• ACERCA DE NOSOTROS
  • ANUL NOU: DE PRIMĂVARĂ, DE TOAMNĂ ȘI DE IARNĂ
    • ANUL NOU (II) – ANUL NOU DE IARNĂ – ZEUL SOARE – MOȘ CRĂCIUN
  • ARTA ÎNALTEI BUCĂTĂRII
    • MIC DEJUN CU RODIE, ZMEURĂ ȘI MENTĂ
    • SALATĂ DE SPANAC CRUD CU AVOCADO
    • SALATĂ DE SPANAC CRUD CU CREMĂ DE BRÂNZĂ DE CAPRĂ
    • SPANACUL – SPIRITUL PERSAN AL VIEȚII
    • OMLETA – SPUMĂ DE OUĂ LA TIGAIE
    • CARTOFUL – TRUFA ANZILOR
    • BORCANUL FERMECAT CU CASTRAVEŢI MURAŢI
  • CĂLĂTORIILE ARIADNEI
    • BAPTISTERIUL DE LA MANGALIA
    • ÎNGHEȚATĂ CU DRAGOSTE… ÎN MANGALIA
  • CARMINA BURANA
    • CARMINA BURANA – Omnia sol temperat/Soarele pe toate le îmblânzeşte
  • CELE MAI FRUMOASE POEME
    • INFINITUL
    • Kemal – Manos Hatzidakis/Nikos Gațos
  • CELE MAI FRUMOASE POEME DE DRAGOSTE
    • APOSTOLUL PAVEL – IMNUL IUBIRII
    • Caballo Viejo – omagiu lui Simón Díaz
    • DANTE, Vita Nuova, IX
    • DE TE-AI PLICTISIT, O, DOAMNĂ…
    • JORGE LUIS BORGES – ÎNDRĂGOSTITUL
    • MICHELANGELO – RIME (9)
    • QUAND JE T΄AIME/CÂND TE IUBESC
    • RĂBDARE SĂ MAI AI, PUȚINĂ
    • SAN JUAN DE LA CRUZ – CÂNTĂRI ÎNTRE SUFLET ȘI MIRE
    • TU EȘTI OMUL MEU – PERISTERIS/MATSAS
    • UMBRA MEA ȘI CU MINE (POLIGONUL) – TSITSANIS/VIRVOS/GALANI
    • VERONICA FRANCO, TERZE RIME, III
    • MIKIS THEODORAKIS – 90 DE ANI
    • Imn, Baudelaire
    • SFÂNTUL IOAN AL CRUCII, LLAMA DE AMOR VIVA
    • ÎNDRĂGOSTITA, PAUL ELUARD
  • Chrétien de Troyes
    • Chrétien de Troyes – De Iubirea ce mă răpi pe mine, mie însumi, și mă prădui
  • DESCIFRÂNDU-L PE BRÂNCUȘI 2022
    • DESCIFRÂNDU-L PE BRÂNCUȘI I
  • EDITORIALES
    • NE CONDUC ELITE POLITICE ADMIRABILE !
    • SALVAȚI SOLDATUL DRAGNEA!!! – BRAND DE ȚARĂ
    • TABARNIA – IMAGINEA DIN OGLINDĂ
    • VALORILE DEMOCRAȚIEI OCCIDENTALE II : UE ȘI REGATUL MAROCULUI
    • 8 MARTIE – ZIUA ÎMPOTRIVA FEMINICIDULUI ?
    • ALARMĂ DIN SPAȚIUL VIRTUAL CÂT „UN ATAC PEARL HARBOUR”
    • AMERICA FIRST – AMERICA MAI ÎNTÂI DE TOATE !
    • APOROFOBIA – CUVÂNTUL ANULUI 2017
    • BREXIT-TIXERB
    • CATALUÑA SAU CATALUNYA ?
    • CULTUL IMPUNITĂȚII ȘI…PURGATORIUL
    • DE CE RAMBLA, BARCELONA ?
    • GARDUL ÎL FAC EU, DAR, ÎL PLĂTEȘTI TU !
    • IERUȘALÁIM HABIRÁ – IERUSALIM CAPITALA
    • LECTURINA… DE ZIUA CĂRȚII
    • RADONUL – AMENINȚAREA TĂCUTĂ
    • SPANIA – COABITARE SAU… URĂ DE CLASĂ?
    • SPANIA – ÎNTRE COABITARE ȘI ABȚINERE
    • UE – MAREA BRITANIE: A FI, DAR, MAI ALES, A NU FI !
    • UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI CUBA
    • VA FI ROMÂNIA DIN NOU MONARHIE ?
    • VALORILE DEMOCRAȚIEI EUROPENE: UE ȘI SAHARA OCCIDENTALĂ
    • ACESTEA SUNT FRUNZELE MELE !
    • DONALD TRUMP… ȘI ZIUA HISPANITĂȚII/DONALD TRUMP Y… EL DÍA DE LA HISPANIDAD
    • SPAŢIUL EUROPEAN ŞI CEL… PARAEUROPEAN !
    • GORBACIOV ÎNSUȘI NE SPUNE CĂ NU ILESCU L-A UMILIT PE REGE ÎN 1990!
    • ISLAM ȘI ISLAMISM
    • REPUBLICA….. DIN REGAT !
    • DE 9 MAI…
    • El 9 de Mayo …
    • TENTAȚIA ABSOLUTISMULUI SAU SIMFONIA ÎNTREBĂRILOR
    • ALEP – GUERNICA SECOLULUI XXI
    • Opinia publică… ?! Oare ?
    • „Numai… lei, fără de ” !
    • BREXIT…ȘI NU PREA!
    • DÍA DEL LIBRO … SANCHO SIN RUCIO
    • ISLAM E ISLAMISMO
    • EL SINDROME TIMOSHENKO Y EL FINAL DE LA ERA PUTIN
    • SIDROMUL TIMOȘENKO ȘI SFÂRȘITUL EREI PUTIN
    • SINDROMUL IOHANNIS
    • „Fahrenheit 451” la Mosul
    • Noul președinte al Greciei, calul troian al lui Al. Tsipras
    • TURCIA A UMILIT RUSIA!
    • ¡TURQUÍA HUMILLÓ A RUSIA!
    • REGELE SPANIEI, JUAN CARLOS I, RENUNȚĂ LA TRON ÎN FAVOAREA FIULUI SĂU, FELIPE
    • ACULTURAȚIE…CULTURĂ ȘI CIVILIZAȚIE
    • ALEGERI ÎN GRECIA: MARELE PERDANT ESTE OMUL CARE A DESFIINȚAT RADIOTELEVIZIUNEA PUBLICĂ
    • HOLOCAUSTUL NUCLEAR … și elegantul domn Mihail Vanin!
    • LIVIU DRAGNEA … ȘI PRIMUL CERC
    • A gândi altfel ! sau инакомыслящий/inacomâsleașcii
    • GUCCI ȘI SCANDALUL MARMURELOR PARTENONULUI
  • EDITORIALES II
    • 10 AUGUST 2018 – GUVERNELE DRĂGNILĂ ȘI DĂNCILĂ
    • ALEGERILE DIN GRECIA – VOTUL MÂNIEI
    • ANGLICISME VECHI ȘI NOI
    • BALMIS – PRIMA EXPEDIȚIE INTERNAȚIONALĂ DE VACCINARE
    • GRECIA – PRIZONIERĂ A DATORIEI EXTERNE
    • GRIPA SPANIOLĂ NU A FOST CHIAR…SPANIOLĂ !
    • HĂITUIREA BOSCHETARĂ ȘI CEA MECANIZATĂ
    • ILUZIA AUTOEXILULUI de Camelia Stănescu Ursuleanu
    • JUNE ALMEIDA – FEMEIA CARE A DESCOPERIT CORONAVIRUSUL
    • PROGRAMUL 3 – O LEGENDĂ A RADIOULUI ROMÂNESC
    • SOLDATUL SOVIETIC ELIBERATOR – UNEORI, A CĂUTAT ICOANE !
    • SPAȚIILE NAȚIUNII
    • SUNTEM SAU NU SUNTEM… ISRAELIENI ?
    • TAXA PE LĂCOMIE SE DOVEDEȘTE A FI PREA…LACOMĂ!
    • TRUMP ARUNCĂ TURCIA ÎN BRAȚELE UNIUNII EUROPENE
    • UNDE NE SUNT MELEȘCANII?
    • VIZITA PAPEI FRANCISC ÎN ROMÂNIA (I)
    • VIZITA PAPEI FRANCISC ÎN ROMÂNIA II – „SĂ MERGEM ÎMPREUNĂ”
    • Ziua Internaţională a Limbii Greceşti
    • MATI – UN NOU POMPEII ?
    • ATENA ȘI ANKARA, MAI APROPIATE SAU MAI DEPĂRTATE CA NICIODATĂ ?
    • VIZITA PREȘEDINTELUI EDOGAN ÎN GRECIA: UN BRAS DE FER DIPLOMATIC
    • Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim și-a închis porțile
    • Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim s-a deschis
    • Mircea Cărtărescu a primit premiul Formentor pentru Literatură 2018
  • EDITORIALES III
    • VA ȘTI PUTIN SĂ IASĂ DIN FUNDĂTURĂ?
  • EFEMERIDES
    • DAN URSULEANU – COMEDIA SALVEAZĂ ROMÂNIA/MEMORII
    • KAFKA ŞI PĂPUŞA CĂLĂTOARE
    • PANAIT ISTATI – ENRACINEMENT
    • VIAȚA LUI JULIEN TEMPLIERUL
    • ZIUA CĂRȚII – Ida Vitale, Uruguay
  • ESPERPENTO – FIŞE DE ROMAN
  • ETIMOLOGIAS I
    • AURUL – MATERIA DIVINĂ
    • ETIMOLOGII XI: A ÎNVĂȚA, A CÂȘTIGA, A PEDEPSI
    • ETIMOLOGII XII – A VINDECA – ADICĂ A RĂSCUMPĂRA DIN SERVITUTEA BOLII
    • ETIMOLOGII XIII – LUMEA SAU LOCUL CEL LUMINAT
    • ETIMOLOGII XIV: MEDIC – DOCTOR – IATROMANT
    • ETIMOLOGII XV – ÎNVIEREA – ÎNTOARCEREA LA VIAŢĂ SAU RIDICAREA DIN MORMÂNT
    • ETIMOLOGII XVI – APORIA SAU PROVOCAREA MINȚII PERPLEXE
    • PĂMÂNT – ȚARĂ – GLIE
    • POST – AJUN – PRIVEGHERE
    • PUSTA – CUVÂNT ROMÂNO-SLAV
    • ROST – A ROSTI – A SE ROSTUI
    • VATRĂ – ȚEST – CUPTOR
    • A CERE – A CUCERI – CUCERNIC
    • A VĂTĂMA SAU A LOVI DIN VOIA LUI DUMNEZEU
    • A VOI – A DORI – A POFTI
      • La hora de la verdad
    • AUGUST – AUGUR – AUTOR
    • IERT – ELIBEREZ – SUNT LIBER
    • Parlament – Parlement – Parliament
    • AMOR – DRAGOSTE – IUBIRE
    • LOGODNA – CUVÂNTUL DAT ȘI VREMEA CEA BUNĂ
    • SUFLET – SPIRIT – DUH
    • VINDECAT – SALVAT – MÂNTUIT
    • HAR ȘI EUHARISTIE
    • MAG – MAGISTER – MĂIESTRU
  • ETIMOLOGIAS II
    • ETIMOLOGII I – Dragostea-puterea atotțiitoare și stihia atotstăpânitoare
    • ETIMOLOGII II – RELIGIA – UN PERPETUU EXERCIȚIU DE PIETATE
    • ETIMOLOGII III – MARTIE – LUNA LUI MARTE
    • ETIMOLOGII IV – DE LA CALENDELE FEMEILOR LA RĂZBOIUL FEMEILOR DE 8 MARTIE
    • ETIMOLOGII IX – IUNIE – LUNA LUI IUNO
    • ETIMOLOGII V – APRILIE – LUNA LUI VENUS (I)
    • ETIMOLOGII VI – APRILIE – LUNA FLOREI (II)
    • ETIMOLOGII VII – MAI– LUNA ZEIȚEI MAIA
    • ETIMOLOGII VIII – PELERINUL … UN CĂLĂTOR DE PESTE MĂRI ȘI ȚĂRI
    • ETIMOLOGII X – CINZECIMEA – POGORÂREA SFÂNTULUI DUH – RUSALIILE
    • ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI
  • IORGOS SEFERIS – POEME
    • IORGOS SEFERIS – AGHIA NAPA I
  • Isaac Bashevis Singer
    • Yentl, băiatul de la ieșiva
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE
    • AMINTIRI URÂTE…/MALOS RECUERDOS…  
    • De la vorbe la fapte/Del dicho al hecho
    • Mea culpa a lui Buffalo Bill/El mea culpa de Buffalo Bill
    • Nici ciment și nici zidari/Ni cemento, ni brazos
    • ¿Quo Vadis America? Încotro te îndrepți, America ?
    • Acum e acum !/La hora de la verdad
    • Apele se întorc la matcă/Las aguas a su cauce
    • BÂJBÂIND/PALOS DE CIEGO
    • Colacul de salvare a lui Trump/El salvavidas de Trump
    • Comparațiile și paradoxurile lui Donald Trump/Las comparaciones y paradojas de Donald Trump
    • Contrareforma /La contrarreforma
    • Cum se mută președinții/Una mudanza especial
    • De la Reconquista, la imigrare/De la Reconquista a la inmigración
    • Exact pe dos! /El tiro por la culata
    • Istoria unei neînțelegeri/Historia de un desencuentro
    • LUÂNDU-L LA BANI MĂRUNȚI/DESHOJANDO LA MARGARITA
    • Nu există dușman mic/No hay enemigo pequeño
    • Președintele nu pleacă de tot/El presidente no se va
    • Statele–încă–Unite ale Americii/Estados–todavia-Unidos de America
    • ULTIMUL ZID/EL ÚLTIMO MURO
    • Vremea lui Trump/La hora de Trump
    • Apele nu se liniștesc/Las aguas no se calman
    • Cine, cui dă ordine ?/¿A las órdenes de quién?
    • Momentul adevărului
    • Confuzie generală/Confusión general
    • Israel, de la Carter până la Obama/Israel, de Carter a Obama
    • La hora de la verdad
    • ¿Parón o recuperación?
    • Banca câștigă întotdeauna/La banca siempre gana
    • Istoria nu are un punct final/La historia sin final
    • Putin râde în hohote /La carcajada de Putin
    • Totul îi merge foarte bine lui Trump /Viento de popa para Trump
    • Cu fața la perete /De cara a la pared
    • Milioane și grade militare /Millones y galones
    • Puterea sau aurul? / ¿El poder o el oro?
    • Stagnăm sau ne redresăm ?
    • Las guerras del retrete
    • Mai întâi de toate, buzunarul/El bolsillo, lo primero
    • Ucenicul, ucenicii și cei șapte magnifici/El aprendiz, los aprendices y los siete magníficos
    • Todo al revés
    • Un panorama de paradojas
    • Elecciones con okupas
    • Ganó la otra América
    • Las otras elecciones
    • Sin hora de la verdad
    • ÎNTORCÂND SPATELE ELITELOR /DE ESPALDA A LAS ELITES
    • La elección y sus murallas
    • Paradoxuri ale democrației/Paradojas de la democracia
    • Uluire și descumpănire electorală/Pasmo y desconcierto electoral
    • Dilema republicană/El dilema republicano
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE II
    • “TRIO INFERNAL” SAU CAZUL KASHOGGI/“TRIO INFERNAL” O CASO KASHOGGI
    • A LĂTRA ȘI A MUȘCA/LADRAR Y MORDER
    • AJUTORUL OBLIGATORIU AL RUSIEI PENTRU VENEZUELA /LA OBLIGADA AYUDA RUSA A VENEZUELA
    • AMERICANII CEI CAȘTI /LOS CASTOS AMERICANOS
    • APROPIERE ÎNTRE EVREI ȘI ARABI /APROXIMACIÓN JÚDEO-ÁRABE
    • AUTOCRATUL IGNORANT/EL AUTÓCRATA IGNORANTE
    • BICIUIND CU DOLARUL/FUSTIGANDO CON EL DÓLAR
    • Căsătorie de conveniență /Matrimonio de conveniencia
    • CEALALTĂ FAȚĂ A VENEZUELEI/LA OTRA CARA DE VENEZUELA
    • CEI DINTÂI, ÎN TOATE/EL PRIMERO EN TODO
    • COADA MOSCOVEI /LA COLETA DE MOSCU
    • COPIII SEPTUAGENARI /LOS NIÑOS SEPTUAGENARIOS
    • Din lac, în puț… /De Málaga en Malagón
    • DIN SUMMIT ÎN SUMMIT /DE CUMBRE EN CUMBRE 
    • Două Americi /Dos Américas
    • Este, oare, Trump un poet frustrat ?/¿Es Trump un poeta frustrado?
    • Jumătate de secol, multe bătălii, pace în zare/Medio siglo, muchas batallas, paz a la vista
    • KASHOGGI, EGOLATRUL/KASHOGGI, EL EGÓLATRA
    • Libertate între gratii/Libertad entre rejas
    • Mai roșie decăt o găină/Mas roja que una gallina 
    • PAIUL DIN OCHIUL VECINULUI/LA PAJA EN EL OJO AJENO
    • Bilanțul primului an/Balance del primer año
    • Cadou de Crăciun/Regalo de Navidad
    • Casa nemăturată/La casa sin barrer
    • COSTA RICA: SEX ȘI URNE/COSTA RICA: SEXO Y URNAS
    • Doi și cu doi/Dos y dos
    • În fața realităților, Trump se dă pe brazdă /Los menguantes desamores de Trump con la realidad Washington
    • Între două ziduri/Entre dos murallas
    • Măsurarea forțelor pentru hegemonie, pe cele două maluri ale Pacificului/Pulso hegemónico a los dos lados del Pacífico
    • Nici cu tine, nici fără tine/Ni contigo, ni sin ti
    • O țară în flăcări / Un país en llamas
    • PARADISURILE /LOS PARAÍSOS
    • Puerto Rico (portul bogat) cel sărac/ Puerto Pobre
    • Trump se etalează/Trump se pone de largo
    • Un inchizitor în căutare de culpe/ Un inquisidor en busca de un delito
    • Un secol de cruciade/Un siglo de cruzadas
    • Pericolul nord-corean:azi, nu,… mâine,cine știe ?/El peligro norcoreano: hoy no, mañana quizá
    • GENERAȚIA INTERNETULUI /LA GENERACION DEL INTERNET
    • A fost odată…/Érase una vez…
    • A pleca la timp/Marcharse a tiempo
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE IV
    • 0 CIUDATĂ TÂRGUIALĂ ÎNTRE KIM ȘI TRUMP/ EL EXTRAÑO REGATEO DE KIM Y TRUMP  
    • Banii nu aduc fericirea/El dinero no hace la felicidad 
    • Calea americană/The American Way 
    • CELE O MIE DE FEȚE ALE POPULISMULUI/LAS MIL CARAS DEL POPULISMO 
    • CRIZA IRANIANĂ FĂRĂ PASIUNE, NICI PROPAGANDĂ/LA CRISIS IRANÍ SIN PASIÓN NI PROPAGANDA
    • Exasperarea democraților/ Exasperación demócrata 
    • Fată în casă bună la toate/Chica para todo 
    • ÎNDRĂZNEALA PRUDENTĂ NORD-COREANĂ/LA PRUDENTE OSADÍA NORCOREANA
    • IRAN: LA CE AR SERVI UN NOU RĂZBOI ?/IRÁN: ¿Y PARA QUÉ UNA GUERRA? 
    • Legat de mâini, cu cenușă în cap… și Trump pentru multă vreme/Maniatado, con ceniza en la frente… y Trump para rato
    • MIZERABILUL JOC AL MIZERIEI/ EL MISERABLE JUEGO CON LA MISERIA
    • Mult procuror și puțină pricină/Mucho fiscal y poca causa
    • NOUA CRIZĂ IRANIANĂ/NUEVA CRISIS IRANÍ
    • O AMBASADOARE FEMINISTĂ FOARTE ACTIVĂ /UNA EMBAJADORA DE FALDAS TOMAR 
    • Politica vacilor slabe/Política de vacas flacas
    • Problema de nerezolvat a rasismului/El insoluble problema del racismo 
    • PRUDENȚĂ ȘI BRAVADE/PRUDENCIA Y BRAVATAS
    • RAȚIUNILE LUI TRUMP/LAS RAZONES DE TRUMP  
    • SI TRUMP FUERA DE GAULLE…/DACĂ TRUMP AR FI DE GAULLE…
    • Știe dar, nu răspunde/Si sabe, no contesta
    • UN TRUMP BÍBLICO/UN TRUMP BIBLIC
    • E frica sau graba?/¿Es la por o la pressa?
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE V
    • Acelerație virotică/ Aceleración vírica
    • Așa este, dacă așa vi se pare/Así es, si así os parece
    • BALTIMORE: NEGRU PRECUM CRIMA/BALTIMORE: NEGRO COMO EL CRIMEN
    • Candidata cui?/¿Candidata de quién?  
    • Candidatul improbabil/El candidato improbable
    • Caritatea începe cu noi înșine: afacerea politică/La caridad empieza por uno mismo: el negocio de la política  
    • Cele două Americi/Las dos Américas 
    • Celelalte ambarcațiuni improvizate /Las otras pateras 
    • Cenzura presei/Censura de prensa
    • Cronica din cealaltă Americă: procese care aduc milioane/Crónica desde la otra América: pleitos milenarios
    • Cronică din cealaltă Americă/Crónica desde la otra América
    • DE LA PING PONG, LA BIG BANG /DEL PING PONG AL BIG BANG
    • De la vacile sfinte, la vacile cu lapte/De vacas sagradas a vacas lecheras 
    • Democrați pentru Trump/Demócratas por Trump
    • Două convenții pentru două Americi/Dos convenciones para dos Américas 
    • DROGURI PENTRU TOȚI, BANI PENTRU PUȚINI/DROGAS PARA TODOS, DINERO PARA POCOS
    • ERDOGAN E MAI TARE DECÂT TRUMP /ERDOGAN LE PUEDE A TRUMP
    • FANTEZII ELECTORALE/FANTASIAS ELECTORALES
    • FRAGILA BOGĂȚIE A CHINEI/LA FRAGIL RIQUEZA DE CHINA
    • Frontierele COVID-ului/Les fronteres del covid
    • HONG KONG, PROBLEMĂ ÎMPĂRTĂȘITĂ/HONG KONG, PROBLEMA COMPARTIDO
    • Început agitat de campanie/Agitado inicio de campaña  
    • IRAN-SUA: DE CE 52/IRAN-EE.UU. : POR QUÉ 52  
    • IRAN, RĂUL INSTITUȚIONAL/IRÁN, EL MALVADO INSTITUCIONAL
    • IRAN: RĂDĂCINILE URII/IRÁN: LAS RAÍCES DEL ODIO
    • Isterii și putere/Histerias y poder  
    • MILIONARI ȘI SEPTUAGENARI/MILLONARIOS Y SEPTUAGENARIOS
    • Nu există inamic mic/No hay enemigo pequeño
    • O criză cu surprize financiare/Una crisi amb sorpreses financeres
    • O curte vraiște/Un patio revuelto 
    • Pe zi ce trece, știm tot mai puțin/Cada dia sabem menys
    • PLACIDO DOMINGO ÎN SUA ȘI ÎN EUROPA/DOS DOMINGOS Y DOS MUNDOS 
    • PRIETENI ÎN EMISFERĂ/AMIGOS EN EL HEMISFERIO 
    • PROST E CINE CREDE/TONTO, EL QUE SE LO CREA
    • RĂUL TUTUROR…/MAL DE MUCHOS…
    • SĂ FACEM LUNA MARE DIN NOU/VOLVER A HACER GRANDE LA LUNA
    • Scape cine poate/Sálvese quien pueda
    • SFÂNTUL BIDEN CONTRA FERICITULUI TRUMP/SAN BIDEN CONTRA BEATO TRUMP
    • SOCOTELILE PE DOS /LAS CUENTAS AL REVES 
    • SUA: O SOCIETATE FOARTE APRIGĂ/EE.UU: UNA SOCIEDAD DE ARMAS TOMAR 
    • Talibani americani/Talibanes americanos
    • Trump sărind într-un picior/Trump a la pata coja  
    • TRUMP, PREȘEDINTE DEMOCRAT/TRUMP, PRESIDENTE DEMÓCRATA 
    • UN POST ÎN CARE DAI FALIMENT ORICUM/CARGO DE FACASO OBLIGADO
  • LA PAGINA DE EUGEN HAC
    • SECȚIA AROMÂNĂ
    • ȘI TOT NOI LE SUNTEM DATORI !
    • STATUL SATANIC
    • 9 MAI – SINGURĂTATEA CRIMINALULUI
    • GÂNDIREA LUI PUTIN
    • ÎNCERCAREA DE DEPORTARE MASCATĂ A REFUGIAȚILOR UCRAINENI
    • PUTIN ȘI LAVROV AU AVUT DREPTATE!
    • ANSCHLUSS
    • DOMULE ZELENSKI, CEREȚI-I LUI PUTIN DESPĂGUBIRI DE RĂZBOI!
    • HOLOCAUSTUL CA „OPERAȚIUNE SPECIALĂ”
    • VLADIMIR: ORI EȘTI A MEA, ORI NU VEI FI A NIMĂNUI!
    • DOMNULE VOLODIMIR ZELENSKIY DĂ-L ÎN JUDECATĂ PE PUTIN!
    • PUTIN NEPUTINCIOSUL
    • LIMBAJUL INVERSAT: ISTERIE, E PREA CURÂND, NAZIȘTI, DROGAȚI, NEGOCIERI
    • MAESTRUL VALENTIN… NU MAI ESTE!
    • PUTINISMUL – NOUL NUME AL HITLERISMULUI
    • UNDELE SCURTE – O BREȘĂ PE CARE PUTIN NU O POATE CONTROLA
    • GALIONUL SAN JOSÉ – AUR, ARGINT ȘI PIETRE PREȚIOASE
    • OARE I-A PĂCĂLIT BIDEN ȘI PE ROMI ?
  • LA PAGINA DE GEORGES MOUSTAKI
    • GEORGES MOUSTAKI – METECUL
  • LA PAGINA DE MICHELANGELO BUONARROTI
    • MICHELANGELO – RIME – MANUSCRISUL DE LA ASHMOLEAN
    • MICHELANGELO – SILLOGE 6
  • LA PAGINA DE SAN FRANCESCO DI ASSISI
    • SFÂNTUL FRANCISC DE ASSISI – CÂNTECUL FRATELUI SOARE
  • LA PAGINA DE VALENTI POPESCU
    • LA OTRA CORRIENTE MIGRATORIA
    • VULNERABILITATEA FRONTIEREI TURCO-BULGARE
    • CEALALTĂ MIGRAȚIE
    • MISERIAS FRONTERIZAS BÚLGARAS
    • AYER CONTRA HOY
    • XENOFOBIA, SÍ PERO…
    • IERI ÎMPOTRIVA LUI AZI
    • XENOFOBIE, ÎNTR-ADEVĂR, ȘI TOTUȘI…
    • DRAMA MIGRATORIO A LA GRIEGA
    • SIRIA . LA PAZ CASI IMPOSIBLE
    • DRAMA REFUGIAȚILOR ÎN STIL GRECESC
    • ÎN SIRIA, PACEA ESTE APROAPE IMPOSIBILĂ
    • EL YEMEN SE LE INDIGESTA A ARABIA SAUDÍ
    • STRATEGIA STATULUI ISLAMIC ÎN LIBIA
    • ARABIEI SAUDITE… I S-A APLECAT DE ATÂTA YEMEN
    • LA ESTRATEGIA GUERRILLERA DE E.I. EN LIBIA
    • ARABIA, MÁS PASIÓN QUE LÓGICA
    • HEKMATYAR INTENTA VOLVER
    • ARABIA, MAI DEGRABĂ PASIUNE DECÂT LOGICĂ
    • HEKMATYAR VREA SĂ SE ÎNTOARCĂ
    • ¿ CRISIS SOCIALISTA O CRISIS POLÍTICA GENERAL ?
    • RĂZBOIUL PE CARE IRANUL ÎL DUCE ÎN SIRIA
    • CRIZĂ SOCIALISTĂ SAU CRIZĂ POLITICĂ GENERALĂ ?
    • LA GUERRA SIRIA DEL IRÁN
    • ISLAM : LA ÚLTIMA GUERRA FRATRICIDA
    • ISLAM : ULTIMUL RĂZBOI FRATRICID
    • QUIERO Y NO PUEDO EN LIBIA
    • VREAU DAR NU POT… ÎN LIBIA
    • GÜLLEN CONTRA ERDOGAN
    • GÜLLEN CONTRA ERDOGAN
    • LA MAFIA SE PASA A ERDOGAN
    • MAFIA TRECE DE PARTEA LUI ERDOGAN
    • CEA DE A DOUA REVOLUȚIE DIN TURCIA
    • LA SEGUNDA REVOLUCIÓN TURCA
    • NATALIA ERRE QUE ERRE
    • NATALIA CEA ÎNVERȘUNATĂ
    • SIRIA, PARADISUL BANDELOR
    • SIRIA, EL PARAÍSO DE LAS BANDERÍAS
    • INDEPENDENTISTA HASTA EN LA CAMA
    • INDEPENDENTISTĂ PÂNĂ ȘI ÎN PAT
    • DE LA HITLER LA TRUMP
    • DE HITLER A TRUMP
    • VALENTIN POPESCU – UN MARE JURNALIST SPANIOL
  • LA PAGINA DE VALENTI POPESCU II
    • CELELALTE ALEGERI IRANIENE/LAS OTRAS ELECCIONES IRANÍES
    • ADEVĂRATUL BREXIT/ EL AUTÉNTICO BREXIT
    • ALBANIA : A MAI RĂMAS VREUN NECORUPT ?/ALBANIA : ¿ QUEDA ALGUIEN POR CORROMPER ?
    • BELARUS ȘI-A PIERDUT RĂBDAREA/BIELORRUSIA HA PERDIDO LA PACIENCIA
    • ESCAPADA MILITARĂ A TURCIEI ÎN SIRIA/LA BREVE GUERRA TURCA DE SIRIA
    • MACEDONIA : ABSURDITATE MAJORĂ/MACEDONIA : ABSURDO MÁXIMO
    • RANCHIUNA FĂRĂ SFÂRȘIT /RENCORES INEXTINGUIBLES
    • ROMÂNIA… PITOREASCĂ/RUMANIA RIZA EL RIZO
    • TERORISM ÎN INDIA/TERRORISMO EN INDIA
    • U.E. CENTRIFUGĂ/LA U.E. CENTRÍFUGA
    • VIETNAM : CORUPȚIE ȘI IDEOLOGIE/VIETNAM : CORRUPCIÓN E IDEOLOGÍA
    • CARE BREXIT?/¿QUÉ BREXIT?
    • CU TOTUL ALTUL ESTE VALSUL PREȘEDINȚILOR…/EL VALS DE LOS PRESIDENTES ES OTRO…
    • EGO-UL ȘI RAȚIUNEA DE STAT /EL EGO Y LA RAZÓN DE ESTADO
    • ERDOGAN, COLECȚIONAR DE DUȘMANI/ERDOGAN, COLECCIONISTA DE ENEMIGOS
    • PICIOARELE DE LUT ALE LUI ERDOGAN/LOS PIES DE BARRO DE ERDOGAN
    • PSEUDO-VIRAJ SPRE STÂNGA ÎN RĂSĂRITUL EUROPEI /EL PSEUDO GIRO A LA IZQUIERDA DE EUROPA ORIENTAL
    • BREXIT-UL VĂZUT DINSPRE RĂSĂRITUL EUROPEI/EL BREXIT VISTO DESDE EL ESTE EUROPEO
    • ERDOGAN, PÂNĂ LA CAPĂT/ERDOGAN, A POR TODAS
    • MARXISM ÎN ELVEȚIA/MARXISMO EN SUIZA
    • AMARA REPATRIERE A AFGANILOR/AMARGA RETROMIGRACIÓN AFGANA
    • ARABESCURI PERSANE ÎN IRAK/ARABESCOS PERSAS EN IRAK
    • CIPRU, „RUTA CEA REA” A MIGRAȚIEI/CHIPRE, “RUTA MALA” DE LA MIGRACIÓN
    • DRAGOSTEA AMARĂ DINTRE RUSIA ȘI BELARUS/LOS DESAMORES DE RUSIA Y BIELORRUSIA
    • REFORMELE PE CARE LE ÎNTREPRINDE EGIPTUL/REFORMISMO EGIPCIO
    • ESTONIA : A ȘASEA OARĂ, DA!/ ESTONIA : A LA SEXTA VA LA VENCIDA
    • ESTONIA : AU VENIT RUȘII !/ESTONIA : HAN VUELTO LOS RUSOS
    • EMIGRAȚIE ȘI NEPĂSARE/ EMIGRACIÓN Y DESIDIA
    • BOSNIA ȘI TRECUTUL EI …ȚEAPĂN/BOSNIA Y EL PASADO TENAZ
      • GROZAVUL…S-A DAT PE BRAZDĂ!/DÓNDE DIJE DIGO, DIJE….
    • GROZAVUL…S-A DAT PE BRAZDĂ!/DÓNDE DIJE DIGO, DIJE….
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU III
    • CU BOGĂȚIE ÎȚI GĂSEȘTI ȘI PATRIE / UBI FORTUNA, IBI PATRIA
    • TOȚI ÎMPOTRIVA KURZILOR/TODOS CONTRA LOS KURDOS
    • ALEXANDRU CEL NESUFERIT/ALEJANDRO EL INCORDIANTE
    • AMINTIRI TRISTE/TRISTES RECUERDOS
    • ARMENIA, MAI DEGRABĂ INDIGNARE, DECÂT REVOLUȚIE /ARMENIA, MÁS INDIGNACIÓN QUE REVOLUCIÓN
    • AUSTRIA : ULCIORUL MERGE CE MERGE LA IZVOR, DAR …/AUSTRIA : TANTO VA EL CÁNTARO A LA FUENTE…
    • BREXIT CU FORCEPS/BREXIT CON FORCEPS
    • CAMERUN, ÎN PRAGUL RĂZBOIULUI CIVIL/CAMERÚN AL BORDE DE LA GUERRA CIVIL
    • CLEȘTE RUSO-TURC CONTRA UCRAINEI/PINZA RUSOTURCA CONTRA UCRANIA
    • CLOPOȚELUL PISICII IRLANDEZE/EL CASCABEL DEL GATO IRLANDÉS
    • DESIGUR, MAI MULTĂ COLABORARE MILITARĂ, ÎNSĂ…/MÁS COOPERACIÓN MILITAR, SÍ PERO…
    • ERDOGAN, ÎNCĂ ESTE FAVORIT/ERDOGAN, FAVORITO AÚN
    • EU, ULTIMUL SUMERIAN/YO, EL ÚLTIMO SUMERIO
    • GERMANIA : ATUNCI CÂND TREI SUNT, DE FAPT, PATRU /ALEMANIA: CUANDO UN TRIO SON CUATRO
    • ROHINGYA, ULTIMA MINORITATE/LOS ROHINGYA, LA ÚLTIMA MINORÍA
    • A FOST RĂU CU GADDAFI, DAR E MAI RĂU FĂRĂ EL/MAL CON GADDAFI, PEOR SIN ÉL
    • LA SÚPER VIKINGA/ LA SÚPER VIKINGA
    • QATAR : EXACT PE DOS !/QATAR : EL TIRO POR LA CULATA
    • A OMORÎ LA PREȚ DE SOLDURI/MATANZAS A PRECIO DE SALDO
    • ARABESCURI DINASTICE/ARABESCOS DINÁSTICOS
    • MICA MARE PROBLEMĂ COREANĂ/EL PEQUEÑO GRAN PROBLEMA COREANO
    • TURCOFOBIA DIN RĂZBOIUL CONTRA STATULUI ISLAMIC/LA TURCOFOBIA EN LA GUERRA CONTRA EL E.I.
    • ÎN CECENIA, HOMOSEXUALITATEA E LETALĂ/HOMOSEXUALIDAD LETAL EN CHECHENIA
    • BOSNIA : CELE DOUĂ FEȚE ALE ARABIZĂRII/BOSNIA : CARA Y CRUZ DE LA ARABIZACIÓN
    • REFORMA DIN SERBIA/SERBIA Y SU REFORMA
    • DISPAR COMUNITĂȚI DE CREȘTINI DIN TURCIA/PENURIAS CRISTIANAS EN TURQUÍA
    • QATAR: CAUZELE CRIZEI/LAS CAUSAS DE LA CRISIS QATARÍ
    • IRLANDA : STEAUA ORIENTULUI/IRLANDA : LA ESTRELLA DE ORIENTE
    • TERORISM ISLAMIC ÎN BALCANI/TERRORISMO ISLÁMICO EN LOS BALCANES
    • A PIERDUT TRENUL SOCIALISMUL ?/¿ HA PERDIDO EL TREN EL SOCIALISMO ?
    • UGANDA – FOARTE GENEROASĂ CU REFUGIAȚII/EL MAYOR CAMPAMENTO DE REFUGIADOS DEL MUNDO ESTÁ EN UGANDA
    • YEMENUL MOARE DE HOLERĂ /EL YEMEN SE MUERE DE CÓLERA
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU IX
    • A VOTA CU MAȚELE/VOTAR CON LAS TRIPAS
