de președinte, dar, nu așa cum a anunțat în campania electorală, când a promis că le va pune niște taxe vamale prohibitive  în momentul în care vor încerca să-și aducă produsele în SUA. Pe măsură ce se cunosc tot mai multe detalii, se pare că s-a folosit de abilitățile sale de întreprinzător-negociator, combinând ademeniri fiscale cu unele amenințări la adresa întreprinderii principale a grupului Carrier, care derulează, în principal, contracte cu guvernul federal.

trump-carrier-1

A anunțat acest lucru tocmai înaintea voaiajului său triumfal în  Statele Ohio și Indiana – în acesta din urmă încă este guvernator viitorul său  vicepreședinte, Mike Pence -, pentru a mulțumi cetățenilor din aceste state care l-au votat pe el … și pentru a savura ovațiile muncitorilor care își vor păstra locurile de muncă.

În felul acesta a devenit și mai evident contrastul dintre entuziasmul claselor populare pentru viitorul președinte și   disprețul și continua respingere a „sistemului”, atât din partea simpatizanților Partidului Democrat – cu majoritatea mijloacelor de informare în masă – cât și a oamenilor politici ai unei opoziții tot mai disperate în fața panoramei care li se deschide pentru următoarele luni.

Democrații nu numai că au pierdut guverne și congrese statale, dar și Congresul federal, unde republicanii controlează acum ambele Camere. Singura victorie democrată a obținut-o candidata la președinție, Hillary Clinton, care a cules două milioane de voturi mai mult decât Trump, cu toate că nu i-au folosit la nimic, deoarece sistemul electoral american nu se conduce după votul popular simplu de la urnă, ci după sistemul federal, în care cântăresc decisiv voturile electorale.

Pentru a putea guverna, orice președinte are nevoie de sprijinul Congresului sau, cel puțin, de o opoziție mai puțin fermă a acestuia. Și tocmai cu această situație se va înfrunta Trump: dacă în Senat au un avantaj minim republicanii, normele  aplicate de democrați în legislatura anterioară au înlăturat sistemul care limita capacitatea de acțiune a partidului majoritar – fiind nevoie, pentru orice, o majoritate de plus 60 de voturi.

Acum nu mai e nevoie decât de un singur vot în plus.

Acest lucru este foarte important, deoarece multe posturi din ministere, ambasade precum și unii înalți funcționari urmează să fie aprobați de Senat, care poate bloca orice numire. Dar, dacă partidul majoritar este cel al președintelui, în mod normal vor fi acceptate propunerile sale. În legislatura anterioară, săturați de opoziția republicană la inițiativele lui Obama, Senatul controlat de democrați a eliminat cerința ca să existe o majoritate de plus  60 de voturi, iar acum vor trebui să suporte consecințele foarte neplăcute ale acțiunii lor.

Situația îi este favorabilă lui Trump și în Camera Reprezentanților, unde democrații tocmai au reales-o ca lider al lor pe Nancy Pelosi, care, la cei 76 de ani ai săi și după opt ani în această poziție, cu greu va putea reprezenta schimbarea de care se pare că e mare nevoie în momentul de față.

Așa că, cel mai mare pericol pentru Trump este că nu va putea avea nicio scuză când promisiunile sale se vor izbi de realitatea existentă și nu se vor putea îndeplini. Riscurile sunt evidente: șomajul, de exemplu, s-a redus cel mai mult din 2007 încoace, dar, nu pentru că s-ar fi creat 178.000 de locuri de muncă în luna noiembrie, ci pentru că, luna trecută, s-au pensionat 200.000 de persoane.

Deocamdată, viitorul președinte își trăiește luna de miere… cu riscul ca aceasta să se termine cu o mare deziluzie. Dar, la fel de bine ar putea avea noroc și să prindă un val favorabil și să devină un cârmaci într-o etapa de avânt, ca cea în care a fost președinte Ronald Reagan, în anii 80. În definitiv, economia evoluează în cicluri și este posibil ca acum să urmeze perioada vacilor grase.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

diana-molineaux

 ***

Diana Negre es una periodista que nació en Bucarest, Rumanía. Habla muchos idomas, como si fueran… sus lenguas maternas: catalán, español, francés…rumano…(entre otros)…y, por supuesto, inglés, porque, como periodista, se consagró en EEUU, donde vive desde hace muchos años.

Es famosa también en Cuba : su voz ha llegado a ser muy familiar en la isla, a través de los programas emitidos por la emisora de radio JOSÉ MARTÍ.

Acude a Rumanía, a menudo, para dar conferencias sobre temas  de política norteamericana y para impartir clases de periodismo.

¡Es un gran privilegio contar con su colaboración!

Donald Trump, ya antes de asumir el cargo, aprovecha unas corrientes de aire ascendentes y sube vertiginosamente como un águila…

¡Tiene mucha suerte!

De momento, gana en altitud…

trump-2

Viento de popa para Trump  Washington,           Diana Negre

Faltan casi siete semanas para que Donald Trump se convierta en presidente, pero ha conseguido ya aplicar algunas de sus promesas y parece disfrutar de la característica que tanto buscaba Napoleón en sus oficiales: la de ser un hombre con suerte.

Porque tiene la suerte de que los datos económicos sean los mejores de los últimos ocho años, que el mercado del petróleo esté devolviendo la rentabilidad a los productores norteamericanos, que las bolsas hayan subido como la espuma en noviembre, que el paro haya bajado nuevamente o que el Partido Demócrata se halle en una de sus peores crisis de los tiempos recientes.

Tan sólo las subidas de los mercados de valores tienen algo que ver con el mérito – con su elección -, pues reina el optimismo de creer que sus medidas serán buenas para la economía, o al menos para los inversores. Pero el crecimiento del último trimestre, el más alto desde la crisis con un 3% anualizado, o la subida del mercado inmobiliario a los niveles del 2006, o que la OPEP haya decidido cortar la producción y así apuntalar el precio del petróleo, o que el paro se sitúe en tan solo el 4.6%, no son producto de su elección, ni de sus promesas electorales, pero le han de beneficiar igualmente en cuanto se instale en la Casa Blanca.

