• ACERCA DE NOSOTROS
  • ANUL NOU: DE PRIMĂVARĂ, DE TOAMNĂ ȘI DE IARNĂ
    • ANUL NOU (II) – ANUL NOU DE IARNĂ – ZEUL SOARE – MOȘ CRĂCIUN
  • ARTA ÎNALTEI BUCĂTĂRII
    • MIC DEJUN CU RODIE, ZMEURĂ ȘI MENTĂ
    • SPANACUL – SPIRITUL PERSAN AL VIEȚII
    • OMLETA – SPUMĂ DE OUĂ LA TIGAIE
    • CARTOFUL – TRUFA ANZILOR
    • BORCANUL FERMECAT CU CASTRAVEŢI MURAŢI
  • CĂLĂTORIILE ARIADNEI
    • BAPTISTERIUL DE LA MANGALIA
    • ÎNGHEȚATĂ CU DRAGOSTE… ÎN MANGALIA
  • CARMINA BURANA
    • CARMINA BURANA – Omnia sol temperat/Soarele pe toate le îmblânzeşte
  • CELE MAI FRUMOASE POEME
    • INFINITUL
    • Kemal – Manos Hatzidakis/Nikos Gațos
  • CELE MAI FRUMOASE POEME DE DRAGOSTE
    • APOSTOLUL PAVEL – IMNUL IUBIRII
    • Caballo Viejo – omagiu lui Simón Díaz
    • DANTE, Vita Nuova, IX
    • DE TE-AI PLICTISIT, O, DOAMNĂ…
    • JORGE LUIS BORGES – ÎNDRĂGOSTITUL
    • MICHELANGELO – RIME (9)
    • QUAND JE T΄AIME/CÂND TE IUBESC
    • RĂBDARE SĂ MAI AI, PUȚINĂ
    • SAN JUAN DE LA CRUZ – CÂNTĂRI ÎNTRE SUFLET ȘI MIRE
    • TU EȘTI OMUL MEU – PERISTERIS/MATSAS
    • UMBRA MEA ȘI CU MINE (POLIGONUL) – TSITSANIS/VIRVOS/GALANI
    • VERONICA FRANCO, TERZE RIME, III
    • MIKIS THEODORAKIS – 90 DE ANI
    • Imn, Baudelaire
    • SFÂNTUL IOAN AL CRUCII, LLAMA DE AMOR VIVA
    • ÎNDRĂGOSTITA, PAUL ELUARD
  • Chrétien de Troyes
    • Chrétien de Troyes – De Iubirea ce mă răpi pe mine, mie însumi, și mă prădui
  • DESCIFRÂNDU-L PE BRÂNCUȘI 2022
    • DESCIFRÂNDU-L PE BRÂNCUȘI I
  • EDITORIALES
    • NE CONDUC ELITE POLITICE ADMIRABILE !
    • SALVAȚI SOLDATUL DRAGNEA!!! – BRAND DE ȚARĂ
    • TABARNIA – IMAGINEA DIN OGLINDĂ
    • VALORILE DEMOCRAȚIEI OCCIDENTALE II : UE ȘI REGATUL MAROCULUI
    • 8 MARTIE – ZIUA ÎMPOTRIVA FEMINICIDULUI ?
    • ALARMĂ DIN SPAȚIUL VIRTUAL CÂT „UN ATAC PEARL HARBOUR”
    • AMERICA FIRST – AMERICA MAI ÎNTÂI DE TOATE !
    • APOROFOBIA – CUVÂNTUL ANULUI 2017
    • BREXIT-TIXERB
    • CATALUÑA SAU CATALUNYA ?
    • CULTUL IMPUNITĂȚII ȘI…PURGATORIUL
    • DE CE RAMBLA, BARCELONA ?
    • GARDUL ÎL FAC EU, DAR, ÎL PLĂTEȘTI TU !
    • IERUȘALÁIM HABIRÁ – IERUSALIM CAPITALA
    • LECTURINA… DE ZIUA CĂRȚII
    • RADONUL – AMENINȚAREA TĂCUTĂ
    • SPANIA – COABITARE SAU… URĂ DE CLASĂ?
    • SPANIA – ÎNTRE COABITARE ȘI ABȚINERE
    • UE – MAREA BRITANIE: A FI, DAR, MAI ALES, A NU FI !
    • UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI CUBA
    • VA FI ROMÂNIA DIN NOU MONARHIE ?
    • VALORILE DEMOCRAȚIEI EUROPENE: UE ȘI SAHARA OCCIDENTALĂ
    • ACESTEA SUNT FRUNZELE MELE !
    • DONALD TRUMP… ȘI ZIUA HISPANITĂȚII/DONALD TRUMP Y… EL DÍA DE LA HISPANIDAD
    • SPAŢIUL EUROPEAN ŞI CEL… PARAEUROPEAN !
    • GORBACIOV ÎNSUȘI NE SPUNE CĂ NU ILESCU L-A UMILIT PE REGE ÎN 1990!
    • ISLAM ȘI ISLAMISM
    • REPUBLICA….. DIN REGAT !
    • DE 9 MAI…
    • El 9 de Mayo …
    • TENTAȚIA ABSOLUTISMULUI SAU SIMFONIA ÎNTREBĂRILOR
    • ALEP – GUERNICA SECOLULUI XXI
    • Opinia publică… ?! Oare ?
    • „Numai… lei, fără de ” !
    • BREXIT…ȘI NU PREA!
    • DÍA DEL LIBRO … SANCHO SIN RUCIO
    • ISLAM E ISLAMISMO
    • EL SINDROME TIMOSHENKO Y EL FINAL DE LA ERA PUTIN
    • SIDROMUL TIMOȘENKO ȘI SFÂRȘITUL EREI PUTIN
    • SINDROMUL IOHANNIS
    • „Fahrenheit 451” la Mosul
    • Noul președinte al Greciei, calul troian al lui Al. Tsipras
    • TURCIA A UMILIT RUSIA!
    • ¡TURQUÍA HUMILLÓ A RUSIA!
    • REGELE SPANIEI, JUAN CARLOS I, RENUNȚĂ LA TRON ÎN FAVOAREA FIULUI SĂU, FELIPE
    • ACULTURAȚIE…CULTURĂ ȘI CIVILIZAȚIE
    • ALEGERI ÎN GRECIA: MARELE PERDANT ESTE OMUL CARE A DESFIINȚAT RADIOTELEVIZIUNEA PUBLICĂ
    • HOLOCAUSTUL NUCLEAR … și elegantul domn Mihail Vanin!
    • LIVIU DRAGNEA … ȘI PRIMUL CERC
    • A gândi altfel ! sau инакомыслящий/inacomâsleașcii
    • GUCCI ȘI SCANDALUL MARMURELOR PARTENONULUI
  • EDITORIALES II
    • 10 AUGUST 2018 – GUVERNELE DRĂGNILĂ ȘI DĂNCILĂ
    • ALEGERILE DIN GRECIA – VOTUL MÂNIEI
    • ANGLICISME VECHI ȘI NOI
    • BALMIS – PRIMA EXPEDIȚIE INTERNAȚIONALĂ DE VACCINARE
    • GRECIA – PRIZONIERĂ A DATORIEI EXTERNE
    • GRIPA SPANIOLĂ NU A FOST CHIAR…SPANIOLĂ !
    • HĂITUIREA BOSCHETARĂ ȘI CEA MECANIZATĂ
    • ILUZIA AUTOEXILULUI de Camelia Stănescu Ursuleanu
    • JUNE ALMEIDA – FEMEIA CARE A DESCOPERIT CORONAVIRUSUL
    • PROGRAMUL 3 – O LEGENDĂ A RADIOULUI ROMÂNESC
    • SOLDATUL SOVIETIC ELIBERATOR – UNEORI, A CĂUTAT ICOANE !
    • SPAȚIILE NAȚIUNII
    • SUNTEM SAU NU SUNTEM… ISRAELIENI ?
    • TAXA PE LĂCOMIE SE DOVEDEȘTE A FI PREA…LACOMĂ!
    • TRUMP ARUNCĂ TURCIA ÎN BRAȚELE UNIUNII EUROPENE
    • UNDE NE SUNT MELEȘCANII?
    • VIZITA PAPEI FRANCISC ÎN ROMÂNIA (I)
    • VIZITA PAPEI FRANCISC ÎN ROMÂNIA II – „SĂ MERGEM ÎMPREUNĂ”
    • Ziua Internaţională a Limbii Greceşti
    • MATI – UN NOU POMPEII ?
    • ATENA ȘI ANKARA, MAI APROPIATE SAU MAI DEPĂRTATE CA NICIODATĂ ?
    • VIZITA PREȘEDINTELUI EDOGAN ÎN GRECIA: UN BRAS DE FER DIPLOMATIC
    • Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim și-a închis porțile
    • Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim s-a deschis
    • Mircea Cărtărescu a primit premiul Formentor pentru Literatură 2018
  • EDITORIALES III
    • VA ȘTI PUTIN SĂ IASĂ DIN FUNDĂTURĂ?
  • EFEMERIDES
    • DAN URSULEANU – COMEDIA SALVEAZĂ ROMÂNIA/MEMORII
    • KAFKA ŞI PĂPUŞA CĂLĂTOARE
    • PANAIT ISTATI – ENRACINEMENT
    • VIAȚA LUI JULIEN TEMPLIERUL
    • ZIUA CĂRȚII – Ida Vitale, Uruguay
  • ESPERPENTO – FIŞE DE ROMAN
  • ETIMOLOGIAS I
    • AURUL – MATERIA DIVINĂ
    • ETIMOLOGII XI: A ÎNVĂȚA, A CÂȘTIGA, A PEDEPSI
    • ETIMOLOGII XII – A VINDECA – ADICĂ A RĂSCUMPĂRA DIN SERVITUTEA BOLII
    • ETIMOLOGII XIII – LUMEA SAU LOCUL CEL LUMINAT
    • ETIMOLOGII XIV: MEDIC – DOCTOR – IATROMANT
    • ETIMOLOGII XV – ÎNVIEREA – ÎNTOARCEREA LA VIAŢĂ SAU RIDICAREA DIN MORMÂNT
    • ETIMOLOGII XVI – APORIA SAU PROVOCAREA MINȚII PERPLEXE
    • PĂMÂNT – ȚARĂ – GLIE
    • POST – AJUN – PRIVEGHERE
    • PUSTA – CUVÂNT ROMÂNO-SLAV
    • ROST – A ROSTI – A SE ROSTUI
    • VATRĂ – ȚEST – CUPTOR
    • A CERE – A CUCERI – CUCERNIC
    • A VĂTĂMA SAU A LOVI DIN VOIA LUI DUMNEZEU
    • A VOI – A DORI – A POFTI
      • La hora de la verdad
    • AUGUST – AUGUR – AUTOR
    • IERT – ELIBEREZ – SUNT LIBER
    • Parlament – Parlement – Parliament
    • AMOR – DRAGOSTE – IUBIRE
    • LOGODNA – CUVÂNTUL DAT ȘI VREMEA CEA BUNĂ
    • SUFLET – SPIRIT – DUH
    • VINDECAT – SALVAT – MÂNTUIT
    • HAR ȘI EUHARISTIE
    • MAG – MAGISTER – MĂIESTRU
  • ETIMOLOGIAS II
    • ETIMOLOGII I – Dragostea-puterea atotțiitoare și stihia atotstăpânitoare
    • ETIMOLOGII II – RELIGIA – UN PERPETUU EXERCIȚIU DE PIETATE
    • ETIMOLOGII III – MARTIE – LUNA LUI MARTE
    • ETIMOLOGII IV – DE LA CALENDELE FEMEILOR LA RĂZBOIUL FEMEILOR DE 8 MARTIE
    • ETIMOLOGII IX – IUNIE – LUNA LUI IUNO
    • ETIMOLOGII V – APRILIE – LUNA LUI VENUS (I)
    • ETIMOLOGII VI – APRILIE – LUNA FLOREI (II)
    • ETIMOLOGII VII – MAI– LUNA ZEIȚEI MAIA
    • ETIMOLOGII VIII – PELERINUL … UN CĂLĂTOR DE PESTE MĂRI ȘI ȚĂRI
    • ETIMOLOGII X – CINZECIMEA – POGORÂREA SFÂNTULUI DUH – RUSALIILE
    • ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI
  • IORGOS SEFERIS – POEME
    • IORGOS SEFERIS – AGHIA NAPA I
  • Isaac Bashevis Singer
    • Yentl, băiatul de la ieșiva
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE
    • AMINTIRI URÂTE…/MALOS RECUERDOS…  
    • De la vorbe la fapte/Del dicho al hecho
    • Mea culpa a lui Buffalo Bill/El mea culpa de Buffalo Bill
    • Nici ciment și nici zidari/Ni cemento, ni brazos
    • ¿Quo Vadis America? Încotro te îndrepți, America ?
    • Acum e acum !/La hora de la verdad
    • Apele se întorc la matcă/Las aguas a su cauce
    • BÂJBÂIND/PALOS DE CIEGO
    • Colacul de salvare a lui Trump/El salvavidas de Trump
    • Comparațiile și paradoxurile lui Donald Trump/Las comparaciones y paradojas de Donald Trump
    • Contrareforma /La contrarreforma
    • Cum se mută președinții/Una mudanza especial
    • De la Reconquista, la imigrare/De la Reconquista a la inmigración
    • Exact pe dos! /El tiro por la culata
    • Istoria unei neînțelegeri/Historia de un desencuentro
    • LUÂNDU-L LA BANI MĂRUNȚI/DESHOJANDO LA MARGARITA
    • Nu există dușman mic/No hay enemigo pequeño
    • Președintele nu pleacă de tot/El presidente no se va
    • Statele–încă–Unite ale Americii/Estados–todavia-Unidos de America
    • ULTIMUL ZID/EL ÚLTIMO MURO
    • Vremea lui Trump/La hora de Trump
    • Apele nu se liniștesc/Las aguas no se calman
    • Cine, cui dă ordine ?/¿A las órdenes de quién?
    • Momentul adevărului
    • Confuzie generală/Confusión general
    • Israel, de la Carter până la Obama/Israel, de Carter a Obama
    • La hora de la verdad
    • ¿Parón o recuperación?
    • Banca câștigă întotdeauna/La banca siempre gana
    • Istoria nu are un punct final/La historia sin final
    • Putin râde în hohote /La carcajada de Putin
    • Totul îi merge foarte bine lui Trump /Viento de popa para Trump
    • Cu fața la perete /De cara a la pared
    • Milioane și grade militare /Millones y galones
    • Puterea sau aurul? / ¿El poder o el oro?
    • Stagnăm sau ne redresăm ?
    • Las guerras del retrete
    • Mai întâi de toate, buzunarul/El bolsillo, lo primero
    • Ucenicul, ucenicii și cei șapte magnifici/El aprendiz, los aprendices y los siete magníficos
    • Todo al revés
    • Un panorama de paradojas
    • Elecciones con okupas
    • Ganó la otra América
    • Las otras elecciones
    • Sin hora de la verdad
    • ÎNTORCÂND SPATELE ELITELOR /DE ESPALDA A LAS ELITES
    • La elección y sus murallas
    • Paradoxuri ale democrației/Paradojas de la democracia
    • Uluire și descumpănire electorală/Pasmo y desconcierto electoral
    • Dilema republicană/El dilema republicano
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE II
    • “TRIO INFERNAL” SAU CAZUL KASHOGGI/“TRIO INFERNAL” O CASO KASHOGGI
    • A LĂTRA ȘI A MUȘCA/LADRAR Y MORDER
    • AJUTORUL OBLIGATORIU AL RUSIEI PENTRU VENEZUELA /LA OBLIGADA AYUDA RUSA A VENEZUELA
    • AMERICANII CEI CAȘTI /LOS CASTOS AMERICANOS
    • APROPIERE ÎNTRE EVREI ȘI ARABI /APROXIMACIÓN JÚDEO-ÁRABE
    • AUTOCRATUL IGNORANT/EL AUTÓCRATA IGNORANTE
    • BICIUIND CU DOLARUL/FUSTIGANDO CON EL DÓLAR
    • Căsătorie de conveniență /Matrimonio de conveniencia
    • CEALALTĂ FAȚĂ A VENEZUELEI/LA OTRA CARA DE VENEZUELA
    • CEI DINTÂI, ÎN TOATE/EL PRIMERO EN TODO
    • COADA MOSCOVEI /LA COLETA DE MOSCU
    • COPIII SEPTUAGENARI /LOS NIÑOS SEPTUAGENARIOS
    • Din lac, în puț… /De Málaga en Malagón
    • DIN SUMMIT ÎN SUMMIT /DE CUMBRE EN CUMBRE 
    • Două Americi /Dos Américas
    • Este, oare, Trump un poet frustrat ?/¿Es Trump un poeta frustrado?
    • Jumătate de secol, multe bătălii, pace în zare/Medio siglo, muchas batallas, paz a la vista
    • KASHOGGI, EGOLATRUL/KASHOGGI, EL EGÓLATRA
    • Libertate între gratii/Libertad entre rejas
    • Mai roșie decăt o găină/Mas roja que una gallina 
    • PAIUL DIN OCHIUL VECINULUI/LA PAJA EN EL OJO AJENO
    • Bilanțul primului an/Balance del primer año
    • Cadou de Crăciun/Regalo de Navidad
    • Casa nemăturată/La casa sin barrer
    • COSTA RICA: SEX ȘI URNE/COSTA RICA: SEXO Y URNAS
    • Doi și cu doi/Dos y dos
    • În fața realităților, Trump se dă pe brazdă /Los menguantes desamores de Trump con la realidad Washington
    • Între două ziduri/Entre dos murallas
    • Măsurarea forțelor pentru hegemonie, pe cele două maluri ale Pacificului/Pulso hegemónico a los dos lados del Pacífico
    • Nici cu tine, nici fără tine/Ni contigo, ni sin ti
    • O țară în flăcări / Un país en llamas
    • PARADISURILE /LOS PARAÍSOS
    • Puerto Rico (portul bogat) cel sărac/ Puerto Pobre
    • Trump se etalează/Trump se pone de largo
    • Un inchizitor în căutare de culpe/ Un inquisidor en busca de un delito
    • Un secol de cruciade/Un siglo de cruzadas
    • Pericolul nord-corean:azi, nu,… mâine,cine știe ?/El peligro norcoreano: hoy no, mañana quizá
    • GENERAȚIA INTERNETULUI /LA GENERACION DEL INTERNET
    • A fost odată…/Érase una vez…
    • A pleca la timp/Marcharse a tiempo
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE IV
    • 0 CIUDATĂ TÂRGUIALĂ ÎNTRE KIM ȘI TRUMP/ EL EXTRAÑO REGATEO DE KIM Y TRUMP  
    • Banii nu aduc fericirea/El dinero no hace la felicidad 
    • Calea americană/The American Way 
    • CELE O MIE DE FEȚE ALE POPULISMULUI/LAS MIL CARAS DEL POPULISMO 
    • CRIZA IRANIANĂ FĂRĂ PASIUNE, NICI PROPAGANDĂ/LA CRISIS IRANÍ SIN PASIÓN NI PROPAGANDA
    • Exasperarea democraților/ Exasperación demócrata 
    • Fată în casă bună la toate/Chica para todo 
    • ÎNDRĂZNEALA PRUDENTĂ NORD-COREANĂ/LA PRUDENTE OSADÍA NORCOREANA
    • IRAN: LA CE AR SERVI UN NOU RĂZBOI ?/IRÁN: ¿Y PARA QUÉ UNA GUERRA? 
    • Legat de mâini, cu cenușă în cap… și Trump pentru multă vreme/Maniatado, con ceniza en la frente… y Trump para rato
    • MIZERABILUL JOC AL MIZERIEI/ EL MISERABLE JUEGO CON LA MISERIA
    • Mult procuror și puțină pricină/Mucho fiscal y poca causa
    • NOUA CRIZĂ IRANIANĂ/NUEVA CRISIS IRANÍ
    • O AMBASADOARE FEMINISTĂ FOARTE ACTIVĂ /UNA EMBAJADORA DE FALDAS TOMAR 
    • Politica vacilor slabe/Política de vacas flacas
    • Problema de nerezolvat a rasismului/El insoluble problema del racismo 
    • PRUDENȚĂ ȘI BRAVADE/PRUDENCIA Y BRAVATAS
    • RAȚIUNILE LUI TRUMP/LAS RAZONES DE TRUMP  
    • SI TRUMP FUERA DE GAULLE…/DACĂ TRUMP AR FI DE GAULLE…
    • Știe dar, nu răspunde/Si sabe, no contesta
    • UN TRUMP BÍBLICO/UN TRUMP BIBLIC
    • E frica sau graba?/¿Es la por o la pressa?
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE V
    • Acelerație virotică/ Aceleración vírica
    • Așa este, dacă așa vi se pare/Así es, si así os parece
    • BALTIMORE: NEGRU PRECUM CRIMA/BALTIMORE: NEGRO COMO EL CRIMEN
    • Candidata cui?/¿Candidata de quién?  
    • Candidatul improbabil/El candidato improbable
    • Caritatea începe cu noi înșine: afacerea politică/La caridad empieza por uno mismo: el negocio de la política  
    • Cele două Americi/Las dos Américas 
    • Celelalte ambarcațiuni improvizate /Las otras pateras 
    • Cenzura presei/Censura de prensa
    • Cronica din cealaltă Americă: procese care aduc milioane/Crónica desde la otra América: pleitos milenarios
    • Cronică din cealaltă Americă/Crónica desde la otra América
    • DE LA PING PONG, LA BIG BANG /DEL PING PONG AL BIG BANG
    • De la vacile sfinte, la vacile cu lapte/De vacas sagradas a vacas lecheras 
    • Democrați pentru Trump/Demócratas por Trump
    • Două convenții pentru două Americi/Dos convenciones para dos Américas 
    • DROGURI PENTRU TOȚI, BANI PENTRU PUȚINI/DROGAS PARA TODOS, DINERO PARA POCOS
    • ERDOGAN E MAI TARE DECÂT TRUMP /ERDOGAN LE PUEDE A TRUMP
    • FANTEZII ELECTORALE/FANTASIAS ELECTORALES
    • FRAGILA BOGĂȚIE A CHINEI/LA FRAGIL RIQUEZA DE CHINA
    • Frontierele COVID-ului/Les fronteres del covid
    • HONG KONG, PROBLEMĂ ÎMPĂRTĂȘITĂ/HONG KONG, PROBLEMA COMPARTIDO
    • Început agitat de campanie/Agitado inicio de campaña  
    • IRAN-SUA: DE CE 52/IRAN-EE.UU. : POR QUÉ 52  
    • IRAN, RĂUL INSTITUȚIONAL/IRÁN, EL MALVADO INSTITUCIONAL
    • IRAN: RĂDĂCINILE URII/IRÁN: LAS RAÍCES DEL ODIO
    • Isterii și putere/Histerias y poder  
    • MILIONARI ȘI SEPTUAGENARI/MILLONARIOS Y SEPTUAGENARIOS
    • Nu există inamic mic/No hay enemigo pequeño
    • O criză cu surprize financiare/Una crisi amb sorpreses financeres
    • O curte vraiște/Un patio revuelto 
    • Pe zi ce trece, știm tot mai puțin/Cada dia sabem menys
    • PLACIDO DOMINGO ÎN SUA ȘI ÎN EUROPA/DOS DOMINGOS Y DOS MUNDOS 
    • PRIETENI ÎN EMISFERĂ/AMIGOS EN EL HEMISFERIO 