    • EVITÂNDU-I PE SOCIALIȘTI/EVITANDO A LOS SOCIALISTAS
    • GERMANO-ROMÂNUL IOHANNIS/EL GERMANO-RUMANO IOHANNIS
    • INDEPENDENȚA DE ARAMĂ/LA INDEPENDENCIA DE COBRE
    • IRAN: RĂU ENDEMIC/IRÁN : MAL ENDÉMICO
    • KOSOVO : GHERILA, AFARĂ !/KOSOVO : ¡ GUERRILLA, FUERA !
    • O FEMEIE LIBERALĂ ÎN ASCENSIUNE/LA LIBERAL EMERGENTE
    • POST BREXIT/POST BREXIT
    • PREȘEDINTĂ GRAȚIE… ULTRADREPTEI ?/¿ PRESIDENTA POR GRACIA DE… LA ULTRADERECHA ?
    • PROBLEMELE REFORMELOR SAUDITE/EL TRÁGALA DE LAS REFROMAS SAUDITAS
    • RADICALISM BRITANIC/RADICALISMO BRITÁNICO
    • SPD ÎN CĂUTAREA LUI ÎNSUȘI/EL SPD EN BUSCA DE SI MISMO
    • TURCIA: CORODAREA PUTERII/TURQUÍA: LA EROSIÓN DEL PODER
    • ZURICH: INDIGESTIE DE MAURI/ZURICH: INDIGESTIÓN DE MOROS
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU V
    • ABSURDITATEA CONFLICTULUI UCRAINEANO-MAGHIAR/ABSURDO CONFLICTO UCRANIANO-MAGYAR
    • ASTA DA ! …DREPTATE FĂCUTĂ DE POPOR !/ESO SÍ QUE ES JUSTICIA POPULAR
    • AURUL ANKAREI/EL ORO DE ANKARA
    • CĂMILE ȚI-AI LUAT, CĂMILE MĂNÂNCI/CAMELLOS TIENES, CAMELLOS COMES
    • CONGO, UMBRA PRELUNGITĂ A LUI MOBUTU/CONGO, LA LARGA SOMBRA DE MOBUTU
    • DEMOCRAȚIE ÎN STIL TURCESC/DEMOCRACIA A LA TURCA
    • FRĂȚIA POLONO-FILIPINEZĂ/LA HERMANDAD POLACO-FILIPINA
    • FUNDAMENTALISM SAU NEPUTINȚĂ/FUNDAMENTALISMO O IMPOTENCIA
    • GERMANIA: CEVA IDEOLOGIE… ȘI MULT EGO/RFA: ALGO DE IDEOLOGÍA Y MUCHO EGO
    • KOSOVO ȘI RAȚIUNEA/KOSOVO Y LA RAZÓN
    • LETONIA: LOVITURĂ… PENTRU A CONTINUA LA FEL/LETONIA: VARAPALO PARA SEGUIR IGUAL
    • LIBIA, HAOS TOTAL/LIBIA, EL CAOS MÁXIMO
    • NU STRĂINII SUNT CAUZA/LOS FORASTEROS NO SON LA CAUSA
    • ORAȘUL CĂRUIA ÎI ESTE RUȘINE DE MADONNA/DONDE SE AVERGÜENZAN DE MADONNA
    • SCHISMA DIN ORIENT/EL CISMA DE ORIENTE
    • TĂTARII DIN TATARSTAN/LOS TÁRTAROS DEL TARTARISTÁN
    • UN «POST NO MORTEM” PENTRU CSU DIN BAVARIA/UN “POST NO MORTEM” PARA LA CSU BÁVARA
    • VARĂ ARABĂ/EL ESTÍO ÁRABE
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VI
    • 1918 – 2018, O SUTĂ DE ANI AMEȚITORI/1918 – 2018, CIEN AÑOS DE VÉRTIGO
    • ACOLO UNDE DRAGOSTEA SE MĂSOARĂ PRIN…COARNE/DÓNDE EL AMOR ES CUESTIÓN DE CUERNOS
    • ASTA DA DIVERSITATE !/¡ ESO SÍ QUE ES DIVERSIDAD !
    • AUTOCEFALIA BISERICII ORODOXE UCRAINIENE/EL PRIMER PATRIARCA DE LA IGLESIA UCRANIANA
    • CAPCANE JURIDICO-ELECTORALE CONGOLEZE/TRAMPAS JURÍDICO-ELECTORALES CONGOLEÑAS
    • COSTISITOAREA EXTINDERE SPRE RĂSĂRIT/LA COSTOSA AMPLIACIÓN AL ESTE
    • CURSURI UNIVERSITARE ȘI POLITICĂ/AULAS Y POLÍTICA
    • GRECIA: PIAȚA ELECTORALĂ/GRECIA: EL MERCADO ELECTORAL
    • IVIRI ALE UNEI OPOZIȚII EFICIENTE ÎN RUSIA/BROTES DE OPOSICIÓN EN RUSIA
    • KOSOVO: NU EXISTĂ, DAR ARE PROPRIA SA ARMATĂ /KOSOVO: EN EL LIMBO, PERO CON EJÉRCITO
    • MINSK: APĂSĂTOAREA PRIETENIE A RUSIEI/MINSK: LA OPRESORA AMISTAD RUSA
    • PACE ÎN AFGANISTAN, FĂRĂ AFGANISTAN/
    • RUSIA: POPORUL SUSȚINE CU BANI OPOZIȚIA/RUSIA: EL PUEBLO FINACIA LA OPOSICIÓN
    • VIESPAR ISRAELIAN/AVISPERO ISRAELÍ
    • ZIDURI ȘI IAR ZIDURI/MUROS Y MÁS MUROS
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VII
    • ALGERIA ÎȘI SCHIMBĂ STĂPÂNUL/ARGELIA CAMBIA DE AMO
    • ALGERIA: MAFIA PUTERII/ARGELIA: LA MAFIA DEL PODER
    • AMARA DRAGOSTE TURCO-CHINEZĂ/LOS AMARGOS AMORES CHINO-TURCOS
    • COLONIZAREA CHINEZĂ ÎN BALCANI/COLONIZACIÓN CHINA DE LOS BALCANES
    • DECLINUL BANCAR DE DRAGUL POLITICII/DECLIVE BANCARIO POR MOR DE LA POLÍTICA
    • EMINENȚA GRI A LUMII ARABE/LA EMINENCIA GRIS DEL MUNDO ÁRABE
    • ERDOGAN LE VREA PE TOATE/ERDOGAN VA A POR TODAS
    • IN SPATELE PERDELELOR VENEZOLANE/TRAS LAS BAMBALINAS VENEZOLANAS
    • INDEPENDENTISMUL UITAT/EL INDEPENDENTISMO OLVIDADO
    • ISRAEL ȘI RĂZBOIUL DIN NAGORNO KARABAH/ISRAEL Y LA GUERRA DE NAGORNO KARABAJ
    • ISRAEL: SPRE DREAPTA !/ISRAEL: A LA DERECHA, ¡ ARRE !
    • KAZAHSTAN: EU SUNT TOTUL/KAZAJISTÁN: YO SOY TODO
    • KIEV: O PREȘEDINȚIE DE DOUĂ MILIARDE/KIEV: UNA PRESIDENCIA DE 2.000 MILLONES
    • LIBIA: CINE POATE, POATE/LIBIA: QUIEN PUEDE, PUEDE
    • LIBIA: RĂZBOIUL CIVIL AL TUTUROR/LIBIA: LA GUERRA CIVIL DE TODOS
    • Mongolia: multă putere, dar justiție, ioc!/Mongolia: Mucho poder y poca justicia
    • NEGRU, NICI MĂCAR ÎN ISRAEL/NEGRO, NI EN ISRAEL
    • O GAURĂ NEAGRĂ NUMITĂ AFGANISTAN/UN AGUJERO NEGRO LLAMADO AFGANISTÁN
    • RFG: DIN NOU SPRE RĂSĂRIT/RFA : OTRA VEZ LA QUERENCIA AL ESTE
    • TURCIA DANSEAZĂ CU TIGRI /TURQUÍA BAILA CON TIGRES
    • ZIDUL PE CARE L-A DĂRÂMAT MOSCOVA/EL MURO QUE DERRIBÓ MOSCÚ
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VIII
    • 12 AUGUST 2019 – AMBARCAȚIUNE DE DE TIP KON-TIKI PENTRU MAREA EGEE/12 VIII 2019 – UNA KON-TIKI PARA EL EGEO
    • 149 la 0/149 a 0
    • AFRICA: ÎNCERCAREA MOARTE N-ARE/ÁFRICA: POR INTENTAR QUE NO QUEDE
    • ALA, BALA, PORTOCALA…/MATARILE, RILE, RO…
    • ARMENIA: INDIGESTIE DE PUTERE/ARMENIA : INDIGESTIÓN DE PODER
    • BALCANII NEDORIȚI/MALQUISTOS BALCANES
    • BIROCRAȚIA CONTRA REFUGIAȚILOR/BUROCRACIA CONTRA REFUGIADOS
    • CEVA E PUTRED ÎN REPUBLICA MOLDOVA/ALGO APESTA EN MOLDAVIA
    • CIPRU: AL CUI E GAZUL ?/CHIPRE: ¿DE QUIÉN ES EL GAS?
    • CONCURENȚĂ ÎN STIL BULGAR/COMPETENCIA “A LA BÚLGARA”
    • DANEMARCA: STÂNGA CU FUSTĂ/DINAMARCA: LA IZQUIERDA CON FALDAS
    • DOWNING STREET, 10: CASA …PUTERII/DOWNING STR., 10 : CASA DE… PODER
    • GRECIA CLANURILOR/LA GRECIA DE LOS CLANES
    • HONG KONG: CEALALTĂ FAȚĂ A REBELIUNII/HONG KONG: LA OTRA CARA DE LA REBELIÓN
    • JAVID, MAREA SPERANȚĂ A BREXIT-ULUI/JAVID, LA GRAN ESPERANZA DEL BREXIT
    • LECȚIA LUI SALVINI/LA LECCIÓN DE SALVINI
    • MAGNATUL NECUNOSCUT DIN RĂSĂRIT/EL DESCONOCIDO MAGNATE DEL ESTE
    • MOLDOVA: NICI CU TINE, DAR NICI FĂRĂ TINE …/MOLDAVIA: NI CONTIGO, NI SIN TI…
    • OMUL PĂCII DIN CORNUL AFRICII/EL HOMBRE DE LA PAZ EN EL CUERNO DE ÁFRICA
    • PATRIA MEA, ARMATA MEA/MI PATRIA, MI EJÉRCITO
    • RADICALISM ESTONIAN/ RADICALISMO ESTONIO
    • REGINA LESBIANĂ A FOTBALULUI/LA REINA LESBIANA DEL FÚTBOL
    • REVOLUȚIE SAU NEPUTINȚĂ ?/¿ REVOLUCIÓN O IMPOTENCIA ?
    • SIROFOBIA LUI ERDOGAN/LA SIRIOFOBIA DE ERDOGAN
    • SPD GERMAN LA FEL CA TOATE, DAR, CEVA MAI RĂU/EL SPD ALEMÁN COMO TODOS, PERO PEOR
    • SUDAN: UCENICUL VRĂJITOR/SUDÁN: EL APRENDIZ DE BRUJO
    • UNIUNEA EUROPEANĂ: SĂRACII AFARĂ !/UNIÓN EUROPEA : ¡ POBRES, FUERA !
    • YEMENUL INDIGEST/EL YEMEN INDIGESTO
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU X
    • AFRICA: CORUPE ȘI UCIDE/ÁFRICA: CORROMPER Y MATAR
    • CARANTINĂ ALBĂ, MOARTE NEAGRĂ/CUARENTENA BLANCA, MUERTE NEGRA
    • CELĂLALT CORONAVIRUS/EL OTRO CORONAVIRUS
    • CORONAVIRUS TOCMAI BUN PENTRU O ÎNCLEȘTARE/CORONAVIRUS DE ARMAS TOMAR
    • DECLINUL SOCIALISMULUI/EL DECLIVE SOCIALISTA
    • DEZASTRU SAUDIT ÎN YEMEN/  DEBACLE SAUDÍ EN YEMEN
    • DIN DEZERTOR NORD-COREAN, DEPUTAT SUD-COREAN/DE DESERTOR NORCOREANO A DIPUTADO SURCOREANO
    • DOMNIA URII/EL IMPERIO DEL ODIO
    • IRAN: CAPCANA PÂINII/IRÁN: LA TRAMPA DEL PAN
    • IRLANDA: NUMAI BANII NU SUNT DE AJUNS/IRLANDA: CON EL DINERO NO BASTA
    • KIEV: TRĂIASCĂ COVID-19!/KIEV: ¡VIVA EL COVID-19!
    • KOSVO: LUNGUL BRAȚ AMERICAN/KOSVO: EL LARGO BRAZO ESTADOUNIDENSE
    • NECAZURILE DREPTEI GERMANE/CUITAS DE LA DERECHA ALEMANA
    • PATRU CARICATURI POLITICE GROTEȘTI/CUATRO ESPERPENTOS POLÍTICOS
    • PIAȚA DE MIZERII/MERCADO DE MISERIAS
    • RAȚIUNILE NESĂBUINȚEI/LAS RAZONES DE LA SINRAZÓN
    • RFG: CINE POARTĂ VINA?/RFA: ¿DE QUIÉN ES LA CULPA?
    • RUTA APROAPE SOVIETICĂ A CHINEI/LA RUTA CASI SOVIÉTICA DE CHINA
    • SIRIA CARE NU SE MAI TERMINĂ/LA SIRIA DE NUNCA ACABAR
    • STARMER, LABURISTUL DE OȚEL/STARMER, EL LABORISTA DE ACERO
    • TALIBANI INDESTRUCTIBILI/TALIBANES INDESTRUCTIBLES
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU XI
    • „AXA” MUSULMANĂ/EL “EJE” MUSULMAN
    • AFGANISTAN: TRĂIASCĂ REVOLUȚIA/AFGANISTÁN: VIVA LA REVOLUCIÓN
    • AGUAS ETÍOPES/AGUAS ETÍOPES
    • BELARUS: O ȚARĂ CARE ÎȘI CAUTĂ TRECUTUL/BIELORRUSIA: UN PAÍS EN POS DE UN PASADO
    • CALEA CHINEZĂ SPRE HEGEMONIE/LA VÍA CHINA HACIA LA HEGEMONÍA
    • CELE TREI GRAȚII DIN MINSK/LAS TRES GRACIAS DE MINSK
    • COVID-19 ȘI SEZONIERII/COVID-19 Y LOS TEMPOREROS
    • CROAȚIA: CENTRISM AMAR/CROACIA: CENTRISMO AMARGO
    • ERDOGAN, LA FEL CA PUTIN/ERDOGAN, COMO PUTIN
    • GAZUL DISCORDIEI/EL GAS DE LA DISCORDIA
    • LIBAN, A FOST ODATĂ…/LÍBANO, ÉRASE UNA VEZ…
    • LIBIA: RĂZBOIUL TUTUROR/LIBIA: LA GUERRA DE TODOS
    • MINSK: PĂCATE ALE DICTATURII/MINSK: PECADOS DE DICTADURA/
    • NECAZURILE VIROTICE ALE SAUDIȚILOR/CUITAS VÍRICAS DE LOS SAUDÍES
    • POLITICI ȘI CALCULE POLITICE CU HAGIA SOPHIA/POLÍTICAS Y POLITIQUEOS CON HAGIA SOPHIA
    • QUANTUM DE BESTIALITATE/QUANTUM DE BESTIALIDAD
    • RIGODON-UL COREAN/EL RIGODÓN COREANO
    • SĂ-L ADORĂM PE BAAL/ADOREMOS A BAAL
    • SIRIA: COVID-19 ȘI ISRAEL, ÎMPOTRIVA IRANULUI/SIRIA: COVID-19 E ISRAEL, CONTRA IRÁN
    • SOLEIMANI, MITUL ÎMPĂRTĂȘIT/SOLEIMANI, EL MITO COMPARTIDO
    • UN PREȘEDINTE ETERN/PRESIDENTE ETERNO
    • Vaccinuri electorale/Vacunas electorales
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU XII
  • MISCELANEA
    • ARAD – PRIMA CAPITALĂ A MARII UNIRI
    • FÂNTÂNA DORINȚELOR ȘI CENTURA LUI KUIPER… SE LASĂ FOTOGRAFIATE DE NASA
    • FERMA ANIMALELOR – UN SPECTACOL EVENIMENT
    • PASCUA DE RESURRECCIÓN ORTODOXA
    • ¿Por qué SEMANA ILUMINADA?
    • DE EXEMPLU, DE PILDĂ şi… SPRE EXEMPLIFICARE
    • DECLINUL ALBINELOR
    • LIMBA ROMÂNĂ, LIMBĂ NEOLATINĂ !
    • NIVEL-NIVELURI ȘI NIVELĂ-NIVELE
    • ¡Este país de mierda… !
    • ¿Por qué es Rumanía una isla de latinidad?
    • CUVINTE DIN SPANIOLA MEDIEVALĂ PĂSTRATE… ÎN ROMÂNĂ !
    • Gramatica lui Nebrija – La Gramática de Nebrija
    • Zgomotina și efectele ei
    • PETALOS – UN SUPERB CUVÂNT NOU NĂSCUT
    • VOCATIVUL DESPECTIV:Doamna!… Domnu´!
  • NOSTRADAMUS – PROFEȚII
    • NOSTRADAMUS, II, 34 (INVADAREA UCRAINEI ?)
  • ODYSSEAS ELYTIS – POEME
    • Odysseas Elytis – O singură rândunică
    • Primăvara, dacă n-o găseşti, ţi-o faci
  • PARABOLELE LUI IISUS II
    • PARABOLELE LUI IISUS (L) – IISUS HRISTOS – DUMNEZEUL REFUGIAT
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLIV) – DUMNEZEUL ASCET
    • PARABOLELE LUI IISUS (XL) – EXORCIZAREA DE LA GADARA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLII) – BOGATUL FĂRĂ NUME ȘI SĂRACUL LAZĂR
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLIII) – RABINUL CEL DREPT ȘI BUNUL SAMARITEAN
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVI) – TALENTAȚII VOR MOȘTENI ÎMPĂRĂȚIA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVII) – FEMEIA CARE NU PUTEA PRIVI CERUL
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVIII) – DEZMOȘTENIȚII, COMESENII LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLXI) – IISUS REGE AL ISRAELULUI ȘI MÂNTUITORUL LUMII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIX) – PARABOLA SEMĂNĂTORULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVII) – OMUL HARIC
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVIII) – EPIFANIA DE LA NAIN
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVI) – RABINUL CARE PREDICĂ DIN BARCĂ
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIV) – BOTEZUL ȘI NAȘTEREA DE SUS
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXV) – URMAREA LUI HRISTOS ȘI ACTIVAREA ÎMPĂRĂȚIEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIII) – IISUS ATOTȚIITORUL, TEMELIA ȘI COROANA CREAȚIEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXII) – URMAREA LUI IISUS, CHEIA MÂNTUIRII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXI) – IERTAREA DE ZECE MII DE TALANȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXX) – LECȚIA PE CARE N-AU ÎNVĂȚAT-O UCENICII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXIX) – TEOFANIILE
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVI) – CURAJ, FIULE, AI ÎNCREDERE, IERTATE-ȚI SUNT PĂCATELE !
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVIII) – INIȚIEREA CELUI DE-AL DOILEA CERC
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXV) – DEMONII ȘI PORCII DEMETREI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVII) – IISUS RESTAURATORUL
    • PARABOLLE LUI IISUS (XXIV) – CREDINȚA, CHEIA INTRĂRII ÎN LUMEA LUI DUMNEZEU
  • POEZIE ȘI BUCĂTĂRIE
    • POEZIE ȘI BUCĂTĂRIE DE SFÂNTUL VALENTIN
    • Poezie și bucătărie de… Dragobete
  • POVEȘTILE LUI HANS CHRISTIAN ANDERSEN
    • Băiatul cel poznaș/The Naughty Boy
    • OMUL DE ZĂPADĂ/THE SNOW MAN
    • TALISMANUL/THE TALISMAN
  • RUMI
    • RUMI, ODE MISTICE, 340
  • SONETELE LUI WILLIAM SHAKESPEARE
    • SHAKESPEARE – Sonetul 14
    • SHAKESPEARE – Sonetul 2
    • SHAKESPEARE – SONETUL 3
    • SHAKESPEARE – Sonetul 34
    • SHAKESPEARE – SONETUL 4
    • SHAKESPEARE – SONETUL V
    • SHAKESPEARE – SONETUL X
    • SHAKESPEARE – SONETUL XIII
    • SHAKESPEARE – SONETUL IX
    • SHAKESPEARE – SONETUL VI
    • SHAKESPEARE – SONETUL VII
    • SHAKESPEARE – SONETUL VIII
    • SHAKESPEARE – SONETUL XI
    • SHAKESPEARE – SONETUL XII
    • SHAKESPEARE – SONETUL XV
    • SHAKESPEARE, SONETUL 1
    • Sonetul 102 – Și eu, ca Philomela…
    • WILLIAM SHAKESPEARE ȘI ADEVĂRATA SA DRAGOSTE – SONETUL 107
  • TRISTAN ȘI ISOLDA – GOTTFRIED DE STRASBOURG
    • GOTTFRIED DE STRASBOURG – TRISTAN ET ISOLDE/TRISTAN ȘI ISOLDA (FRAGMENTE)
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU IV
    • EUROPA DE AZI, PE DINĂUNTRU ȘI PE DINAFARĂ/LA EUROPA DE HOY, POR DENTRO Y POR FUERA
    • GAZE NATURALE ISRAELIENE CARE NU PREA SE VÂND/GAS ISRAELÍ DE MAL VENDER
    • GREU MAI E SĂ FII FIUL LUI PAPÁ!/ES DIFÍCIL SER HIJO DE PAPÁ
    • IRANUL TROZNEȘTE/IRÁN CRUJE
    • ISRAEL: PORUMBELUL PĂCII ESTE O BUFNIȚĂ/ISRAEL: LA PALOMA DE LA PAZ ES UN MOCHUELO
    • KURDOFOBIA LUI ERDOGAN/LA KURDOFOBIA DE ERDOGAN
    • MAI BINE MORT DECÂT VIU/MEJOR MUERTO QUE VIVO
    • MARIHUANA ALBANEZĂ/MARIHUANA ALBANESA
    • MOȘTENIREA BLESTEMATĂ/LA HERENCIA MALDITA
    • PARADOXURI COMUNITARE/PARADOJAS COMUNITARIAS
    • PARADOXURI TURCEȘTI/PARADOJAS TURCAS
    • PEKIN: PRIETEN DE SUFLET/PEKÍN: EL AMIGO DEL ALMA
    • POLONIA, ÎNTRE JUSTIȚIE ȘI PUTERE/POLONIA, ENTRE LA JUSTICIA Y EL PODER
    • R.F.G.: MOTIVE PENTRU ȘI ÎMPOTRIVA UNEI ALIANȚE/RFA: RAZONES Y SINRAZONES DE UNA ALIANZA
    • ROMÂNIA: CANIBALISM POLITIC/RUMANIA: CANIBALISMO POLÍTICO
    • RUSIA – TROPĂITUL PE LOC/EL PIAFAR RUSO
    • SCHOLZ, EMINENȚA GRI/SCHOLZ, LA EMINENCIA GRIS
    • SINGURĂTATEA POLITICĂ A KURZILOR/LA SOLEDAD POLÍTICA DE LOS KURDOS
    • SIRIA : AȘA PRIETENI SĂ AI /SIRIA : AMIGOS ASÍ TENGAS  
    • SIRIA, RĂZBOAIELE CARE NU SE MAI TERMINĂ/SIRIA, LAS GUERRAS DE NUNCA ACABAR
    • SIRIA: PRIETENI, DAR, NU LA NEVOIE/SIRIA : AMIGOS DE QUITA Y PON
    • TURCIA ÎI ATACĂ ȘI PE KURZII DIN IRAK/TURQUÍA ATACA A LOS KURDOS DEL IRAK
    • VEȘNICUL YEMEN /YEMEN ETERNO
    • VIJELIA VIENEZĂ/EL VENDAVAL VIENÉS
    • ZIMBABWE, DEDESUBTURILE/ZIMBABUE, EL TRASFONDO
    • MONEDA EURO CA PANACEU UNIFICATOR/EL EURO COMO PANACEA UNITARIA
    • RECTIFICARE ÎN STIL POLONEZ/RECTIFICAR A LO POLACO
    • ANO DECLANȘEAZĂ ALARMELE/ANO DISPARA LAS ALARMAS/ANO DISPARA LAS ALARMAS
  • PARABOLELE LUI IISUS I
    • PARABOLLE LUI IISUS (XXIII) – ISPITIREA VĂZULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXI) – MISIUNEA APOSTOLILOR: SALVAREA LUMII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXII) – CEI TREI UCENICI SPECIALI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XX) – IISUS – NEMURIREA ȘI CUNOAȘTEREA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIX) – IISUS, COREGENTUL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVIII) – IISUS, TRIMISUL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVII) – SEMINȚELE CUNOAȘTERII LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVI) – IISUS AJUTORUL PE CARE NU-L MAI AȘTEPȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XV) – TAINA MORMÂNTULUI GOL
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIV) – PREGĂTIREA APOSTOLILOR ȘI DEZVĂLUIREA SFINTEI TREIMI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIII) – IISUS – LOGOS-UL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XII) – UNGEREA DIN BETANIA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XI) – Și i-a spus femeii: fie-ți ție iertate păcatele
    • PARABOLELE LUI IISUS (X) – CODUL ÎMPĂRȚIEI LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (IX) – URMAREA LUI HRISTOS – ACTIVAREA ÎMPĂRĂȚIEI LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (VIII) – BUNUL PĂSTOR
    • PARABOLELE LUI IISUS (VII) – FIUL LUI DUMNEZEU ȘI FIUL OMULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (VI) – POSTITORUL PREFĂCUT
    • PARABOLELE LUI IISUS (V) – PARABOLA ÎNFRICOȘATEI JUDECĂȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (IV) – IERTAREA FIULUI RISIPITOR
    • PARABOLELE LUI IISUS (III) – RUGĂCIUNEA VAMEȘULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (II) – CANANEANCA ȘI PUTEREA STĂRUINȚEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (I) – MÂNTUIREA LUI ZAHEU
  • DOCUMENTALES I
    • BARBAR – AJAM – NEMETS
    • CÂND A FOST DESCOPERITĂ AMERICA?
    • CODUL LUI EL GRECO
    • MĂRȚIȘORUL SAU ÎMBUNAREA LUI MARTE
    • NUNTĂ – CUNUNIE – CĂSĂTORIE
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ I – CRUCEA
    • CEL MAI VECHI VIN DIN LUME
    • DOCHIA – O AMINTIRE A MARII ZEIȚE
    • DUH – RUAH – PNEVMA
    • FEBRUARIE II – DE LA LUPERCALII LA VALENTINE’ S DAY
    • IANUARIE – LUNA LUI IANUS – ÎNCEPUTUL CEL BUN
    • PEȘTERILE DIN YUCATAN – UN TUNEL AL TIMPULUI
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ II – SVASTICA
    • Secretul mormântului neolitic de la Dirós
    • TEMPLUL ZEULUI FĂRĂ CHIP DE LA AIN DARA
    • ANUL NOU I – ANUL NOU DE TOAMNĂ: SAMHAIN ȘI SÂMEDRU
    • FEBRUARIE I – LUNA PURIFICĂRILOR ȘI A ÎNTOCMIRII PERECHILOR – DRAGOBETE
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ III – SPIRALA
    • MOAȘĂ – MOȘ- MOȘIE
    • CODUL LUI HOMER
    • El Código de Homero
    • SÂNZIENE – DRĂGAICE – RUSALII (Noaptea Sfântului Ioan și sabia de Toledo)
    • SEMNUL LABIRINTULUI (I)
    • TEZAURE: PIETROASA ȘI GUARRAZAR
    • Lumina de Paște de la Ierusalim
    • MOŞ CRĂCIUN… SANTA CLAUS („SFÂNTUȚ CULIȚĂ”)? NICIDECUM !
    • ANUL NOU (III) – ANUL NOU DE PRIMĂVARĂ
    • NAȘTEREA DOMNULUI
    • SEMNUL LABIRINTULUI (II) – LABIRINTUL CATEDRALELOR
    • SEMNUL LABIRINTULUI III – LABIRINTUL TEOLOGILOR
    • VINUL – PHARMAKON-UL MEDITERANEI
  • DOCUMENTALES II
    • Argentina, ţara care s-a redresat prin forţe proprii
    • CÂND A FOST DESCOPERITĂ AMERICA?
    • ERT DE DUPĂ ERT
    • Historia del Servicio Español de Radio Rumanía Internacional
    • Eduardo Galeano și poveștile Americii Latine
    • REGELE SPANIEI, JUAN CARLOS I, RENUNȚĂ LA TRON ÎN FAVOAREA FIULUI SĂU, FELIPE
    • BREVE HISTORIA DE LOS COMIENZOS DE LA RADIO EN RUMANIA
    • 95 de ani de la prima transmisiune radio destinată publicului – Enrique Telémaco Susini, părintele conceptului de radio
    • DESFIINȚAREA RADIOTELEVIZIUNII PUBLICE DIN GRECIA SAU ÎN SPATELE ECRANULUI NEGRU
    • PRINȚUL AURULUI ȘI MĂRTUISITORUL LUI HRISTOS
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE III
    • Acasă, pentru a se odihni/A casa de descansar
    • NAȘUL VENEZOLAN /EL PADRINO VENEZOLANO
    • NUNTĂ COREANĂ /BODAS COREANAS
    • PARADOXURI AMERICANE/PARADOJAS AMERICANAS
    • PENDULUL TURCO-AMERICAN/EL PÉNDULO TURCO-AMERICANO
    • PENTRU TOATE GUSTURILE/PARA TODOS LOS GUSTOS
    • PODGORIA RUSEASCĂ A WASHINGTONULUI/LA PARRALA RUSA DE WASHINGTON
    • SALVATORI AI PATRIEI?/¿SALVADORES DE LA PATRIA?
    • SINGURĂTATEA LUI TRUMP/LA SOLEDAD DE TRUMP
    • Zidul discordiei/La muralla de la discordia
    • Cei o sută de mii de fii ai Sfântului Jeff/Los cien mil hijos de San Jeff
    • FRĂȚIA CIUDATĂ /LA EXTRAÑA HERMANDAD
    • Hispanii se roagă la fel/Los hispanos rezan igual
    • REGATUL CELUI RĂU/EL REINO DEL MAL
    • Trump, între cer și infern/Trump, entre el cielo y el inferno
    • Cenușăreasa și tatăl vitreg/La cenicienta y el padrastro
    • PACIFISMUL PRAGMATIC AL LUI KIM/EL PRAGMATICO PACIFISMO DE KIM
  • MISCELANEA BIBLICA
    • DE LA OUL COSMIC LA OUL DE PAȘTE
    • DE LA PESAH LA PAŞTE (II) – PAŞTELE LUI IISUS
    • FLORIILE – SĂRBĂTOAREA INTRĂRII LUI IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM
    • SEFER MASA’OT – CARTEA CĂLĂTORIILOR – Binyamin de Tudela
    • DE LA PESAH LA PAŞTE (I) – PAŞTELE LUI MOISE
    • IUDAISMUL – O CULTURĂ A MIDRAŞ-ULUI, O CULTURĂ A PIETĂŢII
  • KAVAFIKA/ΚΑΒΑΦΙΚΑ
    • «Nous n’osons plus chanter les roses»
    • AȘTEPTÂNDU-I PE BARBARI/ΠΕΡΙΜΕΝΟΝΤΑΣ ΤΟΥΣ ΒΑΡΒΑΡΟΥΣ
    • CÂND SE TREZESC
    • KAVAFIS – AEDUL
    • KAVAFIS – LA JEUNESSE BLANCHE
    • KAVAFIS – PE STRADĂ
    • Kavafis – Zile din 1909, ’10, și ’11
    • KAVAFIS – CÂT POȚI
    • KAVAFIS – CUVÂNT ȘI TĂCERE (1892)
    • KAVAFIS – DECEMBRIE 1903
    • KAVAFIS – ÎN CASA SUFLETULUI
    • KAVAFIS – ITACA – UN POEM GNOSTIC
    • KAVAFIS – LUMEA DE DINCOLO ȘI „CE-A MAI RĂMAS DE SPUS, ÎN HADES, CELOR DE JOS, O SĂ LE SPUN.”
    • KAVAFIS – NOTE DESPRE POEZIE ȘI MORALĂ, VIII
    • KAVAFIS – ZILE DIN 1903
    • KAVAFIS, CEI ȘAPTE SFINȚI TINERI DIN EFES ȘI MĂRTURISIREA ÎNVIERII
    • KAVAFIS, EPOSUL INIMII, DIN SERTAR, M-AM ASCUNS…
    • MORMÂNTUL GRAMATICULUI LYSIAS
    • PLĂCERE/ΗΔΟΝΗ ȘI DEPARTE/ΜΑΚΡΥΑ
    • ÎN LUNA ATHYR
    • Un tânăr, al Artei Cuvântului, în al 24-lea an al său
    • MAREA ÎN ZORI
    • ÎNȚELEPȚII… CELE CE SE APROPIE
    • Pe la nouă și Am înțeles
    • IDELE LUI MARTIE
    • PE UN ȚĂRM DIN ITALIA
    • TEODOT
  • HIEROGAMII… VEGETALE
    • LEURDA ȘI UNTIȘORUL. PRIMA HIEROGAMIE
    • ȘTEVIA ȘI SPANACUL – A DOUA HIEROGAMIE
    • LOBODA ȘI LEUŞTEANUL – A TREIA HIEROGAMIE
    • PĂPĂDIA ȘI SOVÂRVUL – A PATRA HIEROGAMIE
    • MENTA ȘI TARHONUL – A CINCEA HIEROGAMIE
  • IERBURI ȘI MIRODENII
    • GHIMBIRUL – RĂDĂCINA CARE NE STATORNICEȘTE
    • MUȘTARUL – SIMBOLUL PIETREI FILOSOFALE
    • SCORŢIŞOARA – MIRODENIA CRĂCIUNULUI
    • USTUROIUL DE IARNĂ – ZEUL FOCULUI INTERIOR
    • VANILIA – ESENȚA ÎMBRĂŢIŞĂRII FĂRĂ SFÂRŞIT
    • VANILIA – MIRODENIA ANULUI NOU
    • CUIȘOARELE – ESENȚA IUBIRII ABIA ÎNMUGURITE
    • CUIȘOARELE ȘI NUCȘOARA – HIEROGAMIE DE IARNĂ
    • HREANUL – CĂLĂUZA SPRE CUNOAȘTEREA DE SINE
    • SCORŢIŞOARA – ESENȚA PARADISULUI
    • CEAPA – PÂNTECUL ÎN CARE SE … COACE SPIRITUL NOSTRU ÎNALT
    • NUCȘOARA – ESENȚA CUNOAȘTERII DE SINE
    • ANASONUL STELAT – ESENȚA ADEVĂRATEI SEDUCȚII
    • ANASONUL MEDITERANEAN – ESENȚA MICILOR FERICIRI DE ACASĂ
    • TARHONUL – IARBA ȘAMANILOR
    • LEUȘTEANUL – ESENȚA VENUSITĂȚII
    • MĂRARUL – ESENȚA TINEREȚII ȘI A ÎNFLORIRII
    • PĂTRUNJELUL – ESENȚA PUTERII DE VIAȚĂ ȘI A BĂRBĂȚIEI
    • CORIANDRUL–GUSTUL SUBLIM AL MANEI
  • IERBURILE AFRODITEI
    • MAGHIRANUL – IARBA MIRILOR
    • SOVÂRVUL – IARBA CASTEI IUBIRI
    • ROSMARINUL – IARBA NUBILITĂȚII FERICITE
    • SALVIA – IARBA CARE DEȘTEAPTĂ SIMȚURILE ȘI MINTEA
    • MENTA – IARBA MINȚII
    • BUSUIOCUL – IARBA REGILOR
    • CIMBRIŞORUL – IARBA DUHULUI
    • CIMBRUL – IARBA CARE TE SATURĂ
    • LAVANDA – IARBA CĂMINULUI
    • ROINIȚA – IARBA INIMII
  • POVEȘTI GRECEȘTI
    • Cutea sau piatra răbdării/Η πέτρα της υπομονής
    • POVEȘTI CU ANIMALE
  • CAMINOS Y SENDEROS
    • Poeme de Donosti Bleddyn
    • O, DIVIN CREATOR !
    • No te enamores/Nu te îndrăgosti de o femeie care citește
  • ENTREVISTAS
    • EL FOLKLORE SEFARDÍ EN RUMANÍA/FOLCLORUL SEFARD ÎN ROMÂNIA
    • EL HEBREO ESTEREOTIPO-ESBOZO DE HISTORIA CULTURAL