Entre tanto, a pesar de las críticas iniciales de los medios informativos que no se han resignado a su victoria electoral, Trump va avanzando en la formación de su Gabinete en lo que va más adelantado que sus dos predecesores inmediatos. Pero, sobre todo, ha empezado ya sus gestiones antes de hora para cumplir con una promesa electoral muy específica, que es la de impedir que las empresas norteamericanas se vayan con su música – es decir, sus fábricas y puestos de trabajo – a otra parte.

Esta semana logró que la empresa de aparatos de aire acondicionado “Carrier” renunciara a trasladar a México una factoría del Estado de Indiana, lo que representa que unos mil obreros podrán mantener sus puestos de trabajo.  Concretamente, Trump se había referido a “Carrier” durante la campaña electoral, cuando aseguró repetidamente que si él fuera presidente impediría el traslado de la fábrica.

Lo ha hecho antes de convertirse en presidente, pero no de la manera anunciada en su campaña electoral, cuando prometió cargarles unos aranceles prohibitivos para traer su mercancía a Estados Unidos. A medida que se conocen más detalles, parece que aplicó su habilidad empresarial negociadora con atractivos fiscales y con algunas amenazas a la empresa principal del grupo “Carrier”, que vive principalmente de contratos con el gobierno federal.

trump-negociator

Esto lo anunció antes de emprender un viaje triunfal a los estados de Ohio y de Indiana, del que todavía es gobernador su futuro vicepresidente, Mike Pence, para agradecer el voto de sus ciudadanos en las elecciones presidenciales… y para disfrutar de los vítores con que lo recibieron los obreros que mantienen sus empleos.

Es algo que hizo todavía más evidente el contraste entre el entusiasmo de las clases populares por su futuro presidente y el desdén y rechazo continuado del “sistema”, tanto por parte de los simpatizantes del Partido Demócrata entre los que se encuentra la mayoría de los medios informativos, así como los políticos de una oposición cada vez más desesperada ante el panorama que le espera en los próximos meses.

Porque los demócratas no solo han perdido en los gobiernos y congresos estatales, sino también en el Congreso federal, donde los republicanos controlan ahora las dos Cámaras. En realidad, la única victoria demócrata se la llevó la aspirante a presidente, Hillary Clinton, quien recogió dos millones de votos más que Trump, aunque de poco le sirvieron porque el sistema electoral no se rige por voto popular simple sino por un sistema federal que cuenta votos electorales.

Para gobernar de forma efectiva, cualquier presidente necesita el apoyo del Congreso o, por lo menos, que no le puedan oponer una resistencia firme.  Es precisamente lo que va a encontrar Trump, pues si bien el Senado tiene una ventaja republicana mínima, las normas aplicadas por los demócratas en la legislatura anterior eliminaron el sistema que limitaba la capacidad de acción del partido mayoritario -y exigía para casi todo una mayoría de 60 votos.

Ahora basta con un voto de ventaja.

Eso es importante porque muchos de los cargos ministeriales,  embajadas y algunos altos funcionarios, han de ser aprobados por el Senado que puede bloquear cualquier nombramiento.  Pero si el partido mayoritario es el del presidente, es de esperar que apoyarán sus propuestas. En la legislatura anterior, cansados de la resistencia republicana a las iniciativas de Obama, el Senado controlado por los demócratas eliminó la exigencia de una mayoría de 60 votos… y ahora que están en minoría, tendrán de vivir con unas consecuencias muy desagradables.

La situación le favorece a Trump también en la Cámara, donde los demócratas acaban de reelegir como líder a Nancy Pelosi quien, a sus 76 años y después de ocho años en el mismo cargo, difícilmente puede representar el cambio que parece ser la norma del momento.

Así, el mayor peligro para Trump es que no va a tener excusas cuando las promesas se enfrenten a la realidad y no puedan cumplirse.  Los riesgos son evidentes: el paro, por ejemplo, ha llegado al nivel más bajo desde el 2007, pero no porque se hayan creado 178.000 empleos en noviembre, sino porque 200.000 personas se retiraron el mes pasado de la vida laboral.

De momento, el futuro presidente está viviendo una luna de miel… con el riesgo de que acabe en un violento desencanto. Pero también podría tener suerte y montarse en la cresta de una ola favorable que le permita convertirse en el timonel de una etapa de crecimiento como la que presidió Ronald Reagan en los años 80. A fin de cuentas, la economía se mueve en ciclos y es posible que entremos ahora en una etapa de vacas gordas.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

Todo al revés

13 domingo Nov 2016

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

EEUU, Trump

Diana Negre es una periodista que nació en Bucarest, Rumanía. Habla muchos idomas, como si fueran… sus lenguas maternas: catalán, español, francés…rumano…(entre otros)…y, por supuesto, inglés, porque, como periodista, se consagró en EEUU, donde vive desde hace muchos años.

Es famosa también en Cuba : su voz ha llegado a ser muy familiar en la isla, a través de los programas emitidos por la emisora de radio JOSÉ MARTÍ.

Acude a Rumanía, a menudo, para dar conferencias sobre temas  de política norteamericana y para impartir clases de periodismo.

¡Es un gran privilegio contar con su colaboración!

Las elites empiezan a cantar y bailar LA RONDA DE LA CONCORDIA…

La calle, en cambio,  protesta contra el ganador no tanto para cuestionar su victoria, sino sobre todo para  determinarle a razonar y actuar con …razón.

 

Todo al revés         Washington,               Diana Negre

trump-obama-2

Desde que se abrieron los colegios electorales este pasado martes, parece que la vida y la política norteamericana se han vuelto del revés: los resultados fueron contrarios a las encuestas, las bolsas de valores han girado en redondo, la situación en los partidos se ha trastocado y las reformas aplicadas por el presidente Obama van camino de desaparecer.