    • PROST E CINE CREDE/TONTO, EL QUE SE LO CREA
    • RĂUL TUTUROR…/MAL DE MUCHOS…
    • SĂ FACEM LUNA MARE DIN NOU/VOLVER A HACER GRANDE LA LUNA
    • Scape cine poate/Sálvese quien pueda
    • SFÂNTUL BIDEN CONTRA FERICITULUI TRUMP/SAN BIDEN CONTRA BEATO TRUMP
    • SOCOTELILE PE DOS /LAS CUENTAS AL REVES 
    • SUA: O SOCIETATE FOARTE APRIGĂ/EE.UU: UNA SOCIEDAD DE ARMAS TOMAR 
    • Talibani americani/Talibanes americanos
    • Trump sărind într-un picior/Trump a la pata coja  
    • TRUMP, PREȘEDINTE DEMOCRAT/TRUMP, PRESIDENTE DEMÓCRATA 
    • UN POST ÎN CARE DAI FALIMENT ORICUM/CARGO DE FACASO OBLIGADO
  • LA PAGINA DE EUGEN HAC
    • SECȚIA AROMÂNĂ
    • ȘI TOT NOI LE SUNTEM DATORI !
    • STATUL SATANIC
    • 9 MAI – SINGURĂTATEA CRIMINALULUI
    • GÂNDIREA LUI PUTIN
    • ÎNCERCAREA DE DEPORTARE MASCATĂ A REFUGIAȚILOR UCRAINENI
    • PUTIN ȘI LAVROV AU AVUT DREPTATE!
    • ANSCHLUSS
    • DOMULE ZELENSKI, CEREȚI-I LUI PUTIN DESPĂGUBIRI DE RĂZBOI!
    • HOLOCAUSTUL CA „OPERAȚIUNE SPECIALĂ”
    • VLADIMIR: ORI EȘTI A MEA, ORI NU VEI FI A NIMĂNUI!
    • DOMNULE VOLODIMIR ZELENSKIY DĂ-L ÎN JUDECATĂ PE PUTIN!
    • PUTIN NEPUTINCIOSUL
    • LIMBAJUL INVERSAT: ISTERIE, E PREA CURÂND, NAZIȘTI, DROGAȚI, NEGOCIERI
    • MAESTRUL VALENTIN… NU MAI ESTE!
    • PUTINISMUL – NOUL NUME AL HITLERISMULUI
    • UNDELE SCURTE – O BREȘĂ PE CARE PUTIN NU O POATE CONTROLA
    • GALIONUL SAN JOSÉ – AUR, ARGINT ȘI PIETRE PREȚIOASE
    • OARE I-A PĂCĂLIT BIDEN ȘI PE ROMI ?
  • LA PAGINA DE GEORGES MOUSTAKI
    • GEORGES MOUSTAKI – METECUL
  • LA PAGINA DE MICHELANGELO BUONARROTI
    • MICHELANGELO – RIME – MANUSCRISUL DE LA ASHMOLEAN
    • MICHELANGELO – SILLOGE 6
  • LA PAGINA DE SAN FRANCESCO DI ASSISI
    • SFÂNTUL FRANCISC DE ASSISI – CÂNTECUL FRATELUI SOARE
  • LA PAGINA DE VALENTI POPESCU
    • LA OTRA CORRIENTE MIGRATORIA
    • VULNERABILITATEA FRONTIEREI TURCO-BULGARE
    • CEALALTĂ MIGRAȚIE
    • MISERIAS FRONTERIZAS BÚLGARAS
    • AYER CONTRA HOY
    • XENOFOBIA, SÍ PERO…
    • IERI ÎMPOTRIVA LUI AZI
    • XENOFOBIE, ÎNTR-ADEVĂR, ȘI TOTUȘI…
    • DRAMA MIGRATORIO A LA GRIEGA
    • SIRIA . LA PAZ CASI IMPOSIBLE
    • DRAMA REFUGIAȚILOR ÎN STIL GRECESC
    • ÎN SIRIA, PACEA ESTE APROAPE IMPOSIBILĂ
    • EL YEMEN SE LE INDIGESTA A ARABIA SAUDÍ
    • STRATEGIA STATULUI ISLAMIC ÎN LIBIA
    • ARABIEI SAUDITE… I S-A APLECAT DE ATÂTA YEMEN
    • LA ESTRATEGIA GUERRILLERA DE E.I. EN LIBIA
    • ARABIA, MÁS PASIÓN QUE LÓGICA
    • HEKMATYAR INTENTA VOLVER
    • ARABIA, MAI DEGRABĂ PASIUNE DECÂT LOGICĂ
    • HEKMATYAR VREA SĂ SE ÎNTOARCĂ
    • ¿ CRISIS SOCIALISTA O CRISIS POLÍTICA GENERAL ?
    • RĂZBOIUL PE CARE IRANUL ÎL DUCE ÎN SIRIA
    • CRIZĂ SOCIALISTĂ SAU CRIZĂ POLITICĂ GENERALĂ ?
    • LA GUERRA SIRIA DEL IRÁN
    • ISLAM : LA ÚLTIMA GUERRA FRATRICIDA
    • ISLAM : ULTIMUL RĂZBOI FRATRICID
    • QUIERO Y NO PUEDO EN LIBIA
    • VREAU DAR NU POT… ÎN LIBIA
    • GÜLLEN CONTRA ERDOGAN
    • GÜLLEN CONTRA ERDOGAN
    • LA MAFIA SE PASA A ERDOGAN
    • MAFIA TRECE DE PARTEA LUI ERDOGAN
    • CEA DE A DOUA REVOLUȚIE DIN TURCIA
    • LA SEGUNDA REVOLUCIÓN TURCA
    • NATALIA ERRE QUE ERRE
    • NATALIA CEA ÎNVERȘUNATĂ
    • SIRIA, PARADISUL BANDELOR
    • SIRIA, EL PARAÍSO DE LAS BANDERÍAS
    • INDEPENDENTISTA HASTA EN LA CAMA
    • INDEPENDENTISTĂ PÂNĂ ȘI ÎN PAT
    • DE LA HITLER LA TRUMP
    • DE HITLER A TRUMP
    • VALENTIN POPESCU – UN MARE JURNALIST SPANIOL
  • LA PAGINA DE VALENTI POPESCU II
    • CELELALTE ALEGERI IRANIENE/LAS OTRAS ELECCIONES IRANÍES
    • ADEVĂRATUL BREXIT/ EL AUTÉNTICO BREXIT
    • ALBANIA : A MAI RĂMAS VREUN NECORUPT ?/ALBANIA : ¿ QUEDA ALGUIEN POR CORROMPER ?
    • BELARUS ȘI-A PIERDUT RĂBDAREA/BIELORRUSIA HA PERDIDO LA PACIENCIA
    • ESCAPADA MILITARĂ A TURCIEI ÎN SIRIA/LA BREVE GUERRA TURCA DE SIRIA
    • MACEDONIA : ABSURDITATE MAJORĂ/MACEDONIA : ABSURDO MÁXIMO
    • RANCHIUNA FĂRĂ SFÂRȘIT /RENCORES INEXTINGUIBLES
    • ROMÂNIA… PITOREASCĂ/RUMANIA RIZA EL RIZO
    • TERORISM ÎN INDIA/TERRORISMO EN INDIA
    • U.E. CENTRIFUGĂ/LA U.E. CENTRÍFUGA
    • VIETNAM : CORUPȚIE ȘI IDEOLOGIE/VIETNAM : CORRUPCIÓN E IDEOLOGÍA
    • CARE BREXIT?/¿QUÉ BREXIT?
    • CU TOTUL ALTUL ESTE VALSUL PREȘEDINȚILOR…/EL VALS DE LOS PRESIDENTES ES OTRO…
    • EGO-UL ȘI RAȚIUNEA DE STAT /EL EGO Y LA RAZÓN DE ESTADO
    • ERDOGAN, COLECȚIONAR DE DUȘMANI/ERDOGAN, COLECCIONISTA DE ENEMIGOS
    • PICIOARELE DE LUT ALE LUI ERDOGAN/LOS PIES DE BARRO DE ERDOGAN
    • PSEUDO-VIRAJ SPRE STÂNGA ÎN RĂSĂRITUL EUROPEI /EL PSEUDO GIRO A LA IZQUIERDA DE EUROPA ORIENTAL
    • BREXIT-UL VĂZUT DINSPRE RĂSĂRITUL EUROPEI/EL BREXIT VISTO DESDE EL ESTE EUROPEO
    • ERDOGAN, PÂNĂ LA CAPĂT/ERDOGAN, A POR TODAS
    • MARXISM ÎN ELVEȚIA/MARXISMO EN SUIZA
    • AMARA REPATRIERE A AFGANILOR/AMARGA RETROMIGRACIÓN AFGANA
    • ARABESCURI PERSANE ÎN IRAK/ARABESCOS PERSAS EN IRAK
    • CIPRU, „RUTA CEA REA” A MIGRAȚIEI/CHIPRE, “RUTA MALA” DE LA MIGRACIÓN
    • DRAGOSTEA AMARĂ DINTRE RUSIA ȘI BELARUS/LOS DESAMORES DE RUSIA Y BIELORRUSIA
    • REFORMELE PE CARE LE ÎNTREPRINDE EGIPTUL/REFORMISMO EGIPCIO
    • ESTONIA : A ȘASEA OARĂ, DA!/ ESTONIA : A LA SEXTA VA LA VENCIDA
    • ESTONIA : AU VENIT RUȘII !/ESTONIA : HAN VUELTO LOS RUSOS
    • EMIGRAȚIE ȘI NEPĂSARE/ EMIGRACIÓN Y DESIDIA
    • BOSNIA ȘI TRECUTUL EI …ȚEAPĂN/BOSNIA Y EL PASADO TENAZ
      • GROZAVUL…S-A DAT PE BRAZDĂ!/DÓNDE DIJE DIGO, DIJE….
    • GROZAVUL…S-A DAT PE BRAZDĂ!/DÓNDE DIJE DIGO, DIJE….
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU III
    • CU BOGĂȚIE ÎȚI GĂSEȘTI ȘI PATRIE / UBI FORTUNA, IBI PATRIA
    • TOȚI ÎMPOTRIVA KURZILOR/TODOS CONTRA LOS KURDOS
    • ALEXANDRU CEL NESUFERIT/ALEJANDRO EL INCORDIANTE
    • AMINTIRI TRISTE/TRISTES RECUERDOS
    • ARMENIA, MAI DEGRABĂ INDIGNARE, DECÂT REVOLUȚIE /ARMENIA, MÁS INDIGNACIÓN QUE REVOLUCIÓN
    • AUSTRIA : ULCIORUL MERGE CE MERGE LA IZVOR, DAR …/AUSTRIA : TANTO VA EL CÁNTARO A LA FUENTE…
    • BREXIT CU FORCEPS/BREXIT CON FORCEPS
    • CAMERUN, ÎN PRAGUL RĂZBOIULUI CIVIL/CAMERÚN AL BORDE DE LA GUERRA CIVIL
    • CLEȘTE RUSO-TURC CONTRA UCRAINEI/PINZA RUSOTURCA CONTRA UCRANIA
    • CLOPOȚELUL PISICII IRLANDEZE/EL CASCABEL DEL GATO IRLANDÉS
    • DESIGUR, MAI MULTĂ COLABORARE MILITARĂ, ÎNSĂ…/MÁS COOPERACIÓN MILITAR, SÍ PERO…
    • ERDOGAN, ÎNCĂ ESTE FAVORIT/ERDOGAN, FAVORITO AÚN
    • EU, ULTIMUL SUMERIAN/YO, EL ÚLTIMO SUMERIO
    • GERMANIA : ATUNCI CÂND TREI SUNT, DE FAPT, PATRU /ALEMANIA: CUANDO UN TRIO SON CUATRO
    • ROHINGYA, ULTIMA MINORITATE/LOS ROHINGYA, LA ÚLTIMA MINORÍA
    • A FOST RĂU CU GADDAFI, DAR E MAI RĂU FĂRĂ EL/MAL CON GADDAFI, PEOR SIN ÉL
    • LA SÚPER VIKINGA/ LA SÚPER VIKINGA
    • QATAR : EXACT PE DOS !/QATAR : EL TIRO POR LA CULATA
    • A OMORÎ LA PREȚ DE SOLDURI/MATANZAS A PRECIO DE SALDO
    • ARABESCURI DINASTICE/ARABESCOS DINÁSTICOS
    • MICA MARE PROBLEMĂ COREANĂ/EL PEQUEÑO GRAN PROBLEMA COREANO
    • TURCOFOBIA DIN RĂZBOIUL CONTRA STATULUI ISLAMIC/LA TURCOFOBIA EN LA GUERRA CONTRA EL E.I.
    • ÎN CECENIA, HOMOSEXUALITATEA E LETALĂ/HOMOSEXUALIDAD LETAL EN CHECHENIA
    • BOSNIA : CELE DOUĂ FEȚE ALE ARABIZĂRII/BOSNIA : CARA Y CRUZ DE LA ARABIZACIÓN
    • REFORMA DIN SERBIA/SERBIA Y SU REFORMA
    • DISPAR COMUNITĂȚI DE CREȘTINI DIN TURCIA/PENURIAS CRISTIANAS EN TURQUÍA
    • QATAR: CAUZELE CRIZEI/LAS CAUSAS DE LA CRISIS QATARÍ
    • IRLANDA : STEAUA ORIENTULUI/IRLANDA : LA ESTRELLA DE ORIENTE
    • TERORISM ISLAMIC ÎN BALCANI/TERRORISMO ISLÁMICO EN LOS BALCANES
    • A PIERDUT TRENUL SOCIALISMUL ?/¿ HA PERDIDO EL TREN EL SOCIALISMO ?
    • UGANDA – FOARTE GENEROASĂ CU REFUGIAȚII/EL MAYOR CAMPAMENTO DE REFUGIADOS DEL MUNDO ESTÁ EN UGANDA
    • YEMENUL MOARE DE HOLERĂ /EL YEMEN SE MUERE DE CÓLERA
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU IX
    • A VOTA CU MAȚELE/VOTAR CON LAS TRIPAS
    • EVITÂNDU-I PE SOCIALIȘTI/EVITANDO A LOS SOCIALISTAS
    • GERMANO-ROMÂNUL IOHANNIS/EL GERMANO-RUMANO IOHANNIS
    • INDEPENDENȚA DE ARAMĂ/LA INDEPENDENCIA DE COBRE
    • IRAN: RĂU ENDEMIC/IRÁN : MAL ENDÉMICO
    • KOSOVO : GHERILA, AFARĂ !/KOSOVO : ¡ GUERRILLA, FUERA !
    • O FEMEIE LIBERALĂ ÎN ASCENSIUNE/LA LIBERAL EMERGENTE
    • POST BREXIT/POST BREXIT
    • PREȘEDINTĂ GRAȚIE… ULTRADREPTEI ?/¿ PRESIDENTA POR GRACIA DE… LA ULTRADERECHA ?
    • PROBLEMELE REFORMELOR SAUDITE/EL TRÁGALA DE LAS REFROMAS SAUDITAS
    • RADICALISM BRITANIC/RADICALISMO BRITÁNICO
    • SPD ÎN CĂUTAREA LUI ÎNSUȘI/EL SPD EN BUSCA DE SI MISMO
    • TURCIA: CORODAREA PUTERII/TURQUÍA: LA EROSIÓN DEL PODER
    • ZURICH: INDIGESTIE DE MAURI/ZURICH: INDIGESTIÓN DE MOROS
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU V
    • ABSURDITATEA CONFLICTULUI UCRAINEANO-MAGHIAR/ABSURDO CONFLICTO UCRANIANO-MAGYAR
    • ASTA DA ! …DREPTATE FĂCUTĂ DE POPOR !/ESO SÍ QUE ES JUSTICIA POPULAR
    • AURUL ANKAREI/EL ORO DE ANKARA
    • CĂMILE ȚI-AI LUAT, CĂMILE MĂNÂNCI/CAMELLOS TIENES, CAMELLOS COMES
    • CONGO, UMBRA PRELUNGITĂ A LUI MOBUTU/CONGO, LA LARGA SOMBRA DE MOBUTU
    • DEMOCRAȚIE ÎN STIL TURCESC/DEMOCRACIA A LA TURCA
    • FRĂȚIA POLONO-FILIPINEZĂ/LA HERMANDAD POLACO-FILIPINA
    • FUNDAMENTALISM SAU NEPUTINȚĂ/FUNDAMENTALISMO O IMPOTENCIA
    • GERMANIA: CEVA IDEOLOGIE… ȘI MULT EGO/RFA: ALGO DE IDEOLOGÍA Y MUCHO EGO
    • KOSOVO ȘI RAȚIUNEA/KOSOVO Y LA RAZÓN
    • LETONIA: LOVITURĂ… PENTRU A CONTINUA LA FEL/LETONIA: VARAPALO PARA SEGUIR IGUAL
    • LIBIA, HAOS TOTAL/LIBIA, EL CAOS MÁXIMO
    • NU STRĂINII SUNT CAUZA/LOS FORASTEROS NO SON LA CAUSA
    • ORAȘUL CĂRUIA ÎI ESTE RUȘINE DE MADONNA/DONDE SE AVERGÜENZAN DE MADONNA
    • SCHISMA DIN ORIENT/EL CISMA DE ORIENTE
    • TĂTARII DIN TATARSTAN/LOS TÁRTAROS DEL TARTARISTÁN
    • UN «POST NO MORTEM” PENTRU CSU DIN BAVARIA/UN “POST NO MORTEM” PARA LA CSU BÁVARA
    • VARĂ ARABĂ/EL ESTÍO ÁRABE
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VI
    • 1918 – 2018, O SUTĂ DE ANI AMEȚITORI/1918 – 2018, CIEN AÑOS DE VÉRTIGO
    • ACOLO UNDE DRAGOSTEA SE MĂSOARĂ PRIN…COARNE/DÓNDE EL AMOR ES CUESTIÓN DE CUERNOS
    • ASTA DA DIVERSITATE !/¡ ESO SÍ QUE ES DIVERSIDAD !
    • AUTOCEFALIA BISERICII ORODOXE UCRAINIENE/EL PRIMER PATRIARCA DE LA IGLESIA UCRANIANA
    • CAPCANE JURIDICO-ELECTORALE CONGOLEZE/TRAMPAS JURÍDICO-ELECTORALES CONGOLEÑAS
    • COSTISITOAREA EXTINDERE SPRE RĂSĂRIT/LA COSTOSA AMPLIACIÓN AL ESTE
    • CURSURI UNIVERSITARE ȘI POLITICĂ/AULAS Y POLÍTICA
    • GRECIA: PIAȚA ELECTORALĂ/GRECIA: EL MERCADO ELECTORAL
    • IVIRI ALE UNEI OPOZIȚII EFICIENTE ÎN RUSIA/BROTES DE OPOSICIÓN EN RUSIA
    • KOSOVO: NU EXISTĂ, DAR ARE PROPRIA SA ARMATĂ /KOSOVO: EN EL LIMBO, PERO CON EJÉRCITO
    • MINSK: APĂSĂTOAREA PRIETENIE A RUSIEI/MINSK: LA OPRESORA AMISTAD RUSA
    • PACE ÎN AFGANISTAN, FĂRĂ AFGANISTAN/
    • RUSIA: POPORUL SUSȚINE CU BANI OPOZIȚIA/RUSIA: EL PUEBLO FINACIA LA OPOSICIÓN
    • VIESPAR ISRAELIAN/AVISPERO ISRAELÍ
    • ZIDURI ȘI IAR ZIDURI/MUROS Y MÁS MUROS
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VII
    • ALGERIA ÎȘI SCHIMBĂ STĂPÂNUL/ARGELIA CAMBIA DE AMO
    • ALGERIA: MAFIA PUTERII/ARGELIA: LA MAFIA DEL PODER
    • AMARA DRAGOSTE TURCO-CHINEZĂ/LOS AMARGOS AMORES CHINO-TURCOS
    • COLONIZAREA CHINEZĂ ÎN BALCANI/COLONIZACIÓN CHINA DE LOS BALCANES
    • DECLINUL BANCAR DE DRAGUL POLITICII/DECLIVE BANCARIO POR MOR DE LA POLÍTICA
    • EMINENȚA GRI A LUMII ARABE/LA EMINENCIA GRIS DEL MUNDO ÁRABE
    • ERDOGAN LE VREA PE TOATE/ERDOGAN VA A POR TODAS
    • IN SPATELE PERDELELOR VENEZOLANE/TRAS LAS BAMBALINAS VENEZOLANAS
    • INDEPENDENTISMUL UITAT/EL INDEPENDENTISMO OLVIDADO
    • ISRAEL ȘI RĂZBOIUL DIN NAGORNO KARABAH/ISRAEL Y LA GUERRA DE NAGORNO KARABAJ
    • ISRAEL: SPRE DREAPTA !/ISRAEL: A LA DERECHA, ¡ ARRE !
    • KAZAHSTAN: EU SUNT TOTUL/KAZAJISTÁN: YO SOY TODO
    • KIEV: O PREȘEDINȚIE DE DOUĂ MILIARDE/KIEV: UNA PRESIDENCIA DE 2.000 MILLONES
    • LIBIA: CINE POATE, POATE/LIBIA: QUIEN PUEDE, PUEDE
    • LIBIA: RĂZBOIUL CIVIL AL TUTUROR/LIBIA: LA GUERRA CIVIL DE TODOS
    • Mongolia: multă putere, dar justiție, ioc!/Mongolia: Mucho poder y poca justicia
    • NEGRU, NICI MĂCAR ÎN ISRAEL/NEGRO, NI EN ISRAEL
    • O GAURĂ NEAGRĂ NUMITĂ AFGANISTAN/UN AGUJERO NEGRO LLAMADO AFGANISTÁN
    • RFG: DIN NOU SPRE RĂSĂRIT/RFA : OTRA VEZ LA QUERENCIA AL ESTE
    • TURCIA DANSEAZĂ CU TIGRI /TURQUÍA BAILA CON TIGRES
    • ZIDUL PE CARE L-A DĂRÂMAT MOSCOVA/EL MURO QUE DERRIBÓ MOSCÚ
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VIII
    • 12 AUGUST 2019 – AMBARCAȚIUNE DE DE TIP KON-TIKI PENTRU MAREA EGEE/12 VIII 2019 – UNA KON-TIKI PARA EL EGEO
    • 149 la 0/149 a 0
    • AFRICA: ÎNCERCAREA MOARTE N-ARE/ÁFRICA: POR INTENTAR QUE NO QUEDE
    • ALA, BALA, PORTOCALA…/MATARILE, RILE, RO…
    • ARMENIA: INDIGESTIE DE PUTERE/ARMENIA : INDIGESTIÓN DE PODER
    • BALCANII NEDORIȚI/MALQUISTOS BALCANES
    • BIROCRAȚIA CONTRA REFUGIAȚILOR/BUROCRACIA CONTRA REFUGIADOS
    • CEVA E PUTRED ÎN REPUBLICA MOLDOVA/ALGO APESTA EN MOLDAVIA
    • CIPRU: AL CUI E GAZUL ?/CHIPRE: ¿DE QUIÉN ES EL GAS?
    • CONCURENȚĂ ÎN STIL BULGAR/COMPETENCIA “A LA BÚLGARA”
    • DANEMARCA: STÂNGA CU FUSTĂ/DINAMARCA: LA IZQUIERDA CON FALDAS
    • DOWNING STREET, 10: CASA …PUTERII/DOWNING STR., 10 : CASA DE… PODER
    • GRECIA CLANURILOR/LA GRECIA DE LOS CLANES
    • HONG KONG: CEALALTĂ FAȚĂ A REBELIUNII/HONG KONG: LA OTRA CARA DE LA REBELIÓN
    • JAVID, MAREA SPERANȚĂ A BREXIT-ULUI/JAVID, LA GRAN ESPERANZA DEL BREXIT
    • LECȚIA LUI SALVINI/LA LECCIÓN DE SALVINI
    • MAGNATUL NECUNOSCUT DIN RĂSĂRIT/EL DESCONOCIDO MAGNATE DEL ESTE
    • MOLDOVA: NICI CU TINE, DAR NICI FĂRĂ TINE …/MOLDAVIA: NI CONTIGO, NI SIN TI…
    • OMUL PĂCII DIN CORNUL AFRICII/EL HOMBRE DE LA PAZ EN EL CUERNO DE ÁFRICA
    • PATRIA MEA, ARMATA MEA/MI PATRIA, MI EJÉRCITO
    • RADICALISM ESTONIAN/ RADICALISMO ESTONIO
    • REGINA LESBIANĂ A FOTBALULUI/LA REINA LESBIANA DEL FÚTBOL
    • REVOLUȚIE SAU NEPUTINȚĂ ?/¿ REVOLUCIÓN O IMPOTENCIA ?
    • SIROFOBIA LUI ERDOGAN/LA SIRIOFOBIA DE ERDOGAN
    • SPD GERMAN LA FEL CA TOATE, DAR, CEVA MAI RĂU/EL SPD ALEMÁN COMO TODOS, PERO PEOR
    • SUDAN: UCENICUL VRĂJITOR/SUDÁN: EL APRENDIZ DE BRUJO
    • UNIUNEA EUROPEANĂ: SĂRACII AFARĂ !/UNIÓN EUROPEA : ¡ POBRES, FUERA !
    • YEMENUL INDIGEST/EL YEMEN INDIGESTO
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU X
    • AFRICA: CORUPE ȘI UCIDE/ÁFRICA: CORROMPER Y MATAR
    • CARANTINĂ ALBĂ, MOARTE NEAGRĂ/CUARENTENA BLANCA, MUERTE NEGRA
    • CELĂLALT CORONAVIRUS/EL OTRO CORONAVIRUS
    • CORONAVIRUS TOCMAI BUN PENTRU O ÎNCLEȘTARE/CORONAVIRUS DE ARMAS TOMAR
    • DECLINUL SOCIALISMULUI/EL DECLIVE SOCIALISTA
    • DEZASTRU SAUDIT ÎN YEMEN/  DEBACLE SAUDÍ EN YEMEN
    • DIN DEZERTOR NORD-COREAN, DEPUTAT SUD-COREAN/DE DESERTOR NORCOREANO A DIPUTADO SURCOREANO
    • DOMNIA URII/EL IMPERIO DEL ODIO
    • IRAN: CAPCANA PÂINII/IRÁN: LA TRAMPA DEL PAN
    • IRLANDA: NUMAI BANII NU SUNT DE AJUNS/IRLANDA: CON EL DINERO NO BASTA
    • KIEV: TRĂIASCĂ COVID-19!/KIEV: ¡VIVA EL COVID-19!
    • KOSVO: LUNGUL BRAȚ AMERICAN/KOSVO: EL LARGO BRAZO ESTADOUNIDENSE
    • NECAZURILE DREPTEI GERMANE/CUITAS DE LA DERECHA ALEMANA
    • PATRU CARICATURI POLITICE GROTEȘTI/CUATRO ESPERPENTOS POLÍTICOS
    • PIAȚA DE MIZERII/MERCADO DE MISERIAS
    • RAȚIUNILE NESĂBUINȚEI/LAS RAZONES DE LA SINRAZÓN
    • RFG: CINE POARTĂ VINA?/RFA: ¿DE QUIÉN ES LA CULPA?
    • RUTA APROAPE SOVIETICĂ A CHINEI/LA RUTA CASI SOVIÉTICA DE CHINA
    • SIRIA CARE NU SE MAI TERMINĂ/LA SIRIA DE NUNCA ACABAR
    • STARMER, LABURISTUL DE OȚEL/STARMER, EL LABORISTA DE ACERO
    • TALIBANI INDESTRUCTIBILI/TALIBANES INDESTRUCTIBLES
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU XI
    • „AXA” MUSULMANĂ/EL “EJE” MUSULMAN
    • AFGANISTAN: TRĂIASCĂ REVOLUȚIA/AFGANISTÁN: VIVA LA REVOLUCIÓN