ghemulariadnei

~ Site-ul care îți arată ieșirea din Labirint

ghemulariadnei

Archivos de etiqueta: Europa

CROAȚIA: CENTRISM AMAR/CROACIA: CENTRISMO AMARGO

12 domingo Jul 2020

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Andrej Plenkovic, Balcani, Croația, Europa, HDZ, Kolinda Grabar-Kitarovic, Mișcarea Patriotică, politică

P 2

Andrej Plenkovic

CROAȚIA: CENTRISM AMAR

Pasiunea intransigentă (și prin urmare, foarte irațională) a fost una dintre caracteristicile vieții politice din Balcani, de-a lungul Istoriei. Ultimul său episod s-a înregistrat în Croația, unde șeful guvernului  – Andrej Plenkovic – este rău văzut de membrii propriului său partid (HDZ), cu toate că a câștigat alegerile legislative de la începutul lunii iulie.

Pentru ca situația să fie și mai paradoxală, HDZ (acronimul în croată al „Comunității Democratice Croate”) îi datorează lui Plenkovic atât victoria electorală din 1916, cât și victoria actuală și – ceea ce este și mai important – faptul că rămâne cel mai mare partid politic din țară. Căci, cu toate că HDZ a fost marele protagonist al politicii croate încă din secolul trecut, încăpățânarea de a rămâne într-o ideologie foarte conservatoare și ultranaționalistă face să tot piardă membri, pe măsură ce trece timpul.

Rădăcinile HDZ s-au hrănit chiar de la început dintr-un patriotism pasional și exclusiv, care, în domeniul social, este de un conservatorism visceral și inflexibil. Este o atitudine pe care societatea croată o înțelege și o aprobă. Și merge până într-acolo încât, în ultima vreme, acestui partid cei mai mari rivali i-au apărut în extrema conservatoare a opțiunilor politice. În ziua de azi, „Mișcarea Patriotică” – noul partid ultranaționalist, care a venit pentru prima dată la urne la recentele alegeri legislative – este, de acum, a treia forță parlamentară.

C 1

În plus, la ultimele alegeri prezidențiale, candidata HDZ – Kolinda Grabar-Kitarovic –, s-a prezentat cu un program care lăsa în fașă ideologia „Mișcării Patriotice”. Le-a pierdut, totuși, în fața lui Zoran Milanovic din cauză că nu a avut o oferă atrăgătoare nici pentru stânga și nici pentru extrema dreaptă, dar și din cauza nemulțumirii sociale din țară față de corupția care crește neîncetat.

Prin opoziție față de Grabar-Kitarovic, argumentul lui Plenkovic a fost ca lumea să meargă la urne cu o dechidere spre centru. Căci, semnalează el, această atracție naționalistă vecină cu rasismul și exclusivismul social împiedică  HDZ să fie partid majoritar în țară. Pentru a domina și în viitor, argumentează Plenkovic, partidul trebuie să crească, încorporând idei centriste și alegători moderați.

Cu toată această înnoită victorie electorală, grosul membrilor HDZ nu sunt de acord cu orientarea șefului partidului lor. Pentru moment, protestele sunt în surdină, deoarece nimeni nu vrea să descalece de pe calul câștigător. Însă, în Croația, intransigenții îl acuză că „nu este croat adevărat”, critică stârnită de aperturismul său, precum și de faptul că Plenkovic a fost, timp de mulți ani, membru al Parlamentului European. Iar în rândurile opoziției – cea care este mai la dreapta de HDZ, precum și în cea socialistă – toți știu foarte bine că sarcina care a rămas de la guvernele Plenkovic de până acum este lupta împotriva corupției.

C 2

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

CROACIA: CENTRISMO AMARGO

P 1

Andrej Plenkovic

La pasión intransigente (y por tanto, muy irracional) ha sido una de las características de la vida política en los Balcanes a lo largo de la Historia. Y su último episodio se ha registrado en Croacia, donde el jefe de Gobierno – Andrej Plenkovic – es malquisto por los afiliados de su propio partido (HDZ) pese a haber ganado los comicios legislativos de primeros de julio.

Para que la situación sea aún más paradójica, el HDZ (acrónimo en croata de “Comunidad Democrática Croata”) le debe a Plenkovic tanto la victoria electoral de 1916, como la actual y – lo más importante – que siga siendo el mayor partido político del país. Porque si bien el HDZ ha sido el gran protagonista de la política croata desde el siglo pasado, su empecinamiento en una ideología sumamente conservadora y ultranacionalista le está restando afiliados a medida que pasa el tiempo.

Y es que las raíces del HDZ se han nutrido desde su nacimiento en un patriotismo pasional y excluyente que en lo social es de un conservadurismo casi igual de visceral e inflexible. Es una actitud que la sociedad croata entiende y aprueba. Y lo hace hasta el extremo de que, en los últimos lustros, al HDZ los mayores rivales le han surgido en el extremo conservador de las opciones políticas. Hoy en día, el “Movimiento Patriótico” – nuevo partido ultranacionalista que ha concurrido por primera vez en las urnas en las pasadas legislativas – es ya la tercera fuerza parlamentaria.

C 3

Aún hay más de lo mismo: las últimas presidenciales la candidata del HDZ – Kolinda Grabar-Kitarovic –, se presentó con un programa que dejaba en pañales el ideario del “Movimiento Patriótico”. Las perdió no obstante contra Zoran Milanovic tanto por el escaso atractivo de su oferta para izquieras y ultra derechas, como por el malestar social del país ante el auge de la corrupción.

El revés de Grabar-Kitarovic fue el argumento de Plenkovic para acudir ahora a las urnas con una apertura al centro. Aduce el hombre que esa querencia nacionalista rayana en el racismo y el exclusivismo social impiden que el HDZ pueda ser el partido de una mayoría nacional. Para dominar también en el futuro, arguye Plenkovic, el partido ha de crecer incorporando ideas centristas y votantes moderados.

Pese a la renovada victoria electoral, el grueso der los afiliados del HDZ discrepa de la orientación del jefe de su partido. Las protestas se hacen por ahora con sordina porque nadie quiere desmontarse de un caballo ganador. Pero en Croacia los intransigente le acusan de “ser poco croata”, crítica que se basa en su aperturismo así como en el hecho de que Plenkovic haya ocupado muchos años un escaño en el Parlamento Europeo. Y en las filas de la oposición – la de la más a la derecha del HDZ como en la socialista – se recuerda también que la gran tarea pendiente de los Gobiernos de Plenkovic sigue siendo la lucha contra la corrupción.

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.

VALENTIN POPESCU

Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

CARANTINĂ ALBĂ, MOARTE NEAGRĂ/CUARENTENA BLANCA, MUERTE NEGRA

10 domingo May 2020

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Africa, COVID-19, epidemie, Europa, pandemie, sănătate

A 4

CARANTINĂ ALBĂ, MOARTE NEAGRĂ

Pandemia COVID-19 este, în cifre absolute, mai întâi de toate, o epidemie a panicii: din cele peste 8 miliarde de ființe umane câte are, în prezent, planeta Pământ, au murit din cauza noului virus aproximativ 300.000. Dar, în sărăcitul continent negru, hipertrofiatele precauții sanitare ale țărilor industrializate amenință literalmente să moară de foame 265 de milioane de africani.

Psihoza care a pus stăpânire pe guvernele din țările industrializate, care se încăpățânează să-și salveze costisitoarele lor sisteme sanitare, a dus la o paralizie a transporturilor internaționale, precum și la o cascadă de închideri a unor intreprinderi și la un regres general al economiilor lor. Și ceea ce în lumea albă se presupune a fi o criză a șomajului și un regres financiar, în lumea a treia – mai ales, în Africa – înseamnă un pas spre colapsul total.

Traficul arian internațional aproape paralizat și scumpirea generală a transporturilor au lăsat un întreg continent, care n-are nici industrii și nici rezerve, condamnat la foamete și catastrofe sanitare. Calculele Națiunilor Unite semnalează că, la sfârșitul acestui an, 265 de milioane de africani ar putea pieri de foame, deoarece lipsa de pesticide va declanșa o creștere spectaculoasă a plăgilor (în primul rând, a lăcustelor) și, în același timp, lipsa îngrășămintelor suficiente va cauza o drastică scădere a recoltelor.

Iar dacă în sectorul agricol african prudențele occidentale amenință să fie letale pe termen mediu (spre sfârșitul anului), în cel sanitar, perspectiva este și mai rea. Astfel, de exemplu, lipsa de medicamente și de plase anti-țânțari va dubla – conform Organizației Mondiale a Sănătății – numărul – 400.000 – al celor care vor muri, anual, de malarie în Africa.

A 5

La toate acestea, dacă moartea de foame amenință continentul negru, izbucnirea, acolo, a unei epidemii COVID-19 ar avea efecte devastatoare, deoarece infrastructura sanitară este nesemnificativă și igiena este deficitară în mari  sectoare ale populației. Câteva cifre arată holocaustul care se va produce în Africa dacă pandemia va ajunge acolo: în Etiopia, țară care are 110 de milioane de locuitori, există doar 50 de ventilatoare, iar spitalele dispun de numai 150 de paturi la reanimare. În Nigeria, cu 200 de milioane de locuitori, capacitatea secțiilor de reanimare este de 120 de paturi; în timp ce în Uganda – 43 de milioane de locuitori – nu există decât 55 de paturi pentru a îngriji bolnavii de COVID-19.

Clima din Africa nu este favorabilă virusului acestei pandemii, dar populația africană înfomentată este foarte vulnerabilă la orice agent patogen, mai ales la coronavirus.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 

A 1

CUARENTENA BLANCA, MUERTE NEGRA

La pandemia del covid-19 es, en cifras absolutas, ante todo, una epidemia de pánico: de los más de 8.000 millones de seres humanos que habitan hoy en día la Tierra, han muerto a causa de este virus en torno a los 300.000. Pero en el depauperado Continente Negro, las hipertrofiadas precauciones sanitarias de las naciones industriales amenazan con matar literalmente de hambre a 265 millones de africanos.

La psicosis que se ha apoderado de los gobernantes de las naciones industriales, emperrados ante todo en salvar sus carísimos sistemas sanitarios, ha generado una paralización del transporte internacional, amén de una cascada de parones de sus factorías y retroceso general de sus economías. Y lo que en el mundo blanco rico supone una crisis del paro y un retroceso financiero, en el tercer mundo – ante todo, en África – significa un paso hacia el colapso total.

El tráfico aéreo internacional casi paralizado y el encarecimiento general de los transportes han dejado a todo un Continente que carece de industrias y reservas, condenado a auténticas hambrunas y catástrofes sanitarias. Cálculos de las Naciones Unidas señalan que a finales del año actual 265.000.000 de africanos estarán al borde de la muerte por inanición porque la falta de pesticidas generará un aumento espectacular de las plagas (en primer lugar, langostas) en tanto que por falta de abonos suficientes habrá una drástica reducción de las cosechas.

A 3

Y si en el sector agrario africano las prudencias occidentales amenazan con ser letales a plazo medio (fin de año), en el sanitario el panorama es aún peor. Así, por ejemplo, la escasez de específicos y mosquiteras incrementará – según la Organización Mundial de la Saud – el número de muertes por malaria en África de los 400.000 habituales al doble.

A todo esto, si la muerte por hambre amenaza al Continente Negro, el estallido allá de una epidemia del covid-19 tendría efectos devastadores porque la infraestructura sanitaria es nimia y la higiene es deficitaria en grandísimos sectores de la población. Un par de cifras revelan el holocausto que se produciría en África si la pandemia llegase allá : En Etiopía, país de 110 millones de habitantes, solamente existen en estos momentos 50 respiradores y los centros hospitalarios disponen tan solo de 150 camas en las estaciones de cuidados intensivo (UCI). Y en Nigeria, con 200 millones de habitantes, la capacidad de las UCI es de 120 camas; en tanto que en Uganda – 43.000.000 habitantes – no hay más que una UCI, con 55 camas en condiciones para atender enfermos del covid-19.

El clima africano no es favorable al virus de esta pandemia, pero una población desnutrida es sumamente vulnerable ante cualquier agente patógeno, covid-19 incluido.

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.

VALENTIN POPESCU

Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

STARMER, LABURISTUL DE OȚEL/STARMER, EL LABORISTA DE ACERO

13 lunes Abr 2020

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

antisemitism, Doughty Street Chambers, economie, Europa, evreu, Jeremy Corbyn, Keir Starmer, Londra, Partidul Laburist, politică

K 1Keir Starmer

STARMER, LABURISTUL DE OȚEL

După 14 ani de când nu a mai deținut puterea, Partidul Laburist britanic își pune speranțele într-un om – Keir Starmer, de 58 de ani – care, practic, este antiteza lui Boris Johnson, actualul prim ministru.

Acesta face parte din înalta societate, în timp ce Keir este fiul unor muncitori. Boris este un antieuropenist de conveniență, excentric, nedisciplinat și mai preocupat să obțină succese, decât să fie fidel unor ideologii sau adevărului strict; Keir este riguros, minuțios, un socialist pasional (a fost botezat cu numele de Keir în onoarea lui Keir Hardie unul dintre fondatorii partidului), europenist convins și om cu o disciplină de fier atât în munca sa cât și în relațiile cu colaboratorii.

Keir a fost singurul dintre cei patru frați ai săi care și-a luat bacalaureatul. A urmat cursurile universității din Leeds, pentru a-și lua licența în Drept, iar, pe urmă, a obținut titlul de doctor, la universitatea din Oxford.  „Curriculum-ul” său era strălucitor și ar fi putut să lucreze în orice birou de avocați de succes pentru a câștiga rapid bani mulți. Însă, a preferat să se angajeze la biroul Doughty Street Chambers, specializat în drepturule omului și libertatea presei. Unul dintre colegii săi de acolo a fost Amal Clooney, una dintre figurile mondiale în această materie.

Totuși, Keir nu a făcut carieră cu drepturile omului, ci cu politica. Partidul i-a recunoscut capacitățile profesionale

și, în 2008, a fost numit șef al Procuraturii Regatului Unit, unde avea în subordine 9.000 de persoane. Iar în guvern, la umbra lui Jeremy Corbyn – predecesorul său în fruntea partidului -, a fost principalul referent pe tema „Brexit-ului”.

Încă mai înainte de a fi ales în fruntea partidului, Stramer a apărat deschiderea și pragmatismul. Cu toate că întotdeauna i-a fost fidel lui Corbyn, în prezent, luptă pentru o linie aproape antagonică politicii acestuia. Înainte de toate, deoarece este convins că îndepărtarea de centru a fost prima cauză care a determinat pierderea puterii de către laburiști.

În profilul politic și de muncă al lui Keir Starmer, riguros și amănunțit, se evidențiază pasiunea cu care luptă împotriva antisemitismului laburist din ultimii ani – „… trebuie să facem din nou din Partidul Laburist o patrie pentru evrei…”- a spus de curând… În această chestiune se pare că vorbește mai mult din afecțiune personală decât din convingere intelectuală: soția lui Keir este evreică…

K 3Keir Starmer și soția sa, Victoria

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

K 6Keir Starmer și soția sa, Victoria

STARMER, EL LABORISTA DE ACERO

K 2Keir Starmer

Tras 14 años alejado del poder, el Partido Laborista británico ha puesto sus esperanzas en un hombre – Keir Starmer, 58 años – que es, prácticamente, la antítesis de Boris Johnson, el actual primer ministro.

Este pertenece a la alta sociedad; Keir es un aldeano (Surrey), hijo de trabajadores. Boris es anti europeísta de conveniencia, excéntrico, indisciplinado y más apegado al éxito que a las fidelidades ideológicas o la estricta verdad; Keir es riguroso, minucioso, pasionalmente socialista (fue bautizado Keir en honor a Keir Hardie uno de los fundadores del partido), europeísta convencido y hombre de una disciplina férrea tanto en su trabajo como en su trato con los colaboradores.

Keir fue el único de los 4 hermanos que logró acabar el bachillerato. Pasó a la universidad en Leeds, para licenciarse en Derecho y se doctoró, luego, en Oxford. El “currículo” era brillante y podría haberse colocado en cualquier bufete de éxito para ganar rápidamente un buen dinero. Pero, prefirió enrolarse en el bufete Doughty Street Chambers, especializado en derechos humanos, cívicos y libertad de Prensa. Uno de sus colegas allá  fue Amal Clooney, una de las figuras mundiales en la materia.

Keir no hizo, sin embargo, carrera en los derechos humanos, sino con la política. Su capacidad profesional la reconoció el partido y, en el 2008, fue nombrado jefe de la Fiscalía del Reino, un departamento con una plantilla de 9.000 personas. Y en el Gabinete en la sombra de Jeremy Corbyn – su predecesor al frente del partido -, fue el principal ponente en el tema del “Brexit”.

Desde antes de su elección al frente del partido, Stramer ha defendido el aperturismo y el pragmatismo. Pese a que fue siempre fiel a Corbyn, propugna ahora una línea casi antagónica a la política de éste. En primer lugar, porque está convencido de que el apartarse del centro ha sido la primera causa de la pérdida del poder del laborismo.

En el perfil político y laboral de Keir Starmer, riguroso y detallista, choca la pasión con que combate el antisemitismo laborista de los últimos años  – “… hemos de hacer de nuevo del Partido Laborista una patria para los judíos…”, dijo recientemente -. Y es que aquí parece hablar más por afección personal que por convicción intelectual: la esposa de Keir es judía…

K 5Keir Starmer y su mujer Victoria

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.

VALENTIN POPESCU

 

Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

GRIPA SPANIOLĂ NU A FOST CHIAR…SPANIOLĂ !

09 jueves Abr 2020

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

epidemie, Europa, Gilbert Michell, gripă spaniolă, H1N1, influenza A, Madrid, pandemie, Primul Război Mondial, SUA, subtipul H1N1

G 3Spital de urgență în timpul pandemiei de gripă spaniolă, 1918, Camp Funston, Kansas. National Museum of Health and Medicine, Armed Forces Institute of Pathology, Washington, D.C., United States

Devastatoarea pandemie de gripă, care a lovit omenirea în 1918, a fost cauzată de un virus influenza A, subtipul H1N1.

În decurs de un an, a omorât zeci de milioane de oameni, mult mai mulți decât războiul însuși: copii, tineri, adulți și bătrâni. A omorât și animale, printre ele, pisici și câini.

Gripa a izbucnit în toamna lui 1917, în câteva garnizoane militare din SUA.

În martie 1918, cazuri serioase gripă s-au semnalat în Fort Riley, Kansas, SUA, iar în vara aceluiași an, virusul a suferit o mutație, în urma căreia a devenit un agent infecțios letal.

Trupele americane au adus virusul în Europa, continent devastat de Primul Război Mondial.

Primul caz cu mutație confirmată s-a înregistrat la data de 22 august 1918, în portul francez Brest, pe unde au venit cam jumătate din efectivele americane aliate.

Gripa s-a răspândit rapid pe vechiul continent, devenind epidemie și, în cele din urmă, pandemie.

A primit numele de GRIPĂ SPANIOLĂ deoarece, în Spania, țară care nu participa la război, presa nu era cenzurată și trata amplu, fără opreliști, pandemia, spre deosebire de țările beligerante care nu ofereau niciun fel de informații asupra acestui subiect. Era secret militar !

Astfel, lumea a aflat, mai întâi, despre ceea ce se întâmpla în Spania și a considerat că de acolo venea molima.

G 4Oakland Municipal Auditorium, transformat în spital, 1918

Sunt cercetători care afirmă că „bolnavul zero” ar fi fost bucătarul militar Gilbert Michell din Fort Riley, Kansas, spitalizat de gripă la data de 4 martie 1918. (Sunt cercetători care consideră că bolnavul zero ar fi fost înregistrat în Camp Greene). La numai câteva ore, aveau să se înregistreze zeci de cazuri. Cum, în spital, nu mai erau locuri, s-a amenajat un hangar cu paturi pentru a putea face față numărului foarte mare de bolnavi.

Gripa s-a extins rapid la aproape toate garnizoanele cu militarii care urmau să fie trimiși în Europa.

Președintele din vremea aceea al SUA, Woodrow Wilson, s-a gândit să nu mai trimită trupe în Europa, pentru a nu răspândi epidemia. Însă, generalul Peyton C. March, șeful Marelui Stat Major al Amatei Americane, l-a sfătuit să nu țină cont de gripă și să continue să trimită trupe pe front. În caz contrar, exista riscul ca mersul luptelor să se modifice. Alianța inamică nu trebuia să afle despre această epidemie, decât…după ce era prea târziu…

În felul acesta, au ajuns pe continentul nostru un milion și jumătate de militari americani – în august 1918 – foarte mulți dintre ei bolnavi de gripă.

Din Franța, epidemia s-a răspândit în Marea Britanie, în Italia și în Germania.

A ajuns, în cele din urmă, și în Spania, țară neutră care nu cenzura știrile și rapoartele despre epidemie. Spitalele civile și militare erau depășite de situație. Se consideră că în 1918, jumătate din populația Madridului era infectată cu virusul H1N1. Aceasta, în primul val.