Mientras los medios informativos analizan y tratan de explicar el despiste que llevaban, ha quedado claro que la unidad que faltaba antes de los comicios y a la que apelaron vencedores y vencidos lleva pocas trazas de aparecer, por mucho que tanto el presidente que sale, como el que viene, así como la derrotada Hillary Clinton, hayan apelado a superar las diferencias partidistas y trabajar para el único fin que tiene sentido, es decir, mejorar las perspectivas y las condiciones de vida del país.

Esta desunión y las perspectivas de que continúe quedó clara ya al día siguiente del voto, cuando las manifestaciones se extendieron por todo el país, donde la América que perdió no se resigna a renunciar a los avances de los últimos años y que creía garantizados.  Es la América urbana donde se concentran los votos progresistas y el apoyo demócrata la que se lanzó a las calles de Nueva York, Philadelphia, Chicago, Los Ángeles y de otras ciudades, para protestar contra Trump y decir en sus pancartas “no es nuestro presidente”.

Naturalmente lo será a partir de enero y los que le votaron, en un brote extraordinario de participación rural y de pequeñas ciudades, ni dejarán de recordarlos a los del otro bando, ni de pedir y hasta exigir un rápido cumplimiento de las promesas electorales de Trump.

Los alemanes tienen un dicho de que “nunca se miente tanto como antes de una elección, durante una guerra y después de volver de pesca” y las promesas de Trump seguramente les darán la razón…si no fuera porque ha vociferado tanto.  Los votantes que antes se abstenían y ahora votaron, los que cambiaron de partido, los que resistieron las críticas contra Trump de las filas republicanas, están pendientes de estas reformas y las exigen con urgencia.

Entre lo que podemos imaginar como prioridades inmediatas es ir al revés en la política ambiental, tan criticada por muchos sectores en el país a pesar de que los medios informativos no recogen habitualmente más que una posición. Esto ha de llevar al fomento de la explotación energética con el fracking o el carbón, o la construcción de oleoductos, todos ellos anatema para la Casa Blanca de Obama – a pesar de que celebra la bajada de precios del crudo generada por la gran producción norteamericana. También es probable que ponga interés en los acuerdos de libre comercio, especialmente el TLC (Tratado de Libre Comercio) de Norteamérica, aunque ahí no habrá cambios inmediatos porque no los puede anular por decreto, sino a base de renegociar.

En la misma lista pueden estar la reforma fiscal y la sanitaria, cambios en los que tampoco puede actuar sólo, sino conjuntamente con el Congreso, donde tiene la excepcional suerte de tener las dos Cámaras de su parte.  Aun así, es un proceso lento y en que podrá demostrar su voluntad de cumplir las promesas, aunque difícilmente podría ofrecer resultados rápidos.

En cambio, la tan cacareada muralla con México cuesta de imaginar – y mucho menos, elevada rápidamente – y otro tanto ocurre con la expulsión de los indocumentados.  Ahí es probable que se dé prisa en perseguir y deportar a los que son delincuentes, pero ya indicó en un discurso reciente que la situación de los inmigrantes que trabajan honradamente es harina de otro costal.

Entre tanto, también las bolsas de valores confunden a los expertos tanto como los resultados electorales: los “futuros” de Wall Street, que habían perdido 800 puntos en la noche del martes, no sólo se recuperaron este miércoles, sino que ayer, jueves, superaron los máximos jamás registrados. Ocurre porque las empresas farmacéuticas, financieras y energéticas esperan una bonanza de la legislación que Trump pueda impulsar y todavía esperan más del “ambiente” favorable a las empresas que prevén en esta nueva etapa.

Otro panorama al revés es el de los partidos políticos: hasta el martes se hablaba de la guerra civil que se preparaba en el Partido Republicano a causa de los destrozos causados por Trump. Ahora, esta guerra ha empezado ya en el Partido Demócrata, que trata de explicarse cómo puede haber perdido una elección precisamente por los votos de las clases menos favorecidas a quienes pretende ayudar.

Esto no significa que los republicanos no tengan problemas de identidad entre los populistas y los tradicionales, pero ahora quedan atrás ante las esperanzas generadas y la tarea que se avecina.  Y el tiempo apremia: la mayoría en el Senado es mínima y lo habitual es que el partido del presidente pierda presencia en las elecciones legislativas, que serán dentro de dos años. Cuanto de conflictivo hayan de hacer, lo han de hacer ahora, tanto para garantizar que sus proyectos no se disuelven en las luchas políticas, como para tener la posibilidad de que los votantes renueven la confianza en ellos en el 2018.

Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

 diana-molineaux

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

Paradoxuri ale democrației/Paradojas de la democracia

07 viernes Oct 2016

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

alegeri, democracia, democrație, EEUU, proceso electoral norteamericano, SUA

Diana Negre  s-a născut la București

Vorbește multe limbi, ca și cum ar fi limbile ei materne: catalană, spaniolă, franceză…română…(printre altele)…și, desigur, engleza, deoarece, ca jurnalistă, s-a consacrat în  Statele Unite ale Americii, unde locuiește de mulți ani.

Este foarte bine cunoscută și în Cuba : vocea ei e foarte familiară în insulă  grație emisiunilor pe care le transmite postul de radio JOSE MARTI. (Echivalentul a ceea ce a fost Radio Europa Liberă).

Obișnuiește să vină în România pentru a ține conferințe pe teme de politică americană  și pentru a preda lecții de jurnalism.

Este un mare privilegiu să beneficiem de colaborarea Dianei Negre!

Valori ale democrației, transparență, și nu prea !

Paradoxuri ale democrației

Washington,  Diana Negre

clinton-trump

Majoritatea cetățenilor din țările democratice sunt mândri de sistemul lor, care prevede – și aceasta este una dintre caracteristicile lui – ținerea  de alegeri, iar, ca intermediar între populație și conducători sau cei care aspiră să devină conducători, există o întreagă rețea de mijloace de informare în masă, garantate de Constituție.