    • AGUAS ETÍOPES/AGUAS ETÍOPES
    • BELARUS: O ȚARĂ CARE ÎȘI CAUTĂ TRECUTUL/BIELORRUSIA: UN PAÍS EN POS DE UN PASADO
    • CALEA CHINEZĂ SPRE HEGEMONIE/LA VÍA CHINA HACIA LA HEGEMONÍA
    • CELE TREI GRAȚII DIN MINSK/LAS TRES GRACIAS DE MINSK
    • COVID-19 ȘI SEZONIERII/COVID-19 Y LOS TEMPOREROS
    • CROAȚIA: CENTRISM AMAR/CROACIA: CENTRISMO AMARGO
    • ERDOGAN, LA FEL CA PUTIN/ERDOGAN, COMO PUTIN
    • GAZUL DISCORDIEI/EL GAS DE LA DISCORDIA
    • LIBAN, A FOST ODATĂ…/LÍBANO, ÉRASE UNA VEZ…
    • LIBIA: RĂZBOIUL TUTUROR/LIBIA: LA GUERRA DE TODOS
    • MINSK: PĂCATE ALE DICTATURII/MINSK: PECADOS DE DICTADURA/
    • NECAZURILE VIROTICE ALE SAUDIȚILOR/CUITAS VÍRICAS DE LOS SAUDÍES
    • POLITICI ȘI CALCULE POLITICE CU HAGIA SOPHIA/POLÍTICAS Y POLITIQUEOS CON HAGIA SOPHIA
    • QUANTUM DE BESTIALITATE/QUANTUM DE BESTIALIDAD
    • RIGODON-UL COREAN/EL RIGODÓN COREANO
    • SĂ-L ADORĂM PE BAAL/ADOREMOS A BAAL
    • SIRIA: COVID-19 ȘI ISRAEL, ÎMPOTRIVA IRANULUI/SIRIA: COVID-19 E ISRAEL, CONTRA IRÁN
    • SOLEIMANI, MITUL ÎMPĂRTĂȘIT/SOLEIMANI, EL MITO COMPARTIDO
    • UN PREȘEDINTE ETERN/PRESIDENTE ETERNO
    • Vaccinuri electorale/Vacunas electorales
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU XII
  • MISCELANEA
    • ARAD – PRIMA CAPITALĂ A MARII UNIRI
    • FÂNTÂNA DORINȚELOR ȘI CENTURA LUI KUIPER… SE LASĂ FOTOGRAFIATE DE NASA
    • FERMA ANIMALELOR – UN SPECTACOL EVENIMENT
    • PASCUA DE RESURRECCIÓN ORTODOXA
    • ¿Por qué SEMANA ILUMINADA?
    • DE EXEMPLU, DE PILDĂ şi… SPRE EXEMPLIFICARE
    • DECLINUL ALBINELOR
    • LIMBA ROMÂNĂ, LIMBĂ NEOLATINĂ !
    • NIVEL-NIVELURI ȘI NIVELĂ-NIVELE
    • ¡Este país de mierda… !
    • ¿Por qué es Rumanía una isla de latinidad?
    • CUVINTE DIN SPANIOLA MEDIEVALĂ PĂSTRATE… ÎN ROMÂNĂ !
    • Gramatica lui Nebrija – La Gramática de Nebrija
    • Zgomotina și efectele ei
    • PETALOS – UN SUPERB CUVÂNT NOU NĂSCUT
    • VOCATIVUL DESPECTIV:Doamna!… Domnu´!
  • NOSTRADAMUS – PROFEȚII
    • NOSTRADAMUS, II, 34 (INVADAREA UCRAINEI ?)
  • ODYSSEAS ELYTIS – POEME
    • Odysseas Elytis – O singură rândunică
    • Primăvara, dacă n-o găseşti, ţi-o faci
  • PARABOLELE LUI IISUS II
    • PARABOLELE LUI IISUS (L) – IISUS HRISTOS – DUMNEZEUL REFUGIAT
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLIV) – DUMNEZEUL ASCET
    • PARABOLELE LUI IISUS (XL) – EXORCIZAREA DE LA GADARA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLII) – BOGATUL FĂRĂ NUME ȘI SĂRACUL LAZĂR
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLIII) – RABINUL CEL DREPT ȘI BUNUL SAMARITEAN
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVI) – TALENTAȚII VOR MOȘTENI ÎMPĂRĂȚIA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVII) – FEMEIA CARE NU PUTEA PRIVI CERUL
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVIII) – DEZMOȘTENIȚII, COMESENII LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLXI) – IISUS REGE AL ISRAELULUI ȘI MÂNTUITORUL LUMII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIX) – PARABOLA SEMĂNĂTORULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVII) – OMUL HARIC
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVIII) – EPIFANIA DE LA NAIN
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVI) – RABINUL CARE PREDICĂ DIN BARCĂ
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIV) – BOTEZUL ȘI NAȘTEREA DE SUS
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXV) – URMAREA LUI HRISTOS ȘI ACTIVAREA ÎMPĂRĂȚIEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIII) – IISUS ATOTȚIITORUL, TEMELIA ȘI COROANA CREAȚIEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXII) – URMAREA LUI IISUS, CHEIA MÂNTUIRII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXI) – IERTAREA DE ZECE MII DE TALANȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXX) – LECȚIA PE CARE N-AU ÎNVĂȚAT-O UCENICII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXIX) – TEOFANIILE
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVI) – CURAJ, FIULE, AI ÎNCREDERE, IERTATE-ȚI SUNT PĂCATELE !
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVIII) – INIȚIEREA CELUI DE-AL DOILEA CERC
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXV) – DEMONII ȘI PORCII DEMETREI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVII) – IISUS RESTAURATORUL
    • PARABOLLE LUI IISUS (XXIV) – CREDINȚA, CHEIA INTRĂRII ÎN LUMEA LUI DUMNEZEU
  • POEZIE ȘI BUCĂTĂRIE
    • POEZIE ȘI BUCĂTĂRIE DE SFÂNTUL VALENTIN
    • Poezie și bucătărie de… Dragobete
  • POVEȘTILE LUI HANS CHRISTIAN ANDERSEN
    • Băiatul cel poznaș/The Naughty Boy
    • OMUL DE ZĂPADĂ/THE SNOW MAN
    • TALISMANUL/THE TALISMAN
  • RUMI
    • RUMI, ODE MISTICE, 340
  • SONETELE LUI WILLIAM SHAKESPEARE
    • SHAKESPEARE – Sonetul 14
    • SHAKESPEARE – Sonetul 2
    • SHAKESPEARE – SONETUL 3
    • SHAKESPEARE – Sonetul 34
    • SHAKESPEARE – SONETUL 4
    • SHAKESPEARE – SONETUL V
    • SHAKESPEARE – SONETUL X
    • SHAKESPEARE – SONETUL XIII
    • SHAKESPEARE – SONETUL IX
    • SHAKESPEARE – SONETUL VI
    • SHAKESPEARE – SONETUL VII
    • SHAKESPEARE – SONETUL VIII
    • SHAKESPEARE – SONETUL XI
    • SHAKESPEARE – SONETUL XII
    • SHAKESPEARE – SONETUL XV
    • SHAKESPEARE, SONETUL 1
    • Sonetul 102 – Și eu, ca Philomela…
    • WILLIAM SHAKESPEARE ȘI ADEVĂRATA SA DRAGOSTE – SONETUL 107
  • TRISTAN ȘI ISOLDA – GOTTFRIED DE STRASBOURG
    • GOTTFRIED DE STRASBOURG – TRISTAN ET ISOLDE/TRISTAN ȘI ISOLDA (FRAGMENTE)
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU IV
    • EUROPA DE AZI, PE DINĂUNTRU ȘI PE DINAFARĂ/LA EUROPA DE HOY, POR DENTRO Y POR FUERA
    • GAZE NATURALE ISRAELIENE CARE NU PREA SE VÂND/GAS ISRAELÍ DE MAL VENDER
    • GREU MAI E SĂ FII FIUL LUI PAPÁ!/ES DIFÍCIL SER HIJO DE PAPÁ
    • IRANUL TROZNEȘTE/IRÁN CRUJE
    • ISRAEL: PORUMBELUL PĂCII ESTE O BUFNIȚĂ/ISRAEL: LA PALOMA DE LA PAZ ES UN MOCHUELO
    • KURDOFOBIA LUI ERDOGAN/LA KURDOFOBIA DE ERDOGAN
    • MAI BINE MORT DECÂT VIU/MEJOR MUERTO QUE VIVO
    • MARIHUANA ALBANEZĂ/MARIHUANA ALBANESA
    • MOȘTENIREA BLESTEMATĂ/LA HERENCIA MALDITA
    • PARADOXURI COMUNITARE/PARADOJAS COMUNITARIAS
    • PARADOXURI TURCEȘTI/PARADOJAS TURCAS
    • PEKIN: PRIETEN DE SUFLET/PEKÍN: EL AMIGO DEL ALMA
    • POLONIA, ÎNTRE JUSTIȚIE ȘI PUTERE/POLONIA, ENTRE LA JUSTICIA Y EL PODER
    • R.F.G.: MOTIVE PENTRU ȘI ÎMPOTRIVA UNEI ALIANȚE/RFA: RAZONES Y SINRAZONES DE UNA ALIANZA
    • ROMÂNIA: CANIBALISM POLITIC/RUMANIA: CANIBALISMO POLÍTICO
    • RUSIA – TROPĂITUL PE LOC/EL PIAFAR RUSO
    • SCHOLZ, EMINENȚA GRI/SCHOLZ, LA EMINENCIA GRIS
    • SINGURĂTATEA POLITICĂ A KURZILOR/LA SOLEDAD POLÍTICA DE LOS KURDOS
    • SIRIA : AȘA PRIETENI SĂ AI /SIRIA : AMIGOS ASÍ TENGAS  
    • SIRIA, RĂZBOAIELE CARE NU SE MAI TERMINĂ/SIRIA, LAS GUERRAS DE NUNCA ACABAR
    • SIRIA: PRIETENI, DAR, NU LA NEVOIE/SIRIA : AMIGOS DE QUITA Y PON
    • TURCIA ÎI ATACĂ ȘI PE KURZII DIN IRAK/TURQUÍA ATACA A LOS KURDOS DEL IRAK
    • VEȘNICUL YEMEN /YEMEN ETERNO
    • VIJELIA VIENEZĂ/EL VENDAVAL VIENÉS
    • ZIMBABWE, DEDESUBTURILE/ZIMBABUE, EL TRASFONDO
    • MONEDA EURO CA PANACEU UNIFICATOR/EL EURO COMO PANACEA UNITARIA
    • RECTIFICARE ÎN STIL POLONEZ/RECTIFICAR A LO POLACO
    • ANO DECLANȘEAZĂ ALARMELE/ANO DISPARA LAS ALARMAS/ANO DISPARA LAS ALARMAS
  • PARABOLELE LUI IISUS I
    • PARABOLLE LUI IISUS (XXIII) – ISPITIREA VĂZULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXI) – MISIUNEA APOSTOLILOR: SALVAREA LUMII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXII) – CEI TREI UCENICI SPECIALI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XX) – IISUS – NEMURIREA ȘI CUNOAȘTEREA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIX) – IISUS, COREGENTUL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVIII) – IISUS, TRIMISUL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVII) – SEMINȚELE CUNOAȘTERII LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVI) – IISUS AJUTORUL PE CARE NU-L MAI AȘTEPȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XV) – TAINA MORMÂNTULUI GOL
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIV) – PREGĂTIREA APOSTOLILOR ȘI DEZVĂLUIREA SFINTEI TREIMI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIII) – IISUS – LOGOS-UL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XII) – UNGEREA DIN BETANIA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XI) – Și i-a spus femeii: fie-ți ție iertate păcatele
    • PARABOLELE LUI IISUS (X) – CODUL ÎMPĂRȚIEI LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (IX) – URMAREA LUI HRISTOS – ACTIVAREA ÎMPĂRĂȚIEI LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (VIII) – BUNUL PĂSTOR
    • PARABOLELE LUI IISUS (VII) – FIUL LUI DUMNEZEU ȘI FIUL OMULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (VI) – POSTITORUL PREFĂCUT
    • PARABOLELE LUI IISUS (V) – PARABOLA ÎNFRICOȘATEI JUDECĂȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (IV) – IERTAREA FIULUI RISIPITOR
    • PARABOLELE LUI IISUS (III) – RUGĂCIUNEA VAMEȘULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (II) – CANANEANCA ȘI PUTEREA STĂRUINȚEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (I) – MÂNTUIREA LUI ZAHEU
  • DOCUMENTALES I
    • BARBAR – AJAM – NEMETS
    • CÂND A FOST DESCOPERITĂ AMERICA?
    • CODUL LUI EL GRECO
    • MĂRȚIȘORUL SAU ÎMBUNAREA LUI MARTE
    • NUNTĂ – CUNUNIE – CĂSĂTORIE
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ I – CRUCEA
    • CEL MAI VECHI VIN DIN LUME
    • DOCHIA – O AMINTIRE A MARII ZEIȚE
    • DUH – RUAH – PNEVMA
    • FEBRUARIE II – DE LA LUPERCALII LA VALENTINE’ S DAY
    • IANUARIE – LUNA LUI IANUS – ÎNCEPUTUL CEL BUN
    • PEȘTERILE DIN YUCATAN – UN TUNEL AL TIMPULUI
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ II – SVASTICA
    • Secretul mormântului neolitic de la Dirós
    • TEMPLUL ZEULUI FĂRĂ CHIP DE LA AIN DARA
    • ANUL NOU I – ANUL NOU DE TOAMNĂ: SAMHAIN ȘI SÂMEDRU
    • FEBRUARIE I – LUNA PURIFICĂRILOR ȘI A ÎNTOCMIRII PERECHILOR – DRAGOBETE
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ III – SPIRALA
    • MOAȘĂ – MOȘ- MOȘIE
    • CODUL LUI HOMER
    • El Código de Homero
    • SÂNZIENE – DRĂGAICE – RUSALII (Noaptea Sfântului Ioan și sabia de Toledo)
    • SEMNUL LABIRINTULUI (I)
    • TEZAURE: PIETROASA ȘI GUARRAZAR
    • Lumina de Paște de la Ierusalim
    • MOŞ CRĂCIUN… SANTA CLAUS („SFÂNTUȚ CULIȚĂ”)? NICIDECUM !
    • ANUL NOU (III) – ANUL NOU DE PRIMĂVARĂ
    • NAȘTEREA DOMNULUI
    • SEMNUL LABIRINTULUI (II) – LABIRINTUL CATEDRALELOR
    • SEMNUL LABIRINTULUI III – LABIRINTUL TEOLOGILOR
    • VINUL – PHARMAKON-UL MEDITERANEI
  • DOCUMENTALES II
    • Argentina, ţara care s-a redresat prin forţe proprii
    • CÂND A FOST DESCOPERITĂ AMERICA?
    • ERT DE DUPĂ ERT
    • Historia del Servicio Español de Radio Rumanía Internacional
    • Eduardo Galeano și poveștile Americii Latine
    • REGELE SPANIEI, JUAN CARLOS I, RENUNȚĂ LA TRON ÎN FAVOAREA FIULUI SĂU, FELIPE
    • BREVE HISTORIA DE LOS COMIENZOS DE LA RADIO EN RUMANIA
    • 95 de ani de la prima transmisiune radio destinată publicului – Enrique Telémaco Susini, părintele conceptului de radio
    • DESFIINȚAREA RADIOTELEVIZIUNII PUBLICE DIN GRECIA SAU ÎN SPATELE ECRANULUI NEGRU
    • PRINȚUL AURULUI ȘI MĂRTUISITORUL LUI HRISTOS
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE III
    • Acasă, pentru a se odihni/A casa de descansar
    • NAȘUL VENEZOLAN /EL PADRINO VENEZOLANO
    • NUNTĂ COREANĂ /BODAS COREANAS
    • PARADOXURI AMERICANE/PARADOJAS AMERICANAS
    • PENDULUL TURCO-AMERICAN/EL PÉNDULO TURCO-AMERICANO
    • PENTRU TOATE GUSTURILE/PARA TODOS LOS GUSTOS
    • PODGORIA RUSEASCĂ A WASHINGTONULUI/LA PARRALA RUSA DE WASHINGTON
    • SALVATORI AI PATRIEI?/¿SALVADORES DE LA PATRIA?
    • SINGURĂTATEA LUI TRUMP/LA SOLEDAD DE TRUMP
    • Zidul discordiei/La muralla de la discordia
    • Cei o sută de mii de fii ai Sfântului Jeff/Los cien mil hijos de San Jeff
    • FRĂȚIA CIUDATĂ /LA EXTRAÑA HERMANDAD
    • Hispanii se roagă la fel/Los hispanos rezan igual
    • REGATUL CELUI RĂU/EL REINO DEL MAL
    • Trump, între cer și infern/Trump, entre el cielo y el inferno
    • Cenușăreasa și tatăl vitreg/La cenicienta y el padrastro
    • PACIFISMUL PRAGMATIC AL LUI KIM/EL PRAGMATICO PACIFISMO DE KIM
  • MISCELANEA BIBLICA
    • DE LA OUL COSMIC LA OUL DE PAȘTE
    • DE LA PESAH LA PAŞTE (II) – PAŞTELE LUI IISUS
    • FLORIILE – SĂRBĂTOAREA INTRĂRII LUI IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM
    • SEFER MASA’OT – CARTEA CĂLĂTORIILOR – Binyamin de Tudela
    • DE LA PESAH LA PAŞTE (I) – PAŞTELE LUI MOISE
    • IUDAISMUL – O CULTURĂ A MIDRAŞ-ULUI, O CULTURĂ A PIETĂŢII
  • KAVAFIKA/ΚΑΒΑΦΙΚΑ
    • «Nous n’osons plus chanter les roses»
    • AȘTEPTÂNDU-I PE BARBARI/ΠΕΡΙΜΕΝΟΝΤΑΣ ΤΟΥΣ ΒΑΡΒΑΡΟΥΣ
    • CÂND SE TREZESC
    • KAVAFIS – AEDUL
    • KAVAFIS – LA JEUNESSE BLANCHE
    • KAVAFIS – PE STRADĂ
    • Kavafis – Zile din 1909, ’10, și ’11
    • KAVAFIS – CÂT POȚI
    • KAVAFIS – CUVÂNT ȘI TĂCERE (1892)
    • KAVAFIS – DECEMBRIE 1903
    • KAVAFIS – ÎN CASA SUFLETULUI
    • KAVAFIS – ITACA – UN POEM GNOSTIC
    • KAVAFIS – LUMEA DE DINCOLO ȘI „CE-A MAI RĂMAS DE SPUS, ÎN HADES, CELOR DE JOS, O SĂ LE SPUN.”
    • KAVAFIS – NOTE DESPRE POEZIE ȘI MORALĂ, VIII
    • KAVAFIS – ZILE DIN 1903
    • KAVAFIS, CEI ȘAPTE SFINȚI TINERI DIN EFES ȘI MĂRTURISIREA ÎNVIERII
    • KAVAFIS, EPOSUL INIMII, DIN SERTAR, M-AM ASCUNS…
    • MORMÂNTUL GRAMATICULUI LYSIAS
    • PLĂCERE/ΗΔΟΝΗ ȘI DEPARTE/ΜΑΚΡΥΑ
    • ÎN LUNA ATHYR
    • Un tânăr, al Artei Cuvântului, în al 24-lea an al său
    • MAREA ÎN ZORI
    • ÎNȚELEPȚII… CELE CE SE APROPIE
    • Pe la nouă și Am înțeles
    • IDELE LUI MARTIE
    • PE UN ȚĂRM DIN ITALIA
    • TEODOT
  • HIEROGAMII… VEGETALE
    • LEURDA ȘI UNTIȘORUL. PRIMA HIEROGAMIE
    • ȘTEVIA ȘI SPANACUL – A DOUA HIEROGAMIE
    • LOBODA ȘI LEUŞTEANUL – A TREIA HIEROGAMIE
    • PĂPĂDIA ȘI SOVÂRVUL – A PATRA HIEROGAMIE
    • MENTA ȘI TARHONUL – A CINCEA HIEROGAMIE
  • IERBURI ȘI MIRODENII
    • GHIMBIRUL – RĂDĂCINA CARE NE STATORNICEȘTE
    • MUȘTARUL – SIMBOLUL PIETREI FILOSOFALE
    • SCORŢIŞOARA – MIRODENIA CRĂCIUNULUI
    • USTUROIUL DE IARNĂ – ZEUL FOCULUI INTERIOR
    • VANILIA – ESENȚA ÎMBRĂŢIŞĂRII FĂRĂ SFÂRŞIT
    • VANILIA – MIRODENIA ANULUI NOU
    • CUIȘOARELE – ESENȚA IUBIRII ABIA ÎNMUGURITE
    • CUIȘOARELE ȘI NUCȘOARA – HIEROGAMIE DE IARNĂ
    • HREANUL – CĂLĂUZA SPRE CUNOAȘTEREA DE SINE
    • SCORŢIŞOARA – ESENȚA PARADISULUI
    • CEAPA – PÂNTECUL ÎN CARE SE … COACE SPIRITUL NOSTRU ÎNALT
    • NUCȘOARA – ESENȚA CUNOAȘTERII DE SINE
    • ANASONUL STELAT – ESENȚA ADEVĂRATEI SEDUCȚII
    • ANASONUL MEDITERANEAN – ESENȚA MICILOR FERICIRI DE ACASĂ
    • TARHONUL – IARBA ȘAMANILOR
    • LEUȘTEANUL – ESENȚA VENUSITĂȚII
    • MĂRARUL – ESENȚA TINEREȚII ȘI A ÎNFLORIRII
    • PĂTRUNJELUL – ESENȚA PUTERII DE VIAȚĂ ȘI A BĂRBĂȚIEI
    • CORIANDRUL–GUSTUL SUBLIM AL MANEI
  • IERBURILE AFRODITEI
    • MAGHIRANUL – IARBA MIRILOR
    • SOVÂRVUL – IARBA CASTEI IUBIRI
    • ROSMARINUL – IARBA NUBILITĂȚII FERICITE
    • SALVIA – IARBA CARE DEȘTEAPTĂ SIMȚURILE ȘI MINTEA
    • MENTA – IARBA MINȚII
    • BUSUIOCUL – IARBA REGILOR
    • CIMBRIŞORUL – IARBA DUHULUI
    • CIMBRUL – IARBA CARE TE SATURĂ
    • LAVANDA – IARBA CĂMINULUI
    • ROINIȚA – IARBA INIMII
  • POVEȘTI GRECEȘTI
    • Cutea sau piatra răbdării/Η πέτρα της υπομονής
    • POVEȘTI CU ANIMALE
  • CAMINOS Y SENDEROS
    • Poeme de Donosti Bleddyn
    • O, DIVIN CREATOR !
    • No te enamores/Nu te îndrăgosti de o femeie care citește
  • ENTREVISTAS
    • EL FOLKLORE SEFARDÍ EN RUMANÍA/FOLCLORUL SEFARD ÎN ROMÂNIA
    • EL HEBREO ESTEREOTIPO-ESBOZO DE HISTORIA CULTURAL