GS 3La Seattle, în timpul pandemiei de gripă spaniolă din 1918, controlorul are ordin să nu lase să urce în tramvai pasagerii care nu au mască de protecție.

Al doilea val, tot în 1918, avea să fie mult mai devastator. A lovit atât în orașele mari, cât și în orășele și în sate. Mortalitatea a crescut enorm, astfel încât se consideră că 75 la sută dintre cei care au pierit ar fi murit, de fapt, ​în acest al doilea val al epidemiei.

A existat un al treilea val, în 1919, și un al patrulea, în 1920, dar, de o virulență mult mai mică.

Pandemia a afectat, în cele din urmă toate țările lumii. Ar fi murit, după estimări recente între 50 și 100 de milioane de oameni. Din Alaska până în Australia.

Aproape un secol mai târziu, virusul din aceeași familie H1N1, care a reapărut în 2009, nu a mai fost atât de letal, deoarece organismul uman se imunizase, între timp, în bună măsură, la acest agent infecțios.

G 5

BIOLOGII: Hai, frumosule, spune-ne cine ești !

 

AUTOR:  ARIADNA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com… și autorului, precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura traducătorului, în cadrul aceluiași articol.

 

Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

UNIUNEA EUROPEANĂ: SĂRACII AFARĂ !/UNIÓN EUROPEA : ¡ POBRES, FUERA !

29 martes Oct 2019

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

corupție, economie, Europa, Macedonia de Nord, Macron

M 1Emmanuel Macron

UNIUNEA EUROPEANĂ: SĂRACII AFARĂ !

Decizia comunitară, de la sfârșitul lunii octombrie, de a nu începe convorbiri pentru admiterea Macedoniei de Nord a fost, în aparență, o încăpățânare nemiloasă a președintelui francez, Macron. Dar, de fapt, el  nu a făcut decât să exprime ceea ce simțea toată Uniunea Europeană: gata, nu mai vrem balcanici!

Sila occidentală față de orientali este social-politică. În mod special, admiterea Bulgariei și României (în 2006) a făcut ca țările occidentale să  se confrunte cu ceea ce s-ar putea numi „corupția totală”: niște structuri sociale, în care, corupția formează parte din sistem, astfel încât, mecanica politică și juridică nu poate și nici nu vrea să funcționeze fără ea. Însă, dacă problemele pe care le creau, pentru UE, Bulgaria și România au fost greu de digerat pentru UE, nici cele 10 state din răsăritul Europei, primite în 2004, nu au fost ușor de asimilat.

În cazul acestor 10 state, perioada de prosperitate economică a Uniunii a ascuns întrucâtva dificultățile acestui proces. Însă, aceste dificultăți au existat, iar criza conjuncturală din deceniul care a urmat le-au făcut să fie foarte iritante; iritante pentru Comisia de la Bruxelles, și, încă și mai mult, pentru miniștrii de interne ai țărilor bogate din UE. Asimilarea unei mase de oameni (consecință a libertății de mișcare în interiorul UE) de formație morală și culturală diferită (dacă nu chiar foarte diferită) este o temă pe care nici Bruxelles și nici țările afectate nu au rezolvat-o încă.

E 1

Dar, cu această problemă se poate trăi, căci așa s-a întâmplat până acum. Se poate conviețui și cu corupția altuia; este periculoasă, deranjantă și costisitoare, însă ea rămâne o problemă specifică societăților corupte. Ceea ce țările bogate din UE nu mai acceptă – afirmă că, în aceste momente, nici n-ar putea – este asumarea unei părți a sărăciei aspiranților. Nici măcar atunci când e vorba de populație puțină.

Căci, populația totală a celor 6 țări balcanice ce sperau să fie admise acum în UE este mai mică decât populația României, iar PIB-ul total al acestor țări, luat împreună, nu este nici măcar jumătate din PIB-ul României… Ori, România este una din țările sărace ale Uniunii.

Aceasta este realitatea economică prezentată succint și prima cauză a reticențelor pe care le arată Bruxelles. Macron n-a făcut decât să o exteriorizeze. Însă, cum a fost sigurul care a îndrăznit să o facă, a părut că este singurul răutăcios; dar, el a spus ceea ce gândesc toți. Culpa sa cea mare este că i-a făcut pe cei drepți să plătească în locul păcătoșilor: dintre toate țările care au fost primite în UE, din 2006 încoace, numai Macedonia de Nord a făcut pași încurajatori spre eradicarea corupției din țară.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

UNIÓN EUROPEA : ¡ POBRES, FUERA !

M 2Emmanuel Macron

La decisión comunitaria de finales octubre de no iniciar conversaciones de incorporación con Macedonia del Norte ha sido aparentemente una cabezonada despiadada del presidente francés, Macron. En realidad, éste no hizo más que plasmar un sentir de toda la Unión Europea : basta ya de balcánicos.

El hastío occidental contra los orientales es socio-político. Especialmente la incorporación de Bulgaria y Rumania (2006) enfrentó a las naciones occidentales con lo que se podría llamar “la corrupción total”: unas estructuras sociales en las que la corrupción formaba parte del sistema hasta el extremo de que la mecánica política y judicial no podía ni quería funcionar sin ella. Pero, si los problemas traídos a la UE por Bulgaria y Rumania han resultado muy difíciles de digerir por la UE, los 10 Estados del Este europeo incorporados en el 2004 tampoco resultaron muy asimilables.

En el caso de estos diez, la bonanza económica de toda la Unión disimuló algo las dificultades del proceso. Pero, estaban allá y la crisis coyuntural de ese mismo decenio las hizo muy irritantes; irritantes para la Comisión bruselense y aún más para los ministros de Interior de las naciones ricas de la UE. Asimilar una masa humana (debida a la libertad de desplazamientos dentro de la UE) de formación moral y cultural diferente (cuando, no muy diferente) es un tema que aún no ha resuelto Bruselas ni los países afectados.

E 2

Pero, con este problema se puede convivir y se ha convivido hasta ahora. También se puede convivir con la corrupción ajena; es peligrosa, molesta y cara, pero, no deja de ser esencialmente un problema de las sociedades corruptas. Lo que los países ricos de la UE ya no quieren – dicen que no pueden en estos momentos – es asumir parte de la pobreza de los aspirantes. Ni siquiera cuando los aspirantes son cuatro gatos.

Porque la población total de los 6 Estados balcánicos que esperan entrar ahora en la UE es menor que la de Rumania y el PIB conjunto de estos seis no llegan ni a la mitad del de Rumania… Y Rumania es uno de los pobretones de la Unión.

Esta es la realidad económica escueta y la primera causa de las reticencias que exhibe Bruselas. Macron no hizo más que exteriorizarla. Pero, como fue el único en dar la cara, parece también ser el único malo; pero, sólo él dijo lo que pensaban todos. Su gran culpa, sin embargo, es que hizo pagar a justos por pecadores: de todas las naciones que han entrado a partir del 2006, solamente Macedonia del Norte ha dado unos pasos esperanzadores para la erradicación de la corrupción en el país.

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentín Popescu.

VALENTIN POPESCU

Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

BIROCRAȚIA CONTRA REFUGIAȚILOR/BUROCRACIA CONTRA REFUGIADOS

09 miércoles Oct 2019

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Bruxelles, Erdogan, Europa, Grecia, refugiați, sărăcie, Turcia

G 4

BIROCRAȚIA CONTRA REFUGIAȚILOR

Zicala „nenorocirile nu vin niciodată singure” este înțelepciune populară, însă, nici cea mai nărăvașă fantezie a vreunui popor nu și-a imaginat mănunchiul răsucit de nenorociri care s-au abătut asupra refugiaților care se află în insulele grecești: la toate mizeriile și disperările care i-au făcut să fugă din țările lor se adaugă, acum, ineficiența crasă a birocrației din Grecia.

Marea majoritate a sirienilor, afganilor și a africanilor care au încercat să ajungă în Europa cea bogată (mai ales, în Germania, Franța, Italia sau în țările scandinave), prin Turcia, călătoria s-a împotmolit în insulele grecești din Marea Egee. În aceste insule, sute de mii de fugari duc o viață cumplită în tabere improvizate, cu structuri sanitare deficiente și puține, și o penurie economică gravă, deoarece are grijă de ei unul dintre săraci membri ai Uniunii Europene (UE): Grecia. Iar sărăcia înseamnă puțin și de slabă calitate în toate cele; în cazul acesta, și în Administrația Publică, incluzând chiar și autoritatea judecătorească. Justiția grecească are nevoie de mai mult de o lună pentru a rezolva dosarele celor care sosesc ilegal din Turcia, într-o singură zi.

G 3

Această situație este destul de constantă de la începutul războiului civil din Siria, dar, anul acesta, s-a agravat vertiginos din cauza ambițiilor politice ale lui Erdogan și pretențiilor economice ale Turciei. Cum acestea din urmă sunt întemeiate – Ankara nu mai poate duce povara economică (pentru a nu mai vorbi și de cea socială) pe care o reprezintă milioanele de rezidenți fără resurse, și fără dreptul de a munci -, Turcia și UE au semnat, în 2016, un acord, prin care, Bruxelles îi transferă Ankarei o subvenție consistentă, iar Ankara nu mai permite ca de pe coastele ei să iasă ambarcațiuni cu refugiați spre Europa și reprimește fugarii a căror viață nu este în pericol în patriile lor.

G 13

Ambițiile lui Erdogan nu se văd explicit în acest acord. Însă, liderul turc vrea, acum, văzând greutățile tot mai mari pe care le întâmpină UE în asimilarea și distribuirea migranților, ca, pe lângă bani mai mulți, să primească și sprijin politic. În primul rând, vrea ajutoare ca să ridice, în nordul Siriei, o centură sanitară rasistă: o centură pe care să o populeze cu musulmani suniți sirieni, pentru a împiedica, astfel, ca acest teritoriu să rămână în mâinile kurzilor sirieni. Căci, pentru Ankara orice kurd este un potențial inamic, un eventual aliat al autonomiștilor kurzi din Turcia.

Erdogan, în mod sigur, asta avut în minte atunci când a semnat acordul, dar, nu a spus nimic din oportunism. Și iată că, acum, crede că este perfectă conjunctura politică internațională pentru a-și arăta pretențiile care, în 2016, nu găsiseră înțelegere. A și pregătit terenul slăbind controlul frontierelor, astfel că, au început să sosească, din nou, fugari în Grecia și în insulele grecești.

În insule, au sosit, pe mare, anul acesta, 36.000 de refugiați, iar, pe uscat, – trecând frontiera turco-greacă din Tracia –, alți 10.000.

G 8

Pentru Atena, supra-povara este economică și, din punct de vedere administrativ, excesivă; mai ales, în insulele din Marea Egee, unde, cauzează suferință, atât refugiaților, cât și localnicilor.

Această situație i-a determinat pe greci să mute câteva mii de fugari pe continent. Însă, dacă această mutare ușurează întrucâtva situația din insule, agravează problema în ansamblul ei. Căci acordul din 2016 se referă doar la refugiații din insule. Cei care sosesc prin Tracia sau sunt aduși în Grecia continentală sunt excluși automat din tratat și nu mai pot fi retrimiși în Turcia.

Prima reacție a noului guvern grec la această problema a fost să ceară ajutor la Bruxelles … ca să sporească eficiența autorității judecătorești din țara sa !

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

G 1

BUROCRACIA CONTRA REFUGIADOS

G 6

Eso de que “las desgracias no llegan nunca solas” es sabiduría popular, pero, ni las más desbocada fantasía de ningún pueblo ha imaginado jamás la retorcida suma de desgracias que se ha abatido sobre los refugiados que se hallan en las islas griegas : A todas las miserias y desesperaciones que los ha hecho huir de sus países se suma, aquí, la ineficiencia supina de la burocracia ateniense.

La gran mayoría de los sirios, afganos y africanos que intentaron llegar a la Europa rica (ante todo, Alemania, Francia, Italia y países escandinavos), vía Turquía, el viaje se les ha empantanado en las islas griegas del Egeo. Allá, malviven cientos de miles de fugitivos en campamentos improvisados, con estructuras sanitarias deficientes y escasas, y una penuria económica grave, ya que, les atiende primordialmente uno de los pobretones de la Unión Europea (UE) : Grecia. Y pobreza significa poco y de poca calidad en todo; en este caso, también de la Administración Pública, judicatura incluida. La Justicia griega tarda más de un mes en tramitar los expedientes de los ilegales que llegan desde Turquía en un solo día.

G 5

Esta situación es relativamente constante desde que estalló la guerra civil siria, pero, en lo que va de año, se ha agravado vertiginosamente por mor de las ambiciones políticas de Erdogan y las exigencias económicas turcas. Como estas últimas son justas – Ankara no puede afrontar sin más la carga económica (para no hablar también de la social) de millones de residentes sin recursos, ni derechos laborales -, Turquía y la UE firmaron, en 2016, un acuerdo, en virtud del cual, Bruselas transfiere a Ankara una cuantiosa subvención y Ankara evita que salgan de sus costas más embarcaciones con refugiados hacia Europa y admita que le devuelvan a todos aquellos cuyas vidas no corran peligro real en sus patrias.

G 9

Las ambiciones de Erdogan no se reflejan explícitamente en ese acuerdo. Pero, el dirigente turco pretende, ahora, a la vista de las crecientes dificultades de la UE para asimilar y distribuir la masa migrante, que además de más dinero, le den también apoyos políticos. En primer lugar, ayudas para que pueda erigir, en el norte de Siria, un cinturón sanitario racista: una franja a poblar con musulmanes sunitas sirios, que impidan, así, que ese territorio quede en mano de los kurdos sirios. Que para Ankara cualquier kurdo es un enemigo potencial, un eventual aliado de los autonomistas kurdos de Turquía.

G 12

Erdogan, seguramente, tuvo esto presente al firmar el acuerdo y no lo formuló por oportunismo. Pero, ahora, cree que la coyuntura política internacional es óptima para plantear las exigencias que, en 2016, no habrían prosperado. Y ha preparado el terreno aflojando la vigilancia de fronteras, con el consiguiente repunte de las llegadas de fugitivos a Grecia y sus islas.

A estas últimas han llegado, por mar, en lo que va de año, 36.000 refugiados más,en tanto que, por tierra–a través de la frontera greco-turca de Tracia–,lo han hecho otros 10.000.

G 10

Para Atenas, la sobrecarga es económica y administrativamente excesiva; sobre todo, en las islas del Egeo, donde causa sufrimiento a los refugiados y a los indígenas.

La urgencia de la situación determinó a los griegos a trasladar unos cuantos de miles de fugitivos a tierra firme. Pero, si eso desgrava un ápice la situación en las islas, agrava el problema en su totalidad. Porque el acuerdo del 2016 no afecta más que a los refugiados alojados en las islas. Los que llegan a través de Tracia o son reubicados en la Grecia continental quedan automáticamente excluidos del tratado y no pueden ser devueltos a Turquía.

La primera reacción del nuevo Gobierno griego al problema ha sido pedir ayuda a Bruselas…¡para que mejore la eficiencia de la judicatura de su país !

G 2

Valentin Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentin Popescu.

VALENTIN POPESCU

Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

SEFER MASA’OT – CARTEA CĂLĂTORIILOR – Binyamin de Tudela

05 jueves Sep 2019

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Binyamin de Tudela, Cartea Călătoriilor, călătorii, Europa, Ierusalim, iudaism, Sefer Masa’ot, Spania, Tudela

B 3

INTRODUCERE

Lucrarea de faţă este dedicată unui autor sefard, din secolul al XII-lea, Binyamin de Tudela, care, după ştiinţa noastră, este foarte puţin cunoscut în România. Interesul pentru acest autor ni l-a trezit singura sa carte SEFER MASA’OT – CARTEA CĂLĂTORIILOR, cunoscută şi cu titlul de ITINERARIUL LUI BINYAMIN DE TUDELA, o carte care circulă în toată lumea încă din Evul Mediu până astăzi şi care a intrat în biblioteca multor savanţi şi enciclopedişti [1].

Am întreprins studiul acestei cărţi, care n-a fost încă tradusă în româneşte, într-o încercare de a evidenţia  gândirea rabinului Binyamin de Tudela, contextul istoric în care a trăit şi a scris, motivele care l-au determinat să redacteze Sefer Masa’ot, unicitatea şi importanţa CĂRŢII CĂLĂTORIILOR şi, toate acestea, în lipsa unor explicaţii directe ale autorului.

Am dorit, de asemenea,să semnalăm existenţa acestui document şi faptul că el reprezintă un izvor important pentru cunoaşterea spaţiului evreiesc din secolul al XII-lea.

CAPITOLUL I – CINE ESTE BINYAMIN  DE  TUDELA ?

În cea de-a doua jumătate a secolului al XII-lea, se presupune, între anii 1130-1173, a trăit, în Spania, un rabin care, pornind din Tudela, a mers spre Orient, străbătând aproape toată lumea cunoscută pe atunci. De la el ne-a rămas un inedit jurnal de călătorie, scris în ebraică, jurnal în care a notat: oraşele, regiunile, ţările şi continentele unde a întâlnit sau unde a auzit că există comunităţi de evrei.

Numele acestui rabin, precursor al lui Marco Polo [2], este Binyamin bar Yonah sau Binyamin de Tudela, numit astfel după oraşul său de baştină din Regatul Navarrei.

Roadele peregrinărilor sale, adică însemnările sale de călătorie, ni s-au păstrat prin grija unui copist care le-a adunat într-un volum şi le-a răspândit sub forma unei cărţi cunoscute, de atunci, drept Cartea Călătoriilor, Masa’ot (şel) rabi Binyamin sau Sefer Masa’ot, după primele cuvinte ale prologului [3]. Masa’ot şel rabi Binyamin, sau Sefer Masa’ot  (Cartea Călătoriilor), s-a răspândit uimitor de repede şi a circulat mult în toată Europa Evului Mediu, atât în cercurile iudaice, cât şi în cele creştine. Este, de altfel, de înţeles interesul uriaş pe care trebuie că l-a stârnit jurnalul unui rabin care, pentru prima dată în istorie, făcuse înconjurul lumii cunoscute în acea vreme.

Printre savanţii medievali, Buxtorff [4] vorbea cu o consideraţie deosebită despre Itinerariul lui Binyamin de Tudela, iar prietenul său, Joseph Scaliger, îi mărturisea, într-o scrisoare, că-şi doreşte cu ardoare şi cu orice preţ Călătoriile lui Binyamin, pe care, de altfel, avea sa le primeasca, ca pe un dar nepreţuit, de la prietenul său mai sus citat [5].

La rândul său, părintele Athanase Kircher, îl numeşte pe Rabbi Binyamin „un călător demn de toată încrederea” [6], iar Mr. de la Rocque îl cita frecvent, elogiindu-l şi considerând Sefer Masa’ot»… o relatare plină de lucruri foarte rare şi adevărate” [7].

Din păcate ea este, cel puţin până azi, singura sursă de informaţii despre autorul ei. Mai mult decât ne spune în prolog copistul care a redactat-o, nu ştie nimeni, de aceea redăm, în continuare, paragrafele  care-l descriu, succint:

„Aceasta este Cartea Călătoriilor, pe care a scris-o Rabbi Binyamin, fiul lui Yonah, din  ţinutul Navarrei [8].

Acest R. Binyamin a plecat din Tudela, cetatea sa natală, a călătorit şi a străbătut multe ţări îndepărtate, aşa cum povesteşte el însuşi în carte; şi oriunde a ajuns, a scris tot ce a văzut şi a auzit din gura unor oameni de încredere (anaşei-emet), lucruri despre care nimeni nu mai auzise vreodată în Spania. Astfel, el notează numele unor înţelepţi şi al unor principi [evrei] din fiecare loc pe unde a trecut. Şi a adus cu sine această carte când s-a întors în Castilia, în anul 4933 (1173).

Rabbi Binyamin [era] cunoscut ca un om inteligent şi luminat, ca un desăvârşit cunoscător al Torei şi al Halaha [9] şi stăpân pe toate lucrurile [despre care a scris], care au fost apoi verificate ca să se vadă dacă erau adevărate sau nu. Şi s-a dovedit că toate erau reale, exacte şi cu neputinţă de tăgăduit, pentru că el era un om iubitor de adevăr   (iş  emet) ”.

B 2

Binyamin de Tudela în Sahara, Dumouza, sec. al XIX-lea

CAPITOLUL II – CARTEA CALATORIILOR – UN SINGULAR JURNAL DE CĂLĂTORIE 

Datare

Cei care au studiat Sefer Masa’ot sunt de părere, luându-se după referinţele cuprinse în carte [10] că acest rabin călător şi-a parcurs întregul itinerariu în şapte ani, şi dau două date ale plecării: 1165 sau 1166 şi două ale întoarcerii: 1172 sau 1173, situând-o în timpul domniei lui Sancho al VI-lea cel Înţelept, regele Navarrei [11].

Abraham Zacut, profesor la Salamanca, astronom şi istoriograf al regelui Portugaliei, la sfârşitul secolului al XV-lea, spunea că „Rabbi Binyamin, autorul unor călătorii, un mare luminător, a carui strălucire a luminat tot Israelul, a murit în anul 933, adică în 1173 după Iisus Hristos”[12].

Itinerariul

Itinerariul rezumat al lui R. Binyamin este acesta:

Din orasul Tudela, situat în sudul regatului Navarrei – Reino de Navarra – a coborât, pe valea râului Ebru, a ajuns la Zaragoza, Tortosa, Tarragona, Barcelona, a  urcat în sus, spre Gerona, şi a ajuns în Provence [13]. S-a îmbarcat în Marsilia, a trecut prin Genova, Pisa şi Roma, unde a poposit ceva vreme, judecând după insemnarile pe care le-a făcut despre acest oraş.

S-a îndreptat spre sudul Peninsulei Italice, s-a îmbarcat, din nou, în Otranto, a trecut prin Corfu si Arta, a traversat Grecia şi s-a oprit în Constantinopol ca să culeagă date şi informaţii despre viaţa, condiţiile şi situaţia social-economică a constantinopolitanilor, evrei si ne-evrei.

A traversat Marea Egee-insulele Mytilene,Chios,Samos şi Rhodos, a ajuns în Cipru şi, de acolo, pe continent, a trecut prin Antiohia, Sidon şi Tir; a intrat în Israel prin Acra, care, a acea vreme,se afla în mâinile cruciaţilor. A străbătut Ţara Sfântă şi a descris Locurile Sfinte, lăsând un document important pentru cunoaşterea Palestinei din acea epocă.

S-a îndreptat spre nord, a trecut prin Tiberiada, Damasc, Alep şi Mosul, pe un parcurs pe care, fie l-a stabilit el însuşi, fie l-a urmat datorită unor recomandări. A ajuns la Bagdad, oraş pe care l-a descris cu o mulţumire nereţinută. Probabil, a călătorit în lungul şi în latul Mesopotamiei şi Persiei, cu toate că, relătarile asupra acestor locuri abundă în legende. Este puţin probabil să fi călătorit şi mai departe, cu toate că vorbeşte, cu o oarecare fantezie, despre China, India şi Ceylon (Sri Lanka de astazi).

La întoarcere, a făcut o descriere a Egiptului, a condiţiilor de viata ale egiptenilor şi evreilor din Cairo si Alexandria. În acest ultim oraş s-a îmbarcat, a sosit în Sicilia, a făcut o descriere îngrijită şi pitorească a orasului Palermo, a străbătut Germania, a vizitat Parisul şi, de aici, se presupune că s-a întors, pe mare, în Spania.

Ce este Sefer Masa’ot ?

La prima vedere, întreprinderea lui R. Binyamin nu pare singulară, ştiut fiind că epoca în care a trăit a fost o epocă a marilor călătorii şi pelerinaje. Spunem, la prima vedere, pentru că, de fapt, această călătorie este unică. Este, cel puţin, din câte cunoaştem până azi, primul înconjur al lumii cunoscute la acea vreme.

De la primii, până la cei mai recenţi, exegeţii lui R. Binyamin prezintă Cartea Călătoriilor drept un jurnal de călătorie, cu note şi impresii culese în lungul său periplu în jurul lumii; un jurnal, spun ei, citând autorul prologului şi totodată copistul acestor note, unde a notat lucruri memorabile pe care le-a văzut el însuşi sau pe care le-a auzit „de la oameni demni de încredere (anaşei-emet)” . [14]

Cu toate că părerea lor unanimă este că avem de-a face cu un jurnal de călătorie, noi credem că, mai degrabă, avem de-a face cu un dosar de rapoarte, menit să servească unor scopuri mult mai practice.

De altfel, în sprijinul afirmaţiei noastre vine constatarea că genul literar al cărţilor de călătorie nu a avut tradiţie în literatura ebraică. Desigur, existau descrieri sporadice de calătorii, dar nu şi o carte dedicată, în întregime, unui voiaj în jurul lumii. Un precursor al lui R. Binyamin ar putea fi Eldad ha-Dani, din secolul al IX-lea, însa, „minunile” pe care le povesteste Eldad, spun cunoscătorii, aparţin, mai degrabă, genului legendei [15].

De altfel, „În bogata producţie literară lăsată de iudaismul mediaval hispanic, se remarcă puţinătatea operelor istoriografice sau geografice. (…) Cele doar câteva opere care ne-au rămas ne arată că exista o concepţie mai puţin elaborată despre ceea ce se înţelege, de obicei, prin „istorie”: nu atât relatarea obiectivă a faptelor, mai mult sau mai puţin memorabile, era importantă, cât, mai ales, intenţia de a menţine vie şi actuală transmiterea Legii Orale, adică tradiţia rabinică” [16].

Sefer Masa’ot îndeplineşte această condiţie, dar, în acelaşi timp, urmăreşte mult mai mult decât atât.

Noi credem că era, cum am spus mai înainte, un dosar cu rapoarte despre starea  evreilor oecoumenei [17], cuprinzând, de fapt, rapoarte despre starea naţiunii. Un dosar care ar fi putut să se intituleze  OECOUMENE  JUDAICA.

Despre scopul unui asemnea dosar ne propunem să vorbim pe larg, într-un capitol aparte, dat fiind că, aceasta este, de fapt, tema centrală a prezentei lucrări. Pentru a înţelege mai bine motivaţia deplasării lui R. Binyamin, până aproape la capătul lumii, în căutarea evreilor de orice fel, vom încerca să răspundem la două întrebări:

  1. Care a fost contextul istoric care a fãcut posibil acest voiaj
  2. Care au fost scopurile voiajului

b 5

CAPITOLUL III – NAVARRA  LUI  R.  BINYAMIN

Regatul Navarrei  si  Fuero de Nájera

Yehuda ha-Levi şi R. Binyamin, aproape contemporani şi concitadini, tudelani adică, au putut deveni cei pe care-i cunoaştem, poate, şi graţie mediului favorabil în care s-au format. Iar, acest mediu s-a datorat, în special, unui decret: Fuero de Nájera.

În secolul al XI-lea, Sancho al III-lea cel Mare, rege al Navarrei (1000-1035), a acordat oraşului Nájera o cartă cunoscută ca Fuero de Nájera (pe baza căreia s-a constituit legislaţia navarreză). Printre multe alte prevederi, această cartă, acest cod juridic, considerată cea mai evoluată, secole de-a rândul, confirmată şi reconfirmată, de mai multe ori, până în 1420, în Regatul Navarrei, urmărea rechemarea refugiaţilor, evrei şi musulmani în oraşele recucerite de regii navarrezi din mâinile califilor arabi [18].

Fuero de Nájera a fost catalizatorul care a transformat această regiune a Spaniei înt-un spaţiu benefic evreilor navarrezi si celor de pe valea râului Ebru, dându-le un statut special, care a dus la întărirea tuturor comunităţilor evreieşti din Pamplona, Estella, Sanguesa şi Puente de la Reina.

În ceea ce îi priveşte pe evreii tudelani, Carta de la Nájera le-a oferit mai multe drepturi considerabile:

–  dreptul de a locui în oricare localitate din regat

– dreptul de a sta în propriile lor case, de a le închiria sau de a le vinde, cu singura obligaţie de a se îngriji de fortăreaţa oraşului – nu şi de turnul ei

– dreptul de a nu plăti impozit

– dreptul de a nu purta însemne vexatorii, ca în Franţa sau în alte regate din Peninsula Iberică

– dreptul de a desfăşura orice activitate

– dreptul de a deţine proprietăţi funciare: ogoare, vii şi livezi

– dreptul de a avea propriul lor cimitir

Mai mult decât atât, acelaşi decret îi scutea pe evreii rezidenţi în Regatul Navarrei de more judaico, care a fost înlocuit cu formula juro y amen, ce trebuia rostită de zece ori.

Fuero de Nájera a intrat în vigoare, în Tudela, în anul 1122, trei ani după capitularea califilor almoravizi (la 25 februarie 1119) şi a fost garantat de Alfonso el Batallador, noul rege navarrez. Este de la sine înţeles de ce: fără populaţia evreiască şi arabă, oraşul era depopulat şi economia locală ruinată.

În afara documentelor din care rezultă că, aici, în secolul al XII-lea, exista un climat de prosperitate şi toleranţă, există documente mai vechi care atestă că o comunitate evreiască se formase în Tudela încă din 803, an în care cetatea a fost cucerită de Amrus ibn Yusuf-al Muwallad, un general al califului Al Hakan I.

De altfel, în prima jumătate a secolului al X-lea, sunt atestate mai multe comunităţi evreieşti în localităţile Arnedo, Calahorra si Nájera, aflate sub stăpânire navarreză. Este cunoscută prezenţa, la curtea reginei navarreze, doña Toda, în anul 959, a marelui rabin, şef al comunităţii din Cordoba, om de litere, medic şi diplomat, Hasday ibn Shaprut, trimis de Abd al Rahman al III-lea, califul Cordobei, ca să-l trateze de obezitate pe Sancho cel Gras [19]. Ar mai trebui adăugat şi faptul că, pe lângă Fuero de Nájera, la prosperitatea aljama-lelor a contribuit şi înflorirea activităţii comerciale, prilejuite de pelerinajul la Santiago de Compostela (Camino de Santiago).

  1. Tudela – patria chica

Aljama-ua (comunitatea evreiască) din Tudela natală a lui R. Binyamin era una bine închegată, adică avea:

– sinagogă cu rabini şi profesori de Talmud  (amoraim) provenind din familia  Menir

– bet din, tribunalul însărcinat să adune a treia parte din amenzile date infractorilor

– un consiliu, format din personalităţile cele mai de seamă, care redacta regulamentele comunităţii, takanot, ca de pildă:celebrarea sărbătorilor, căsătoriile în afara regatului, activitatea tribunalelor, redactarea documentelor, comerţul sau camăta; care pedepsea delictele grave cu excomunicarea, herem, iar pe cele mai puţin grave, cu expulzarea  pentru câteva luni, nidduy.

– Consiliul celor 20, ce răspundea pentru întreaga comunitate, ajutat de notabili, respectiv procurori, profesori, notari si rabini, provenind din familiile Menir, Orabuena, Ben Abbas, Ben Shuaib, Falaquera, Ben Peshat sau Benveniste.

Evreii tudelani aveau, de asemenea, conform documentelor care s-au păstrat, libertatea totală de a desfaşura orice activitate, de la cei mai săraci, până la cei mai bogaţi, menţionaţi în registrele epocii: Yosef ben Abbas, Haim Frances, Abraham Gamiz şi Azach Binyamin care, în marea lor majoritate, aveau terenuri agricole: lanuri de cereale, vii  si livezi.

În Tudela existau evrei latifundiari. Între 1160 şi 1180, cele mai bogate familii erau: Falaquera, Menir, Benardut, Ben Peshat şi Abolfazan. Existau, ca, de altfel, pe toată valea râului Ebru, experţi în irigaţii, atât pentru propriile lor vii şi grădini de zarzavat, cât şi pentru cele ale unor creştini.