Aceste moderne democrații parlamentare funcționează de mai bine de două secole și, cu toate că cetățenii lor se declară a fi adepți convinși ai unui sistem care le garantează  sufragiul universal, se pare că unele dintre fundamentele lui se fisurează, cel puțin așa se întâmplă în SUA, care se erijează în campionul mondial al libertăților și principiilor democratice.

Două elemente i-ar putea preocupa pe cei care sunt îngrijorați în legătură cu viitorul  acestei  democrații.

Mai întâi, oamenii politici nu prea se mai bucură de aprecierea americanului de rând, oricât de mult ar rămâne aceștia în funcția în care i-au urcat tocmai voturile alegătorilor.

Al doilea element, este respingerea din ce în ce mai mare pe care o arată, față de mijloacele de informare în masă, atât oamenii politici, cât și cititorii, radioascultătorii și telespectatorii.

Primul element, desconsiderarea populară față de oamenii politici este vizibil în procesul electoral din SUA:  republicanii le-au întors spatele tuturor candidaților care au venit cu un bun pedigree politic, deoarece li s-au părut  prea aproape de „sistem”, asftel încât, au preferat un magnat financiar ca Donald Trump, care i-a atras, cu toate că aparține elitelor economice, prin faptul că este un iconoclast care îndăznește să insulte și să spargă tipare.

În cealaltă tabără, democrații tare l-au iubit pe senatorul  Bernie Sanders, care s-a definit, din prima zi, ca socialist – ceea ce era o anatema în această țară – și au ales-o doar cu o mică marjă pe fosta prima doamnă,  Hillary Clinton, care, cu toată traiectoria ei profesională și experiența ei politică, are doar patru puncte de avantaj, după cum arată sondajele,  față de Trump.

Ceea ce o dezavantajează cel mai mult pe Hillary Clinton este faptul că tocmai experiența ei politică  o face să fie percepută ca parte a „sistemului” care, după câte se pare, trebuie să fie distrus oricum… cu toate că nu e clar cu ce va fi înlocuit.

În acest context se încadrează ciudata atitudine față de funcționarii publici, cum ar fi judecătorii, mult mai acceptați decât oamenii politici  „deoarece nu au ajuns în funcții în urma unor alegeri ”.  Această deosebire are sens în țările europene, unde profesioniștii din anumite domenii dau concursuri pentru a ocupa un post sau o funcție, dar, este de neînțeles în SUA, unde, judecătorii  ori sunt desemnați în urma unui vot, ori sunt aleși pe sprânceană… de năpăstuiții de politicieni, la fel cum sunt numiți de către Președinte magistrații Tribunalului Suprem. Puțini sunt funcționarii – este cazul diplomaților – care ajung în posturile lor prin concurs, dar, aceștia poartă stigmatul că se bucură de privilegii care nu sunt pentru oricine.

În legătură cu cea de a doua tendință, care se referă la mijloacele de informare în masă, și care se manifesta de câtăva vreme, tebuie să semnalăm că la ea își aduc contrubuția atât republicanii, cât și democrații. S-ar putea crede că antipatia față de presă ar fi o chestiune republicană, deoarece majoritatea jurnaliștilor americani au simpatii progresiste și tind să-i favorizeze pe politicienii și programele democraților. Este adevărat că primul președinte care a arătat mai puțină simpatie pentru presă a fost republicanul George W. Bush, dar, această  atitudine a menținut-o și succesorul său democrat, Barack Obama, și se pare că se va accentua și mai mult  la cei doi candidați actuali la președinție.

În cazul lui Bush, acțiunea lui cea mai vizibilă a fost suprimarea privilegiului, atât de apreciat de corpul de presă de la Casa Albă, de a putea asista, în parcul locuinței prezidențiale, la festivitățile anuale de 4 iulie – sărbătoarea  națională a americanilor – și aceasta, cu toate că a înnăsprit acordarea de acreditări pentru jurnaliști.  În legătură cu Barack Obama, cu toată simpatia enormă pe care i-o arătau jurnaliștii, distanțarea s-a produs pur și simplu prin faptul că președintele i-a dat la o parte, pentru a se adresa direct publicului.  Grație Internet-ului, încă din timpul campaniei din 2008, Obama s-a străduit să ocolească funcția  mijlocitoare a ziarelor și a televiziunilor, pentru a-și trimite mesajul direct, fără intermediari.

Când s-a instalat la Casa Albă, a aplicat alte reguli de joc, pentru a reduce cât mai mult supărătoarea intervenție a jurnaliștilor cu tot felul de întrebări. S-a văzut aceasta de la primele sale conferințe de presă:  Obama are tot timpul în față o hartă, un plan cu locul unde se află în sală  jurnaliștii, cu numele lor și a mijloacelor de informare pe care aceștia le reprezintă, asfel încât, dă voie să pună întrebări numai cui vrea el. Iar, pentru a salva aparențele,  mai cheamă și foarte puțini reporteri ai opoziției.

Dacă jurnaliștii și-au pus niște speranțe în posibilul sucesor al lui Obama, acestea s-au năruit de mult: Hillary Clinton catadicsește foarte rar să  țină conferințe de presă și își alege numai situații favorabile, cu moderatori selecționați în prealabil. Trump, nici măcar nu trimite acreditări pentru reporterii care nu-i sunt favorabili, și chiar și așa, nu-i  lasă pe ziariști să se amestece cu publicul, ci îi ține ca în cușcă, într-un loc de unde nu pot interveni, dacă nu le dă voie el.

Și, care este rezultatul? Ultimul sondaj de opinie arată că, cu toată campania mijloacelor de informare împotriva lui Trump,  lumea vrea să știe mai degrabă ce conțineau e-mail-urile  lui Hillary Clinton, pe care le-a șters, decât ce impozite a plătit sau nu  Donald Trump, care, conform afirmațiilor ziarului  New York Times,  este posibil să nu fi plătit niciun fel de impozit, timp de 18 ani.