ghemulariadnei

~ Site-ul care îți arată ieșirea din Labirint

ghemulariadnei

Archivos de etiqueta: Hillary Clinton

Candidatul improbabil/El candidato improbable

05 viernes Jun 2020

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

America, coronavirus, Delaware, Donald Trump, economie, Hillary Clinton, Joe Biden, Michael Dukakis, politică, SUA

B 3

Candidatul improbabil            Washington, Diana Negre

În colecția de aspiranți septuagenari la președinția americană, figurează candidatul aproape sigur al partidului democrat, Joe Biden, care a devenit în mod automat purtătorul stindardului care va scăpa țara de o repetare a președinției lui Donald Trump.

Pentru Biden, este desăvârșirea unei lungi cariere politice, care a început acum aproape o jumătate de secol, când, în 1972, a fost ales senator al statului Delaware, pe lângă cei opt ani cât a fost vicepreședinte, în etapa Barack Obama.

Biden a tot avut aspirații prezidențiale, prima oară, în campania din 1987, când a fost învins de guvernatorul din Massachussets, Michael Dukakis, și acum patru ani, când a fost cât pe ce să-și atingă obiectivul. Însă, a concurat cu Hillary Clinton, iar conducătorii partidului au considerat că era rândul soției fostului președinte, Bill Clinton, care avea atât de puțin talent politic, încât l-a ajutat pe Donald Trump să ajungă președinte.

B 4

Cu toată neașteptata înfrângere a doamnei Clinton, de acum patru ani, Partidul Democrat se pare că urmează, acum, aceeași linie când se pune problema de a-i favoriza pe candidații săi și respectă „rândul” unui om care și-l așteaptă de atâtea decenii.

Dar, timpul nu trece degeaba, iar lui Biden, un candidat bun prin 2016, i se văd, acum, anii. Inițial, atrăgea prin faptul că părea a fi un aspirant moderat, cu capacitatea de a aglutina fără asperități anumite sectoare ale partidului. Însă, intervențiile sale la dezbateri și declarațiile pe care le face de când se află izolat în reședința unde se protejează de coronavirus, îi decepționează pe cei care îl vedeau ca pe o salvare a partidului.

Biden pare a fi distras, când argumentează, deviază și se risipește, iar imaginea sa moderată și centristă e foarte micșorată de când s-a apropiat de pozițiile rivalilor săi de stânga, până într-atât, încât a ajuns să apere deficite astronomice și programe sociale și ecologice pe care țara, după dezastrul economic al pandmiei, cu greu și le-ar putea permite.