În Tudela existau, de asemenea, evrei: veterinari, măcelari, croitori, negustori, medici, cămătari, furnizori, bancheri sau administatori la Curtea regală; în secolul al XIV-lea, erau şi ambasadori şi agenţi secreţi în serviciul regilor navarrezi, date fiind relaţiile pe care aceştia le aveau cu alţi evrei din Peninsula Iberică şi din afara ei [20].

În Tudela trăiau, ca în toate comunităţile evreieşti din Navarra, în secolele XI şi XII, filosofi, scriitori sau biblişti, ca de pildă rabinul Shem Tov ben Yitzhaq Shaprut, care a polemizat cu cardinalul Pedro de Luna, într-o celebră disputatio, organizată în Pamplona, de Carol al II-lea, sau Haim ben Shemuel de Tudela, din familia Menir, autor al unei Glose la comentariul Berakhot-urilor [21].

În Pamplona, de exemplu, un Robert de Ketton traducea cărţi de alchimie, astronomie şi algebră [22], dar cel mai cunoscut şi fecund scriitor evreu din Navarra, în secolul al XIII-lea a fost Shem Tov (1225-1295) – filosof, elenist si arabist, partizan al lui Maimonide. Poate nici ei şi nici Binyamin bar Yonah n-ar fi devenit cei ştiuţi, dacă, în acest ţinut, Reconquista n-ar fi creat, datorită minţii deschise a noilor regi creştini, o „bonanza”, climatul de pace, prosperitate şi libertate, creator de valori.

Unul dintre aceşti regi a fost Sancho al VI-lea cel Înţelept despre care, Analele din Teruel spun că era „ome muy savio e entendido en cosas temporales” adică „un om foarte înţelept şi bun cunoscător al vremurilor”, iar Cronicon-ul Latin îl descrie ca pe un „varón de gran sabiduría“, adică  „un bărbat de o mare înţelepciune” [23].

Sancho al VI-lea cel Înţelept a fost regele în timpul căruia R. Binyamin şi-a realizat călătoria, şi, nu încape nicio îndoială, că această inedită călătorie a fost favorizată de măsurile înţelepte şi productive ale acestui mare legislator. Legile lui au fixat populaţia de refugiaţi în teritoriile disputate cu Castilla şi au adus regatului său prosperitate. Tot el a reînnoit Decretul de la Nájera, în 1170, semn că evreii constituiau  o etnie preţioasă.

  1. Generaţia de aur

Yehuda ha-Levi (1070-1141), născut în Tudela [24], mort undeva în Ţara Sfântă sau în Egipt, Maimonide (1135-1204) născut în Cordoba, în El Andalus, mort în Fustat (Cairo), Binyamin de Tudela şi filosoful şi biblistul Abraham Ibn Ezra, prietenul şi tovarăşul de călătorie al lui Yehuda ha-Levi : o generaţie de aur care a trăit într-o „vârstă de aur”; care s-a bucurat de privilegiile unui mediu prosper, în care înfloreau toate disciplinele spiritului şi în care se scriau tratate de gramatică, de logică, de filosofie, de teologie, de magie şi alchimie, de astronomie, de medicină şi botanică, lexicoane şi gramatici, comentarii biblice şi talmudice, exegeză biblică, poezie… toate, într-un fermecător enciclopedism. O generaţie de erudiţi, animată de spiritul emancipării, în toate sensurile.

Cu acestea am răspuns la prima întrebare: care a fost contextul istoric, care a făcut posibil acest voiaj. În partea a doua, vom răspunde la cea de-a doua întrebare: care au fost scopurile acestuia.

Poate  R. Binyamin să fi fost „tipul clasic de evreu rătăcitor” – este de părere Caro Baroja [25], dar, un lucru este sigur, mai era şi tipul nou de căutător de patrii, era tipul evreului sionist  „avant la lettre”, un protosionist, precursor al lui Theodor Hertzel.

CAPITOLUL IV – SCOPUL CĂLĂTORIEI:  PATRIILE POTENŢIALE

Obiectivul principal sau proiectul oecoumene judaica

Din capitolele anterioare se desprinde ideea că R. Binyamin avea o viaţă bună în Tudela lui natală, un adevărat paradis al spiritului. De ce a riscat, plecând să facă înconjurul lumii, ştiind că era posibil să nu se mai întoarcă ? A pornit la un drum, pe care nimeni altcineva nu-l mai făcuse înaintea lui.

Pelerin în Ţara Sfântă ? Da, dar, mult mai mult decât atât.

De ce, aşadar, Sefer Masa’ot ? De ce itinerariul lui Binyamin de Tudela ?

Vom încerca să răspundem plecând de la o prezumţie, lipsiţi fiind de orice mărturisire expresă din partea autorului.

Aparent, Sefer Masa’ot este, pentru cititorul de rând, relatarea unei călătorii în jurul lumii, în căutarea evreilor şi a comunităţilor evreieşti de pretutindeni; la o lectură mai atentă, ea este jurnalul unei misiuni secrete, speciale. Misiunea de a constata starea naţiunii evreieşti.

Cui servea şi de ce ? Responsabililor comunităţilor evreieşti, în caz de necesitate, de refugiu.

Dacă citim Sefer Masa’ot ca pe un Raport despre starea evreilor de pretutindeni, sau un Raport despre oecoumene judaica, observăm că el urmează o anumită logică.

      Ni se spune:

– pe ce cale se poate ajunge în oraşe, pe uscat sau pe mare

– câte zile de mers sunt de la un oraş la altul

– câţi evrei trăiesc în fiecare oraş sau târg

– dacă comunitatea este mare sau mică, dacă este bogată sau mai puţin bogată, importantă sau mai puţin importantă, dacă are şcoli sau academii rabinice, dacă există resurse care pot asigura fie prosperitatea, fie supravieţuirea

– ni se sugerează cine poate primi oaspeţi

– ni se oferă informaţii despre membrii comunităţilor care pot fi:

 1) oameni învăţaţi, cărturari, precum rabinii exersaţi în Tora şi Talmud

 2) agricultori, ca în Krissa din Grecia, unde evreii „seamănă şi culeg pe ogorul lor şi în pământurile lor” .

   3) artizani, ca cei din Teba „unde trăiesc cam 2000 de evrei, cei mai buni meşteşugari din Grecia, care fac veşminte de mătase şi purpură”.

Pe cine interesau toate aceste mici lumi pe care le străbate R. Binyamin sau despre care doar aude povestindu-se, în casele rabinilor în care era găzduit ? Pe evreii de oriunde. Informaţiile trebuiau să circule. Evreii se interesau unii de soarta celorlalţi.

Interesau, în primul rând, cetăţile şi ţările în care exista more judaico, cele care se aflau în drumul cruciaţilor, furibunzi şi însetaţi de sânge de evreu [26], sau cetăţile în care ajunsese influenţa atât de nefastă a almohazilor [27].

Dacă e adevărat că itinerariul lui R. Binyamin a început în 1165 (sau 1166), înseamnă că se întâmpla după cea de-a doua cruciadă (1147-1149). Neîndoios că aceasta a reînviat amintiri dureroase din prima cruciadă şi, probabil, că circula, cel puţin printre comunităţile din Franţa şi din Germania, cronica „Emek Ha-bakha” adică „Valea Plângerii”, a lui Rabbi Yosef  Ha-Cohen din Avignon [28].

Exista, aşadar, pe de o parte El Fuero de Nájera, cu acalmia sa înfloritoare, cu bonanza sa unică, dar, mai existau, pe altă parte, cruciadele, persecuţiile din partea almohazilor (un pericol ceva mai depărtat, dar totuşi, un pericol) şi expediţiile locale de jaf, în special ale francezilor, care pretindeau că „apără” drumul de pelerinaj spre Santiago de Compostela.

Având în vedere toate aceste posibile ameninţări, putem presupune că evreii din Navarra nu erau atât de convinşi că status-ul lor avea să fie perpetuu, cu toate sforţările regilor creştini de a-i atrage şi de a reface, cu ajutorul lor, economia cetăţilor devastate de războaiele de recucerire.

Putem presupune că rabinii, pe umerii cărora apăsa răspunderea pentru soarta comunităţilor, s-au gândit la un proiect de salvare şi la un „comisar” sau „raportor”, cum am spune astăzi, în persoana lui  R. Binyamin.

Putem, de asemenea, presupune că-l vor fi trimis cu misiunea secretă de a descoperi eventuale patrii de refugiu, în faţa unui eventual nou exil. Care, de altfel, avea să se producă, secole mai târziu, în 1492, adeverindu-le, din păcate, aceste temeri.

La aceasta ne fac să ne gândim detaliile minuţioase însemnate în Sefer Masa’ot, pe care o putem considera un Ghid al comunităţilor evreieşti de pretutindeni din acea vreme.

De aceea, consideram că descoperirea unor posibile patrii de refugiu a fost scopul principal al călătoriei prin oecoumene judaica. Dar, nu şi că acesta a fost şi singurul ei obiectiv. Proiectul oecoumene judaica a avut, după părerea noastră, în primul rând, o raţiune practică, despre care am vorbit, dar trebuie că a ţintit şi în alte, multe direcţii.

Aşadar, care să fi fost scopurile, să zicem, particulare, secundare, ale acestui ingenios, riscant şi de o atât de mare anvergură posibil  plan de refugiere a evreilor, atât sefarzi, cât şi aşkenazi ?

  1. Obiectivele particulare
  2. Să promoveze naţiunea evreiască în rândurile evreilor, dar şi în cele ale ne-evreilor. Să demonstreze cât de prezent şi cât de important este elementul evreiesc în lume: în cultură, în politică, în ştiinţă sau în comerţ.

Cum ? Arătând că societatea evreiască are oameni exemplari. Iar, personalităţile pe care le citează sunt oameni de vază ai timpului lor, atât în cadrul comunităţii, cât şi în lumea creştină şi musulmană, în mijlocul căreia trăiesc. Îndeobşte, aceştia sunt mari cărturari, profesori de Talmud şi rectori, ca să folosim un termen modern, ai academiilor rabinice, ai celebrelor ieşivot, răspândite în toată lumea. R. Binyamin are subtilitatea de a sugera, în subtext, că aceşti rabini sunt echivalentul marilor teologi creştini şi al Părinţilor Bisericii. Exemplari sunt, de asemenea, şi medicii şi meşteşugarii evrei, căutaţi de regi, principi sau de guvernatori, pentru profesionalismul lor, sau cărturarii, din rândul cărora, chiar Papa sau principii  îşi aleg secretarii şi funcţionarii cei mai de încredere.

  1. Să întărească credinţa, speranţa şi conştiinţa naţională a evreilor risipiţi în toată lumea, arătându-le că sunt un popor numeros, chiar dacă împrăştiat, care, ca şi grecii sau latinii, se întinde de la un capăt la altul al lumii, al oecoumenei. Rabbi Binyamin s-a străduit să demonstreze, în sumarele, dar extrem de concentratele sale însemnări, pline de exemple, că evreii nu sunt cu nimic mai prejos, ba, dimpotrivă, că au un geniu creator şi un spirit întreprinzător pe măsură.

Atât el, cât şi ceilalţi iluminaţi ştiau că menţinerea identităţii religioase, culturale şi lingvistice,ca şi conservarea spiritului naţional, vitale pentru supravieţuirea iudaismului, sunt posibile numai dacă se sprijină pe cunoaştere şi pe solidaritate, pe ajutorul reciproc, în interiorul comunităţii, dar, şi între comunităţi, indiferent de distanţe.

  1. Să trezească evreimea dintr-o letargie periculoasă, dintr-un abandon impropriu spiritului evreiesc, spiritul unui popor exersat să lupte şi să-şi înfrunte destinul. Să le trezească evreilor dorinţa de autoafirmare şi, este mai mult decât elocvent unul dintre ultimele pasaje, la care vom reveni:

 „Israelul este risipit prin toate ţările şi cine rămâne nepăsător şi nu va face nimic ca Israel să se reunească, nu va vedea semnul cel bun şi nu va rămâne cu Israel. Când Dumnezeu Îşi va aduce aminte de pribegia noastră, şi va înălţa slava (keren) Unsului Său [29],  atunci fiecare va spune: Eu îi voi călăuzi pe evrei şi îi voi aduna pe toţi la un loc. (…) Să ne bucurăm, fraţilor, că salvarea va veni într-o clipită de la Dumnezeu, iar dacă ne vom teme că această zi n-o să mai vină şi noi n-o s-o apucăm, atunci nu ne vom mai reuni niciodată în Ereţ-Israel. Totuşi nu vom putea până ce nu va veni vremea privighetorii şi nu se va auzi cântul turturelei [30]. Atunci abia vor veni şi mesagerii care vor spune tot timpul: mărit fie Domnul!  Şi îşi trimit misive unii altora zicând: Întăriţi-vă în religia lui Moise” [31].

Este de la sine înţeles că aceste obiective nu sunt declarate explicit, cu atât mai puţin clamate. Nici nu era cu putinţă. Ele sunt implicite.  Le vom exemplifica pe fiecare, dar, nu introducând pasajele cu formula „aici R. Binyamin urmăreşte să…”, ci îi vom urma modul de lucru. Unul, de altfel, absolut  remarcabil. Îl vom numi fişa tehnică.

B 4

CAPITOLUL V – FIŞA TEHNICĂ

În toate relatările sale, R. Binyamin se serveşte de un instrument de lucru foarte eficient. Este pur si simplu vorba de o schemă, de o grilă, am spune astăzi, în care notează punctele de interes. În această fişă tehnică, el cuprinde, aproape întotdeauna, în aceeaşi ordine:

– aşezarea sau poziţia unei cetăţi

– distanţele, măsurate în zile, de la o cetate, la alta, de la regiune sau ţară, la alta, pe uscat sau pe mare, şi cele mai bune rute de urmat

– starea economică a unei cetăţi: prosperă sau modestă

– activităţile ei: economice, comerciale, industriale; ce produce

– dacă există evrei

– numărul evreilor

– meseriile lor

– dacă au proprietăţi

– dacă au drepturi

– cât au rămas de iudei

– iudeii „ sălbatici”

– iudeii sectari sau eretici/ curentele iudaismului

– numele rabinilor, în special al liderilor comunităţii şi numele celor mai de vază evrei aflaţi în serviciul acesteia

– elitele, înalţii funcţionari, oamenii politici

– numărul şcolilor talmudice şi al academiilor rabinice, unde este cazul

– contribuţia comunităţii la menţinerea conştiinţei iudaice

– monumentele cetăţii

– locurile sfinte ale evreilor, locurile credinţei, monumentele şi vestigiile civilizaţiei iudaice; sinagogi, palate, necropole, morminte istorice

– caracterul locuitorilor, obiceiuri, sărbători

– date geografice, istorice, antropologice

Modele de fişă tehnică: fişa restrânsă şi fişa extinsă

Fişa restrânsă

Este şi cea mai importantă, pentru că aduce informaţiile de cel mai mare interes pentru „raportorul” R. Binyamin, anume:

– numărul evreilor dintr-o comunitate [32]

– elitele unei comunităţi, respectiv conducătorii şi susţinătorii ei, care, apropape întotdeauna, sunt rabinii

– ierarhia: rabbi, rev, rabeinu, cohen, haham, nasi, roş ha-Ieşiva, talmidei-hahamim, daian, baalei-ţeduca (evergeţi), asirim, rofe

–  solidaritatea şi iudaitatea unei comunităţi

– celebritatea, reputaţia, renumele „internaţional” al unora dintre marii rabini

–  distanţa, în zile, de la o localitate la alta, calea de acces, pe uscat sau pe mare

– statutul unui oraş: centru comercial sau politic

Iată cum arată paragrafele cu informaţii reale şi cruciale pentru lumea iudaică a vremii:

Relatare: „De aici (Tarragona) până la Barcelona sunt două zile de mers. Există acolo o comunitate sfântă şi bărbaţi înţelepţi şi învăţaţi şi mari principi ( ve-ieş şam kahul kodeş ve anaşim hahamim ve nasiim ghedolim…) ca R. Şeşet, R. Şealtiel, R.Şlomoh şi R. Abraham ben Hisday. E un orăşel mic şi frumos la mare unde vin cu mărfuri negustori din toate părţile, din Grecia, Pisa, Alexandria Egiptului, din Ereţ Israel, din Africa şi din toate colţurile ei. De aici şi până în Gerona este o zi şi jumătate de mers. Aici trăieşte o mică comunitate de evrei” [33].

         sau

Relatare: „De aici (Gerona) sunt trei zile de mers până la Narbona, unde Tora se studiază din vechime ( ve-hi ir kaduma le-Tora). De aici s-a răspândit Tora în toate ţările ( u-me şam iaţa Tora le-kol ha-arţot ). În Narbona sunt înţelepţi, oameni de vază şi prinţi ( ve-bah hahamim ve-ghedolim ve-nasiim u-beraşem Rabbi Kalonimos ) în frunte cu R. Kalonimos [34], fiul marelui principe R. Todros ( Theodoros–n.n.), coborât direct din stirpea lui David. Are posesiuni şi pământuri dăruite de guvernatorul cetăţii şi nimeni nu-l poate expropria. În fruntea lor se află R. Abraham, şeful Ieşivei ( roş ha-ieşiva). R. Makir, R. Yehuda şi alţii care au o mulţime de studenţi ( ve-aharim che-neghedam harbe talmidei-hahamim). În acest moment în cetate sunt 300 de evrei (ve-ieş bah, ha-iom, şaloş meot iehudim)”  [35].

         sau, în continuare,

Relatare: „Din Béziers sunt două zile de mers până la Har Gaaş, numit şi Montpellier, care este un loc prielnic pentru comerţ. E aproape de mare, cam la o leghe. Aici, vin negustori din toate părţile: din Edom (creştini-n.n.), din Ereţ Al Erva (Algarbe), din Lombardia, din regatul Romei, marea capitală, din toată ţara Egiptului, din Ereţ-Israel, din Ereţ Iavan, din Franţa, din Asia şi Anglia. Aici, oameni de toate limbile neamurilor se întâlnesc ca să facă negoţ cu genovezii şi cu pisanii. În Montpellier trăiesc unii dintre cei mai importanţi erudiţi din vremea noastră în frunte cu R. Reuben bar Todros…, R. Şmuel, ha-rev-şelahem… Ei au şcoli deschise tot timpul, unde se studiază Talmudul ( Ve-ieş beinehem batei-midraşot kavoot le-Talmud). Printre ei sunt şi bărbaţi înstăriţi, binefăcători şi oameni care sar  în ajutorul tuturor celor care vin să-l ceară (Ve-ieş beinehem asirim u-baalei-ţeduca ve-omdim be-pereţ le-col ha-baim le-iadam) ” [36].

        şi, în continuare,

Relatare: „De acolo sunt patru leghe până în Lunel, unde trăieşte o comunitate israelită care zi şi noapte se dedică studiului Torei. Acolo trăieşte Rabeinu Meşullam împreună cu cei cinci fii ai săi, mari înţelepţi şi oameni foarte bogaţi, printre care şi R. Aşer, care e ascet, adică stă departe de treburile lumeşti, dedicându-se zi şi noapte studiului Torei, şi care nu mănâncă carne. R. Aşer este şi un mare cunoscator al Talmudului. Mai sunt şi alţii (…) precum şi R. Yehuda  ben Tibon, spaniolul, care îi ajută şi îi învaţă pe cei ce vin din ţări îndepărtate să înveţe Tora. (Aceşti învăţăcei) sunt întreţinuţi şi îmbrăcaţi de către comunitate, în toate zilele, cât timp petrec studiind la şcoală. (Cei din Lunel) sunt bărbaţi înţelepţi, inteligenţi, sfinţi, care ţin poruncile Legii şi care îşi ajută fraţii, mai apropiaţi sau mai depărtaţi” [37].

          sau, tot în continuare

Relatare: „De aici (Lunel) sunt două leghe până la Posquières, care este o urbe mare. Acolo trăiesc cam 40 de evrei. Este o ieşiva de care se îngrijeşte marele rabin R. Abraham bar David, de binecuvântată amintire, un rabin al faptelor mari (rev paalim) , mare cunoscător şi specialist în Talmud şi în Halaha ( haham gadol be-Talmud u-be-pasuk). Vin de departe [studenţi] să înveţe Tora cu el, iar el îi găzduieşte la el acasă şi le predă Legea.  Ba, celor ce nu au bani, le plăteşte toate cheltuielile: e un mare bogătaş. Tot acolo stau şi binefăcătorul ( ha-nadiv ) R. Yosef bar Menahem, R. Benveniste, R. Binyamin, R. Abraham şi R. Yţhac bar Meir, de binecuvântată amintire” [38].

În alte relatări, aproape identice, important este faptul că:

– în Bourg de Saint Gilles, unde locuiesc 100 de evrei, „… ha-nasi Avva Mari, fiul lui R. Yţhac, este funcţionarul contelui Raymond ( ve hu pakid ha-selton Rimond)“ este, adică, un înalt funcţionar.

– în Marsilia există două comunităţi, cu câte trei sute de evrei fiecare şi fiecare cu propria ei ieşiva;

–  Marsilia este cunoscută drept un oraş al gaonim-ilor şi al hahamim-ilor (hi, ir gaonim ve hahamim ), un oraş „… în care se face mult negoţ, port la mare” ( …ve-hi, ir sehura meod al safat [haiam]”  [39].

Era, de asemenea, bine de ştiut că:

– în Crissa (Grecia) „… locuiesc cam 200 de evrei şi că ei înşişi seamănă şi cosesc în averea şi pe pământurile lor ” [40].

– în Teba– „cetatea cea mare”-„trăiesc cam 2000 de evrei. Ei sunt cei mai buni artizani din Grecia. Fac veşminte de mătase şi de purpură. Printre ei se află mari învăţaţi în Mişna şi în Talmud, dar şi învăţaţi dintre cei mai mari ai zilelor noastre (ve-gam ghedolei ha-dor…); ca ei nu există alţii în toată Grecia, cu excepţia Constantinopolului (ve-ein cmotam be-col Ereţ Iavan, huţ me-medinat Constantin)” [41].

– Salonicul „… este un loc în care evreii sunt persecutaţi …“ , dar şi că aici „… ei se ocupă cu manufactura mătăsii“ [42].

– în Cipru „…sunt evrei rabaniţi şi caraiţi, ba chiar şi evrei eretici, numiţi şi epicurei, excomunicaţi de ceilalţi israeliţi, fiindcă profanează noaptea de Şabat şi ţin noaptea de duminică, care este sfârşitul Şabatului” [43].

– în Ereţ Israel, în Cesareea (doar 200)  şi mai ales în Sichem (o mie de suflete)  trăiesc samariteni …care doar respectă Legea lui Moise … dar care se cunoaşte că nu sunt din stirpea lui Israel …“ ( detalii în Capitolul VI).

În sfârşit, o relatare din Ereţ Israel:

„De aici (Izreel) sunt trei leghe până la Safuria… aici se află mormântul rabinului nostru sfânt Rabban Gamaliel. (…)De aici sunt cinci leghe până în Tiberiada, care se numeşte iam Kineret.Acolo cade Iordanul în vale, între doi munţi; umple valea şi formează o mare numită Kineret. Este, de fapt, un râu mare, cu albia lărgită, care seamănă cu o mare. (…) În Tiberiada trăiesc cam 50 de evrei în frunte cu R. Abraham, astrologul, R. Mukhtar şi R. Yţhak. Sunt acolo şi ape termale care ies din pământ.Se numesc Termele din Tiberiada. În apropiere se află sinagoga lui Kaleb ben Yetuneh. Mai este şi un cimitir evreiesc unde sunt  mormintele lui R. Yohanan ben Zakkay şi R. Yehuda ha-Levi“ [44].

            O altă relatare din Yemen:

 „De aici (Hillah),mergând prin deşertul Saba,numit şi Yemen,la hotarul cu Sin’ar, până în nord,la căpătul a 21 de zile de mers prin pustiuri,trăiesc evreii numiţi kaibar, adică locuitorii din Taima.În Taima locuieşte guvernatorul lor (roş memşalah şelahem) şi tot acolo stă şi R. Hanan ha-naşi care-i conduce.Cetatea e mare,iar teritoriul lor se străbate în 16 zile de mers printre munţii din nord.Au cetăţi mari şi bine apărate şi nu sunt sub jugul niciunui alt neam. Pradă şi jefuiesc împreună cu arabii,cu care sunt aliaţi,departe de ţinutul lor.Arabii locuiesc în corturi în deşert ţara lor;nu au case şi trăiesc din ce pradă şi jefuiesc în Sin’ar şi Yemen” [45].

Adăugăm alte două scurte fragmente, din care rezultă numărul important de evrei trăitori în comunităţile „babiloniene”:

– în Kuzestan (fostul Elam, în vechea Persie) în Susa aflată în ruine „trăiesc şase mii de evrei. Ei au 14 sinagogi şi în faţa uneia dintre ele este mormântul lui Daniel”  [46].

– în Katifa, port din peninsula Arabică renumit pentru pescuitul de perle „trăiesc 5000 de evrei. De acolo se culeg perle. (…) Perlele sunt pentru regele acelei ţări şi totul se face sub controlul unui funcţionar evreu”  [47].

  1. b) Fişa extinsă

În afară de fişa de lucru restrânsă, R. Binyamin recurge şi la un alt tip de relatare, mai extinsă. Este cazul marilor capitale prin care trece: Roma, Constantinopol, Bagdad sau Cairo. Este o fişă care cuprinde, pe lângă informaţiile care privesc propriu-zis comunitatea, şi descrieri ale acestor megalopolis-uri de o importanţă cu totul specială pentru moştenirea israelită.

Descrierea, mai ales, a urmelor iudaismului din aceste metropole istorice, din aceste reşedinţe: papală, basileică, califală şi fost faraonică sugerează că şederea lui R. Binyamin trebuie să fi fost o şedere prelungită, şi nu doar o simplă trecere.

Aceste relatări mai ample servesc, însă, în primul rând scopul principal al călătoriei: menţionează, cu detaliile obişnuite, prezenţa evreiască, consemnează starea, din acel moment, a evreilor şi răspund, cu precădere, la o întrebare: ce trebuie să ştie evreii oecoumenei despre evreii romani, despre cei constantinopolitani, despre cei din Bagdad sau din Cairo ?

Pentru exemplificare vom analiza câteva din aceste fişe tehnice extinse.

Aşadar, ce trebuie să ştie evreii oecoumenei despre evreii romani?Cei care trăiesc în chiar inima, „ravat ve-roş malcut edom” (capitala şi capul regatului creştinilor)? [48]

  1. că numărul lor este de 200,
  2. aceşti evrei sunt: „oameni onorabili care nu plătesc impozit niciunui creştin” (ve-şam cmo mataim iehudim mehuvadim, ve-ein porin mas le-şum edom) [49],
  3. „unii din ei se află în slujba Papei Alexandru – episcopul şef al creştinătăţii” [50],
  4. şi în Roma trăiesc mari erudiţi (hahamim ghedolim) precum R. Daniel ha-rev, rabinul oraşului, sau R. Yehi’el, care este „meşaret ha-afifior“, probabil secretarul de încredere al Papei.

Relatare:„R. Yehi’el este un tânăr frumos,inteligent şi cultivat care intră şi iese când doreşte din reşedinţa Papei şi care este administratorul casei (pontificale-n.n.) şi al tuturor celor ce se află în ea.(…) R. Yehi’el este nepotul lui R. Natan, cel care a scris Sefer he-aruh” [51]

  1. au o Ieşiva

Pe lângă aceste informaţii, R. Binyamin îşi completează raportul cu o descriere a celor mai importante monumente ale Romei .

Ce trebuie să ştie evreii oecoumenei despre evreii constantinopolitani din vremea lui Manuel Comnenul ?

  1. Că „… nu stau în oraş, împreună cu ei (cu grecii), pentru că au fost transportaţi de partea cealaltă a unuia din braţele mării. Şi, fiind ei înconjuraţi pe o parte de un braţ al mării (Marmara), nu pot veni să facă comerţ cu locuitorii oraşului decât pe mare” [52].
  2. „Acolo trăiesc cam două mii de evrei rabaniţi şi vreo cinci sute de caraiţi, despărţiţi unii de alţii de un zid” [53],
  3. sunt: „printre ei mătăsari, mulţi comercianţi şi mulţi foarte înstăriţi”,
  4. „… în Constantinopol evreilor nu le este permis să urce pe cal, cu excepţia lui R. Şlomo Egipteanul, medicul împăratului. Mulţumită lui evreii au aflat uşurare mare în exilul lor care, de altfel, e foarte apăsător” [54],
  5. au de înfruntat zilnic „… ura mare a tăbăcarilor (greci) care-şi aruncă apele murdare pe străzi, chiar în faţa porţilor evreilor, ca să le murdărească curţile” [55],
  6. „… grecii îi urăsc pe evrei fără deosebire, fie ei buni sau răi şi că le fac ca jugul să le fie şi mai greu, [deşi] evreii sunt, fără îndoială, bogaţi şi oameni de bine, fac milostenie şi împlinesc întru totul poruncile Legii, îndurându-şi amarul exilului cu resemnare” [56],
  7. evreii în Bizanţ locuiesc, de fapt, într-un ghetou: „Şi locul unde trăiesc evreii (ben- iehudim) se numeşte Pera” [57].

Din acest trist tablou se desprinde următoarea idee: evreii constantinopolitani îşi trăiesc în mod exemplar condiţia de elită marginalizată, o elită  înfloritoare ascunsă în sânul unei alte elite înfloritoare, cea grecească. R. Binyamin o sugerează admirabil notând undeva: „Acolo sunt mulţi învăţaţi în toată literatura grecilor“ [58].

În afara acestei fişe, cu acest conţinut absolut esenţial pentru determinarea alegerii sau nu a Bizanţului drept patrie de refugiu, R. Binyamin descrie, în câteva repere, Constantinopolul lui Manuel Comnenul, pe care-l numeşte un centru comercial:

„ …asemenea căruia nu mai există altul în nici o ţară cu excepţia Bagdadului» [59].

        Sfânta Sofia:

Relatare: „Acolo se află Sfânta Sofia [unde slujeşte] Papa al grecilor, care nu urmează religia Papei de la Roma. Bazilica are atâtea altare, câte sunt zilele unui an, şi bani în stive uriaşe, strânşi din impozitul anual din cele două insule, de la fortăreţe şi de la marile capitale de acolo. O asemenea bogăţie nu se mai află nicăieri, în nici o altă biserică din lume”  [60].

         Hipodromul:

Relatare: „Acolo se află un loc unde se distrează regele, aproape de zidul palatului, loc numit Hipodrom.În fiecare an regele organizează în Hipodrom o mare serbare în ziua naşterii lui Iisus. Prin faţa regelui şi a reginei trec oameni de tot soiul, care există în lume, fiinţe care ştiu să facă tot felul de lucruri miraculoase sau nu. Se aduc lei, pantere, urşi şi tigri care sunt puşi să se bată între ei. La fel fac şi cu păsările şi un asemenea spectacol nu există în nici o altă ţară“  [61].

          Luxul grecilor:

Relatare: „Grecii sunt bogaţi în aur şi pietre preţioase şi poartă veşminte de mătase ţesute şi tivite cu aur şi cu încrustaţii de aur, încât, atunci când încalecă, par nişte prinţi” [62].

Poziţia Bizanţului în „clasamentul” celor mai bogate/dezvoltate, cum am spune astăzi, ţări :

Relatare: „Ţara este foarte bogată în de toate, atât în veşminte de tot felul, cât şi în carne şi vin. O asemenea bogăţie nu se mai întâlneşte nicăieri în lume ” [63].

         Ce trebuie să ştie evreii oecoumenei despre evreii din Bagdad ?