În loc să stârnească indignare că o persoană se mândrește că este foarte bogată și nu a plătit impozite într-o țară care are o mare datorie publică, sondajele arată că există o majoritate care s-a lăsat convinsă de argumentele acestui candidat, conform cărora, ar fi dreptul său să profite de avantajele oferite de sistemul fiscal, deoarece, ca om de afaceri, datoria lui este să facă bani, cât mai mulți bani.

Cu toate că observatorilor europeni li s-ar părea incredibil, tocmai acest mod  de a trata cu publicul  îl situează pe Trump  la numai  2-4 puncte în urma lui Hillary Clinton.  Acum, când  a mai rămas o lună până  la alegeri, ambii  candidați au sprijinul a 77% din membrii partidelor lor, dar, pe Hillary Clinton o favorizează 12% dintre republicani, în timp ce pe Trump îl urmează 15% dintre democrați, și, în plus, printre ne-afiliații  la niciun partid,  40% îl vor pe Trump, iar numai 28% , pe Clinton.

Fosta prima doamnă  se bucură de simpatia tinerilor, însă, până acum, participarea lor la alegeri a fost mai scăzută decât cea a vârstnicilor, care îl favorizează pe Trump.  Așa stau lucrurile… și totuși, aceste alegeri nu au nimic din ceea ce se întâmplă de obicei.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

diana-molineaux

***

Diana Negre es una periodista que nació en Bucarest, Rumanía. Habla muchos idomas, como si fueran… sus lenguas maternas: catalán, español, francés…rumano…(entre otros)…y, por supuesto, inglés, porque, como periodista, se consagró en EEUU, donde vive desde hace muchos años.

Es famosa también en Cuba : su voz ha llegado a ser muy familiar en la isla, a través de los programas emitidos por la emisora de radio JOSÉ MARTÍ.

Acude a Rumanía, a menudo, para dar conferencias sobre temas  de política norteamericana y para impartir clases de periodismo.

¡Es un gran privilegio contar con su colaboración!

¡Valores de la democracia y transparencia…que no son tanto!

Paradojas de la democracia

obama-bush

Washington,  Diana Negre

La mayoría de los residentes en países democráticos se siente orgullosa de su sistema que tiene, como una de sus características, la celebración de elecciones y, como intermediario entre el pueblo y sus líderes o aspirantes a serlo, una red de medios informativos para los que se han establecido garantías constitucionales.

Estas modernas democracias parlamentarias llevan funcionando poco más de un par de siglos y, aunque sus ciudadanos se declaran fuertes partidarios de un sistema que les garantiza el sufragio universal, parece que algunos de sus soportes se van resquebrajando, al menos en Estados Unidos, el país que se auto erige en el campeón de las libertades y principios democráticos en el mundo entero.

Dos elementos podrían preocupar a quienes se inquietan por el futuro de esta democracia. Uno es el creciente desprecio del público para con  sus propias figuras políticas, por mucho que estén en sus cargos porque allí los ha puesto, con sus votos, este mismo público. Otro es el creciente rechazo hacia los medios informativos, tanto por parte de los políticos como de los lectores, radioescuchas o televidentes.

La primera tendencia, el rechazo popular de los políticos, es evidente en el proceso electoral norteamericano: los republicanos dieron la espalda a cuanto candidato llegaba con un buen pedigree político porque les parecía demasiado próximo al “sistema” y prefirieron a un magnate financiero como Donald Trump, cuyo principal atractivo es que, a pesar de pertenecer a las élites económicas, es un iconoclasta que se atreve a insultar y a romper moldes.

En el otro bando, los demócratas dieron grandes muestras de amor por el senador Bernie Sanders quien se identificó desde el primer día como socialista – algo que siempre ha sido anatema en este país – y tan solo eligieron por márgenes no muy grandes a la ex primera dama Hillary Clinton quien, a pesar de su brillante trayectoria profesional y su experiencia política apenas le lleva cuatro puntos de ventaja a Trump en las encuestas.

Y precisamente lo que más daño parece hacerle a Clinton es que su experiencia pública la convierte en parte del “sistema” al que, según parece, hay que destrozar como sea…aunque no está claro lo que nadie quiere poner en su lugar.

En este mismo contexto encaja la sorprendente actitud ante funcionarios como jueces, mucho más aceptables que los políticos “porque no han llegado a su cargo gracias a unas elecciones”.  Esta diferencia puede tener sentido en países como España o Francia, donde los profesionales de ciertas carreras se someten a un sistema de oposiciones, pero es incomprensible en EEUU donde los jueces o se someten a votación o son elegidos a dedo…por los denostados políticos, como ocurre con los magistrados del Supremo nombrados por el presidente. Hay escasos funcionarios, como los diplomáticos, que llegan a su cargo por oposición, pero estos llevan el sambenito de disfrutar de privilegios que no están al alcance de los demás mortales.

En cuanto a la segunda tendencia que afecta a los medios informativos, lleva ya tiempo manifestándose y en ella participan tanto republicanos como demócratas.  Algunos podrían creer que la antipatía a la prensa es una cuestión republicana, pues la mayoría de los periodistas norteamericanos tienen simpatías progresistas y tienden a favorecer a los políticos y los programas demócratas. Y es cierto que el primer presidente en mostrar poca simpatía por la prensa fue el republicano George W. Bush, pero este tenor se mantuvo con su sucesor demócrata Barack Obama y parece ir en aumento con los dos aspirantes a sucederle.

En el caso de Bush, su más visible acción fue eliminar el privilegio tan preciado por el cuerpo de prensa de la Casa Blanca de poder asistir desde el jardín de la residencia presidencial a las celebraciones anuales del 4 de julio, aunque también endureció el sistema de concederles acreditaciones.

Con Barack Obama, a pesar de la adoración que los periodistas le profesaban, el distanciamiento constó simplemente en dejarlos de lado para dirigirse directamente a la población. Gracias al internet,  ya durante la campaña electoral de 2008 Obama trató de obviar la función mediadora de diarios y televisiones para enviar su menaje sin intermediarios. Cuando llegó a la Casa Blanca, aplicó nuevas reglas de juego para reducir en lo posible la enojosa intervención de periodistas preguntones cuya agenda difiere de la suya.  Es algo que se hizo evidente desde sus primeras ruedas de prensa: Obama tiene un mapa con los nombres de los medios informativos y los periodistas que los representan y es él, de acuerdo a este mapa, quien concede el turno de preguntas. Tan solo llama, para cubrir a las apariencias, a unos pocos reporteros de la oposición.