Până la această criză sanitară, Trump putea fi fericit cu un asemenea rival, pe care îl poate învinge ușor, în orice dezbatere.

Însă, lucrurile ar putea fi total diferite: principalul argument al lui Trump a fost marea prosperitate economică din ultimii patru ani: țara folosea pe deplin forța de muncă, iar salariile și pensiile au crescut grație sporurilor de la burse.

Este ceea ce i-a atras chiar și pe cei cărora le repugnă personalitatea și manierele lui Trump și i-a transformat în adepți ai săi pe mulți dintre cei care nu au votat pentru el.

B 6

Însă, în campania care e pe punctul de a începe, Trump poate să constate că microsopicul coronavirus confirmă faptul că „nu există inamic mic”. Acum sunt multe întreprinderi care se închid din cauza pandemiei și aproximativ zece milioane de șomeri.

Dacă economia nu se reface, lucru puțin probabil judecând după durata și întinderea mare și lentă a pandemiei, la urne vor veni milioane de șomeri, întreprinzători ruinați, ecologiști care se bucură de aerul fără eșapamentul din trafic și progresiști care văd în criză confirmarea că nu pot fi urmate principiile unei economii de piață.

Dacă va fi așa, țara îl va schimba pe un președinte încrezut cu altul dezorientat, ceea ce nu anunță lucruri bune, nici pentru refacerea economică a SUA, nici pentru celelalte țări ale lumii, în lipsa motorului care, de atâtea ori, le-a remorcat în situații critice.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

El candidato improbable     Washington, Diana Negre

B 5

En la colección de aspirantes septuagenarios a la presidencia norteamericana, figura el casi seguro candidato del partido demócrata, Joe Biden, convertido en el portador automático del estandarte que ha de librar al país de una repetición de la presidencia de Donald Trump.

Para Biden, es la culminación de una larga carrera política, que empezó hace casi medio siglo,  cuando, en 1972, fue elegido senador del estado de Delaware, además de ocho años como vicepresidente, durante la etapa de Barack Obama.

Biden tuvo repetidamente aspiraciones presidenciales, la primera vez, en la campaña de 1987, en que fue derrotado por el gobernador de Massachussets, Michael Dukakis, y hace cuatro años, la vez en que estuvo más cerca de lograr su meta. Pero, compitió con Hillary Clinton y  los líderes del partido consideraron que el turno correspondía a la esposa del ex presidente, Bill Clinton, de tan escaso talento político que ayudó a llevar a Donald Trump a la presidencia.

A pesar de la inesperada derrota de Clinton, hace cuatro años, el Partido Demócrata parece seguir, ahora,  la misma línea a la hora de favorecer a sus candidatos y respeta el “turno” de un hombre que lleva tantas décadas esperando.

Pero, el tiempo no pasa en balde y a Biden, un candidato muy viable en 2016, se le notan, ahora, los años. Su atracción inicial es que parecía un aspirante moderado, con capacidad aglutinadora y sin perfiles angulosos, capaces de repeler a diversos sectores del partido. Pero, sus intervenciones en los debates y sus declaraciones desde que se halla confinado a su residencia para protegerse del coronavirus, han decepcionado a quienes los veían como la salvación del partido.

Biden parece distraído, se desvía al argumentar y su imagen moderada y centrista se ve muy mermada, desde que se ha acercado a las posiciones de sus rivales de la izquierda, hasta el punto de que defiende déficits astronómicos y programas sociales y ecológicos que el país, después del desastre económico de la pandemia, difícilmente se puede permitir.

B 1

Hasta esta crisis sanitaria, Trump podía prometérselas muy felices con semejante rival, al que puede derrotar rápidamente en cualquier debate.

La realidad podría ser muy diferente: el principal argumento de Trump ha sido la enorme bonanza económica de estos cuatro últimos años en que el país goza de pleno empleo, subidas generales de salarios y fondos de pensiones rebosantes, gracias a las subidas de las bolsas.

Es algo que ha atraído incluso a quienes les repugna su personalidad y sus modales y ha convertido en sus partidarios a muchos que no votaron por él.

Pero, en la campaña que está a punto de comenzar, Trump puede encontrarse con que el microscópico virus Covid-19 demuestra eso de que “no hay enemigo pequeño”. Hay ahora empresas en vías de desaparición a causa de la pandemia y cerca de 10 millones de parados.

Si la economía no se recompone, cosa muy posible ante la dilatada y lenta extensión de la pandemia, acudirán a las urnas millones de parados, empresarios arruinados, ecologistas que disfrutan del aire sin tráfico y progresistas que ven en la crisis la confirmación de que no se puede seguir con los principios de una economía de mercado.

De ser así, el país cambiará un presidente petulante por otro que parece desorientado, lo que no augura muchas cosas buenas ni para la recuperación económica de EEUU, ni para la del resto del mundo, a falta del motor que tantas veces lo ha remolcado en situaciones críticas.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

https://ghemulariadnei.com/wp-content/uploads/2016/09/diana-molineaux.jpg?w=529

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

Democrați pentru Trump/ Demócratas por Trump

02 martes Jun 2020

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

alegeri, democrați, economie, Hillary Clinton, Obama, politică, SUA, Trump

T 1Donald Trump

Democrați pentru Trump        Washington, Diana Negre

Dacă și-ar pierde principalul argument electoral, adică, bunul mers al economiei americane, președintele Trump cu greu ar fi reales, dacă nu l-ar ajuta… elitele democrate, care, în prezent, par a fi tot atât de oarbe în fața sentimentului popular, cât a fost Hillary Clinton, acum patru ani.

În Statele Unite, există un fel de coaliție nedeclarată a unor grupuri cu idei asemănătoare, pe care restul țării le vede ca pe niște elite arogante, care ignoră situația cetățeanului de rând.

Este vorba de personaje puternice, funcționari, politicieni democrați și universitari care s-au adăpat de la aceleași izvoare ideologice: universitățile primesc mai ales tineri înstăriți, care urmăresc idealuri progresiste și ignoră realitățile celor care muncesc în fabrică și adună recoltele, funcționarii hotărăsc din metropole privilegiate, ca New York și Washington, cum urmează să trăiască cei de la țară, iar Partidul Democrat este, pe zi ce trece, tot mai năpădit de elite intelectuale.

În afara Statelor Unite, puțini sunt cei care își mai amintesc de grava eroare comisă de Hillary Clinton, când i-a numit „deplorabili” pe locuitorii din zona de centru a țării, pentru simplul fapt că nu împărtășeau progresismul americanilor de pe cele două coaste, sau fraza președintelui din vremea aceea, Obama, când s-a referit la marea masă a persoanelor ignorante. Sunt oameni, a spus el, care „se refugiază în Bibliile și în armele lor”.

H 1Hillary Clinton

Obama și Hillary îi contrapuneau, astfel,  celor „deplorabili” și celor „refugiați în Bibliile lor” pe privilegiații, funcționarii, academicienii și bancherii care înțeleg politica sofisticată a piețelor deschise. În felul acesta, se situau în partea opusă milioanelor de persoane care aveau de suferit în urma închiderii fabricilor și scăderii drastice a nivelului lor de trai.

Într-o țară unde 25% dintre fundamentaliști știu să recite Biblia pe de rost, asemenea dispreț înseamnă un enorm risc electoral, atât în prezent, cât și acum patru ani.

O 1Barack Obama

La ora actuală, politicieni democrați din state ca Michigan, Wisconsin sau Pennsylvania, state-cheie pentru alegerile prezidențiale care vor avea loc peste șase luni, par să fi uitat că măsurile lor pentru continuarea opririi economice pot avea efecte funeste, în noiembrie, pentru ei și pentru partidul lor.

Ce este sigur este că, în aceste momente, Partidul Democrat se profilează ca adept al ideii de a închide totul, în timp ce republicanii vor să reactiveze viața normală… și economia.

Statisticile arată că nu mai puțin decât 60% dintre americani cred că toate întreprinderile vor putea să-și reia activitatea și că nu guvernul și clienții sunt cei care trebuie să decidă ce distanță să mențină și ce măsuri de protecție să ia. Aceste persoane se consideră majore și capabile să discearnă ce situații sunt periculoase, acum când toată lumea cunoaște riscurile și modalitatea de contagiere cu Coronavirus.

Dacă 60% pare a fi un procentaj respectabil, democrații care doresc să mențină închisă economia, o duc și mai rău: doar 26% consideră că guvernul are obligația – și mult mai puțini, dreptul – de a tăia libertățile cu care este obișnuită țara aceasta.

Faimoasa frază a lui Ronald Reagan, un președinte foarte popular în SUA și neînțeles în Europa, circulă din nou în zilele acestea: oamenii se tem cel mai mult de cuvintele „Sunt funcționar și am venit să vă ajut”.

Unii gândesc chiar că medicii ar trebui să se limiteze la munca lor din spitale și din laboratoarele de cercetare, și să-i lase pe politicieni să decidă, deoarece anume au fost aleși să cântărească situația și să ia în considerare toți factorii care influențează societatea. Dar aceasta nu înseamnă că ponegrita clasă politică se bucură de mai multă acceptare, căci cetățenii cei mai păgubiți le reproșează tocmai că nu au știut să acționeze ca politicieni față de criza cauzată de pandemie.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Demócratas por Trump   Washington, Diana Negre

T 2Donald Trump

Con el principal argumento electoral perdido, es decir, la buena marcha de la economía norteamericana, el presidente Trump se enfrentaría a una reelección muy difícil si no contara con ayudas …de las élites demócratas, quienes parecen hoy tan ciegas ante el sentimiento popular como lo era Hillary Clinton hace cuatro años.

Y es que en Estados Unidos hay algo así como una coalición no declarada de grupos con ideas semejantes, que el resto del país ve como élites arrogantes y desconocedoras de la situación de los ciudadanos de a pie.

Se trata de personajes pudientes, funcionarios, políticos demócratas y universitarios que han bebido de las mismas fuentes ideológicas: las universidades acogen mayormente a jóvenes adinerados que aprenden tanto de ideales progresistas como desconocen las realidades de quienes trabajan en fábricas y recogen cosechas, los funcionarios determinan desde las metrópolis privilegiadas de Nueva York y Washington cómo han de vivir los residentes de las zonas rurales y el Partido Demócrata está cada día más poblado por élites intelectuales.

Fuera de Estados Unidos, pocos recuerdan el grave error cometido por Hillary Clinton al llamar “deplorables” a los residentes del centro del país porque no comulgaban con el progresismo de las dos costas, o la frase del entonces presidente Obama cuando habló de la gran masa de personas ignorantes. Son gente, dijo que “se refugia en sus Biblias y sus armas”.

H 2Hillary Clinton

Obama y Hillary contraponían así a los “deplorables” y los “refugiados en sus Biblias” a los privilegiados funcionarios, académicos y financieros que entienden la sofisticación de una política de mercados abiertos.  Con ello, se ponían en el lado opuesto de los millones de personas perjudicadas por cierres de fábricas y el consiguiente bajón en su nivel de vida.

En un país con un 25% de fundamentalistas que recitan la Biblia de memoria, semejante menosprecio es un enorme riesgo electoral, tanto ahora como hace cuatro años.

O 2Barack Obama

Ahora, políticos demócratas en estados como Michigan, Wisconsin o Pennsylvania,  clave para las elecciones presidenciales que se celebrarán dentro de medio año, parecen olvidar que sus medidas para continuar el frenazo eonómico pueden tener efectos funestos en noviembre para ellos y para su partido.

Y lo cierto es que, en estos momentos, el Partido Demócrata se perfila como el partidario de cerrarlo todo mientras que los republicanos quieren reactivar la vida normal…y la economía.

Las estadísticas muestran que nada menos que el 60% de los norteamericanos creen que todas las empresas han de poder recuperar sus actividades y que no es el gobierno, sino los empresarios, trabajadores y clientes, quienes deben decidir a qué distancia han de mantenerse y qué medidas protectoras han de tomar. Estas personas se consideran mayores de edad y capaces de discernir situaciones peligrosas, ahora que todos saben ya los riesgos y modos de contagio del Coronavirus.

Si un 60% parece un número respetable, los demócratas que desean mantener el cierre de la economía, todavía lo tienen peor: únicamente el 26% considera que el gobierno tiene la obligación – mucho menos, el derecho – de recortar las libertades a que ese país está acostumbrado.

La famosa frase de Ronald Reagan, un presidente tan popular en Estados Unidos como incomprendido en Europa, vuelve a circular hoy en día: las palabras más temidas para los ciudadanos son “Soy funcionario y he venido a ayudarles”.

Algunos incluso piensan que los médicos deberían limitarse a su trabajo hospitalario o investigador, y dejar las decisiones a los políticos, que han sido elegidos precisamente para sopesar la situación y considerar todos los aspectos que influyen en la sociedad.  Lo que no significa que la tan vilipendiada clase política goce de mayor aceptación, pues los ciudadanos más perjudicados les echan en cara, precisamente, no haber sabido actuar como políticos ante la crisis de una pandemia.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

https://ghemulariadnei.com/wp-content/uploads/2016/09/diana-molineaux.jpg?w=529

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

TRUMP, PREȘEDINTE DEMOCRAT/TRUMP, PRESIDENTE DEMÓCRATA

16 miércoles Oct 2019

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

alegeri, Donald Trump, Hillary Clinton, SUA

T 2

TRUMP, PREȘEDINTE DEMOCRAT   Diana Negre,  Washington

Zarva stârnită de încercarea democraților de a-l înlătura pe președintele Trump a făcut să se uite una dintre incongruențele majore ale cazului și anume: faptul că, în realitate, Donald Trump a câștigat președinția, acum trei ani, tocmai datorită Partidului Democrat. Dacă acest partid nu ar fi hotărât ca Hillary Clinton să fie candidatul său, astăzi, Trump, în mod sigur, ar fi continuat să fie un milionar care n-ar fi avut nimic cu politica.

H 1

Să amintim că Hillary este o avocată inteligentă, cu multe calități și abilități, dar care, din punct de vedere politic, este un personaj cu un nivel destul de scăzut. Nu are har, nu știe să intre pe aceeași lungime de undă cu poporul și a arătat, până la saturație, că nu are istețimea și prezența de spirit pentru a triumfa în înfruntările politice. Toate acestea se știau acum trei ani.

Dar, îmbinarea dintre puterea șefilor, care domină în orice organizație a puterii  – era soția unui fost președinte! – cu sistemul american de selecție a candidaților, în fiecare partid, prin alegeri primare, a făcut ca aparatul electoral democrat să o aleagă pe Hillary drept candidată la președinție.

Sistemul de selecție este, în realitate, o luptă fratricidă foarte încrâncenată, în care sunt arătate meritele proprii și sunt discreditați ceilalți competitori. Să reamintim că, în pre-campania aceea a Partidului Democrat, au fost mai mulți aspiranți – începând cu senatorul Sanders – la nominalizare, care au strălucit mult mai mult decât Hillary Clinton. Desigur că, dacă acest lucru era evident pentru toată lumea, pentru conducătorii partidului era și mai evident, în acele momente, dar, nimănui din partid nu-i convenea să nu ia în seamă un personaj atât de popular și cu o influență atât de mare ca Bill Clinton. Și a fost aleasă Hillary, o candidată – cum avea să se vadă mai târziu – care nu putea să câștige.

Exista și un al treilea factor care a favorizat această decizie: rivalul. Trump era, la vremea aceea, un oarecare care tocmai a aterizat în politică, cu un dosar destul de confuz cu succese și eșecuri în întreprinderile sale, dar, și cu o faimă de persoană care se purta urât. Părea, atunci când republicanii tocmai l-au numit candidat, un rival ușor de învins.

Desigur, la această decizie au contribuit și alți factori. Unul esențial a fost o analiză foarte slabă a situației sociale din țară. În timp ce democrații dădeau ca sigur că electoratul va fi cel dintotdeauna, Trump a știut să mobilizeze o masă de oameni care, de obicei, nu se prezintă la urne. Berbecul său electoral a fost votul de protest.

H 2

T 1

Iar, această masă de oameni mai puțin favorizați de conjunctura și de legislația în vigoare era concentrată în statele federale cu mai puțină populație, dar, care, dispun de voturi electorale (o caracterisitică a Constituției americane care compensează, astfel, dezavantajul acestor state față de cele suprapopulate de pe coaste). Strategia sa electorală și discursul său incendiar i-au prins nepregătiți pe strategii democrați. Și astfel, în ziua de azi, SUA au un președinte care a câștigat alegerile cu o minoritate de voturi populare …și cu o mică majoritate de voturi electorale.

Acum, în fața popularității lui Trump (în ciuda a ceea ce se citește în presa progresistă din care se adapă corespondenții europeni de presă, indicii de aprobare a milionarului new-yorkez sunt superiori celor pe care îi avea Barak Obama în același moment al mandatului său), capacitatea sa de a genera dolari pentru campania sa (cu 125 de milioane în cel de al treilea trimestru a obținut un record în acest domeniu) și buna situație economică (șomajul printre negri și hispanici este cel mai scăzut din istorie, salariile cresc și toți caută mână de lucru), democrații bănuiesc că niciunul dintre mediocrii lor candidați nu va reuși să-l învingă.

Cu o asemenea perspectivă, se ascut cuțitele pentru „impeachment”, cu o hărțuire fără milă a persoanelor de încredere ale președintelui și se anunță că Trump va câștiga…deoarece va fi o fraudă electorală.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

TRUMP, PRESIDENTE DEMÓCRATA       Diana Negre,  Washington

T 5

El revuelo armado con el intento demócrata de inhabilitar al presidente Trump ha hecho olvidar una de las incongruencias mayores del caso: el que, en realidad, Donald Trump ganó la presidencia, hace tres años, justamente gracias al Partido Demócrata. De no haber decidido éste que su candidato fuera Hillary Clinton, hoy, Trump seguramente no sería más que otro millonario más, al margen de la política.

Hay que recordar que Hillary es una abogada inteligente, con muchas cualidades y habilidades, pero, políticamente es un personaje de techo muy bajo. No tiene carisma, no sabe sintonizar con el pueblo y ha mostrado, hasta la saciedad, que carece de la astucia y el oportunismo imprescindibles para triunfar en las lides políticas. Y esto no era algo desconocido hace tres años.

Pero, la conjunción del caciquismo que impera en toda organización de poder   – ¡era la esposa de un expresidente! – con el sistema norteamericano de selección de candidatos en cada partido mediante las elecciones primarias, llevó al aparato electoral demócrata a escoger a Hillary como su candidata en aquellas presidenciales.

H 4

T 4

El sistema de selección es, en realidad, una lucha fratricida sangrienta en la que se exhiben tanto los méritos propios, como se trata de desacreditar a los competidores. Y si recuerdan esa precampaña del Partido Demócrata, en ella fueron varios – comenzando por el senador Sanders – los aspirantes a la nominación que brillaron más que Hillary Clinton. Claro que, si esto era evidente para todo el mundo, para los mandatarios del partido era mucho más evidente, en aquellos momentos, que no le convenía a nadie dentro del partido desairar a un personaje tan popular y con tanta influencia como Bill Clinton. Y la elegida fue Hillary, un candidato – como se vería – que no podía ganar.