  1. că: „în Bagdad trăiesc 4000 de evrei israeliţi, în pace şi linişte, supuşi respectaţi ai marelui rege” [64],
  2. „evreii din oraş sunt învăţaţi şi foarte bogaţi”,
  3. „marele rege Al-Abbasi Hafit, al cărui nume înseamnă ‘Paznicul Coranului’ –

„capul religiei ismaeliţilor, recunoscut de toţi regii ismaeliţi şi cu o autoritate la fel de mare ca aceea a Papei creştinilor “- „îi apreciază mult pe israeliţi” şi că „mulţi din ei îl slujesc” [65],

  1. că acest remarcabil calif:

–  „cunoaşte toate limbile şi este versat în Legea lui Israel”

 – „scrie şi citeşte în Limba sfântă”

– „este un bărbat care spune adevărul, credincios” „şi pios” („iş emet”, „baal-amuna“ ve-hu iş hasid”) [66].

– şi… un mare binefăcător, care a construit pe malul Eufratului un cartier al bolnavilor săraci, care vin să se tămăduiască în apele vindecătoare ale râului, şi un sanatoriu regal pentru cei ce înnebunesc din cauza căldurii, întreţinut exclusiv de palat.

  1. că „în oraş există zece academii/ ieşivot şi 28 de sinagogi“ [67].
  2. că în Bagdad trăieşte poate cea mai bine organizată comunitate (kahul kodeş) din lume:

Relatare:  „Aici, în Bagdad trăiesc cam 4000 de evrei israeliţi, în linişte, pace şi cinste, [sub protecţia] marelui rege. Printre ei sunt mari învăţaţi şi rectori de ieşiva, a căror unică ocupaţie este Tora. În oraş există 10 ieşivot. Rectorul Marii Ieşiva este maestrul R. Şmuel ben Ali, care este şi şeful Ieşivei Ga’on Ya’aqov. E levit. Descinde direct din Moise, rabbenu, pacea fie cu el (…), iar fratele său, R. Hananiah este vicarul leviţilor» (…).

Rectorii celor 10 academii „… se numesc cei 10 oţioşi, pentru că nu se ocupă de nimic altceva decât de nevoile comunităţii. In fiecare zi a săptămânii împart dreptatea tuturor evreilor din ţară, în afară de luni, când se adună toţi la R. Şmuel, care este rectorul  Ieşivei Ga’on; R. Şmuel împarte dreptatea împreună cu ei, cu cei 10 oţioşi, celor ce vin la ei»  [68].

  1. că Exilarhul, şeful Diasporei evreieşti, este Daniel ben Hisday:

Relatare: „În fruntea tuturor este Daniel ben Hisday, numit Domnul nostru, Exilarhul întregului Israel, care se înrudeşte direct cu David, regele Israelului. Evreii i se adresează spunându-i Adonenu, Domnul nostru, Roş ha-gola (şeful Diasporei), iar ismaeliţii îl numesc Sayyiduna ibn Daud (Domnul nostru, fiul lui David). Are o mare autoritate asupra tuturor comunităţilor israelite ale Principelui credincioşilor, Domnul ismaeliţilor, pentru că aşa a poruncit Mahomed urmaşilor săi. (…) Când merge la marele rege este însoţit de cavaleri, creştini sau evrei, iar aceştia strigă: ‘ faceţi loc, cum se cuvine, trece Domnul nostru, ben David.(…) El este călare şi poartă veşminte de mătase brodate; pe cap poartă un turban mare.(…) Se înfăţişază dinaintea regelui, îi sărută mâna, iar regele se ridică în picioare şi îi face semn să se aşeze pe un tron; este tronul  pe care Mahomed a poruncit să se facă în cinstea lui. Toţi regii ismaeliţi care vin la rege stau în picioare în faţa Exilarhului.(…) Exilarhul posedă moşii, grădini şi livezi în Babilonia, dar şi pământurile predecesorilor săi, de care nimeni nu-l poate deposeda. (…) Este un om foarte bogat, un mare savant în Tora şi Talmud şi la masa lui mănâncă în fiecare zi mulţi israeliţi (…). Când este reales şi califul îi confirmă autoritatea, este urcat în al doilea car al califului şi condus de la palat până acasă cu tobe şi dansuri“ [69].

  1. că şeful celei de-a cincea academii, R. Eliezer ben Ţemah, roş ha-seder şi fratele său

„ştiu să cânte cum o făceau cantorii pe vremea Templului”.

Şi trebuie să mai ştie care sunt obiceiurile de la curtea califului, cu ce protocol trebuie salutat, dar şi că Bagdadul poate fi o minunată patrie adoptivă:

Relatare: „Bagdadul este o cetate mare. Are palmieri, grădini şi livezi ca nicăieri în toată Şin’nar. Aici vin din toate ţările negustori şi poţi întâlni înţelepţi, filosofi şi stăpâni ai tuturor ştiinţelor, dar şi magi pricepuţi la tot felul de vrăji şi descântece ” [70].

CAPITOLUL VI – PATRIILE LUI R. BINYAMIN

Ca orice evreu, R. Binyamin avea mai multe patrii:patria natală, patria spirituală, respectiv Tora şi Talmudul, patria ancestrală, adică Ţara Sfântă, protopatriile, patriile adoptive şi patriile virtuale, de refugiu, în căutarea cărora primise misiunea să pornească.

Patria natală: Tudela

Despre patria natală a lui R. Binyamin, Tudela, din Regatul Navarrei, am vorbit deja, pe larg, la Capitolul III.

Este ştiut, şi mărturisirile atâtor scriitori o confirmă, că meleagurile natale, copilăria şi tinereţea se întipăresc adânc în conştiinţa umană. Ele reprezintă nucleul universului interior al omului. Mai ales în condiţii de linişte şi pace.

Este, de asemenea ştiut, că farmecul patriei natale este inconfundabil, unic. R. Binyamin a purtat cu el Tudela peste tot şi cu ea a comparat tot ce a văzut prin lume.Unele locuri semănau cu ea, altele nu. Un ochi atent îi „prinde” obişnuinţa de a privi şi de a judeca, având în minte patria natală, şi este de înţeles, de vreme ce ea i-a imprimat în gândire o matrice spirituală, de apreciere a valorilor umane. În patrie îşi are, de altfel, rădăcinile dorul, durerea de a fi departe.

În Cartea Călătoriilor nu apare explicit dorul după „patria chica” (patria cea mică), ştim, însă, cu siguranţă, că R. Binyamin a revenit în Tudela. Poate, mai mult decât raportul pe care trebuia să-l scrie şi să-l predea, dorul după Tudela a fost acela care l-a adus teafăr acasă şi l-a făcut să-şi încheie misiunea acolo unde a început-o.

  1. Patria spirituală: Tora şi Talmud

Patria spirituală a lui R. Binyamin şi a tuturor evreilor este Tora, este, de asemenea, complexul: Talmud şi Mişna, ieşivot-urile, rabinatul şi toate instituţiile iudaismului, iudaismul în sine. Aceasta este, de fapt, patria în care evreii s-au ancorat întotdeauna în cele trei exiluri: egiptean, babilonian şi mondial. Cu alte cuvinte, Tora a fost locul comun al tuturor evreilor. De oriunde. Deci, un loc care poate exista oriunde.

Citindu-i cu atenţie fişele tehnice, oricine poate observa că R. Binyamin îi dă patriei spirituale locul principal în fiecare relatare. Şi mai poate observa că voiajul lui în jurul lumii, a fost şi o încercare de a contura, de a trasa hotarele aceastei patrii numite iudaism. Şi ce descoperă un cititor atent ? Descoperă că această patrie spirituală, iudaismul, cu un termen generic, se întinde cât se întinde şi prezenţa evreilor în lume, adică se suprapune cu oecoumene, cu lumea civilizată.

Fie că este vorba despre evreii romani, fie despre evreii greci, arabi, spanioli, germani sau francezi, despre evreii ruşi, magrebieni, turci, falaşi, indieni sau chinezi, patria lor spirituală are acelaşi conţinut: Tora şi Talmudul, cultura, moralitatea şi erudiţia rabinică, adică ceea ce am numi cu un termen din antropologie: modelul iudaic.

În ultima relatare, cea cu care se încheie Sefer Masa’ot, R. Binyamin descrie în puţine cuvinte, dar suficiente cât să cuprindă un mesaj larg, comunitatea din Paris:

Relatare: „Din Auxerre până la Paris, oraşul cel mare, sunt şase zile de mers. Este capitala regelui Luis (Ludovic) şi se află pe râul Sena. Acolo sunt erudiţi( talmidei-hahamim) cum nu mai sunt alţii în toată ţara. Zi şi noapte se dedică studiului Torei. Împlinesc poruncile Legii şi sunt ospitalieri cu toţi cei ce sunt în trecere. Sunt fraţii şi prietenii devotaţi ai tuturor fraţilor lor evrei”  [71].

Ce elemente componente ale patriei spirituale evreieşti, ale Israelului spiritual/ virtual, se disting aici ?

– talmidei-hahamim sau discipolii pe viaţă ai înţelepciunii

– exersarea lor, zi şi noapte, atât în studiul ( v. baalei-Tora)  cât şi în practicarea Legii (v. baalei-miţvot)

– solidaritatea şi întrajutorarea lor exemplară în cadrul comunităţii şi între comunităţi.

Ei sunt cei ce păstrează neîntreruptă şi necoruptă legătura întregului popor, legătura unui popor-familie (…fraţilor lor evrei) cu Elohim/Dumnezeu. Şi tocmai această legătură neîntreruptă, nepervertită, netarată, este cheia supravieţuirii. O spune R. Binyamin, la tot pasul, în notele sale, fără să pronunţe chiar aceste cuvinte.

  1. Patria ancestrală: Ereţ Israel

Patria evreilor, în sensul propriu al termenului de pământ părintesc se afla din anul 1099, de la sfârşitul primei cruciade, sub ocupaţia lui Edom, cum ar fi spus R. Binyamin, adică sub ocupaţie creştină. În locul lui Ereţ Israel fusese întemeiat Regatul Ierusalimului cu oraşe vasale precum Acra, Sidon, Tyr, Antiohia, Edessa, Tripoli sau Beirut.

Cum arăta ea când a vizitat-o rabinul  tudelan ? Şi cu evrei, puţini, şi fără evrei.

O patrie ocupată, o patrie de relicve „profanate” de prezenţa creştină, cu locurile cele mai sfinte distruse sau confiscate de noua putere a cruciaţilor, cu pseudoevrei (samaritenii), o patrie ruinată pentru evrei, dar înfloritoare pentru neevrei.

Şi este remarcabil faptul că a reuşit să sugereze toate aceste lucruri cu o discreţie exemplară. N-a folosit nici tonul exaltat sau elegiac al marelui său concitadin Yehuda Ha-Levi, din Sionide, nici vreun ton plin de revoltă sau revoluţionar – fără, însă, ca acest lucru să însemne că ar fi fost nepăsător vreo clipă. Este remarcabil că a reuşit să descrie, în fişele sale, starea exactă în care se afla atunci Ereţ Israel, făcând-o ca un analist, astăzi.

Relatările vorbesc de la sine:

Acra – peştera profetului Eliahu

„De aici (Tirul Nou) este o zi de mers până la Acra …de unde începe pământul Israelului. Este aşezată la Marea cea Mare. Aici se află marele port unde sosesc toţi pelerinii care vin la Ierusalim pe mare. În Acra trăiesc cam 200 de evrei în frunte cu R. Ţadoc, R. Yafet şi R. Yonah. De aici sunt trei leghe până la Haifa, la mare. De cealaltă parte e muntele Carmel. La poalele muntelui sunt multe morminte ale israeliţilor (makvarei-Israel). Aici, în munte, se află peştera lui Eliahu – pacea fie cu el; acolo creştinii (bnei-Edom) au făcut o biserică (bima) pe care au numit-o Sfântul Ilie ( San Elias). În vârful muntelui se poate recunoaşte locul altarului pe care Eliahu l-a dărâmat şi apoi l-a reconstruit în timpul lui Ahav. Locul rămas din altarul lui Eliahu este rotund şi măsoară în jur de patru coţi“ [72].

Keila, Sebastia, Naplus sau Ghiv’on – cetăţi unde nu mai trăiesc deloc evrei, sau unde locuiesc pseudo-evrei:

Sebastia „este o cetate foarte bine întărită, în munte. Are fântâni, fiindcă este un pământ udat de multe cursuri de apă. Are grădini, livezi, vii şi măslini. Aici nu trăiesc evrei (Ve ein bah iehudim)” [73].

Naplus „…care este Sichem, (se află) în muntele Efraim: aici nu trăiesc evrei (Ve ein bah iehudim)”.

„(Oraşul) se află într-o vale, între muntele Garizim şi muntele Eval. Sunt acolo cam o mie de cuteeni care doar ţin Legea lui Moise şi se numesc Samariteni. Au preoţi din stirpea lui Aaron care se numesc aaroniţi. (…) Aceşti preoţi fac sacrificii şi aduc arderi de tot în sinagoga lor din Muntele Garizim, cum stă scris în Legea Sa [74](…) Ei spun că sunt din tribul lui Efraim. La ei se află mormântul lui Yosif, fiul patriarhului nostru  Ya’aqov – pacea fie cu el [75]. Dar ei nu au trei litere: he, het şi ain. He din Abraham, pentru că nu au măreţie (hod); het din Yţhac pentru că le lipseşte pietatea (hesed) şi ain din Ya’aqov pentru că le lipseşte umilinţa (anua). În locul acestor trei litere îl folosesc pe alef şi în acest lucru se cunoaşte că nu sunt din stirpea lui Israel, deşi ştiu foarte bine Legea lui Moise, în afară de aceste trei litere“ [76].

Ierusalim (cu o fişă tehnică extinsă):

Relatare: „De aici (Ghiv’on) sunt trei leghe până la Ierusalim, [care] este o cetate mică, fortificată sub trei ziduri. În ea trăiesc multe neamuri; ismaeliţii îi numesc: iacobiţi, armeni, greci, georgieni şi franci, dar mai sunt şi alţii, de toate limbile. Acolo se află casa boiangeriei pentru care evreii plătesc anual regelui un preţ, pentru ca nimeni în Ierusalim, în afară de evrei, să nu aibă vopsele. Sunt cam două sute de evrei în Ierusalim şi locuiesc sub Turnul lui David, la marginea cetăţii. Iar din zidul Turnului lui David numai zece coţi, de la bază, au rămas din zidul vechi, pe care l-au construit strămoşii noştri, restul e zid făcut de ismaeliţi. În toată cetatea nu este vreun loc mai sigur decât Turnul lui David » [77].

Din restul relatării, evreii oecoumenei puteau afla că în Ierusalim:

– nu e loc pentru ei, cel puţin deocamdată,

– Templul lui Solomon era reşedinţa unor cavaleri, trei sute la număr, care „… ies în fiecare zi la luptă » ( nu ştim din ce ordin făceau parte),

– „se află o mare biserică numită MORMÂNTUL unde este îngropat omul acela» (ve-şam habima ha-ghedola şe-korin ota SIPURKI ve şam nekvar oto ha-iş şe-holhim kol ha-toeim) [78].

– în locul Templului lui Solomon, pe care-l numeşte TEMPLUM DOMINI, este Moscheea lui Omar

Relatare: „Deasupra lui [a Templului], Umar ibn al-Hattab a construit o uriaşă şi frumoasă cupolă. Neamurile nu pot introduce acolo nici un fel de chip sau de imagine, ci se pot aduna doar ca să se roage. În faţa acestuia se află Zidul de Vest, unul din zidurile rămase din Sfânta Sfintelor; acum se chemă Poarta Milei (Sa’ar ha-Rehamim). Acolo vin toţi evreii ca să se roage dinaintea zidului şi să ceară ajutor” [79].

        sau că:

– în Muntele Sion nu se mai află altceva decât o biserică a ne-circumcişilor

– lângă Bet-Lehem, la o jumătate de milă depărtare, se află mormântul–mausoleu al Raşelei, pe pietrele căruia „ … îşi scriu numele toţi evreii care trec pe acolo» [80].

– în Bet-Lehem trăiesc doar doisprezece evrei vopsitori

– Hebronul se cheamă Sfântul Abraham de Hebron şi că vechea cetate „ construită  în munte este astăzi distrusă» .

– în Hebron se află mormintele patriarhilor şi o adevărată necropolă:

Relatare: „Cetatea (Hebron) este acum în câmpia Macpelei. Acolo se găseşte o mare biserică pe care ei o numesc SANT ABRAM, dar ea a fost sinagogă pe timpul ismaeliţilor. Acolo neamurile (creştinii-n.n.) au făcut şase morminte pe care au scris: Abraham, Sara, Isaac, Rebecca, Iacob şi Lea şi le spun pelerinilor că sunt mormintele patriarhilor. Ca să le poţi vizita trebuie să plăteşti, dar dacă un evreu vine şi dă ceva paznicului peşterii, acesta îi deschide o uşă de fier din timpul strămoşilor noştri şi îl coboară pe scări, în jos, cu o făclie în mână. Nici în primul şi nici în al doilea etaj nu se află nimic, ci abia în al treilea se găsesc cele şase morminte, ale lui Abraham, Sara, Yţhak, Rivka, Ya’aqob şi Lea, faţă-n faţă (…) Aici, în peşteră, arde o torţă zi şi noapte, deasupra mormintelor. Acolo mai sunt şi alte, multe, urne pline cu oasele israeliţilor, pentru că aici se aduceau morţii pe timpul lui Israel şi pentru că fiecare aducea aici oasele părinţilor săi,care aici au rămas până în ziua de azi.Iar afară, la marginea câmpiei Macpelei, se află casa lui Abraham cu o fântână în faţă. Nu se mai poate construi nimic altceva acolo din respect pentru Abraham, părintele nostru» [81].

  1. Protopatrii

Am numit protopatrii ţinuturile de unde au venit evreii în Canaan  (moştenirea făgăduită de IHVH lui Abraham) sau ţinuturile unde, fie au emigrat, fie au fost deportaţi, de la începutul istoriei lor până la începutul Diasporei.

Aceste „vetre”  sunt la fel de importante ca şi Ţara Sfântă, pentru că au rămas prezente în mentalul evreilor şi pentru că le-au au modelat şi le-au marcat acest mental o dată pentru totdeauna.

  1. Binyamin a vizitat Haranul, Babilonul, Goşenul şi alte spaţii purtătoare de cultură evreiască, spaţii mesopotamiene sau egiptene care, însă, la vremea aceea, erau mai degrabă situri arheologice, decât ţinuturi populate. A descris cu scrupulozitate, ca un arheolog,toate sinagogile, necropolele, palatele, casele, într-un cuvânt toate vestigiile care puteau trezi în mintea oricărui evreu cititor versete din Biblie,ca de pildă: „Leh leha” [82].

Le-a descris cât mai viu cu putinţă, pentru a şterge orice îndoială, în caz că ar fi apărut în sufletul vreunui evreu disperat, cu privire la realitatea trecutului biblic.

Poate mesajul pe care R. Binyamin a dorit să-l transmită poporului său cu aceste fişe de arheolog este acela că evreii au tot avut de trecut câte ceva [83]: fie Iordanul, venind din Urul Caldeii, fie o mare, Marea Roşie, fie un deşert, Sinaiul, fie Marea cea Mare şi că urmele strămoşilor lor sunt peste tot în lume, vii, reale şi puternice.

Am ales, spre exemplificare, câteva relatări:

–  „În Haranul vechi trăiesc vreo 20 de evrei. Acolo se află sinagoga lui Ezra şi locul unde era casa lui Terah, în care trăia împreună cu fiul său Abraham, dar pe locul acela nu s-a mai construit nimic. Ismaeliţii îl cinstesc şi vin aici să se roage” [84].

– în Babilonul vechi se află palatul în ruină al lui Nabucudonosor „în care oamenii se tem să intre din cauza şerpilor şi a scorpionilor ”. Este, clar, un loc damnat şi singurul de care vorbeşte în acest fel.

– în Hillah, următoarea oprire după Babilon, „trăiesc 10 mii de evrei“ şi sunt „patru sinagogi”.

– în Kafri, pe Eufrat, se află sinagoga şi mormântul lui Ezechiel:

Relatare: „…Acest loc este sfânt până în ziua de azi pentru israeliţi, este aproape un sanctuar unde se adună evrei din ţări îndepărtate ca să se roage de la Roş ha-şana până la Yom Kipur. Se face o mare serbare unde vine şi Exilarhul împreună cu şefii celor 10 academii din Bagdad. Se întind pe câmp pe aproape două mile. Vin şi negustori arabi. E o mare sărbătoare care se numeşte Feria; de Yom Kippur scot sulul scris de Ezechiel şi îl citesc. (…) Lângă mormântul lui Ezechiel se află marea casă a sactuarului plină de cărţi (Tora) şi sunt acolo cărţi din timpul primului şi celui de-al doilea Templu. Cine nu are fii îşi donează cărţile. (…) Sinagoga are proprietăţi, pământuri şi sate care au fost ale regelui Yehonia, şi toate aceste posesiuni le-a confirmat şi Mahomed, când a venit, ca aparţinând sinagogii lui Ezechiel. Vin aici să se roage şi mai-marii ismaeliţi din dragoste pentru profetul Ezechiel” [85].

– în „Goşen trăiesc cam 300 de evrei. Este un oraş mare. De aici într-o jumătate de zi se ajunge în Ain-al-Şams, care este Ramses. Sunt numai ruine. Sunt ruinele construcţiilor pe care le-au ridicat strămoşii noştri: turnuri din  cărămizi ” [86].

  1. Patrii de refugiu

Este de la sine înţeles că patriile de refugiu, care pot fi intermediare, provizorii sau nu, sunt toate ţinuturile care îndeplinesc anumite criterii, pe care R. Binyamin le-a notat în fişele lui: să poată oferi condiţii de viaţă, resurse, un climat prosper şi paşnic, apărare, să fie centre comerciale, să fie vetre spirituale, şi, în general, să fie locuri deschise şi primitoare.

  1. Binyamin a întâlnit în drumul lui asemenea patrii adoptive, atât în Europa cât şi în Orient. Sunt relativ multe relatările despre oraşe înfloritoare din Franţa, Italia sau Grecia, din tot Orientul, oraşe care ar fi putut avea statutul de patrie adoptivă.

În fişele pe care le-am prezentat sunt astfel de locuri “raportate” de R. Binyamin, locuri care îndeplinesc criteriile secrete ale proiectului “oecoumene judaica”.

       Alte exemple:

Amalfi: „Aici trăiesc cam 20 de evrei. Aici locuiesc: R. Hanan’el, medicul, R. Elişa şi Abu al-Gir binefăcătorul. Oamenii ţării sunt negustori care călătoresc cu marfă. Nu seamănă şi nu cosesc, ci cumpără totul cu bani (…). Fără îndioală au multe fructe, pentru că pe aici sunt multe vii, livezi de măslini, livezi de pomi fructiferi şi multe grădini. Nimeni nu poate lupta cu ei“ [87].

Tyrul Nou: „este o cetate foarte bună, cu portul înăuntrul, unde vasele acostează trecând printre două turnuri… şi ca el nu se mai află altul în toată ţara. Este o cetate foarte frumoasă care găzduieşte cam patru sute de evrei. Printre ei sunt înţelepţi ai Talmudului, în frunte cu R. Efraim de Sad, judecătorul… Aici evreii sunt proprietari de corăbii cu care ies pe mare şi tot aici locuiesc evrei care fac cea mai bună striclă, numită sticlă de Tir, cea mai căutată în toată lumea. Tot aici se găseşte şi cel mai bun zahăr, pentru că-l seamănă. Pentru el vin negustori din toată lumea”  [88].

Damascul (cu fişă tehnică lărgită) : „Este o cetate frumoasă, mare şi înconjurată de ziduri. Livezile şi grădinile se întind pe 15 mile de jur-împrejur. Nu mai există vreo altă cetate atât de roditoate în toată ţara. (…) Vin neguţători din toate ţările. (…) În Damasc trăiesc trei mii de evrei; printre ei sunt talmidei-hahamim şi asirim şi tot acolo trăiesc: roş ha-ieşiva şel Ereţ Israel, R. Azaria împreună cu fratele său Sar Şlomo, preşedintele Tribunalului Rabinic (av Beit Din), R. Maţliah, roş ha-seder ha-darşan,(…) şi R. Ţedechia, medicul. Acolo sunt şi cam 100 de caraiţi şi 400 de samariteni. Vieţuiesc în pace unii cu alţii, dar nu se căsătoresc între ei ” [89].

Babilonia (v. Capitolul V, b. Fişa extinsă, Bagdadul)

Qulam, despre care notează că este ţara piperului şi că adăposteşte 1000 de evrei negri, veniţi, poate, din Etiopia: „… toţi Domnii ţării aceleia sunt negri, la fel şi evreii sunt negri; sunt evrei buni, urmează poruncile Legii. Printre ei sunt unii care studiază Tora lui Moise şi Profeţii şi câte ceva din Talmud şi Halaha”  [90].

Egiptul, cu o fişă tehnică extinsă : „… nu există ţară mai întinsă, mai populată şi mai dăruită cu toate bunătăţile pământului”  [91].

  1. Patrii de evitat

Există şi o asemenea categorie de patrii. Sidonul, de pildă, fiindcă aici trăiau idolatri ale căror obiceiuri le repugnau israeliţilor, dat fiind că reprezentau tot ce abolise Dumnezeu IHVH prin Tora; sau Rudbar, fiindcă aici evreii erau persecutaţi.

Relatare din Sidon: „…cam la zece lege depărtare trăiesc nişte oameni numiţi druzi; ei sunt păgâni şi nu au nicio religie. Locuiesc în munţi sau în peşteri; nu au nici rege nici principe care să-i conducă. Trăiesc liberi printre munţii şi stâncile lor care se întind până la muntele Hermon, cale de trei zile. Ei se dedau desfrâului, posedând frate pe soră şi tătă pe fiică. În fiecare an au o sărbătoare la care se adună cu toţii, bărbaţi şi femei, să mănânce şi să bea împreună. Toţi bărbaţii îşi schimbă femeile între ei, fiecare cu prietenul lui. Ei spun că sufletul unui om, dacă a fost bun, în clipa morţii, intră în trupul unui copil care se naşte chiar atunci şi că sufletul unui om rău intră în trupul unui câine sau asin, acesta fiind pentru el drumul ruşinii şi al ispăşirii. Printre ei nu trăiesc evrei, dar vin la ei din când în când evrei artizani şi vopsitori şi stau o vreme ca să le lucreze ce au nevoie sau ca să facă negoţ, dar se întorc apoi la casele lor. Druzii îi iubesc pe evrei. În rest, se caţără mai tot timpul pe munţii şi pe colinele lor cu o repeziciune uluitoare şi nimeni nu îndrăzneşte să-i atace şi să se războiască cu ei“  [92].

Relatare din Rudbar: „… sunt acolo 20 000 de evrei şi printre ei erudiţi şi oameni cu stare, dar sunt foarte persecutaţi”.

CAPITOLUL VII – VREMEA TURTURELEI

Mesajele lui R. Binyamin din Sefer Masa’ot devin mai limpezi spre sfârşit, mai precis în trei locuri: „cazul” Al-Roi din Amadyiah, focarul mesianic din Yemen şi mişcarea epistolară „eshatologică”, să spunem aşa, pe care o remarcă în spaţiul aşkenaz.

Este posibil ca o parte a misiunii sale să fi fost şi aceea de a constata starea de spirit a conaţionalilor săi care se pregăteau pentru venirea lui Mesia. E vorba despre evreii care locuiau în spaţiul marcat de revolta lui Al-Roi, despre cei din Yemen şi despre „ cei ce purtau doliu după Sion»  din Europa, printre adepţii cărora fusese şi Yehuda Ha-Levi [93].

Din cele trei relatări, reiese foarte limpede care era părerea sa şi la ce concluzii ajunsese. Înţeleptul şi cumpătatul „raportor” însărcinat cu starea naţiunii evreieşti, R. Binyamin, a constatat la faţa locului atmosfera de intensă aşteptare mesianică şi, în urma „constatărilor” făcute, mesajul său a fost acesta: Dumnezeu nu va da încă semnalul de întoarcere în Pământul Făgăduinţei. Cât despre cucerirea Sionului, nici vorbă.

Reproducem în Anexa II relatarea despre Al-Roi unde se vede clar care fusese, la vremea respectivă,reacţia comunităţilor, pe care le numim generic, din Ereţ Babel. Ea este astăzi un document, izvorul cel mai credibil, despre revolta condusă de acest fals Mesia [94] .

  1. Binyamin nu face altceva decât să aducă, din Ereţ-Babel în Europa, chiar după 10 ani, mesajul comunităţilor de acolo, anume că „omul nu prin forţă va învinge” [95], cum îi scriau lui Al-Roi, Exilarhul, Daniel ben Hisday, şi rectorul Ieşivei Ga’on Ya’aqov.

Luciditatea, înţelepciunea şi răbdarea trebuie să fie calea spre Sion, nu „cărţile de magie şi de vrăji” ale lui Al-Roi [96]; strategiile pe termen lung şi determinarea, am spune astăzi, nu o ideologie mistică şi acţiunile necugetate ale unui „mag” exaltat trebuie să fie armele recuceririi Tării Sfinte.

Acesta este mesajul pentru evreii din Europa, dar şi pentru cei din Yemen, care, căzând în aceeaşi greşeală, în anul 1172, cu un an înainte de sfârşitul călătoriei lui R. Binyamin, îi scriau lui Maimonide în Fostat (Cairo), în Egipt, ca să-l întrebe „cum trebuiau să reziste agitaţiilor mesianice ale unor iluminaţi ce pretindeau că era iudaismului era depăşită” [97].

Dorim să cităm în continuare relatările din Yemen şi din Germania, pentru valoarea lor de document:

Yemen

Relatare: „Toţi vecinii lor se tem de evreii kaibar. Printre ei sunt şi unii care lucrează pământul şi sunt pe deplin stăpâni pe roadele muncii lor. Teritoriul lor este foarte întins. Alţii sunt talmidei-hahamim. Aceştia dau zeciuială din tot ce au talmidei-hahamim-ilor care stau tot timpul la şcoală (ha-ioşvim be-beit ha-midraş), săracilor din Israel, asceţilor care poartă doliu pentru Sion şi Ierusalim, asceţi care nu mănâncă carne şi nu beau vin şi care poartă haine cernite, trăiesc în peşteri sau în case dărăpănate, plângând în fiecare zi, în afară de şabat şi de zilele de sărbătoare. Ei Îl roagă neîncetat pe Dumnezeu să Se îndure de Israel cel osândit la exil şi să aibă milă de ei pentru numele Său cel mare şi pentru toţi evreii din Taima şi Tilmas, cetatea  cea mare unde trăiesc o sută de mii de evrei. (…) Cetatea aparţine principelui Şlomo şi fratelui său principele Hanan care sunt din stirpea lui David şi care au şi o carte cu genealogia lor. Ei trimit multe întrebări Exilarhului, ruda lor din Bagdad. Ţin post negru 40 de zile pe an pentru toţi evreii care trăiesc în exil ( al ha-iehudim ha-ioşvim be-galut)” [98].

Germania:

Relatare: „Acestea sunt oraşele din Germania unde există comunităţi israelite: Metz, Treveris, pe malurile Moselei, Coblenza, Andernach, Bonn ,Colonia, Bingen, Münster, Worms.  Israelul este risipit prin toate ţările şi cine rămâne nepăsător şi nu va face nimic ca Israel să se reunească, nu va vedea semnul cel bun şi nu va rămâne cu Israel. Când Dumnezeu Îşi va aduce aminte de pribegia noastră, şi va înălţa slava (keren) Unsului Său [99], atunci fiecare va spune: Eu îi voi călăuzi pe evrei şi îi voi aduna pe toţi la un loc.