Si los periodistas creían que iban a mejorar con su posible sucesor, la decepción les llegó hace ya tiempo: Hillary Clinton apenas convoca conferencias de prensa y tan solo elige escenarios que le son favorables con entrevistadores previamente filtrados.  En cuanto a Trump, ni tan solo autoriza credenciales a los reporteros que no le favorecen y aun así, no les permite mezclarse con el público sino que los tiene casi enjaulados en un lugar desde el que no pueden intervenir si él no los invita.

¿Los resultados? Los últimos sondeos de opinión muestran que, a pesar de la campaña contra Trump de los medios informativos,  a la gente le interesa más saber lo que había en los correos electrónicos que Hillary Clinton hizo desaparecer, que los impuestos que haya pagado o no Donald Trump  quien, según las revelaciones del” New York Times”,  probablemente no ha pagado ningún impuesto durante 18 años.

Lejos de provocar indignación que un hombre que se vanagloria de ser muy rico no contribuya al fisco de un país que arrastra una gran deuda pública, las encuestas indican una mayoría se ha dejado convencer por los argumentos del candidato de que está en su derecho de beneficiarse de las ventajas ofrecidas por el sistema fiscal y que, como hombre de negocios, su primer deber es ganar dinero.

Aunque a los observadores europeos les parezca increíble, este trato directo con el público pone a Trump tan solo entre dos y cuatro puntos por detrás de Clinton. Ahora, cuando falta tan solo un mes, ambos tienen el apoyo del 77% de su partido, pero a Clinton la favorece el 12% de los republicanos mientras que a Trump le sigue el 15% de los demócratas y, además, entre los no afiliados, el 40% es partidario de Trump y tan solo el 28% lo es de Clinton.

Donde la ex primera dama va por delante es entre los jóvenes, cuya participación electoral ha sido hasta ahora más baja que la de los viejos –que favorecen a Trump.  Aunque, claro está, esto es lo que acostumbra a ocurrir… y estas elecciones no tienen nada de habitual.

Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

SIRIA . LA PAZ CASI IMPOSIBLE

16 viernes Sep 2016

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Arabia Saudí, Bashar al Assad, conflicto, EEUU, Estado Islámico, Irán, Rusia, Siria, Turquía

Tenemos el privilegio de contar con la colaboración del periodista español y profesor de periodismo, VALENTIN POPESCU, columnista de primera magnitud y corresponsal, durante un cuarto de siglo, de LA VANGUARDIA  de Barcelona, en Bonn, R.F. de Alemania.

La guerra de todos contra todos, en Siria, en que participan directa o indirectamente: las dos grandes potencias –EEUU y Rusia-, Irán, Arabia Saudí, Turquía, el Estado Islámico, los Kurdos, fuerzas antigubernamentales sirias de diferentes colores y, por supuesto, las fuerzas gubernamentales de Bashar al Assad,   agrupa y enfrenta intereses muy diversos, anhelos hegemónicos, anhelos de libertad e independencia, orgullos personales…

Entre todos trituran a Siria y a su población, cultivando, con guerras cruzadas,… LA DESEPERANZA…

Valentín Popescu nos muestra los hilos visibles y menos visibles que unen los elementos de este catastrófico mosaico.

 SIRIA . LA PAZ CASI IMPOSIBLE

siria-pacea-aproape-imposibila

El último intento de establecer un alto el fuego en Siria despierta una limitadísima esperanza de que se vaya a cumplir y la expectativa de siempre de que acabe siendo un fracaso diplomático más. La esperanza la genera el hecho de que la tregua la hayan acordado los dos grandes señores de esta guerra – EE.UU y Rusia – y el pesimismo es obligado, porque el núcleo del conflicto no haya variado un ápice.

siria-pacea-aproape-imposibila-2El 10 de septiembre de 2016: el ataque de la fuerza aérea siria en la ciudad de Idlib

Siguen las guerras cruzadas, las alianzas cambiantes y las enemistades eternas que han caracterizado el devenir político del oriente próximo desde hace milenios. Lo relativamente nuevo es el odio visceral del Irán contra Israel, agudizado desde que en Teherán impera la teocracia de los ayatolás.

Por razones geográficas y políticas, Teherán no se atreve a atacar directamente al Estado judío y ha delegado en el Hamas libanés la función guerrillera. La Siria de Assad es esencial en ese planteamiento como vía de abastecimiento militar y económico.

Pero Irán – principal plaza fuerte del chiismo – es también enemigo acérrimo de Arabia Saudí tanto por motivos religiosos como por ambiciones de hegemonía en el Oriente Medio. De ahí que Riad se lanzara a su vez a intervenir política y económicamente en Siria, apoyando y fomentando hasta la guerra civil la oposición a Assad.

siria-pacea-aproape-imposibila-3Bashar Al-Assad, presidente de Siria

La intervención saudí fue un fracaso porque los amotinados anteponían sus rivalidades personales a la lucha contra Damasco. En el bando de los sublevados había en abundancia armas, dinero e incompetencia. Era un caldo de cultivo ideal para que de allá surgiera un grupo dominante que supiera lo que quería, contratara mercenarios aguerridos y contase con una estructura política capaz de crecer a dimensiones estatales. Y surgió el Estado Islámico (EI).