Había un tercer factor que favorecía esa decisión: el rival. Trump era, en aquel entonces, un advenedizo a la política, con un historial bastante confuso de éxitos y fracasos empresariales, amén de una fama de malos modales. Parecía, si es que los republicanos lo terminaban por nombrar candidato, un rival fácil de derrotar.

H 3

T 3

Naturalmente, en esa decisión intervinieron también otros factores. Uno esencial fue un pésimo análisis de la situación social del país. Mientras los demócratas daban por sentado que el electorado sería el de siempre, Trump supo movilizar una masa de ciudadanos que habitualmente no acuden a las urnas. Su ariete electoral fue el voto de protesta.

Y esa masa de los menos favorecidos por la coyuntura y la legislación imperante estaba concentrada en los Estados federados menos poblados, pero que cuentan con votos electorales (una peculiaridad de la Constitución estadounidense que compensa así la desventaja de esos estados frente a las costas súper pobladas). Y su estrategia electoral y su oratoria incendiaria agarraron desprevenidos a los estrategas demócratas. Y así, hoy en día, los EE.UU. cuentan con un presidente que ganó las elecciones con una minoría de votos populares…y una escasa mayoría de votos electorales.

H 5

Ahora, ante la popularidad de Trump (a pesar de todo lo que se lee en la prensa progresista de la que beben los corresponsales europeos, los índices de aprobación del millonario neoyorquino son superiores a los de Barak Obama en este momento de su presidencia), su capacidad de generar dólares para financiar su campaña (con 125 millones en el tercer trimestre ha obtenido un récord en este terreno) y la buena situación económica (el desempleo negro e hispano es el más bajo de la historia, los sueldos suben y todos buscan mano de obra), los demócratas barruntan que ninguno de sus mediocres candidatos conseguirá derrotarlo.

Con semejante perspectiva, afilan los cuchillos con el “impeachment”, con un acoso sin cuartel a las personas de confianza del presidente y advierten de que Trump ganará…porque habrá fraude electoral.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

O țară în flăcări/Un país en llamas

09 sábado Dic 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

California, Casa Blanca, Congreso, Corea del Norte, crisis, Donald Trump, Hillary Clinton, Robert Mueller, SUA, Washington

CALIFORNIA INCENDII 1

O țară în flăcări                                       Washington, Diana Negre.

În vest, în California, perla economică a SUA, flăcările au distrus, până acum, mai mult de 50.000 de hectare și o parte din Los Angeles, în timp ce, în est, plouă abundent cu poziții diplomatice maximaliste, amenințări că se va închide guvernul federal, scandaluri de hărțuire sexuală și lupte interne în guvernul federal între prietenii și dușmanii președintelui Trump.

Toate acestea se întâmplă într-un moment de avânt economic, care a dus bursele, -americanii văd în ele cel mai bun termometru pentru bunăstarea lor- la niveluri stratosferice , în timp ce, piața imobiliară a depășit deja criza care a zguduit economia lumii întregi, acum zece ani, iar șomajul a scăzut la asemenea niveluri, încât, pe zi ce trece, este tot mai greu să găsești muncitori.

Dar, cu toate că buzunarul nu-i doare pe americani, țara se află în tensiune: tendințele sociale se pare că le amărăsc viața atât celor de dreapta, cât și celor de stânga, dar, și independenților și sectorului din ce în ce mai mic al celor care se declară apolitici.

Din afară este foarte greu să înțelegi – sau chiar să vezi – criza prin care trece conviețuirea americanilor, dar, nici din interior nu se deslușesc prea bine cauzele ei, și cu atât mai puțin, soluțiile ei. Ceea ce este evident sunt fisurile care afectează țara, de la accesele de puritate morală, până la neînțelegerile asupra impozitelor, relațiilor internaționale și abuzurile de putere.

Începând cu puritatea, să spunem că țara a trecut de la o epocă în care hărțuirea sexuală era monedă curentă  și era considerată doar ca un mic păcat de rutină în Hollywood și prin coridoarele centrelor de putere, cum ar fi Congresul sau Casa Albă, pentru a deveni, acum, o spadă care atârnă asupra oricărei persoane, indiferent dacă se poate dovedi sau nu, care este acuzată că a comis abuzuri mai mari sau mai mici, uneori întâmplate acum douăzeci sau trezeci de ani.

CONGRES SUA

Prezumția de nevinovăție dispare în aceste cazuri : ele nu sunt judecate de tribunale, ci de opinia publică.  Orice acuzație se transformă automat într-o condamnare cu atâta forță, încât acuzatul devine imediat penitent și își aplică el singul pedeapsa demisiei. E un drum lung de la nu atât de îndepărtata epocă a lui Bill Clinton, când soția sa, Hillary, respingea ca nedemonstrabile acuzațiile mai multor doamne și le cerea dovezi în susținerea acestor acuzații.

Astfel, în ultimele două săptămâni, am putut auzi istorii înfiorătoare, ca cea a unui candidat condamnat de opinia publică deoarece, acum aproape o jumătate de secol, se întâlnea cu fete de 17 ani, iar el avea 30, și am văzut demisia unui senator din cauza unei „conduite nepăsătoare” față de niște doamne.  La un nivel mai credibil, s-au descoperit compensații de zeci de mii de dolari, plătiți dintr-un fond special, creat de Congres pe seama contribuabililor, pentru a compensa victimele hărțuirii sexuale și ale altor abuzuri de putere, comise de senatori și congresmani.

În acest timp, președintele Trump continuă să se arate neobosit, provocând înfruntări atât în țară, cât și în afara ei. În interior, continuă cu twit-urile sale care îi irită atât pe americani, cât și pe străini, în timp ce, în exterior, continuă încleștarea cu Coreea de Nord, și răstoarnă jumătate de secol de politică internațională, anunțând mutarea ambasadei  americane la Ierusalim.

TRUMP 1

De fapt, nu este primul care recunoaște acest oraș ca fiind capitala statului Israel: a făcut-o Congresul, acum mai mult de 20 de ani, însă toți ceilalți președinți au aplicat clauza care le permitea să mențină ambasada americană la Tel Aviv.

E greu de înțeles o asemenea decizie în afara rațiunii electorale: este una dintre puținele promisiuni făcute în campania sa electorală pe care o poate duce la îndeplinire el singur, deoarece va avea nevoie de Congres ca să modifice sistemul fiscal sau normele asigurărilor medicale. Ori, interesul său electoral nu este puternicul „lobby” iudeo-american, situat prea la stânga pentru a-l putea câștiga, ci enormul bloc format de creștinii fundamentaliști. Aceștia reprezintă 25% din electorat, sunt conservatori, și, din rațiuni biblice, consideră că Israelul este tot atât, dacă nu și mai important, decât Statele Unite, ceea ce este de înțeles când se pune problema de a alege între efemerele avantaje materiale și principiile unei mari și profunde credințe religioase.

Între timp, Trump se luptă cu rezistența funcționarilor superiori din Washington și cu magistrații progresiști din toată țara. Este un război cu multe bătălii: prima dintre ele este amenințarea de a închide guvernul federal din lipsa vreunui acord asupra bugetului; cea care ar avea cele mai multe consecințe este reforma, iar cea mai amară este cea pe care o pregătește procurorul independent Robert Mueller, care încearcă să descopere posible cârdășii între Trump și Vladimir Putin, pentru a înfluența campania electorală.

Numirea lui Mueller, fost director al FBI, a mulțumit pe toată lumea, deoarece era un om integru, dar, pe măsură ce cercetările sale avansează și îi investighează pe colaboratorii lui Trump, se înmulțesc criticile împotriva echipei pe care a format-o, deoarece marea majoritate a membrilor ei sunt donatori ai Partidului Democrat, ceea ce este inevitabil într-un oraș în care 92% din voturi au fost în favoarea lui Hillary Clinton.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

***

CALIFORNIA INCENDII 2

Un país en llamas                                      Washington, Diana Negre.

 En el extremo occidental de Estados Unidos, California, la perla económica del país, las llamas han destruido ya más de 50.000 hectáreas y quemado parte de Los Ángeles, mientras que en el Este, llueven chuzos políticos entre las posiciones diplomáticas maximalistas, las amenazas de cerrar el gobierno federal, escándalos por acoso sexual y las luchas internas del gobierno federal entre amigos y enemigos del presidente Trump.

Todo esto ocurre en un momento de bonanza económica que ha llevado las bolsas, en que los americanos ven el mejor termómetro de su bienestar, a niveles casi estratosféricos, mientras el mercado inmobiliario ha superado ya la crisis que sacudió las economías de todo el mundo hace ahora diez años y el desempleo ha bajado a niveles tales que es cada día más difícil encontrar trabajadores.

 Pero, aunque el bolsillo no les duela a los norteamericanos, el país está tenso: las tendencias sociales parecen amargarles a la vida tanto a las derechas como a las izquierdas, sin olvidarnos de los independientes y el menguante sector de los que se declaran apolíticos.

Desde fuera es muy difícil entender -e incluso ver, la crisis por la que está pasando la convivencia norteamericana, pero desde dentro tampoco están muy claras sus causas -y mucho menos sus soluciones.  Lo que sí es evidente son las grietas que afligen al país, desde los arrebatos de pureza moral hasta los desacuerdos en torno a impuestos, relaciones internacionales y los abusos de poder.

Empezando por la pureza, el país ha pasado de una época en que el acoso sexual era moneda corriente y tan solo un pecadillo rutinario en Hollywood y los pasillos de centros de poder como el Congreso o la Casa Blanca, para convertirse en una espada colgante sobre cualquier persona a la que alguien, de forma demostrable o no, acuse de abusos mayores o menores, tal vez cometidos a veces veinte o treinta años atrás.

La presunción de inocencia desaparece en estos casos que no se juzgan en tribunales sino en la opinión pública.  Cualquier acusación se convierte automáticamente en una condena y lo hace con tal fuerza que el acusado pasa de inmediato a ser penitente y a aplicarse voluntariamente el castigo de la dimisión. Un largo camino desde la no tan lejana época de Bill Clinton, cuando su mujer Hillary descartaba por indemostrables las acusaciones de diversas damas y exigía pruebas para demostrar sus acusaciones.

HILLARYHillary Clinton

Así, en las últimas semanas, hemos oído historias de horror como la de un candidato condenado por la opinión pública por haber salido, casi medio siglo atrás, con chicas de 17 años cuando él tenía 30 y hemos visto la dimisión de un senador por “conducta insensible” ante diversas damas.  A un nivel más fiable, se han descubierto las compensaciones de decenas de miles de dólares pagadas por un fondo especial, establecido por el Congreso y financiado por el contribuyente, para compensar a víctimas de acoso sexual y otros abusos de poder por parte de senadores y congresistas.

Al mismo tiempo, el presidente Trump sigue infatigable provocando enfrentamientos dentro y fuera del país. Dentro, prosigue con sus tuits que irritan a propios y ajenos, mientras que fuera continúa su pulso con Corea del Norte y ha roto con más de medio siglo de política internacional al anunciar el traslado de la embajada norteamericana a Jerusalén.

En realidad, no es el primero en reconocer esta ciudad como capital de Israel, porque eso ya lo hizo el Congreso hace más de 20 años, pero los presidentes se han acogido siempre a la cláusula que les permite mantener la embajada norteamericana en Tel Aviv.

Es difícil entender semejante decisión al margen de la clave electoral: es una de las pocas promesas de su campaña que puede llevar a cabo por su cuenta, mientras que necesita al Congreso para modificar el sistema fiscal o las normas del seguro médico. Y su interés electoral probablemente no es el poderoso “lobby” judío-norteamericano, situado demasiado a la izquierda para ganárselo, sino el enorme bloque de cristianos fundamentalistas. Representan el 25% del electorado, son conservadores y las razones bíblicas les hacen considerar Israel tan o más importante que Estados Unidos, algo comprensible cuando se trata de elegir entre las efímeras ventajas materiales y los principios de una fe profunda.

Mientras tanto, Trump sigue su guerra con la resistencia de los altos funcionarios de Washington y los magistrados progresistas de todo el país. Es una guerra con muchas batallas: la más inmediata es la amenaza de cerrar el gobierno federal por falta de acuerdo presupuestario, la que más consecuencias puede tener es la reforma y la más amarga es la planteada por el fiscal independiente Robert Mueller, quien trata de descubrir posibles contubernios entre Trump y Vladimir Putin para influir en la campaña electoral.

TRUMP 2Robert Mueller  y Donald Trump

El nombramiento de Mueller, ex director del FBI, fue celebrado por todos al declararlo un hombre intachable, pero a medida que las investigaciones avanzan y empieza a procesar a colaboradores de Trump, aumentan las críticas por el equipo que ha formado, pues la mayoría de sus letrados son donantes al Partido Demócrata, lo que en realidad es inevitable en una ciudad que dio el 92% de sus votos a Hillary.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

DIANA

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

Un inchizitor în căutare de culpe/Un inquisidor en busca de un delito

04 sábado Nov 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Bill Clinton, conspirație, Donald Trump, EEUU, Hillary Clinton, Kenneth Starr, Monica Lewinski, Robert Mueller, Rusia, SUA

Robert MuellerRobert Mueller

Un inchizitor în căutare de culpe        Washington,     Diana Negre

Săptămâna aceasta, americanii au putut să vadă primul capitol din ceea ce promite a fi un lung serial de investigații asupra campaniei prezidențiale de anul trecut, fără să existe vreun indiciu că procurorii sau publicul, în general, ar fi descoperit ceva.

Aceste investigații, inițiate pentru a descoperi -dacă a fost și în ce formă- un amestec rusesc în alegerile prezidențiale, se află în sarcina unui cunoscut și respectat personaj, cu un CV strălucitor, dar care, a fost numit pentru o misiune pe cât de vagă, pe atât de impenetrabilă. Dar, aceasta nu împiedică  să aibă un buget nelimitat și să dispună de cei mai buni juriști din țară, pentru a descoperi cât de cât ceva, fără altă grabă decât cea pe care o impune propriul său prestigiu personal, deoarece nu s-au stabilit nici termene, nici o dată limită pentru a-și prezenta rezultatele.

Nici cititorii americani, și cu atât mai puțin cei europeni nu vor putea înțelege ușor ce anume cercetează „procurorul independent”, Robert Mueller, fost director al FBI, investit, acum, cu puteri depline pentru a cheltui cât voiește și a urmări pe oricine voiește.

Numit în luna iunie de către Departamentul de Justiție, în strigătele opoziției și la capătul unei intense campanii a mijloacelor de informare progresiste, care nu încetau să-l acuze pe Donald Trump că, în cârdășie cu Rusia, s-a aranjat ca să-i smulgă lui Hillary Clinton președinția, Mueller a lansat, deja, primele acuzații împotriva a trei foști colaboratori ai președintelui Trump.

Hillary ClintonHillary Clinton

Doi dintre ei se află în arest la domiciliu, cu o cauțiune de câteva milioane de dolari pentru a nu  fi întemnițați pentru presupuse delicte pe care le-ar fi comis, cu mulți ani înainte ca Trump să-și anunțe candidatura la președinție, fără nicio legătură cu alegerile: evaziune fiscală, spălare de bani, conturi în străinătate nedeclarate sau că nu s-au înregistrat ca reprezentanți ai unor țări străine atunci când au lucrat pentru acestea. Comit această ultimă infracțiune aproximativ 62 la sută dintre cei care lucrează în străinătate și, în ultimii 20 de ani, s-au deschis doar șapte acțiuni în justiție  pentru încălcarea unei legi aprobate în 1938, pentru a limita propaganda nazista în SUA.

Cel de al treilea acuzat, care nu a împlinit încă 30 de ani, a fost un bursier fără salariu în campania lui Trump, care s-a și declarat vinovat în capetele de acuzare formulate împotriva lui, dar care, judecând după informațiile strecurate de colaboratorii lui Mueller, este puțin probabil să ajungă la închisoare, deoarece vor cere pentru el o condamnare de la 0 la 6 luni. Rațiunea este de înțeles: infracținea sa nu este vreo colaborare cu Rusia, ci faptul că a dat informații false FBI-ului în legătură cu datele când a stabilit contactele sale cu Rusia.

TRUMPDonald Trump

Ar fi destul de greu să-l condamne pentru că a colaborat cu Rusia, o țară care are relații diplomatice cu SUA și cu care nu sunt multe opreliști pentru a colabora.

Lucrul cel mai de neînțeles este: împotriva cui merg toate aceste investigații – nici contra lui Trump, nici contra vreunui colaborator de al său – căci, prin ele, se încearcă să se descopere gradul în care s-a amestecat Rusia în procesul electoral american. Și cum este vorba de o țară îndepărtată, cu conducători care nu locuiesc în SUA, este dificil de înțeles de ce are un procuror puteri atât de mari.

În schimb, este ușor de înțeles  faptul că victimele sale seamănă cu cele ale inchizitorilor de odinioară, care aplicau tortura pentru a smulge câte o mărturisire. Este clar că, cu atâția bani la dispoziție și cu o echipă de 16 juriști de categorie înaltă, pentru Mueller este o chestiune de prestigiu să descopere o infracțiune și să demonstreze că nu a primit inutil însărcinarea. Ceea ce se încearcă aici este ca, sub amenințarea de a petrece  ani buni într-o închisoare îndepărtată sau de a-și vedea bunurile puse sub sechestru, acuzații să-l denunțe pe Trump pentru orice lucru.

În cazul acesta, situația apare ceva mai complicată prin latura sa politică, atunci când avocații contractați de Mueller sunt, ca atâția alți funcționari sau alte personalități din Washington, aprigi democrați ale căror donații pentru Hillary Clinton și alți politicieni din partidul său sunt binecunoscute.

La fel de obscură este și figura juridică a Procurorului Independent, un post cu puteri depline pentru a descoperi orice, indiferent dacă are legătura sau nu cu afacerea care a dus la crearea sa, și care nu se află sub jurisdicția Departamentului de Justiție,- cu toate că acesta l-a numit în funcție – pentru a se evita orice conflict de interese.

Au existat în trecut și alți procurori faimoși, cel mai recent fiind Kenneth Starr, care a investigat afacerile amoroase ale lui Bill Clinton cu bursiera Monica Lewinski, niște episoade care au transformat în seriale de televiziune telejurnalele din SUA și din străinătate, la sfârșitul secolului trecut.

Atât de epuizată a rămas țara și scena politică de aventurile și neplăcerile lui Starr, încât s-a desființat postul de Procuror Independent, ceea ce nu a avut mare efect, deoarece, iată, acum s-a reînființat pentru o figură nouă, ne permanentă, numită după niște hoinăreli politice, de către Departamentul de Justiție.

Acuzația formulată de Starr în momentele acelea nu se referea, teoretic, la afacerile amoroase ale lui Bill cu Monica, ci la infracțiunea de a fi mințit, atunci când a spus că nu este adevărat. Acum, Mueller va complica și mai mult lucrurile, deoarece investigația a fost lansată pentru  a descoperi o „cârdășie”, dar, asemena concubinaj nu există în Codul Penal american, astfel încât, dacă s-ar reuși să fie demonstrat, nu ar fi un caz tipizat pentru tribunale.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

***

Kenneth StarrKenneth Starr

Un inquisidor en busca de un delito         Washington,       Diana Negre

Esta semana, los norteamericanos han podido vivir el primer capítulo de lo que promete ser un largo serial de las investigaciones de la campaña presidencial del año pasado, sin que haya indicios de que ni los fiscales que estudian el caso, ni el público en general hayan descubierto nada.