În aceste oraşe sunt erudiţi şi comunităţi. Îşi iubesc fraţii şi trăiesc în pace şi cu cei apropiaţi şi cu cei mai de departe. Dacă le vine vreun oaspete, se bucură împreună cu el, dau în cinstea lui un ospăţ şi spun:  ‚Să ne bucurăm, fraţilor, că salvarea va veni într-o clipită de la Dumnezeu, iar dacă ne vom teme că această zi n-o să mai vină şi noi n-o s-o apucăm, atunci nu ne vom mai strânge niciodată în Ereţ-Israel. Totuşi nu vom putea până ce nu va veni vremea privighetorii şi nu se va auzi cântul turturelei. Atunci abia vor veni şi mesagerii care vor spune tot timpul: mărit fie Domnul ’! Şi îşi trimit misive unii altora zicând: ‚Întăriţi-vă în religia lui Moise’.

Cei ce poartă doliu pentru Sion şi cei ce poartă doliu pentru Ierusalim vor cere îndurare de la Dumnezeu şi cei ce se îmbracă numai în haine negre se  vor ruga pentru a nu le fi trecute cu vederea meritele. În afară de oraşele pe care le-am pomenit, în Germania mai sunt şi altele: Strasburg, Wúrzburg… Regensburg… În aceste oraşe sunt mulţi evrei înţelepţi şi bogaţi» [100].

CAPITOLUL VIII -DE CE R. BINYAMIN A SCRIS ÎN LIMBA EBRAICĂ ?

Limba ebraică în Navarra

Cunoaşterea limbii ebraice vorbite şi scrise nu a fost apanajul exclusiv al rabinilor, al notarilor sau al intelectualilor evrei, ci un patrimoniu comun al tuturor, chiar şi al unor oameni simpli, datorită faptului că ea se preda organizat, în cadrul comunitatilor.

În Arhiva Generală din Navarra se păstrează documente evreiesti care nu au fost scrise de rabini sau intelectuali, care nu conţin comentarii biblice sau poezii liturgice, ci care sunt dări de seamă, recensăminte, transferuri etc, redactate de oameni simpli din comunităţile din Tudela, Pamplona si Estella, documente importante pentru cunoaşterea vieţii economice comunitare.

Aceste registre de contabilitate private sau pinkasim consemnează numele multor evrei şi creştini, care, altfel, ar fi rămas necunoscute.

Redactarea acestor texte arată că ebraica a fost nu numai o limbă rituală, ci şi limba pe care o foloseau evreii din Navarra, alături de cea romanică, navarreza).

Desigur, cunoaşterea limbii ebraice diferea, de la excelent – de pildă, cea a rabinului Yosef ha-Levi bar Abraham ha-Levi de Estella, al cărui registru datează din 1323, până la cea plina de cuvinte romanice a doamnei Yamila, văduva lui Azmel Abad.

Deci, nu toti evreii posedau cunoştinte solide de limbă, fie gramatică fie lexic – în unele cazuri, cunoştintele lor erau limitate, iar folosirea limbii romanice din Navarra se suprapunea ebraicei.

Totusi, evreii din Navarra s-au servit, în mod curent, de limba ebraică, semn al fidelităţii lor faţă de poporul lor si de tradiţiile acestuia.

1.Ebraica din Sefer Masa’ot

Ebraica lui R. Binyamin este rabinică pentru că ebraica rabinică era limba standard, tradiţională, în Evul Mediu; este limba de care se serveau rabinii în corespondenţa lor, limba folosită de savanţi în tratate şi limba în care se scriau registrele şi caietele comunităţii.

Ebraica lui R. Binyamin are şi câteva elemente hispanice şi arabizante, ca de pildă:

– verbul „hazar” (a întoarce, a repeta) este folosit cu sensul de: „a deveni, a se schimba” exemplu pentru influenţa limbii spaniole: “se vuelve mas importante”, „devine mai important ”

– prepoziţia „min” (din, de la) apare cu sensul  lui „le” (spre). exemplu pentru influenţa limbii arabe: „karov min” în loc de „karov le” (aproape de)

– substantivele terminate în „ –ut “, de pilda „galut”- Diaspora, sunt masculine

– „medina “ este folosit în locul lui „ir” (oraş, cetate)

Ca observaţie generală se poate spune că limba ebraică din Sefer Masa’ot este o limbă simplă, anume simplă, ca să poată fi înţeleasă uşor de toate comunităţile israelite din lume. De evreii spanioli, italieni, greci, francezi, germani, marocani, egipteni, etiopieni, de cei din Ereţ Israel, de evreii sirieni, persani, indieni, chinezi, într-un cuvânt, de toţi evreii Diasporei.

CONCLUZII

  1. Sefer Masa’ot, Cartea Călătoriilor sau Itinerariul lui Binyamin de Tudela este un volum care reuneşte “fişele tehnice” ale locurilor şi localităţilor pe care Rabbi Binyamin din Tudela, Regatul Navarrei, le-a vizitat, în periplul său prin lumea cunoscută, în a doua jumătate a secolului al XII-lea. Este, de asemenea, produsul cercetărilor sale întreprinse în timpul misiunii, care a durat şapte ani. Este vorba despre o misiune de identificare a unor posibile locuri de refugiu sau chiar a unor “patrii” intermediare sau tranzitorii, pentru comunitătile de evrei, dat fiind că “bonanza”, acalmia înfloritoare de care se bucurau evreii navarrezi, creată prin Fuero de Nájera, putea fi oricand desfiinţată de izbucniri antisemite, cum, de altfel, avea să se şi întâmple mai târziu.
  2. Sefer Masa’ot este, după părerea noastră, un raport întocmit de R. Binyamin, un raport despre starea naţiunii, ca rezultat al iniţierii unei mişcări de tip sionist.
  3. R. Binyamin a dorit să demonstreze că oecoumene judaica este o lume unitară, solidă, închegată, bine aşezată, pe care nimeni şi nimic n-o poate dărâma, în ciuda tuturor încercărilor.
  4. R. Binyamin a descris, a sugerat, mai degrabă, cum funcţionau comunităţile israelite, pentru a arăta că o comunitate evreiască, numită în ebraică kahul kodeş (adunare sfântă), este, prin definiţie, o comunitate exemplară şi că evreii nu pot supravieţui ca evrei decât în cadrul comunităţii lor.
  5. Sefer Mass’ot este o chemare la întărirea credinţei. Rabinul tudelan sugerează că supravieţuirea lui bnei-Israel, într-un mediu care, de cele mai multe ori, este agresiv, eminamente ostil şi segregator, nu se poate realiza decât prin păstrarea credinţei şi prin menţinerea trează a conştiinţei identităţii religioase şi culturale.De aceea, poate, în fiecare relatare menţionează numele celor mai respectabili rabini şi şefi de ieşivot-uri din fiecare comunitate unde petrece o vreme.
  6. Autorul Cărţii Călătoriilor şi-a propus şi să demonstreze că moştenirea israelită: personajele, faptele şi locurile biblice, ale căror urme le vede şi le descrie, sunt tot atâtea semne că făgăduiala făcută de Dumnezeu poporului Său ales aşteaptă doar vremea potrivită ca să se împlinească.
  7. Binyamin de Tudela, în opinia noastră, a fost un activist ”avant la lettre”, un „protosionist” care a acordat un loc special “naţiunii universale“ şi statutului de  „cetăţean al lumii ”.

   ÎNCHEIERE

  1. Binyamin a călătorit, practic, dintr-o comunitate în alta. Este de presupus că avea asupra sa o scrisoare generală de recomandare în care comunitatea din Tudela cerea găzduire şi sprijin deplin pentru ca trimisul său să-şi poată duce misiunea la bun sfârşit. Însemnările lui arată limpede că rabinii care conduceau comunităţile l-au primit, pretutindeni, cu ospitaliate şi deschidere. Trebuie că i se ofereau toate informaţiile de care avea nevoie, atât din registrele comunităţii, cât şi din istoria orală locală. Trebuie că gazdele îi puneau la dispoziţie ghizi şi însoţitori, în oraşe şi în afara lor, pentru a-l feri de primejdii şi pentru a-i arăta ce merita să fie văzut.

Din tonul relatărilor sale reiese că peste tot s-a simţit ca acasă, ca în propria sa familie. Şi o spune limpede: „În aceste oraşe sunt erudiţi şi comunităţi. Îşi iubesc fraţii şi trăiesc în pace şi cu cei apropiaţi şi cu cei mai de departe. Dacă le vine vreun oaspete, se bucură împreună cu el, dau în cinstea lui un ospăţ..» (Libro de viajes, pag. 200).

Binyamin de Tudela a călătorit şi a scris, a gândit şi a întreprins. Şi-a asumat, cu un curaj mai rar întâlnit, o misiune importantă şi a dus-o la bun sfârşit, iar curgerea timpului i-a confirmat justeţea acestei misiuni.

Un lucru este sigur,rabinul tudelan s-a întors acasă,arătând că „omul este fiul faptelor lui» (el hombre es hijo de sus hechos ) cum avea să spună, câteva secole mai târziu, un mare scriitor spaniol, Miguel de Cervantes.

ANEXA  I

Principalele ediţii şi traduceri ale Cărţii Călătoriilor:

Ediţii medievale şi moderne:

Ediţia princeps, în 8, a apărut la Constantinopol, în 1543, la ed. Soncini.

A doua ediţie a apărut la Ferrara, tot în 8, la ed. lui Abraham Oschke, în 1556.

A treia ediţie, de numai 31 pagini, a apărut la Fribourg, în Brisgau, la ed. Hezphroni, in 1583.

A patra ediţie are loc în Leyden, în 1633, în format 21.

O reeditare a versiunii lui Arias Montanus cu o Disertaţie a lui C. L’Empereur s-a realizat, în Helmstadt, în anul 1636.

Traduceri medievale şi clasice:

Prima traducere, în latină, a apărut, în 1575, la Anvers, tot în format 8, şi aparţine lui Benedictus Arias Montanus. Se intitula: ITINERARIVM BENIAMINI TUDELENSIS IN QVO RES MEMORABILES QVAS ANTE QVADRINGENTOS annos totumfere terrarum orbem notatis itineribus dimensis vel ipse vidit vel a fide dignis suae aetatis hominibus accepit, breviter atqve dilucide describuntur.

«Călătoria lui Benyamin de Tudela în care sunt descrise pe scurt şi foarte limpede lucruri memorabile pe care, acum 400 de ani, fie le-a văzut el însuşi în întreaga lume aproape, fie le-a auzit de la oameni demni de încredere ai vremii sale, şi în care toate drumurile pe care le-a făcut sunt însemnate şi măsurate în zile de mers”.

A doua traducere în latină, însoţită de această dată şi de versiunea în ebraică, a fost publicată, tot în 8, în 1633, în Leyden şi a fost realizată de Constantin L’Empereur. A fost prima ediţie însoţită de note.

Retipărirea versiunii în latină în Leyden în 1633, în format 21.

Prima traducere în olandeză apare în anul 1666 la Amsterdam şi se datorează lui Bara. Ea este însoţită de Speranţa lui Israel a lui R. Menasse ben Israel. S-a reeditat în 1698.

Prima traducere în germană (cu caractere rabinice), realizată de Haim ben Iacob,  a văzut lumina tiparului Amsterdam 1691. Ea s-a reeditat în Frankfurt pe Main în 1711

Prima traducere în franceză, opera lui J.P. Baratier, s-a publicat la Amsterdam în 1734 [101]

Traduceri moderne:

The Itinerary of Benjamin of Tudela: traducere, critică de text şi comentarii de Marcus Nathan Adler, Londra, 1907. Această ediţie a fost realizată după ediţia princeps a lui Benedictus Arias Montanus.

Sefer Massa’ot, Binyamin me-Tudela/Bidaien Liburua, Benjamin Tuterakoa/Libro de Viajes, Benjamin de Tudela, ediţie trilingvă ebraică-bască-spaniolă întocmită şi publicată de Guvernul Navarrei în 1994, urmând ediţia lui Adler din 1907. Traducerea spaniolă aparţine lui José Ramón Magdalena Nom de Déu.

Există numeroase versiuni în engleză,germană, rusă, franceză, arabă, italiană şi spaniolă [102].

ANEXA II

 AL-ROI

Am considerat potrivit să redăm în spaţiul auxiliar al acestei lucrări câteva fragmente din relatarea referitoare la istoria lui David Al-Roi, istorie care se încheiase deja 10 ani înainte de sosirea lui R. Binyamin în Amadiyah. Dată fiind această apropiere în timp, de numai un deceniu, iudaiştii sunt de părere că relatarea lui Binyamin de Tudela despre acest fals mesia oglindeşte cel mai bine adevărul şi de aceea au catalogat-o drept un document preţios şi un izvor principal pentru cercetarea istorică.

Relatare: „În Amadiyah trăiesc 25 000 de evrei. De aici încep comunităţile din munţii Hafton, cam 100 la număr. Acolo începe Media. Ei sunt din primul exil, aduşi de regele Salmanasar şi vorbesc limba Targumului (aramaica-n.n.) [103].Printre ei sunt învăţaţi. Plătesc tribut regelui Persiei. (…)

Acolo s-a ridicat, acum 10 ani, un bărbat pe nume Daivid Al-Roi, din cetatea Amadiyah. Studiase sub îndrumarea Exilarhului Hisday şi a rectorului Academiei Ga’on Ya’aqov în Bagdad. Studiase cu multă râvnă Legea lui Israel, Halaha şi Talmudul, se pătrunsese de toată înţelepciunea ismaeliţilor şi citise toate cărţile profane, cărţi de magie şi de incantaţii. S-a întâmplat să se ridice împotriva Regelui Persiei şi să-i adune  pe toţi evreii din munţii Hafton ca să lupte cu toate neamurile şi să meargă să cucerească Ierusalimul. Pe evrei i-a atras cu false minuni şi cu semne înşelătoare … şi ei au crezut în el şi-l numeau Mesia al nostru (ve karu oti Maşihanu). (…)

Toate comunităţile din Persia erau înspăimântate şi căzuseră în cea mai neagră deznădejde. Şi atunci au trimis  scrisori Exilarhului şi rectorilor academiilor din Bagdad cu următoarele cuvinte: ‚De ce să murim sub ochii voştri, şi noi şi toate comunităţile din regat ? Prindeţi-l pe omul acesta ca să nu se verse sânge nevinovat’. Şi Exilarhul şi rectorul academiei Ga’on Ya’aqov i-au trimis lui Al-Roi o scrisoare în care i-au spus:’ Ştii doar că n-a sosit încă vremea eliberării, că semnele noastre nu le-am văzut încă [104] şi că omul nu prin forţă va învinge. Noi îţi poruncim să renunţi la acţiunile tale, de nu, vei fi excomunicat din tot neamul lui Israel’. (…) Şi i s-au dat socrului lui Al-Roi 10 mii de monede de aur ca să-l omoare în secret… şi acesta l-a omorât în patul său, în timp ce dormea şi astfel s-au  sfârşit toate planurile  lui” [105].

ANEXA  III

Am ataşat un renumit piyut al lui Yehuda Ha-levi: Iedidi Ha-şahahta pentru a ilustra spiritul „Celor ce purtau doliu după Sion”.

Stilul însemnărilor lui R. Binyamin ne dovedeşte că era detaşat de modul în care aceşti „tânguitori” îşi exprimau dorul după Ierusalim. Aceste însemnări, departe de a cuprinde vreo lamentaţie, nici măcar una, nu au caracter literar. Ele trebuiesc privite ca  o bază esenţială de date: demografice, geografice, istorice, economice, sociale, culturale.

Acest lucru nu înseamnă, însă, că „tânjirea”, dorul după patria sfântă, nu-l marca şi pe el, ca şi pe „purtătorii de doliu”. Cine ştie de câte ori nu cânta, pe drum fiind:„ Iedidi ha-şahahta ha-notekha be-bein şadai/ ve-lama mekhartani ţemitut le-ma’vidai ? / Ha-lo az be-ereţ lo zerua redaftikha ? Ve-Sei’ir ve-har Paran ve-Sinai ve-Sin edai ?/ Ve-haiu lecha dodai, ve-haia reţonekha bi/ ve-eih tahalok ata kevodi le-biladai ?/ Dehuia elei Se’ir, hadufa adei Kedar/behuna be-hur Iavan, meuna be-ul Madai./Ha-ieş biltekha goel u-bilti asir tikva?/Tena uzekha li,  ki lecha etena dodai”.

Ai uitat, Iubire, când Te desfătai  la pieptul meu ? [106]

De ce m-ai vândut pe vecie vrăjmaşilor mei ?

Nu Te-am urmat eu, neobosit, chiar şi în pământ sterp ?

Seirul şi muntele Paran, Sinaiul şi Sinul îmi sunt martorii !

Nu Ţi-am dăruit eu, oare, iubirea mea ? N-am fost eu, oare, alesul Tău ?

Atunci, de ce ai împărţit altora cinstea care era a mea ?

Îmbrâncită până spre Seir, izgonită până la Kedar,

Încercată în cuptorul Greciei.

Chinuită sub jugul din Babilon.

Mai este, oare, un alt Goel în afară de Tine ?

Şi mai este, oare, un alt prizonier al speranţei, în afară de mine  ?

Dă-mi puterea Ta şi eu Îţi voi da iubirea mea.

                                                             Yehuda  ha-Levi

ANEXA IV – SARAJEVO – O PATRIE INTERMEDIARĂ „VITREGITĂ”

Credem că este util să redăm un fragment dintr-un reportaj realizat, în timpurile noastre, la Sarajevo, de Karl-Markus Gauss, reportaj cuprins în cartea sa Die Sterbenden Europäer/Europeni pe cale de dispariţie. Titlul reportajului: ULTIMII, Sefarzii din Sarajevo.

Jurnalistul german a înregistrat mărturiile unor bătrâni sefarzi, locuitori ai Sarajevo-ului – „Ultimii”-, care au povestit cum nici pe evrei nu i-a ocolit tragedia acestui oraş, deşi n-au fost parte în nici un conflict, ci doar „victime colaterale ”.

Amara lor concluzie este aceea că oraşul care i-a găzduit timp de 500 de ani, ca o patrie binefăcătoare, s-a transformat, peste noapte, într-o „patrie vitregă”. Că, în mod tragic, istoria s-a repetat: după 500 de ani, urmaşii evreilor, expulzaţi de regii spanioli, s-au văzut, ei înşişi, în situaţia de a-şi pierde o patrie adoptivă.

Ce fusese Sarajevo pentru sefarzi, din 1492 până în 1992 ?

 „Sarajevo a fost, timp de mulţi ani, un centru sefard, lăudat şi cântat de acei evrei care, după ce au fost expulzaţi, în 1492, din Spania, de piosul rege Fernando şi de virtuoasa sa soţie Isabel, au fugit în toate părţile, şi de aceia dintre ei – un grup numeros- care s-au aşezat în Balcani. Timp de mai multe secole, Sarajevo a fost numit ’Yerusalayim chico’, adică, micul Ierusalim, de către locuitorii săi evrei, ai căror strămoşi veniseră,alungaţi din Spania, până în Imperiul Otoman, pe ţărmul celălalt al Mediteranei.

Un sultan inteligent numit Baiazid al II-lea le-a oferit expatriaţilor libertatea de religie, siguranţa drepturilor şi un viitor economic şi i-a primit cu fraza:’poate fi numit inteligent şi înţelept un rege care şi-a lăsat regatul să sărăcească ca să se îmbogăţească al meu?’» [107].

„Ultimii” sefarzi din Sarajevo spun, în acest reportaj, că oraşul fusese pentru evrei, până în 5 aprilie 1992, când a început războiul de dezmembrare a Iugoslaviei, micul Ierusalim, dar că, micul Ierusalim, patria ospitalieră până la război, se „vitregise”. Ce a însemnat această vitregie ?

  1. Un nou exil. Evreilor care au dorit să plece, li s-a oferit posibilitatea de a ieşi cu un convoi militar şi li s-a permis să emigreze în America, în Canada, în Israel, în Spania, unde  regele Juan Carlos anulase, în 1992, decretul de expulzare a evreilor din 1492.

Neaşteptat a fost, însă, faptul că odată cu ei au plecat şi alte câteva sute de persoane care „şi-au descoperit dintr-o dată iudaitatea”.

  1. Distrugere. Cartierul evreiesc, ca întreg oraşul, de altfel, a avut de suferit de pe urma bombardamentelor. Cimitirul evreiesc a fost minat şi transformat în bază de tragere de către lunetişti. Din 8 sinagogi au mai rămas doar 4.
  2. „Ştergerea memoriei”. Cel mai neaşteptat lucru a fost „ arderea pe rug a cărţilor ”, ca o dovadă că istoria, în mod tragic, se repetă. În 1992 soldaţii sârbi, voind parcă să termine ceea ce Biserica spaniolă începuse cu 500 de ani în urmă, au incendiat, aruncând bombe cu fosfor, Biblioteca Naţională din Sarajevo din Primăria Veche.

Biblioteca Naţională a ars împreună cu 600 mii de manuscrise, unele unice în lume. Erau lucrări de medicină, de ştiinţe naturale, de filosofie, în care se adunase ştiinţa multor erudiţi sefarzi, arabi si persani. Şi se întâmpla exact la 500 de ani după ce cardinalul spaniol Cisneros a ordonat să fie arse toate manuscrisele evreieşti şi arabe în Puerta de la  Birrambla din Granada.

***

           BIBLIOGRAFIE

  1. Binyamin me-Tudela: Sefer Masa’ot, Benjamin Tuterakoa: Bidaien Liburua, Benjamin de Tudela: Libro de Viajes, (s.l), ediţie trilingvă ebraică, bască şi spaniolă (s.n.), 1994. [108]
  1. J.P. Baratier, Voyages de Rabbi Benjamin Fils de Jona de Tudele, en Europe, en Asie et en Afrique depuis l’Espagne jusqu’ à la Chine, Amsterdam 1734 – ediţie critică
  2. THE ITINERARY OF BENJAMIN OF TUDELA CRITICAL TEXT, TRANSLATION AND COMMENTARY BY MARCUS NATHAN ADLER, M.A. PHILIPP FELDHEIM, INC THE HOUSE OF THE JEWISH BOOK NEW YORK FIRST EDITION: LONDON 1907 published by PHILIPP FELDHEIM, Inc. 96 East Broadway , New York, N.Y. 10002/The Project Gutenberg EBook of The Itinerary of Benjamin of Tudela, http://www.gutenberg.net
  3. Felipe Torroba Bernaldo de Quirós, Evreii Spanioli, pag. 187 în ed. românească publicată la ed. Hasefer, Buc. 2003
  4. Maurice-Ruben Hayoun, Maimonide sau celălalt Moise, ed. Hasefer, Bucureşti 1998
  5. Karl-Markus Gauss, Europeos en extinción, ed. POLIEDRO, 2002 Barcelona, capitolul LOS ÚLTIMOS, Los sefardíes de Sarajevo pag. 11-56/ Titlul original: Die Sterbenden Europäer

***

NOTE

[1] Principalele ediţii ale Cărţii Călătoriilor (Itinerariului lui Byniamin de Tudela) se găsesc la Anexa I.

[2] Felipe Torroba Bernaldo de Quirós, Evreii Spanioli, pag. 187 în ed. românească publicată la ed. Hasefer, Bucureşti 2003.

[3] Mulţi editori, medievali şi moderni, au preferat numele de Itinerariul lui Binyamin de Tudela, preluând titlul primei traduceri în latină. A se vedea Anexa I.

[4] Johannes Buxtorff (1564-1629) a fost un cunoscut savant evreu german care a scris, printre altele: Manuale Hebraicum et Chaldaicum; Biblic Hebraica cum Paraphr. Chald. et Commentariis Rabbinorum;Tiberias, sive Commentarius Masoreticus; Lexicon Chaldaicum, Talmudicum, et Rabbinicum – în  J.P. Baratier, Voyages de Rabbi Benjamin, fils de Jona de Tudele, vol. II, Disseration I, Amsterdam, 1734, pag. 317.

[5] Joseph Scaliger (1540-1609) -filolog şi istoric francez, creatorul ştiinţei cronologiei – în  J.P. Baratier, Voyages de Rabbi Benjamin, fils de Jona de Tudele, vol. II, Disseration I, Amsterdam, 1734, pag. 317.

[6] Athanase Kircher, Oedip. Aegypt., vol, I, pag. 378, apud Wolff, 1,c. Athanase Kircher (1602-1680) reprezintă figura iezuitului-savant şi enciclopedist. În J.P. Baratier, Voyages de Rabbi Benjamin, fils de Jona de Tudele, vol. II, Disseration I, Amsterdam, 1734, pag. 318.

[7] Mr. de la Rocque, Voyage de Syrie et du Mont Liban T. 1, pag. 276. J.P. Baratier, Voyages de Rabbi Benjamin, fils de Jona de Tudele, vol. II, Disseration I, Amsterdam, 1734, pag. 318.

[8] În ebraică: „… ze ha-sefer mehubar me-devarim şe-siper iş ehad me-ereţ Navarra  şe-şmo rabbi Binyamin bar Yonah me-Tudila …” (Sefer Masa’ot, pag. 241)

[9] „Iş mevin ve-maskil ve-baal Tora ve-Halaha” (Sefer Masa’ot, pag. 242)

[10] De pildă revolta lui Al-Roi, datată de cercetători în 1160. A se citi articolul din Jewish Encyclopedia, bibliography Loeb, în „Rev. Ét. Juives ”, xvi. 215, xvii. 304 David Alroy.

[11] Benjamin de Tudela, Libro de viajes, Introducción: Juan de la Cruz Alliaranguren,  pag. 116

[12] în  „Sefer Yuhasín” (Cartea Genealogiilor), Cracovia, fol. 131, apud Constantin L’Empereur, Dissertatio ad Lectorem, pag.1, citat de J.P. Baratier în Voyages de Rabbi Benjamin, fils de Jona de Tudele, vol. II, Disseration I, Amsterdam 1734, pag. 3.

[13] Provinţia, în grafia autorului.

[14]  Sefer Masa’ot, pag. 242.

[15] Richard Gottheil şi Isaac Broyde, articolul Eldad ben Mahli Ha-Dani în Jewish Encyclopedia, ediţia online.

[16] Amparo Alba Cecilia, Geografía, historia y viajeros,Universidad Complutense de Madrid, la adresa electronică: www.seacex.es/documentos/ 07_saberes_3_ sefarad.pdf, p. 39.

[17]Oecoumene (în gr. ή οικουμένη) este un termen consacrat de istoricii şi de geografii greci şi înseamnă

„lumea locuită şi cultivată, lumea civilizată ”, prin opoziţie cu deşertul; sensurile sale posterioare sunt:

„pământul grec“, „pământul întreg, universul“ sau „imperiul roman”, cf. A. Bailly, Dictionnaire Grec-Français, Paris, pag. 1356. Noi l-am folosit cu sensul de“ lumea locuită de evrei“.

[18] Succesorul lui Sancho al III-lea cel Mare, Alfonso VII el Emperador, a confirmat Fuero de Nájera la urcarea sa pe tron, în 1136. Decretul a mai fost confirmat de: Infantele Don Sancho el Bravo (Valladolid, 1282); Fernando IV de Castilla (Burgos, 1304); Alfonso XI (Burgos, 1332); Pedro I cel Crud (Valladolid, 1352); Enrique II de Trastámara (Burgos, 1367) şi Juan II de Castilla (Valladolid, 1420). Valentin de la Iglesia Duarte, Contenido y signification del Fuero de Nájera – la adresa electronică: www. vallenajerilla. com.

[19]  Hasday ibn Shaprut a fost ministrul de externe al califului Abd al Rahman al III-lea, primul calif autoproclamat al Cordobei, şi figura care şi-a pus amprenta asupra iudaismului european al secolului al X-lea. A avut un schimb epistolar cu Kaganul Kazarilor. El l-a vindecat de obezitate pe Sancho cel Gras, nepotul reginei Toda, care fusese detronat de nobilime din cauza aceste infirmităţi şi, implicit,vindecându-l, l-a ajutat să-şi recapete tronul.

[20] Benjamin de Tudela, Libro de viajes, Introduccion: Juan de la Cruz Alliaranguren,  pag.120

[21] Benjamin de Tudela, Libro de viajes, Introduccion: Ricardo Cierbide, pag.143

[22] idem

[23] Benjamin de Tudela, Libro de viajes, Introducción: Ricardo Cierbide, pag.138

[24] Există cercetători, precum Felipe Torroba Bernaldo de Quirós, v. Evreii Spanioli, care consideră că Yehuda ha-Levi era originar din Toledo.

[25] Caro Baroja, Los Judios en la España moderna y contemporánea I, Madrid 1961, pag. 37,  în Benjamin de Tudela, Libro de viajes, Introducción: Juan de la Cruz Alliaranguren,  pag. 118

[26] Prima cruciadă (1096-1099) a început cu masacrarea evreilor din oraşele de pe Rin, Köln şi Mainz.

[27] Dinastie berberă întemeiată de Abd al-Mu’min el Kumi, dar, născută dintr-o reformă religioasă care milita pentru unitate religioasă. Muwahhidun sau «Unitarienii» au cucerit Magrebul şi Andaluzia occidentală (Cordoba în 1148 şi Granada în 1154)  unde au stăpânit din 1147 până în 1269 şi unde au dus o politică de convertire forţată la islam. Deviza lor era: convertirea, exilul sau moartea. Familia lui Maimonide, de pildă, ca să evite convertirea forţată la islam sau martiriul, a ales calea exilului, de două ori: prima dată din Cordoba, în 1148, şi a doua oară din Fez, în 1165, după execuţia publică a rabinului – martir Yuda Ha Cohen ibn Sussan. De consultat Maimonide sau celălalt Moise de Maurice-Ruben Hayoun.

[28] „Emek Ha-bakha” este o cronică a masacrelor împotriva evreilor din timpul primei cruciade, scrisă de R. Yosef  Ha-Cohen din Avignon, fie în 1496 fie în 1598.

[29] I Regi 2,10

[30] Cântarea Cântărilor 2,12

[31] Libro de viajes, pag. 200

[32] R. Binyamin a făcut primul recensământ al evreilor din Evul Mediu, iar Sefer Masa’ot rămâne, până astăzi, unica sursă care dă un număr, mai mult sau mai puţin aproximativ, al evreilor din toată lumea. Deducem, de aici, că este posibil ca şi recensământul să fi fost unul dintre obiectivele misiunii sale.

[33] Libro de viajes, pag. 159/ Sefer Masa’ot, pag. 242

[34] Traducerea în greacă a lui Şem Tov – n.n.