 El planteamiento global de EI le llevó forzosamente a crecer en el Irak vecino porque allá había un vacío de poder político, un potencial de militares cualificados (la oficialidad del ejército de Saddam Hussein, en paro forzoso por decisión estadounidense) y una fortuna en los yacimientos petrolíferos mal protegidos.

siria-pacea-aproape-imposibila-4Un grupo de militantes del Estado Islámico apunta sus armas hacia un grupo de soldados iraquíes que van vestidos de civiles y que han sido detenidos tras tomar una base militar en Tikrit, Irak

La posibilidad de que una banda de fanáticos se apoderase de un Estado clave del Oriente Medio provocó la intervención occidental en el conflicto levantino. Washington lo ha hecho a su manera : sin mandar infantería. La lucha directa se la deja a sus aliados – ante todo, los kurdos – a los que entrena y financia. La baza kurda occidental ha determinado una intervención militar turca más que discutible porque hasta ahora se ha dedicado muchísimo más a reducir las posiciones kurdas que a destruir el ejército de EI. Para Erdogan el auge militar kurdo es alarmante porque puede provocar la independencia de esta etnia que representa el 10% de la población total de Turquía.

A la larga, la política estadounidense ha sido eficaz (EI ha perdido más del 25% de los territorios ocupados y casi la mitad de sus fuentes petroleras de financiación), pero no decisiva. En Siria la guerra civil continúa y se va decantando en favor de Assad y eso ha determinado a Moscú a intervenir también. En primer lugar, para defender su presencia militar en Siria. Y en segundo lugar por su ascenso en el escenario internacional. Un ascenso resultante de ser un eventual factor estabilizador y, consecuentemente, cuenta con el acuerdo tácito de los EE.UU… en tanto y cuanto tampoco intervenga con tropas de tierra.

siria-pacea-aproape-imposibila-5El secretario de Estado de Estados Unidos de América, John Kerry  y el ministro de Relaciones Exteriores de Rusia, Sergei Lavrov, participan durante una conferencia de prensa conjunta después de llegar a un acuerdo histórico con el propósito de poner fin a cinco años de conflicto en Siria, en Ginebra, Suiza, el 10 de septiembre de 2016.

El que Moscú incremente gracias a la guerra siria su presencia militar en el Oriente Medio – opera ya desde bases sirias e iraníes – incomoda, pero no inquieta a Washington que es muy consciente de que nadie que se meta a fondo en el Oriente Medio acaba indemne.

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

La hora de la verdad

12 lunes Sep 2016

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Casa Blanca, Donald Trump, EEUU, elecciones norteamericanas, Hillary Clinton

Diana Negre es una periodista que nació en Bucarest, Rumanía. Habla muchos idomas, como si fueran… sus lenguas maternas: catalán, español, francés…rumano…(entre otros)…y, por supuesto, inglés, porque, como periodista, se consagró en EEUU, donde vive desde hace muchos años.

Es famosa también en Cuba : su voz ha llegado a ser muy familiar en la isla, a través de los programas emitidos por la emisora de radio JOSÉ MARTÍ.

Acude a Rumanía, a menudo, para dar conferencias sobre temas  de política norteamericana y para impartir clases de periodismo.

¡Es un gran privilegio contar con su colaboración!

La idea de traer a la Casa Blanca a una mujer viene tras la idea – que llegó a ser realidad – de tener un presidente de color.

Pero, la estancia de Obama en la Casa Blanca no ha resuelto los problemas raciales en EEUU.

¿Presidenta o presidente? ¿Ella o él?

Y¿qué es lo que ello trae de nuevo?

¡Ya veremos!

Diana Negre, en el artículo que sigue, nos conduce por los recovecos del sistema electoral norteamericano :

-el ciudadano de a pie introduce la papeleta en la urna; su voto se llama SUFRAGIO

-las urnas – por un solo voto por encima del 50% a favor de un candidato- obligan a “los electores” de cada Estado federal a darle la victoria al cien por cien. Es decir, “los electores” se tiñen – TODOS – de un mismo color, de sólo uno de los dos posibles : republicano o demócrata. Hay Estados con pocos, pero, los hay también con muchos “electores”

– y son éstos quienes, reunidos a nivel federal en EL COLEGIO ELECTORAL, eligen, o más bien DESIGNAN, por el color que predomina, al presidente del país. Sus votos se denominan VOTOS ELECTORALES.

La hora de la verdad

clinton-trump

Faltan solo 8 semanas para las elecciones norteamericanas y la lucha ha entrado ya en su fase máxima, tanto entre los candidatos presidenciales, como para los legisladores que son un elemento clave para la gestión del futuro presidente.

La campaña electoral norteamericana, que se va haciendo más y más larga, pues los candidatos van tomando posiciones ya con más de un año de antelación, entró en su etapa aguda, este pasado lunes, cuando Estados Unidos se despide del verano, al celebrar el Día del Trabajo, el primer lunes de septiembre.

Y este mismo día, ambos aspirantes a la Casa Blanca recibieron una sorpresa con las encuestas de intención de voto.  Hillary Clinton, que gozaba de una cómoda mayoría desde que el Partido Demócrata celebró su convención el pasado mes de agosto, ha visto como su ventaja se reducía al margen estadístico de error e incluso se desvanecía en uno de los sondeos. Su rival republicano, Donald Trump, tuvo el acierto de no lanzar las campanas al vuelo, pues ha de saber que esta ventaja en posibles votos totales no se ha de reflejar necesariamente en resultados electorales.

Al contrario, si la tendencia se mantiene, Trump podría convertirse en un caso extremo del candidato que pierde, a pesar de recibir la mayoría de los votos, a causa de la peculiaridad del sistema electoral norteamericano, basado en una constitución que trata de mantener la relativa independencia de los 50 estados federados. Algo semejante ocurrió en las elecciones del año 2000, cuando George Bush llegó a la Casa Blanca, a pesar de haber cosechado menos votos que su rival demócrata, Al Gore, gracias a la ventaja en el sistema de cómputo, conocido como el “colegio electoral”.

Con escasas excepciones, los estados entregan la totalidad de los votos al ganador, de forma que la victoria de un 51, un 60 o cualquier otro porcentaje de su victoria, se convierte en un 100%. Además, lo que cuenta no es el número de sufragios, sino de “votos electorales”, que es el equivalente del número de escaños que cada estado tiene en el Congreso, de forma que, una victoria mínima en un estado como Texas o California, con muchos legisladores, cuenta mucho más que varias derrotas amplias en estados pequeños, pues, al tener menos legisladores, aportan también menos votos electorales.