Estas investigaciones, lanzadas para descubrir si hubo y en qué forma injerencia rusa en las elecciones presidenciales, están a cargo de un personaje conocido y respetado, con un historial brillante, pero a quien se ha nombrado para una misión tan vaga, como inescrutable. Esto no impide que tenga un presupuesto ilimitado y a los mejores juristas del país para descubrir algo sin más premura que le imponga su propio prestigio personal, porque no hay plazos que limiten sus investigaciones, ni fecha límite en que deba presentarlas.

Ni los lectores norteamericanos, ni muchísimo menos los del otro lado del Atlántico, lo tienen fácil para entender lo que está investigando el “fiscal independiente” Robert Mueller, ex director del FBI y ahora investido con plenos poderes para gastar cuanto quiera y perseguir a quien quiera.

Nombrado el pasado junio por el propio Departamento de Justicia, ante el clamor de la oposición demócrata y una intensa campaña de los medios informativos progresistas que no paraban de acusar a Donald Trump de confabularse con Rusia para arrancar la presidencia de las manos de Hillary Clinton, Mueller acaba de lanzar sus primeras acusaciones contra tres ex-colaboradores del presidente Trump.

Dos de ellos están bajo arresto domiciliario con una fianza de varios millones para no ingresar en prisión por supuestos delitos cometidos años antes de que Trump anunciara su candidatura a la presidencia y que no tienen relación con las elecciones: evasión fiscal, lavado de dinero, cuentas no declaradas en el extranjero y no haberse registrado como representantes de un país extranjero.  Este último delito lo cometen nada menos que el 62% de los que actúan como tales y, en los últimos 20 años, tan solo se emprendieron siete acciones judiciales por violar una ley aprobada en 1938, para limitar la propaganda nazi en Estados Unidos.

El tercer acusado, que aún no ha cumplido los 30 años, era un becario sin sueldo en la campaña de Trump y se ha declarado ya culpable de los cargos que se le imputan, pero, según han filtrado los colaboradores de Mueller, es improbable que nunca pise una cárcel, porque piensan pedir para él penas de 0 a 6 meses. La razón es comprensible: su delito no es haber colaborado con Rusia, sino haber dado información falsa al FBI en cuanto a las fechas de sus contactos con Rusia.

Y lo cierto es que costaría condenarlo por colaborar con Rusia, un país que tiene relaciones diplomáticas con Estados Unidos y con el que no hay pocas prohibiciones de colaborar.

Lo más incomprensible de toda esta situación es contra quién se dirigen estas investigaciones: ni contra Trump, ni contra ninguno de sus colaboradores, sino que tratan de descubrir el grado de injerencia rusa en el proceso electoral norteamericano. Dado que se trata de un país lejano, cuyos dirigentes no viven en Estados Unidos, cuesta comprender que un fiscal tenga tantos poderes.

Lo que ya es fácil de comprender es que sus víctimas se parezcan a las de los inquisidores de otrora, que aplicaban la tortura para conseguir alguna confesión. Porque está claro que, con tanto dinero en sus manos y un equipo de 16 juristas de altos vuelos, para Mueller es cuestión de prestigio descubrir algún delito y demostrar que no se le ha nombrado inútilmente. Lo que se busca aquí es que, bajo la amenaza de pasar años en una prisión remota o ver embargados sus bienes, los acusados denuncien a Trump de cualquier cosa.

En este caso, la situación se ve algo más complicada por el componente político, toda vez que los abogados contratados por Mueller son, como tantos funcionarios y personalidades de Washington, fervientes demócratas cuyas donaciones a Hillary Clinton y otros políticos de su partido están bien documentadas.

Igualmente oscura es la figura jurídica del Fiscal Independiente, un cargo que tiene plenos poderes para descubrir lo que sea, tanto si está relacionado o no con el asunto que originó su nombramiento, y que no está bajo la jurisdicción del Departamento de Justicia,- a pesar de que éste le haya nombrado – para evitar cualquier conflicto de intereses.

Hubo otros fiscales famosos en el pasado, el más reciente, Kenneth Starr, dedicado a indagar los devaneos amorosos de Bill Clinton con la becaria Mónica Lewinski, unos episodios que convirtieron en seriales televisivos los diarios y los informativos dentro y fuera de EEUU, a finales del pasado siglo.

Bill ClintonBill Clinton

Monica LewinskiMonica Lewinski

Tan agotado quedó el país y el escenario político de las aventuras y desventuras de Starr, que se eliminó la oficina del Fiscal Independiente, lo que no ha servido de mucho, porque la han resucitado en una figura nueva, no permanente, nombrada según los vaivenes políticos por el Departamento de Justicia.

La acusación de Starr en aquellos momentos no se refería, teóricamente, a los devaneos de Bill con Mónica, sino al delito de mentir cuando los negó. Ahora, Mueller tiene que rizar el rizo, porque la investigación se lanzó por “colusión”, pero tal contubernio no figura en el Código Penal norteamericano de forma que, si consiguiera demostrarlo, no tendría caso tipificado para los tribunales.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

DIANA

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

BÂJBÂIND/PALOS DE CIEGO

10 viernes Feb 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

Ángela Merkel, brexit, Donald Trump, EEUU, Erdogan, Hillary Clinton, Marea Bitanie, SUA, UE

Diana Negre  s-a născut la București

Vorbește multe limbi, ca și cum ar fi limbile ei materne: catalană, spaniolă, franceză…română…(printre altele)…și, desigur, engleza, deoarece, ca jurnalistă, s-a consacrat în  Statele Unite ale Americii, unde locuiește de mulți ani.

Este foarte bine cunoscută și în Cuba : vocea ei e foarte familiară în insulă  grație emisiunilor pe care le transmite postul de radio JOSE MARTI. (Echivalentul a ceea ce a fost Radio Europa Liberă).

Obișnuiește să vină în România pentru a ține conferințe pe teme de politică americană  și pentru a preda lecții de jurnalism.

Este un mare privilegiu să beneficiem de colaborarea Dianei Negre!

***

BÂJBÂIND

trump-1

Venirea lui Donald Trump a uimit și a alarmat în interiorul, dar, mai ales, în afara Statelor Unite ale Americii, deci neliniștea nu se limitează numai la situația americanilor, ci cuprinde întreg spectrul politic mondial.

Este într-adevăr alarmant faptul că omenirea, în ansamblul ei mai bogată ca oricând, se adâncește în crize și probleme care există dintotdeauna, iar, pentru a le rezolva, bâjbâie, adică, caută soluții orbecăind mai mult ca oricând.

Astfel, socialismul european se află într-o decadență, ce durează de câțiva ani din lipsă de idei, națiunile încep să se îndoiască de identitatea lor, islamul ezită între a fi în continuare o credință sau a fi islamism, adică o opțiune politică, în timp de SUA scotocesc în trecutul lor cel mai urât, acela al violenței mentale și legislative, în încercarea de a potrivi societatea cu realitatea laborală, umană și tehnologică din secolul al XXI-lea.

Dar, năzuința de a se situa în noua realitate se manifestă nu numai în Statele Unite ale Americii: Marea Bitanie a brexit-ului, de exemplu, știe, mai mult sau mai puțin, ce vrea, dar, în mod sigur, nu știe încă cum ar vrea să părăsească Uniunea Europeană. Iar statul-călăuză al Uniunii Europene –Germania – nu se emoționează și nici nu se rușinează de faptul că doamna cancelar, Angela Merkel, a fost în pelerinaj în Turcia, de cinci ori, într-un an și jumătate, în încercarea de a mai opri, cu ajutorul lui Erdogan, fluxul migranților spre UE.

theresa-mayTheresa May

refugiati-sirieni-criatiaRefugiați sirieni în Croația așteptând să treacă granița cu Serbia, 25 sept. 2015

Problemele, numai câteva dintr-o listă mult mai lungă, sunt deosebit de grave în cazul Americii, deoarece este vorba de națiunea al cărei model social, economic și chiar și cel cultural a impregnat, în mod decisiv, politica lumii occidentale, în ultimii o sută de ani. Aceasta este cauza pentru care direcția spre care se îndreaptă SUA neliniștește atât de mult.

Într-un moment de dereglare generală, în care nu există explicații pentru un șomaj selectiv, nici pentru diferențele flagrante de nivel economic, alarmează și înspăimântă faptul că opțiunea preferată în SUA a fost cea pentru Donald Trump, adică cea mai radicală și mai simplistă care se putea alege din oferta electorală.

Desigur, dacă privim la vertiginoasa dinamică financiară, științifică și demografică din SUA, apare întrebarea dacă  electoratul avea într-adevăr și altă opțiune, atunci  când s-a văzut nevoit să aleagă între Hillary Clinton și Donald Trump. Era evident că continuitatea pe care o oferea Partidul Democrat cu Hillary însemna ceva mai mult decât atât, mai mult decât o continuitate care a nemulțumit jumătate din națiune.

Dar, dacă această respingere era clară, lipsea și încă lipsește – în SUA și în toată lumea – o alternativă înnoitoare care să convingă. Ba chiar mai rău: milioanele de americani vedeau că, în ultimii ani, se deteriora calitatea vieții, fără să știe de ce, fără ca cineva să le arate cauza. Radicalismul brutal, atât în felul de a pune problemele, cât și în găsirea soluțiilor, a fost cel puțin inteligibil și  a adus maselor o satifacție : aceea de a se crede în posesia adevărului și de a le fi dat o lecție celor care erau la putere „dintotdeauna”.

Acum, când primele măsuri xenofobe și discrimatorii ale președintelui american au confruntat opinia publică cu realitatea, întreaga națiune va trebui să-și reconsidere modelul de conviețuire  – internă și externă – pe care îl vor cu adevărat. Și poate că vor ști și vor reuși : atunci când, peste 4 ani, americanii vor vota din nou. Iar restul lumii… când va vrea Dumnezeu.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Diana Negre es una periodista que nació en Bucarest, Rumanía. Habla muchos idomas, como si fueran… sus lenguas maternas: catalán, español, francés…rumano…(entre otros)…y, por supuesto, inglés, porque, como periodista, se consagró en EEUU, donde vive desde hace muchos años.

Es famosa también en Cuba : su voz ha llegado a ser muy familiar en la isla, a través de los programas emitidos por la emisora de radio JOSÉ MARTÍ.

Acude a Rumanía, a menudo, para dar conferencias sobre temas  de política norteamericana y para impartir clases de periodismo.

¡Es un gran privilegio contar con su colaboración!

***

PALOS DE CIEGO

trump-2

La irrupción de Donald Trump ha causado estupor y alarma, dentro y especialmente fuera de Estados Unidos, pero la inquietud no debería limitarse a la situación norteamericana, sino a todo el panorama político mundial.

Es francamente alarmante que una Humanidad, en conjunto más rica que nunca esté cayendo en crisis y problemas de siempre y para resolverlos recurra a más palos de ciego – es decir, buscando soluciones a tientas – que nunca.

Así, el socialismo europeo está en decadencia desde hace años  por falta de ideas, las naciones comienzan a dudar de sus identidades, el islamismo oscila entre seguir siendo una fe o ser una opción política, y los Estados Unidos hurgan en su peor pasado – el de la violencia mental y legislativa – para intentar adecuar su sociedad a la realidad laboral, humana y tecnológica del siglo XXI.

Pero los problemas para situarse en la nueva realidad no se los plantean solo en EEUU. Así, por ejemplo, la Gran Bretaña del brexit sabe más o menos lo que quiere, pero no sabe en absoluto aún cómo lo quiere. Y el Estado-guía de la Unión Europea – Alemania – no se conmueve ni se abochorna de que su canciller, Ángela Merkel, haya peregrinado a Ankara cinco veces en año y medio para tratar de reducir con la ayuda de Erdogan el flujo de migrantes hacia la U.E.

merkel-erdoganÁngela Merkel y Erdogan

refugiati-sirieni-in-germaniaRefugiados sirios en Alemania

Los problemas, tan solo  unos cuantos de una lista que se podría alargar enormemente, son especialmente graves en el caso norteamericano porque se trata de la nación cuyo modelo social, económico y hasta cultural ha impregnado decisivamente la política del mundo occidental en los últimos 100 años. De ahí que los cambios de rumbo estadounidenses afecten e inquieten tanto.

Que en un momento de desajuste general, en el que no hay explicaciones para un paro selectivo ni para unos desniveles económicos brutales, alarma y espanta que la opción escogida en Washington haya sido la de Donald Trump, es decir, la más radical y simplista que se podía formular en una oferta electoral.

Claro que si se tiene en cuenta la vertiginosa dinámica financiera, científica y demográfica de EE.UU, surge la pregunta de si el país tenía realmente otra opción cuando se vio obligado a escoger entre Hillary Clinton y Donald Trump. Porque era evidente que el continuismo que ofrecía el Partido Demócrata con Hillary significaba más de lo mismo, de un lo mismo que había dejado descontenta a media nación.

Pero si ese rechazo era claro, faltaba y falta aún – en los EE.UU. y en todo el Globo – una alternativa renovadora convincente. Peor todavía: para los millones y millones de norteamericanos que comprobaban en los últimos años  que perdían calidad de vida sin saber por qué, ni que se lo explicase nadie, el radicalismo brutal, tanto en planteamientos como en las soluciones propuestas, era por lo menos inteligible y aportaba además a las masas una malsana satisfacción: la de creerse en posesión de la verdad y haberles dado una lección a “los de siempre”.

Ahora, cuando las primeras medidas xenófobas y discriminatorias del presidente estadounidense  han confrontado a la opinión pública con la realidad, la nación entera va a tener que replantearse el modelo de convivencia – interior y exterior – que de verdad quieren. Y quizá lo sepan y lo acierten:  los norteamericanos, dentro de 4 años, cuando vuelvan a votar. Y el resto del mundo… cuando Dios quiera.

Autor: Diana Negre.

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

Dilema republicană /El dilema republicano

23 domingo Oct 2016

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

alegeri, Donald Trump, EE UU, elecciones norteamericanas, Hillary Clinton, SUA

Diana Negre  s-a născut la București

Vorbește multe limbi, ca și cum ar fi limbile ei materne: catalană, spaniolă, franceză…română…(printre altele)…și, desigur, engleza, deoarece, ca jurnalistă, s-a consacrat în  Statele Unite ale Americii, unde locuiește de mulți ani.

Este foarte bine cunoscută și în Cuba : vocea ei e foarte familiară în insulă  grație emisiunilor pe care le transmite postul de radio JOSE MARTI. (Echivalentul a ceea ce a fost Radio Europa Liberă).

Obișnuiește să vină în România pentru a ține conferințe pe teme de politică americană  și pentru a preda lecții de jurnalism.

Este un mare privilegiu să beneficiem de colaborarea Dianei Negre!

Trump este un rarefiat,… în timp ce Clinton este foarte densă!

Este o formulă de înțelegere a situației electorale americane în momentul de față : Trump câștigă în locuri în care sunt puțini locuitori pe kilometrul pătrat; Clinton câștigă net în localități care au mai mult de jumătate de milion de locuitori.

 Dilema republicană                Diana Negre

clinton-trump

Rămân doar două săptămâni până la alegerile prezidențiale din SUA și, în acest tronson final, se pare că magnatul newyorkez, Donald Trump are puține șanse să recupereze distanța care îl separă de Hillary Clinton, care, conform sondajelor de opinie, are un avantaj solid.

Cei doi candidați s-au înfruntat pentru ultima oară miercurea trecută, iar dacă Trump a ieșit ceva mai bine decât în cele două dezbateri anterioare, nu există indicii că va putea depăși cele 6 puncte de dezavantaj care apar în sondaje : nu există precedente ca vreun candidat la președinție să fi recuperat o asemenea diferență într-un asemenea moment al cursei electorale.

Cu toate că unele institute demoscopice (de sondare a opiniei publice) au proiecții mult mai favorabile lui  Trump, majoritatea se înclină în favoarea lui Clinton cu marje FINALE  chiar mai mari decât aceste  6 puncte, iar rezultatele ar putea fi chiar mai rele pentru candidatul republican Trump: sistemul electoral american nu se bazează pe o simplă numărare a voturilor, ci urmează structura federală a țării, astfel încât, câștigătorul din statele cu populație mare culege totalitatea voturilor, adunând în favoarea sa un număr mult mai mare decât sufragiile pe care le-a primit.

Această modalitate de a distribui voturile arată sprijinul pe care diferitele grupuri sociale îl acordă unui partid sau celuilalt : cu toată campania agitată care, din fericire, se sfârșește curând, cu toată personalitatea foarte diferită a celor doi candidați, este probabil ca numărătoarea votului să reflecte exact ceea ce datele statistice arătau înainte de a începe cursa electorală: în SUA sunt mai mulți democrați decât republicani (cu aproximativ 6% mai mulți), iar, dacă nu apare un candidat care să modifice mult opinia publică, democrații vor fi cei care vor ajunge la Casa Albă.

De fapt, cele două partide și-au împărțit puterea prezidențială în mod egal de la cel de al Doilea Război Mondial, cu 36 de ani pentru fiecare, începând cu președintele Truman, și același lucru se poate spune despre secolul nostru : 8 ani au fost pentru republicani, cu George W. Bush, și alți 8 ani pentru democrați, cu Barack Obama.

Însă, schimbările demografice care au avut loc în SUA pot altera echilibrul, favorizându-i pe democrați – și nu în mod special pe Hillary Clinton, care are de beneficiat de pe urma personalității imprevizibile a rivalului ei, Donald Trump.

Sunt schimbări profunde cu consecințe pe termen lung. Este un curent care afectează ceva care, până acum, a fost profund american: sufletul rural al SUA, cu toată dezvoltarea sa economică și tehnologică.

america-rurala-1

 america-rurala-2

Vizitatorului european, ACEST SUFLET nu-i apare prea evident, în bună parte deoarece Mecca turistică americană este New York-ul, un oraș care nu reflectă realitatea unei țări cu puține aglomerări urbane, cu întinse suprafețe nelocuite și o relativă dificultate de transport.

Acest peisaj se schimbă, în mare măsură, deoarece noua generație, cunoscută în SUA ca „the millenials”, (cei născuți după 1980) este cel mai mare grup demografic din țară. Acești millenials îi înlocuiesc pe cei care până acum au format grupul principal,  „baby boomers”, adică, cei care au venit pe lume între 1945 și 1968.

Una dintre schimbările care probabil definiesc cel mai mult această nouă societate este preferința de a sta la oraș, adică o noutate, într-o țară unde ideal era să locuiești departe de centrele urbane, în case mari înconjurate de terenuri cât mai mari posibil, ceea ce i-a obligat pe „baby boomers” să străbată mari distante pentru a ajunge, zilnic, la locul de muncă…și să-și petreacă timpul liber tăind gazonul.

Cu distanțele mari și densitatea mică a populației, zonele suburbane oferă puține puncte de atracție culturală și, în multe orășele mici, doar comunitățile religioase pot fi considerate centre sociale. Dacă marile orașe sunt înconjurate de centuri sub-urbane, orașele mici au și ele centurile lor, iar locuitorii lor, izolați și lipsiți de servicii publice solide, consideră că este foarte necesar să  existe arme în casă pentru a se putea apăra.

farmer-cu-arma

Clinton și Partidul Democrat, sub conducerea lui Barack Obama, se adresează populației urbane și nu se sfiesc să-i desconsidere, în mod public, pe „deplorabilii” cărora le plac armele de foc și trăiesc  foarte preocupați de viața lor religioasă. Mesajul lor este foarte diferit de CEL al altor președinți democrați, cum a fost Clinton sau Carter, fii ai preeriilor, care nu apelau la rafinații locuitori ai orașelor.