[35] Libro de viajes, pag. 160/ Sefer Masa’ot, pag. 243

[36] Libro de viajes, pag. 160/ Sefer Masa’ot, pag. 243

[37] Libro de viajes, pag. 160. Redăm acelaşi fragment în original pentru a ilustra stilul concis şi „util” al  lui R. Binyamnin de a face însemnări: “ Ve me-şam arba parsaot le-Lunel. Ve şam kahul kodeş me-Israel metaaskim me-Tora iomam ve-laila. Ve şam rabeinu Meşullam ha-rev ha-gadol, z’’l, ve-hameşet bnav hahamim ghedolim ve-asirim: R. Yosef ve R. Yţhak…ve R. Aşer ha-peruş ha-nifreş me-enienei ha-olam ve-omed al ha-sefer iomam ve-laila ve-metaana ve-eino ochel basar. Ve haham gadol be-Talmud. Ve-R. Moşe ghisem ha-rev ve-R. Şmuel ha-zaken ve-R. Ulsarnu ve-R. Şlomo ha-cohen ve-R. Yehuda ha-rofe ben Tibon ha-sefardi ve-kol ha-baim me-Ereţ me-rahok lilmod Tora, hem  meparnasim oto ve-melamdim oto ve-moţin şam parnasa u-meme-eţel  ha-kahul kol imei  haiotem be-beit ha-midraş. Ve-hem anaşim hahamim ve-nevonim, keduşim, baalei-miţvot: Omdim be-pereţ le-kol ahihem ha-krovim ve-ha-rehokim ve-bah kahul ke-şaloş meot iehudim …”. (Sefer Masa’ot, pag. 243-244)

[38] Libro de viajes, pag. 160-161/ Sefer Masa’ot, pag. 244-245

[39] Sefer Masa’ot, pag. 245

[40] Libro de viajes, pag. 165

[41] Libro de viajes, pag. 165

[42] Libro de viajes, pag. 166

[43] Libro de viajes, pag. 168

[44] Libro de viajes, pag. 175

[45] Libro de viajes, pag. 186

[46] Libro de viajes, pag. 187

[47] Libro de viajes, pag. 192

[48] Libro de viajes, pag. 162

[49] Sefer Masa’ot, pag. 246

[50] Libro de viajes, pag. 162

[51] Libro de viajes, pag. 162/ Sefer Masa’ot, pag. 247

[52] Libro de viajes, pag. 167

[53] Libro de viajes, pag. 167

[54] Libro de viajes, pag. 168

[55] Libro de viajes, pag. 168

[56] Libro de viajes, pag. 168

[57] Libro de viajes, pag. 168

[58] Libro de viajes, pag. 167

[59] Libro de viajes, pag. 167

[60] Libro de viajes, pag. 166

[61] Libro de viajes, pag. 167-167

[62] Libro de viajes, pag. 167

[63] Libro de viajes, pag. 167

[64] Libro de viajes, pag. 181

[65] Libro de viajes, pag. 179

[66] Libro de viajes, pag. 179-180

[67] Libro de viajes, pag. 181

[68] Libro de viajes, pag. 181 şi Sefer Masa’ot pag. 279

[69] Libro de viajes, pag. 181-182 şi Sefer Masa’ot pag.278-279

[70] Libro de viajes, pag. 183

[71] Libro de viajes, pag. 201; o redăm şi în original: „Ve-hem talmidei-hahamim ein cmotam be-kol ha-areţ.Oskim be-Tora iomam ve-laila.Ve-hem baalei-miţvot ve-baalei-aksania le-col over ve-şev.Ahim ve riim im kol ahim ha-iehudim“ (Sefer Masa’ot pag. 321).

[72] Libro de viajes, pag. 170 şi Sefer Masa’ot pag. 261

[73] Libro de viajes, pag. 171

[74] Deut. 11,29: „Când te va duce Domnul Dumnezeul tău în pământul acela, în care mergi ca să-l moşteneşti, atunci să rosteşti binecuvântarea pe muntele Garizim şi blestemul pe muntele Ebal» .

[75] Vezi Iosua 24,32.

[76] Libro de viajes, pag. 171 şi Sefer Masa’ot pag. 262

[77] Libro de viajes, pag. 172

[78] Sefer Masa’ot pag. 264

[79] Libro de viajes, pag. 172 şi Sefer Masa’ot, pag. 264

[80] Libro de viajes, pag. 174

[81] Libro de viajes, pag. 174

[82] „Leh leha” – Geneză 12,1

[83] ha-ivri, ha-ivrim (evreu, evrei) provine din verbul „avar”, a trece, a traversa.

[84] Libro de viajes, pag. 178

[85] Libro de viajes, pag. 184-185 şi Sefer Masa’ot, pag. 284-285

[86] Libro de viajes, pag. 197

[87] Libro de viajes, pag. 164

[88] Libro de viajes, pag. 170

[89] Libro de viajes, pag. 176

[90] Libro de viajes, pag. 193. Qulam, azi Quilon sau Kollam este port pe coasta Malabar din sud-vestul Indiei.

[91] Libro de viajes, pag. 197

[92] Libro de viajes, pag. 169

[93] Specialiştii afirmă că nu se cunoaşte locul unde a fost îngropat Yehuda ha-Levi, dar R. Binyamin îl „descoperă” – simbolic poate, lângă Marea Kineret, „patria” bibliştilor.

[94] Jewish Encyclopedia, bibliography Loeb, in Rev. Ét. Juives, xvi. 215, xvii. 304 David Alroy.

[95] Libro de viajes, pag.189

[96] Libro de viajes, pag.188

[97] Maurice-Ruben Hayoun Maimonide sau celălalt Moise,pag. 68

[98] Libro de viajes, pag. 186

[99] I Regi 2,10

[100] Libro de viajes, pag. 200-201

[101] Lista ediţiilor şi a traducerilor medievale şi clasice ale Cărţii Călătoriilor a fost întocmită de J.P. Baratier în Dissertation I, în Voyages de Rabbi Benjamin…, pag. 314-315.

[102] Libro de viajes, Introducción, pag. 116

[103] IV Regi cap. 18, 9-11

[104] Psalmul 73,10

[105] Libro de viajes, pag. 188-190 şi Sefer Masa’ot, pag.291

[106] Libro de viajes, Introduccion, pag. 125/ www.morim.com, http://www.piyut.org.il

[107] Karl-Markus Gauss, Europeos en extinción,/Europeni pe cale de dispariţie/ ed. POLIEDRO, 2002 Barcelona, capitolul LOS ÚLTIMOS, Los sefardíes de Sarajevo/ ULTIMII, Sefarzii din Sarajevo.

[108] Ediţia a fost publicată prin grija Guvernului Navarrei, cu sprijinul Departamentului Prezidenţial al Guvernului Navarrei. Traducerea în spaniolă aparţine profesorului José Ramón Magdalena Nom de Déu.

AUTOR  ȘI TRADUCĂTOR ZENAIDA ANAMARIA  LUCA-HAC

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

RADICALISM ESTONIAN/RADICALISMO ESTONIO

23 viernes Ago 2019

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Ekre, Estonia, Europa, Martin Helme, migranți, politică, slav, sovietic, ură

E 5Martin Helme

RADICALISM ESTONIAN

Estonia este cea mai mică dintre țările baltice, și cea mai puțin baltică dintre ele – estonienii sunt ugrofinici și nu baltici – și cu cea mai mare virulență rasistă din acest trio. Nu dintr-o intoleranță populară, ci din cauza unor trocuri  parlamentare pentru a fi la putere.

De fapt, radicalismul rasist al actualului guvern estonian nu este rezultatul voinței generale, ci al aranjamentelor partidelor parlamentare, care au format o coaliție doar pentru a-și împărți puterea, încălcând logica ideologiilor respective și a afinităților personale. Conducătorul naționalismului exclusiv este numai unul dintre partide – „Ekre” – din actuala coaliție majoritară, formată din Partidul de Centru (stânga liberală), Partidul Patriei (conservator) și Partidul Popular Conservator Estonian („Ekre”) ultraconservator. La ultimele alegeri, liberalii Partidului Reformist au obținut 29% din voturi, însă, nimeni n-a vrut să se alieze cu el, pentru a-l priva, astfel, de putere.

E 1

Mai ales, Partidul de Centru a promovat tripartidismul pentru a obține, astfel, funcția de prim-ministru, funcție care, într-o alianță cu Partidul Reformist nu i-ar fi revenit, deoarece a obținut doar 23% din voturi. Prețul puterii a fost aducerea în guvern a partidului „Ekre”: acesta deține o treime din ministere, cu toate că nu a obținut la urne decât 18% din voturi.

„Ekre” este un partid creat destul de recent (în 2012) și care a crescut după fiecare alegere, apelând la un electorat cu nivel cultural redus; cele mai mari succese le-a obținut în zonele cele mai sărace și mai înapoiate din țară.

La început, noul partid atrăgea lumea cu discursuri furibunde antirusești.  În țară, e vie amintirea durei stăpâniri sovietice din secolul trecut. Nici Rusia și nici rușii nu se bucură de simpatie, cu toate că 22% din populație o formează rușii, pe lângă alt procentaj de 13% de slavi – ucraineeni și bieloruși – care au venit în Estonia, în timpul stăpânirii sovietice. Și cum o singură fobie nu aduce mulți adepți, conducătorii partidului „Ekre” au adoptat ideile actualului ministru de finanțe, Martin Helme, și au extins respingerea  de la slavofoni și la imigranții sosiți din lumea a treia, în mod special, asupra negrilor. Dar, cum, de fapt, sunt puțini fugari a foamei în Estonia – anul trecut, au venit în țară doar 206 -, radicalii i-au inclus pe lista lor neagră și pe homosexuali, indiferent de ce sex sunt.

E 4Martin Helme

Justificarea urii este ușoară și ranchiuna sporește acceptarea ei. Însă, ura dispare repede dacă nu e stârnită tot timpul, iar Helme și ai săi și-au mărit tânguielile până la a sfida bunul simț. Au creat o versiune locală a „Americii pentru americani”, care i-a servit atât de bine lui Trump în SUA, și se străduiesc să limiteze drastic contractarea muncitorilor străini și să interzică vânzarea de terenuri și edificii străinilor.

Toate acestea i-au adus partidului „Ekre” 18% din voturi, la ultimele alegeri, cu toate că o populație în scădere creează probleme de muncă atât de grave, încât multe întreprinderi pleacă din Estonia, din lipsă de mână de lucru calificată. În plus, cum foarte greu e văzut vreun negru pe stradă, viitorul este mai mult decât incert pentru „Ekre”, deoarece dacă ura și discriminarea pot să crească la infinit, alegătorii cu nivel cultural scăzut și venituri mici nu pot să crească în ritmul în care au loc alegerile.

Autorul articolului: Valentín Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

E 3

 RADICALISMO ESTONIO

E 6Martin Helme

Estonia es el menor de los países bálticos, el menos báltico de los tres – su mayoría étnica es ugrofinesa y no báltica – y el de mayor virulencia racista de este trio. Y esto último, no por intolerancia popular, sino por cambalaches parlamentarios en aras del poder.

En realidad, el radicalismo racista del actual Gobierno estonio no es fruto de la voluntad general, sino de los trapicheos de los partidos parlamentarios que han formado una coalición de mero reparto de poder y en contra de la lógica de las respectivas ideologías y afinidades personales. Porque el adalid del nacionalismo excluyente es solo uno de los partidos – “Ekre” – de la actual coalición mayoritaria, formada por el Partido del Centro (izquierda liberal), el Partido de la Patria (conservador) y el Partido Popular Conservador Estonio (“Ekre”) ultraconservador. En los últimos comicios, los liberales del Partido Reformista obtuvieron el 29% de los votos, pero, nadie quiso aliarse a él, para privarle, así, del poder.

Sobre todo, los del Centro fomentaron el tripartito para obtener así la jefatura del Gobierno, cargo que en una alianza con el Reformista no les habría correspondido por no haber sacado más que el 23%. El precio del poder ha sido la hipertrofiada incorporación de “Ekre” al Gabinete: tiene un tercio de los ministerios, pese a no haber obtenido en las urnas más que el 18% de los votos.

“Ekre” es un partido de reciente creación (2012) que ha crecido, elección tras elección, apelando al electorado de menor cualificación cultural; sus mayores éxitos se han registrado en las zonas más pobres y atrasadas del país.

E 2

Al comienzo, el nuevo partido atraía a la gente con discursos rabiosamente anti rusos. En el país, perdura el recuerdo del duro dominio soviético del siglo pasado y ni Rusia ni los rusos gozan de simpatías, a pesar de que el 22% de la población es de origen ruso, amén de otro 13% de eslavos – ucranianos y bielorrusos – que se asentó mayormente en Estonia, durante la hegemonía soviética. Y como con una sola fobia resultaba muy difícil seguir ganando seguidores, los dirigentes de “Ekre” optaron por los planteamientos del actual ministro de Finanzas, Martin Helme, y ampliaron la repulsa a los eslavófonos también a los inmigrantes tercermundistas, especialmente los negros. Pero, como de verdad hay poco fugitivo del hambre en Estonia – el año pasado entraron en el país tan solo 206 -, los radicales han incluido en su lista negra también a los homosexuales, sean del sexo que sean.

La argumentación del odio es fácil y el rencor incrementa su aceptación. Lo malo es que el odio se desvanece pronto si no se le azuza constantemente y Helme y los suyos han ampliado sus jeremiadas hasta desafiar el sentido común. Así, han creado una versión local del “América para los americanos” que tan bien le ha ido a Trump en los EE.UU. y propugnan limitar drásticamente la contratación de trabajadores forasteros y prohibir la venta de tierras y edificios a los extranjeros.

Y todo esto le ha dado a “Ekre” el 18% de los votos, en los últimos comicios, pese a que una demografía en retroceso crea problemas laborales tan graves que muchas empresas emigran de Estonia, porque no encuentran mano de obra cualificada. Además, como cuesta Dios y ayuda ver a un negro en las calles, el futuro es más incierto para “Ekre”, porque si el odio y la discriminación pueden crecer hasta el infinito, la bolsa de electores de poca formación e ingresos no puede crecer al ritmo de las consultas electorales.

Valentín Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

VALENTIN POPESCU

Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

CELE O MIE DE FEȚE ALE POPULISMULUI/LAS MIL CARAS DEL POPULISMO

28 martes May 2019

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

albi, Boris Johnson, brexit, Europa, politică, populism, SUA, Trump, xenofobie

TINERI 1

CELE O MIE DE FEȚE ALE POPULISMULUI    Washington, Diana Negre

Alegerile din ultimul deceniu, în lumea industrializată, au înregistrat o puternică revenire a populismului. Dacă lăsăm de o parte variantele forțate (din locuri și cu probleme ale momentului), se poate constata un regres general al valorilor democratice, aproape în paralel cu avântul populismului.

Fenomenul Donald Trump ar putea să pară un sindrom american, dacă opțiunile autoritare, exclusive și xenofobe nu s-ar manifesta și în Germania, Italia, țările scandinave, Ungaria, Polonia, Europa de Răsărit și până în Filipine…fără să uităm că “Brexit-ul” nu este, în fond, decât versiunea britanică a intoleranței xenofobe.

FILE PHOTO: Former British Foreign Secretary Johnson gives speech at the JCB HeadquartersBoris Johnson

În Germania, bogătașul Europei, regresul democratic este atât de mare, încât se poate spune că e alarmant. Căci, dacă înainte de căderea Berlinului, oricare dintre cele două mari partide parlamentare (SPD, social-democrat, și CDU/CSU, conservator) atingeau, în mod curent, o majoritate absolută, în ziua de azi, aceste mari partide de odinioară cu greu se mai impun celor care vin cu oferte populiste (Alternativa pentru Germania, Stânga etc.) care își atrag ușor adeziunea a 20% sau chiar mai mult dintre alegători.

Cum se întâmplă des, explicații mai convingătoare pentru această reizbucnire a populismului au apărut, mai întâi, în SUA. Sociologii americani cred că ceea ce a motivat triumful electoral al lui Trump este, în esență, același lucru care ridică populisme și în restul lumii; mai ales, în lumea albilor.

Donald Trump 1Donald Trump

Sociologii transatlantici cred că explicația ar fi: o teamă etnică, un abandon și o mare schimbare socială.

Teamă față de schimbarea etnică: în ziua de azi, se vede doar în datele recensămintelor, căci, țara va înceta să aibe o majoritate albă. În generația viitoare, albii vor fi o minoritate, alături de celelalte minorități ale națiunii. Și cu toate că sunt puțini albii care știu acest lucru, aproape toți intuiesc că își vor pierde protagonismul și…rolul conducător.

Desigur, va fi o problemă a americanilor. Dar, mutatis mutandis, se poate spune că brexit-ul britanic este foarte asemănător. Nu pentru că în  Regatul Unit albii vor înceta să mai fie o majoritate, într-un viitor imediat, ci pentru că jumătate din țară acceptă mai greu pierderea suveranității, decât beneficiile materiale pe care le au dacă fac parte din Uniunea Europeană. Având de ales între a fi mai britanici și săraci, și mai puțin britanici, dar, mai bogați, cei din Regatul Unit au ales prima variantă. În restul Europei, teama se numește, acum, xenofobie.

Abandonul – și înfrângerea democraților de către republicanii lui Trump – a fost cel al Partidului Democrat. Elitist, academic și moralist, a arătat tot mai mult dezinteres față de proletariatul alb, pentru a apăra cu îndârjire niște minorități, care nu i-au dat nici puterea și nici măcar nu i-au mulțumit. În Europa, distanțarea dintre partide și grupurile sociale este, poate, și mai mare.

Și, în sfârșit, teama față de schimarea socială. Sociologii au numit-o teamă, însă s-ar putea numi la fel de bine slaba pregătire intelectuală. Această teamă este consecința progreselor tehnice din lumea industrializată, a globalizării galopante a economiei mondiale și–un lucru esențial–a incapacității segmentelor mai puțin formate profesional și intelectual de a-și menține statutul economic în noile condiții. Acest grup uman – mare și slab – se teme de viitor, deoarece nu înțelege ce se întâmplă și îi urăște pe străini, pentru că vede dușmani în orice schimbare și în orice lucru pe care nu îl cunoaște…

Viktor OrbanViktor Orban

Acești trei factori sunt marele capital al populismului. Frazele categorice, explicațiile simple din cauză că sunt simpliste și promisiunile-pomeni ale populiștilor – aceste sunt lucrurile pe care masele speriate vor să le audă. Însă, nu vor să le analizeze, deoarece se tem că nu vor mai auzi ceea ce vor să audă.

Și nici nu vor să-și aducă aminte. Căci, dacă și-ar aminti catastrofele pe care le-au adus populismul stalinist în URSS, nazismul celui de al III-lea Reich în Germania și fascismul în Italia – pentru a menționa doar trei exemple din Istoria recentă – s-ar vedea în situația de a face ceea ce le este cel mai greu: să evolueze și să se adapteze (cu nu puține eforturi) unei noi forme de a trăi, de a conviețui și de a munci.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

LAS MIL CARAS DEL POPULISMO     Washington, Diana Negre

TINERI 2

Los comicios de los últimos lustros en el mundo industrial han registrado un pujante resurgir del populismo. Si se prescinde de las variantes forzosas (por lugar y problemas del momento), se puede ver un general retroceso de los valores democráticos casi paralelo con el auge del populismo.

El fenómeno Donald Trump podría parecer un síndrome estadounidense si no fuera porque las opciones autoritarias, excluyentes y xenófobas crecen también en Alemania, Italia, los países escandinavos, Hungría, Polonia, Europa del Este y hasta en Filipinas… sin olvidar que el “Brexit” no es en el fondo más que la versión británica de la intolerancia xenófoba.

En Alemania, el ricacho de Europa, el retroceso democrático es tal que casi se puede decir que es alarmante. Porque si antes de la caída del muro de Berlín cualquiera de los dos grandes partidos parlamentarios (SPD, socialdemócrata, y CDU/CSU, conservador) rondaba habitualmente la mayoría absoluta, hoy, estos grandes de otrora se las ven y se las desean para imponerse a ofertas populistas (Alternativa para Alemania, La Izquierda, etc.) que alcanzan sin más la adhesión del 20% o más de los votantes.

Boris Johnson 2Boris Johnson

Como pasa tan a menudo, las explicaciones más convincentes de este resurgir del populismo han surgido primero en los EE.UU. Los sociólogos estadounidenses creen que lo que ha motivado el triunfo electoral de Trump es, en esencia, lo mismo que aúpa el populismo en el resto del mundo; sobre todo, del mundo blanco.

Donald Trump 2Donald Trump

Los sociólogos trasatlánticos creen que la explicación está en un miedo, un abandono y un gran cambio étnico-social.

Miedo al cambio: hoy por hoy, sólo se ve en los balances de los censos, pero, el país está a punto de dejar de ser de mayoría blanca. En la próxima generación, los blancos serán una minoría más en el contexto nacional. Y si bien son pocos los blancos que lo saben, la casi totalidad intuye ya esta pérdida de protagonismo…y de mando.

Evidentemente, éste es un problema genuinamente norteamericano. Pero, mutatis mutandis, se puede decir que el bréxit británico se le parece mucho. No porque en el Reino Unido los blancos vayan a dejar de ser mayoría en un futuro inmediato, pero sí porque la mitad del país encaja peor la pérdida de soberanía que supone la pertenencia a la Unión Europea que los beneficios materiales que le reporta. Puestos a elegir entre ser más británicos y pobres o menos británicos y más ricos, los del Reino Unido eligieron lo primero. Y en el resto de Europa, el miedo se llama ahora xenofobias.

El abandono – y causa de la derrota demócrata ante los republicanos de Trump – ha sido el del Partido Demócrata. Elitista, académico y moralista, se ha desentendido cada vez más del proletariado blanco para romper lanzas en defensa de minorías, que no le han dado ni el poder, ni las gracias. En Europa, el desencuentro entre los partidos y los grupos sociales es quizá aún mayor.

Y por último, el miedo. Los sociólogos lo han llamado miedo, pero también se podría decir escasa preparación intelectual. Ese miedo es la consecuencia de los avances técnicos en el mundo industrial, de la galopante globalización de la economía mundial y – y esto es lo esencial –de la incapacidad de los segmentos menos formados profesional e intelectualmente de mantener su estatuto económico en las nuevas circunstancias. Ese grupo humano – grande y débil –  teme al porvenir, porque no entiende lo que pasa y odia a los forasteros porque ve enemigos en todo cambio y en todo lo que no conoce…

Estos tres factores son el gran capital del populismo. Las frases tajantes, sus explicaciones simples por simplistas y las promesas de sopa boba de los populistas es lo que esas masas asustadas quieren oír. Y no las quieren analizar porque temen que entonces ya no oirían lo que quieren oír.

Ni tampoco quieren recordar. Porque si recordasen las catástrofes que trajo el populismo estalinista a la URSS, el nazismo al III Reich, y el fascismo a Italia – sólo por citar tres ejemplos de la Historia reciente – se verían obligadas a hacer lo que más les cuesta: evolucionar y adaptarse (con no pocos esfuerzos) a una nueva forma de vivir, convivir y trabajar.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

  https://ghemulariadnei.com/wp-content/uploads/2016/09/diana-molineaux.jpg?w=529


Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

GRECIA CLANURILOR/LA GRECIA DE LOS CLANES

27 lunes May 2019

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

clan, democrație, dominație, Dora Bakogianni, Europa, Grecia, Konstantinos Mitsotakis, Kostas Bakogiannis, Kyriakos Mitsotakis, Kyriakos Velopoulos, Nea Dimokratia, politică, putere, republică, SYRIZA, Tsipras

Kostas Bakogiannis 1Kostas Bakogiannis

GRECIA CLANURILOR

În Grecia, sondajele electorale pentru alegerile europene au arătat, pe lângă pronosticurile pertinente, o fațetă neverosimilă a politicii țării: persistența „latifundiilor puterii”.

Nu că acest fenomen ar fi unicul și, cu atât mai puțin, nou; este un rău vechi de care au suferit o mulțime de țări de-a lungul istoriei. Însă, este surprinzător că tocmai republica în care s-a inventat democrația și care, în plus, este, actualmente, membră a Uniunii Europene – entitate care se bazează pe Statul de Drept și pe libertățile democratice – să continue să aibă o structură a puterii atât de arhaică.

Una dintre rațiunile acestei prelungite concentrări a puterii politice în mâinile câtorva familii este posibil să fie concentrarea populației. În zona Atenei, practic, trăiește un sfert din populația Greciei. Iar, în lumea ateniană, familia Mitsotakis are pâinea și cuțitul, de multe generații încoace.

Steaua care răsare din această familie este, acum, Kostas Bakogiannis, de 41 de ani, care, și-a prezentat candidatura pentru funcția de primar al Atenei, sprijinit de partidul conservator „Nea Dimokratia” (”Noua Democrație”).

Conservatorii au susținut candidatura acestui tânăr politician vorbind despre meritele sale: ca guvernator al regiunii centrale din Grecia din 2014, gestiunea sa i-a adus mai multe aplauze, decât critici. În schimb, rivalii lui Bakogiannis, afirmă că meritul cel mai mare al său este că face parte din familia Mitsotakis.

GRECIA 2

Desigur, a fi membru al clanului Mitsotakis–originar din Creta, cu mare protagonism în revoluția pentru independența grecilor din secolul al XIX-lea de sub otomani – nu poate deranja în vreun fel în Grecia pentru a urma o carieră publică. Bunicul său, Konstantinos Mitsotakis, a fost prim ministru din 1990 până în 1993, și ministru de externe în câteva guverne. Mama sa, Dora Bakogianni, a fost primar al Atenei, între 2002 și 2006, și a fost singura femeie din Grecia, din 1836, care a avut portofoliul de externe. Fratele Dorei, Kyriakos Mitsotakis, este, în prezent, președintele partidului „Nea Dimokratia”.

Pe lângă această ancorare la putere a clanului Mitsotakis, reînnoitul avânt al conservatorilor din Grecia se datorează, în bună parte, greșelilor făcute de rivalii lor, atât de dreapta cât și de stânga, precum și de ultraconservatori.

Guvernul lui Tsipras, un populist de stânga, și partidul său „Syriza” au suferit o enormă uzură de popularitate, din cauza măsurilor de austeritate pe care a fost nevoit să le ia, pentru a face față gravei crize financiare. Toate sondajele prevăd o clară înfrângere a Syrizei în fața partidului „Nea Dimokratia”, în alegerile generale din toamna acestui an.

Alexis TsiprasAlexis Tsipras

În cealaltă extremă, cea de dreapta, oferta politică este atât de radicală, încât frizează absurdul. Exemplul cel mai clar este „Elliniki Lysi” (“Soluția Grecească”) a lui Kyriakos Velopoulos, care propune un guvern ultranaționalist cu sprijin din partea Rusiei lui Putin și a creștinătății ortodoxe (!)…

Autorul articolului: Valentín Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

GRECIA 1

LA GRECIA DE LOS CLANES

Kostas Bakogiannis 3Kostas Bakogiannis

En Grecia, las encuestas electorales generadas por los comicios europeos han revelado, amén de los pronósticos pertinentes, una faceta inverosímil de la política del país: la persistencia de los “latifundios del poder”.

No es que ese fenómeno sea único y ni mucho menos, nuevo; es un viejo mal que lo han padecido infinidad de naciones a lo largo de la Historia. Pero sí es sorprendente que justamente la república que inventó la democracia y que, además, hoy en día es miembro de la Unión Europea – entidad basada justamente en el Estado de Derecho y las libertades democráticas – siga teniendo una estructura del poder tan arcaica.

Una de la razones de esta prolongada concentración del poder político en manos de unas pocas familias es posiblemente la concentración de la población. En el ámbito ateniense vive prácticamente la cuarta parte del censo nacional. Y en el mundo ateniense, la familia Mitsotakis corta el bacalao desde hace muchas generaciones.

La estrella emergente de esta familia es ahora Kostas Bakogiannis, de 41 años, que presentó en estas municipales su candidatura a la alcaldía de Atenas, arropado por el partido conservador “Nea Dimokratia” (·”Nueva Democracia”).

Los conservadores defendían la candidatura del joven político aduciendo sus méritos : como gobernador de la región central de Grecia desde 2014, su gestión se mereció más aplausos que críticas. Los rivales de Bakogiannis, en cambio, denuncian que los mayores méritos consisten en ser miembro de la familia Mitsotakis.

Kostas Bakogiannis 2Kostas Bakogiannis

Y, desde luego, ser miembro del clan Mitsotakis – oriundo de Creta y gran protagonista de la revolución independentista griega del siglo XIX contra los otomanes – no puede ser nada perjudicial en Grecia para emprender una carrera pública. Su abuelo, Konstantinos Mitsotakis, fue jefe de Gobierno de 1990 a 1993, y ministro de Exteriores en varios Gobiernos. Su madre, Dora Bakogianni, fue alcaldesa de Atenas del 2002 al 2006 y ha sido la única mujer griega en ocupar la cartera de Exteriores del país desde 1836. El hermano de Dora, Kyriakos Mitsotakis, es el actual presidente de “Nea Dimokratia”.

Al margen de ese anclaje de los Mitsotakis en el poder, el renovado empuje de los conservadores en Grecia se debe también en buena parte a los fallos de sus rivales, tanto de izquierdas como ultra conservadores.

GRECIA 3

El Gobierno saliente de Tsipras, un populista de izquierdas, y su partido “Syriza” han sufrido un enorme desgaste de popularidad por las medidas de austeridad que tuvo que adoptar para hacer frente a la grave crisis financiera. Todas las encuestas le pronostican una clara derrota frente a “Nea Dimokratia” en las generales de este otoño.

Y por el otro extremo, la derecha, la oferta política es tan radical que bordea el absurdo. El ejemplo más claro de ello lo constituye “Elliniki Lysi” (“Solución Griega”) de Kyriakos Velopoulos, que propone un Gobierno ultra nacionalista apoyado en la Rusia de Putin y el cristianismo ortodoxo (¡!)…

Kiriakos Velopoulos.pngKiriakos Velopoulos

Valentín Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com    

y  Valentín Popescu.

VALENTIN POPESCU

Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...
← Entradas anteriores

Suscribir

  • Artículos (RSS)
  • Comentarios (RSS)

Archivos

  • enero 2026
  • noviembre 2025
  • octubre 2025
  • septiembre 2025
  • julio 2025
  • mayo 2025
  • abril 2025
  • marzo 2025
  • septiembre 2024
  • julio 2024
  • marzo 2024
  • febrero 2024
  • enero 2024
  • diciembre 2023
  • noviembre 2023
  • octubre 2023
  • septiembre 2023
  • agosto 2023
  • julio 2023
  • junio 2023
  • mayo 2023
  • abril 2023
  • marzo 2023
  • febrero 2023
  • enero 2023
  • diciembre 2022
  • noviembre 2022
  • octubre 2022
  • septiembre 2022
  • agosto 2022
  • julio 2022
  • junio 2022
  • mayo 2022
  • abril 2022
  • marzo 2022
  • febrero 2022
  • enero 2022
  • diciembre 2021
  • noviembre 2021
  • octubre 2021
  • septiembre 2021
  • agosto 2021
  • julio 2021
  • junio 2021
  • mayo 2021
  • abril 2021
  • marzo 2021
  • febrero 2021
  • enero 2021
  • diciembre 2020
  • noviembre 2020
  • octubre 2020
  • septiembre 2020
  • agosto 2020
  • julio 2020
  • junio 2020
  • mayo 2020
  • abril 2020
  • marzo 2020
  • febrero 2020
  • enero 2020
  • diciembre 2019
  • noviembre 2019
  • octubre 2019
  • septiembre 2019
  • agosto 2019
  • julio 2019
  • junio 2019
  • mayo 2019
  • abril 2019
  • marzo 2019
  • febrero 2019
  • enero 2019
  • diciembre 2018
  • noviembre 2018
  • octubre 2018
  • septiembre 2018
  • agosto 2018
  • julio 2018
  • junio 2018
  • mayo 2018
  • abril 2018
  • marzo 2018
  • febrero 2018
  • enero 2018
  • diciembre 2017
  • noviembre 2017
  • octubre 2017
  • septiembre 2017
  • agosto 2017
  • julio 2017
  • junio 2017
  • mayo 2017
  • abril 2017
  • marzo 2017
  • febrero 2017
  • enero 2017
  • diciembre 2016
  • noviembre 2016
  • octubre 2016
  • septiembre 2016
  • agosto 2016
  • julio 2016
  • junio 2016
  • mayo 2016
  • abril 2016
  • marzo 2016
  • febrero 2016
  • enero 2016
  • diciembre 2015
  • noviembre 2015
  • octubre 2015
  • agosto 2015
  • julio 2015
  • junio 2015
  • mayo 2015
  • abril 2015
  • marzo 2015
  • febrero 2015
  • enero 2015
  • noviembre 2014
  • julio 2014
  • abril 2014

Categorías

  • ANTROPOLOGIA

Meta

  • Crear cuenta
  • Iniciar sesión

Blog de WordPress.com.

  • Suscribirse Suscrito
    • ghemulariadnei
    • Únete a otros 61 suscriptores
    • ¿Ya tienes una cuenta de WordPress.com? Inicia sesión.
    • ghemulariadnei
    • Suscribirse Suscrito
    • Regístrate
    • Iniciar sesión
    • Denunciar este contenido
    • Ver el sitio en el Lector
    • Gestionar las suscripciones
    • Contraer esta barra
 

Cargando comentarios...
 

    %d