Aún así, aún a pesar de la opinión negativa que grandes porcentajes del electorado tienen de Trump, si su popularidad sigue en aumento –o si los problemas legales de su rival Hillary Clinton siguen creciendo – podría romper todos los pronósticos y ganar las elecciones a pesar del elevado número de norteamericanos que tienen una opinión negativa de él.

Los zigzagueos de las encuestas, en este momento todavía no tienen un carácter decisivo, pero, dentro de tan solo dos semanas, tras el primer debate televisivo, ambos candidatos presidenciales, el 26 de septiembre, los sondeos de opinión ya indicarán, con gran probabilidad de acierto, quién será el próximo ocupante de la Casa Blanca.

Estos debates presidenciales son la primera oportunidad que el país tiene de medir a los dos candidatos que acuden a los mismos de forma muy distinta: mientras Clinton se prepara con un estudio intenso de las cuestiones y los matices, parece ser que Trump lo aborda más bien como una competición de estilo.

Es algo que más bien produce sorna entre los expertos y los medios informativos, pero, el magnate neoyorkino, tal vez, no vaya tan errado, pues, hasta ahora, su talento de apelar a los impulsos y sentimientos BASICOS de la población le ha dado muy buen resultado: con mucho menos dinero que sus rivales republicanos y sin el apoyo de las clases políticas, derrotó a 16 aspirantes a la nominación republicana.

Por otra parte, Trump tiene la ventaja de que la mayoría de la población cree que Clinton está más preparada y saldrá mejor de los debates, algo que juega a favor del contrincante con peores expectativas, pues, tiene más probabilidades de causar una impresión mucho más favorable de la prevista.

A partir del primer debate, la carrera quedaría decidida, pero, en esta ocasión, hay un factor que pesa sobre Clinton, que es la amenaza de Wikileaks de divulgar más datos negativos acerca de ella. Si esto ocurre, y ocurre en la segunda mitad de octubre, es posible que el daño sea irreparable, pues, no tendría tiempo de contrarrestar su efecto negativo en la opinión pública.

De ser así, Donald Trump se convertiría en el primer presidente-empresario del país, lo que traería consigo una nueva serie de acusaciones de conflictos de interés. Pero, no sería el primero en beneficiare económicamente: para los Clinton y los Obama, el paso por la Casa Blanca significó convertir sus modestos patrimonios en respetables fortunas.

Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...
Entradas recientes →

Suscribir

  • Artículos (RSS)
  • Comentarios (RSS)

Archivos

  • noviembre 2025
  • octubre 2025
  • septiembre 2025
  • julio 2025
  • mayo 2025
  • abril 2025
  • marzo 2025
  • septiembre 2024
  • julio 2024
  • marzo 2024
  • febrero 2024
  • enero 2024
  • diciembre 2023
  • noviembre 2023
  • octubre 2023
  • septiembre 2023
  • agosto 2023
  • julio 2023
  • junio 2023
  • mayo 2023
  • abril 2023
  • marzo 2023
  • febrero 2023
  • enero 2023
  • diciembre 2022
  • noviembre 2022
  • octubre 2022
  • septiembre 2022
  • agosto 2022
  • julio 2022
  • junio 2022
  • mayo 2022
  • abril 2022
  • marzo 2022
  • febrero 2022
  • enero 2022
  • diciembre 2021
  • noviembre 2021
  • octubre 2021
  • septiembre 2021
  • agosto 2021
  • julio 2021
  • junio 2021
  • mayo 2021
  • abril 2021
  • marzo 2021
  • febrero 2021
  • enero 2021
  • diciembre 2020
  • noviembre 2020
  • octubre 2020
  • septiembre 2020
  • agosto 2020
  • julio 2020
  • junio 2020
  • mayo 2020
  • abril 2020
  • marzo 2020
  • febrero 2020
  • enero 2020
  • diciembre 2019
  • noviembre 2019
  • octubre 2019
  • septiembre 2019
  • agosto 2019
  • julio 2019
  • junio 2019
  • mayo 2019
  • abril 2019
  • marzo 2019
  • febrero 2019
  • enero 2019
  • diciembre 2018
  • noviembre 2018
  • octubre 2018
  • septiembre 2018
  • agosto 2018
  • julio 2018
  • junio 2018
  • mayo 2018
  • abril 2018
  • marzo 2018
  • febrero 2018
  • enero 2018
  • diciembre 2017
  • noviembre 2017
  • octubre 2017
  • septiembre 2017
  • agosto 2017
  • julio 2017
  • junio 2017
  • mayo 2017
  • abril 2017
  • marzo 2017
  • febrero 2017
  • enero 2017
  • diciembre 2016
  • noviembre 2016
  • octubre 2016
  • septiembre 2016
  • agosto 2016
  • julio 2016
  • junio 2016
  • mayo 2016
  • abril 2016
  • marzo 2016
  • febrero 2016
  • enero 2016
  • diciembre 2015
  • noviembre 2015
  • octubre 2015
  • agosto 2015
  • julio 2015
  • junio 2015
  • mayo 2015
  • abril 2015
  • marzo 2015
  • febrero 2015
  • enero 2015
  • noviembre 2014
  • julio 2014
  • abril 2014

Categorías

  • ANTROPOLOGIA

Meta

  • Crear cuenta
  • Iniciar sesión

Blog de WordPress.com.

  • Suscribirse Suscrito
    • ghemulariadnei
    • Únete a otros 61 suscriptores
    • ¿Ya tienes una cuenta de WordPress.com? Inicia sesión.
    • ghemulariadnei
    • Suscribirse Suscrito
    • Regístrate
    • Iniciar sesión
    • Denunciar este contenido
    • Ver el sitio en el Lector
    • Gestionar las suscripciones
    • Contraer esta barra
 

Cargando comentarios...
 

    %d