În această nouă abordare, democrații au un avantaj natural: pe suprafețele enorme din central SUA, unde trăiește populația valorilor tradiționale și a simpatiilor republicane, sunt câmpii întinse cu grâu, porumb, mari cirezi de vite și puțuri petrolifere, dar, locuitorii sunt puțin numeroși… și voturi puține.

Chiar dacă republicanii câștigă categoric în Kansas, Kentucky, Dakota sau Wyoming, nu vor putea compensa, totuși, pierderile pe coastele atlantică și pacifică: state precum California sau New York se află ferm în mâinile democraților, și numai aceste două state reprezintă deja 31% din cele 270 de voturi electorale necesare pentru a câștiga Casa Albă.

Unicul bastion republican important este Texas, dar, cu doar 38 de voturi  electorale, nu poate compensa cele 84 de voturi (55 California, 29 New York). Și, ca lucrurile să fie și mai dificile,  democrații tot câștigă teren în zone tradițional republicane: Carolina de Nord, de exemplu, se lasă sedusă de democrați de când Charlotte, cel mai mare oraș din zona, a crescut datorită faptului că a devenit un puternic centru bancar. Nici Texas-ul nu mai este atât de sigur, deoarece Dallas, care a devenit un centru de cercetări, cu mari spitale, se tot apropie de democrați.

De fapt, peste tot se întâmplă același lucru:  democrații au 60% din voturi acolo unde populația depășește 500.000 de locuitori, au jumătate când această cifra scade, și pierd în localitățile cu mai puțin de 5.000 de suflete.

new-york

Trump a făcut un efort pentru a-și atrage votul clasei de muncitori albi și a reușit..  Dar, nu e suficient; în parte, deoarece generația tânără de la orașe este mare și continuă să crească, și, în parte, deoarece republicanii câștigă voturi atunci când populația se imbogățește, ceea ce nu s-a mai întâmplat de la marea criză din 2008. Atât dacă Trump câștigă, cât și dacă pierde, republicanii vor fi nevoiți să își schimbe mesajul și să caute noi modalități de a-i atrage pe noii americani, care sunt mai tineri și mai puțin credincioși. Poate, cel mai ușor ar fi dacă i-ar face mai bogați…

 Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

diana-molineaux

 ***

Diana Negre es una periodista que nació en Bucarest, Rumanía. Habla muchos idomas, como si fueran… sus lenguas maternas: catalán, español, francés…rumano…(entre otros)…y, por supuesto, inglés, porque, como periodista, se consagró en EEUU, donde vive desde hace muchos años.

Es famosa también en Cuba : su voz ha llegado a ser muy familiar en la isla, a través de los programas emitidos por la emisora de radio JOSÉ MARTÍ.

Acude a Rumanía, a menudo, para dar conferencias sobre temas  de política norteamericana y para impartir clases de periodismo.

¡Es un gran privilegio contar con su colaboración!

¡Trump es un enrarecido,… mientras que Clinton está muy densa!

Es una fórmula para comprender la situación electoral en EEUU, en el momento actual:  Trump gana en zonas en que hay pocos habitantes por kilómetro cuadrado, mientras que Clinton vence en ciudades con más de medio millón de habitantes.

 El dilema republicano             Diana Negre

trump-rural-2

Faltan ya poco más de dos semanas para las elecciones norteamericanas y en este tramo final de la carrera parece que el magnate neoyorquino Donald Trump tiene muy escasas posibilidades de recuperar el retraso acumulado respecto a Hillary Clinton, que lleva una ventaja sólida en los sondeos de opinión.

Ambos candidatos se enfrentaron por última vez en el tercer debate presidencial el miércoles de esta semana y, si bien Trump quedó mejor que en los dos precedentes, no hay indicios de que sea bastante para superar los 6 puntos de atraso en las encuestas: no hay precedentes de que ningún otro aspirante a la presidencia haya recuperado una desventaja semejante en este momento de la carrera electoral.

Aunque algunos institutos demoscópicos tienen proyecciones mucho más favorables a Trump, la mayoría se inclina a favor de Clinton por márgenes FINALES  incluso mayores a estos 6 puntos y los resultados podrían ser mucho peores para el aspirante republicano Trump: El sistema electoral norteamericano no se basa en simples recuentos de votos, sino que sigue la estructura federal del país, de forma que el ganador en los estados con mucha población, se lleva el total de los votos y así apunta a su favor un número mucho mayor que el recibido.

hillary-urbana

 hillary-urbana-2

En realidad, este reparto de votos refleja el apoyo de diferentes grupos sociales norteamericanos a uno u otro partido: A pesar de la agitada campaña que afortunadamente está a punto de terminar, a pesar de las diferentes personalidades de ambos candidatos, es probable que el cómputo de votos refleje lo que los datos estadísticos ya indicaban antes de empezar esta carrera electoral: en Estados Unidos hay más demócratas que republicanos (aproximadamente un 6% más) y si no aparece un candidato que modifique mucho la opinión pública,  serán los demócratas quienes ocuparán la Casa Blanca.

En realidad, ambos partidos se han repartido el poder presidencial por un igual desde la Segunda Guerra Mundial, con 36 años para cada uno a partir del presidente Truman y lo mismo se puede decir del nuevo siglo, pues hasta ahora ha ido 8 años para los republicanos con George W Bush y otros 8 para los demócratas con Barack Obama.

Pero, los cambios demográficos registrados en el país pueden alterar este equilibrio y favorecer a los demócratas – y no solo a Hillary Clinton que se beneficia de la personalidad imprevisible de su rival Donald Trump.

Son cambios profundos y de consecuencias a largo plazo. Es una corriente que afecta algo que hasta ahora ha sido profundamente norteamericano: el alma rural de Estados Unidos, a pesar de su desarrollo económico y tecnológico.

Al visitante de nuestras tierras europeas ESTO no le resulta evidente, en buena parte porque la meca turística norteamericana es Nueva York, una ciudad que no refleja la realidad de un país de escasas aglomeraciones urbanas, grandes extensiones de terrenos deshabitados y una relativa dificultad de transporte.

Pero, este panorama está cambiando, en gran medida porque la nueva generación que en Estados Unidos se conoce como los “millenials”, (los nacidos después de 1980) es el mayor grupo demográfico del país. Estos millenials substituyen así al que hasta ahora había sido el principal grupo, los “baby boomers”, es decir, los que llegaron al mundo entre 1945 y 1968.

Uno de los cambios que probablemente más definen a esta nueva sociedad es la preferencia por las ciudades, algo nuevo en un país donde el ideal era vivir lejos de los centros urbanos, en casas grandes rodeadas de un terreno tan grande posible, lo que obligó a los “baby boomers” a recorrer grandes distancias para acudir diariamente al trabajo….y a pasar sus horas libres cortando el césped.

trump-rural-2

 trump-rural-3

Con las distancias y la escasa densidad de población, las zonas suburbanas ofrecen pocos atractivos culturales y en muchas ciudades pequeñas los centros sociales lo constituyen las comunidades religiosas. Si las grandes urbes están rodeadas de gigantescos anillos sub-urbanos, las ciudades pequeñas tienen también un sistema semejante y sus residentes, aislados y sin grandes servicios públicos, consideran una necesidad tener en casa armas para defenderse.

Clinton y el Partido Demócrata bajo la dirección de Barack Obama se dirigen a la población urbana y no tienen reparo en despreciar públicamente a los “deplorables” que aprecian las armas de fuego y viven pendientes de su fe  religiosa. Su mensaje es muy diferente DEL de otros presidentes demócratas, como Clinton o Carter, hijos de las praderas que no apelaban a los refinados residentes de las ciudades.

america-provinciala-1

En el nuevo planteamiento, los demócratas tienen una ventaja natural: en las enormes extensiones del centro del país, donde vive la población de valores tradicionales y simpatías republicanas, hay enormes praderas con trigo, maíz, grandes manadas de ganado y perforaciones para sacar petróleo, pero poca gente… y pocos votos.

Aunque los republicanos arrasen en Kansas, Kentucky, Dakota o Wyoming, no podrán compensar las pérdidas en las dos costas del país: estados como California o Nueva York están sólidamente en manos demócratas y ellos dos solos representan ya el 31% de los 270 votos electorales necesarios  para ganar la Casa Blanca.

El único bastión republicano importante es Texas, pero con 38 votos electorales no puede compensar los 84 votos de los otros dos (55 California, 29 NY). Para hacerlo aún más difícil, los demócratas van ganando terreno en zonas tradicionalmente republicanas: Carolina del Norte, por ejemplo, se deja seducir por los demócratas desde que su mayor ciudad, Charlotte, ha crecido al convertirse en un centro bancario.  Ni siquiera Texas está garantizada, pues el crecimiento de Dallas, convertido en un centro de investigación y grandes hospitales, la va acercando a los demócratas. En todo el país ocurre lo mismo:  los demócratas se llevan el 60% del voto cuando la población supera las 500.000 personas, se quedan en la mitad cuando baja de esta cifra y pierden en núcleos de menos de 5.000.

Trump hizo un esfuerzo para ganarse el voto de la clase trabajadora blanca y ha tenido éxito.  Pero no es suficiente; en parte, porque la generación joven y urbana es mayor y va creciendo y en parte porque los republicanos ganan votos cuando la población se enriquece, algo que no ocurre desde la gran crisis de 2008. Tanto si Trump pierde como si gana, los republicanos se enfrentarán a la tarea de modificar su mensaje y de buscar formas de atraer a los nuevos americanos que son más jóvenes y menos religiosos. Quizá lo más fácil sería hacerlos más ricos…

Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

DONALD TRUMP… ȘI ZIUA HISPANITĂȚII/DONALD TRUMP Y… EL DÍA DE LA HISPANIDAD

11 martes Oct 2016

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

comunitate latină, Donald Trump, Hillary Clinton, New York Times, SUA, Ziua Hispanității

hispanidad-en-eeuu-rra-3

În 12 octombrie este sărbătorită, în fiecare an, Ziua Hispanității.

Este o mare sărbătoare: Hispanitatea este pentru Spania ceea ce este Francofonia pentru Franța.

În Europa, spaniola se studiază foarte mult în școli și Universități. Cu toate acestea, nu este, încă, o limbă internațională.

În Uniunea Europeană, engleza, germana și franceza s-au impus „ca primele între pare“, adică, sunt limbile comunitare internaționale, cu toate că limba fiecărui stat membru este, teoretic, la fel de oficială ca toate celelalte 27 sau 28. Brexit-ul, care divizează din ce în ce mai mult și mai adânc societatea britanică, în cazul în care va avea efectiv loc, va pune pe tapet și statutul  englezei ca limbă oficială comunitară. Este posibil, ca atunci, spaniola să facă un pas în față și să se impună ca limbă internațională (și) pe continentul nostru.

În schimb, în America este limbă internațională.

În 60% din școlile din SUA, spaniola se predă ca o a doua limbă oficială. Comunitatea „latină“, termen care se referă la vorbitorii hispanici, adică la: mexicani, cubanezi, portoricani… etc., are o pondere considerabilă.

Cândva, toată fâșia cuprinsă între Florida și California, adică de la Atlantic la Pacific, a aparținut Mexicului.

Spaniola nu a pierdut deloc în fața englezei, a rămas  „la ea acasă“.

Se poate afirma că, în SUA există „O ÎNTREAGĂ SPANIE“, ba chiar mai mult, deoarece comunitatea hispană depășește numericește populația Spaniei europene. Ca segment electoral, hispanicii pot controla și impune victoria candidaților la președinție.

Au fost candidați care, pentru a-și atrage voturile „latinilor“, s-au străduit să țină discursuri în spaniolă.

hispanidad-en-eeuu-rra-4

Coborând în jos pe continentul american, trebuie să semnalăm că spaniola este limba oficială a statelor respective până în Patagonia, adică până în extremitatea sudică a continentului, practic, a Argentinei.

Brazilia este o țară de limbă portugheză, dar spaniola este atât de iubită de brazilieni, încât o învață cu mare plăcere în școli, considerând-o a doua limbă oficială a lor.

Prestigiul limbii spaniole, gloria ei, se află în continuă creștere. S-au creat în această limbă valori culturale și spirituale fără egal. Sunt multe premii Nobel care au recompensat creația literară în spaniolă. Este o limbă opulentă, nuanțată și unitară, cu sonorități superbe.

Anul acesta, DARUL CEL MAI BOGAT pentru Ziua Hispanității a venit (în mod neintenționat!), acum zece zile, din partea ziarului The New York Times care, în ediția lui electronică și-a publicat articolul de fond, PENTRU PRIMA DATĂ în istoria acestui cotidian, ȘI ÎN SPANIOLĂ. A doua zi, ediția tipărită pe hârtie a reluat editorialul în spaniolă! S-a întitulat ¡A VOTAR! (La Vot!), de fapt : Mergeți să votați! Segmentul electoral hispan – adică, 27 de milioane de votanți – era îndemnat să se mobilizeze în totalitate și să voteze pentru Hillary Clinton,  pentru a-l împiedica, astfel, pe excentricul  și xenofobul Donald Trump să ajungă la Casa Albă.

trump

clinton-1

Apelul acesta la mobilizare a potențialului electoral hispan evidențiază importanța deosebită a comunității „latine“ din SUA. Dacă cei 27 de milioane de alegători hispanici se vor duce să voteze, pe data de 8 noiembrie, victoria lui Hillary Clinton va însemna și o victorie a Hispanitații, ca „Zi latină“, a SUA.

Iată cum se încheie editorialul în spaniolă al ziarului The New York Times :

„Cele 56 de milioane de latini – o treime dintre ei nu au împlinit încă 18 ani – reprezintă viitorul Statelor Unite ale Americii în Universități, în locuri de muncă și în cartiere. Este doar o chestiune de timp pentru ca amprenta lor în sistemul politic al țării să reflecte  contribuțiile pe care le aduc ei și în celelalte domenii. Momentul acela trebuie să fie acum“.

(Los 56 millones de latinos —un tercio de ellos menores de 18 años— están   el futuro de Estados Unidos en aulas, lugares de trabajo y barrios. Solo es cuestión de tiempo para que su huella en el sistema político del país se ajuste a sus contribuciones en otras esferas. Ese momento debe ser ahora.)

AUTOR: ARIADNA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

DONALD TRUMP Y… EL DÍA DE LA HISPANIDAD

se-habla-espanol

Cada año, el 12  de octubre se celebra  el Día de la Hispanidad.

Es una gran fiesta : la Hispanidad es para España lo que es la Francofonía para Francia.

En Europa, el español se estudia mucho en escuelas y universidades. Pero, todavía no es lengua internacional. En la Uniunón Europea, el inlgés, el alemán y el frances se han impuesto como  “primeros entre pares“, son lenguas comunitarias internacionales, aunque la lengua de cada Estado miembro es, teoricamente, igual de oficial como todas las demás 27 o 28.  El Brexit, que divide cada vez más profundamente la sociedad británica, de producirse efectivamente, ha de poner sobre el tapete también el estatuto del inglés como lengua oficial comunitaria. Es posible que entonces, el español dé un paso adelante e imponerse como lengua internacional también en nuestro continente.

En cambio, en América, sí, es lengua internacional. En un 60% de las escuelas de EEUU, el español se enseña como segunda lengua oficial. La colectividad “latina“, término que se refiere a los hispanohablantes : mejicanos, cubanos, puertorriqueños,…etc. tiene un considerable peso específico. Hubo un tiempo en que, toda  la amplia franja comprendida entre Florida și California, esto es desde el Atlántico, hasta el Pacífico, perteneció a México. Allí, el español no ha venido perdiendo ante el inglés, todo lo contrario, sigue encontrándose  “en su propia casa“. Se puede afirmar que, dentro de EEUU hay “TODA UNA ESPAÑA“, e incluso más, y ello por cuanto la comunidad  hispana supera en número a la población de la España europea. Como segmento electoral, los  hispanos pueden controlar e imponer la victoria  de los candidatos presidenciales. Hubo candidatos, en la historia reciente, que para captar los votos de “los latinos“, se esmeraron en pronunciar discursos en castellano.

Descendiendo hacia el Sur por el continente americano, nos topamos con la realidad de que el castellano es lengua oficial, prácticamente, de todos los Estados que allí se encuentran, hasta el extremo Sur, es decir, la Argentina, en el Atlántico, y Chile, en el  Pacífico. El Brasil es país de lengua portuguesa, pero, la afición de los brasileños al español es tal, que lo aprenden con mucha pasión y gran facilidad en las escuelas, considerándolo  como su segunda lengua oficial.

El prestigio de la lengua española, su gloria, se encuentran en constante aumento. Se han creado en esta bendita lengua valores culturales y espirituales sin igual. Hay muchos premios Nobel que han venido recompensando, a lo largo de los años, la creación literaria en castellano. Es una lengua rica, matizada y unitaria, con sonoridades divinas.

Este año, EL REGALO MÁS GENEROSO para el Día de la Hispanidad vino, hace ahora unos diez días, (¡si bien no fue pensado como tal!), por parte del periódico The New York Times: en su  edición electrónica publicó, POR VEZ PRIMERA, EN LA HISTORIA DE ESTE ROTATIVO, un editorial también EN ESPAÑOL. Al día siguiente, la edición sobre papel  recogió el editorial en castellano. Bajo el título ¡A VOTAR! exhortaba el periodico al segmento electoral hispano – que asciende a 27 millones de ciudadanos con derecho de voto – a movilizarse y votar por Hillary Clinton,  para impedir así la llegada del excéntrico y xenófobo Donald Trump a la la Casa Blanca.

trump-clinton

hillary-1

Este llamamiento a la movilización del potencial electoral hispano da fe de la importancia sobresaliente de la colectividad latina en EEUU. Si los 27 millones de nortamericanos hispanos con derecho de voto van a las urnas, la victoria de Hillary Clinton supondrá también una victoria de la Hispanidad, como  “Día latino“, en EEUU.

He aquí el final del editorial en castellano del rotativo The New York Times :

“Los 56 millones de latinos —un tercio de ellos menores de 18 años— están el futuro de Estados Unidos en aulas, lugares de trabajo y barrios. Solo es cuestión de tiempo para que su huella en el sistema político del país se ajuste a sus contribuciones en otras esferas.

Ese momento debe ser ahora“.

hillary-2

AUTOR: ARIADNA

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y      ARIADNA

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

Stagnăm sau ne redresăm ?

20 martes Sep 2016

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

alegeri, Donald Trump, Hillary Clinton, Obama, SUA

Diana Negre  s-a născut la București

Vorbește multe limbi, ca și cum ar fi limbile ei materne: catalană, spaniolă, franceză…română…(printre altele)…și, desigur, engleza, deoarece, ca jurnalistă, s-a consacrat în  Statele Unite ale Americii, unde locuiește de mulți ani.

Este foarte bine cunoscută și în Cuba : vocea ei e foarte familiară în insulă  grație emisiunilor pe care le transmite postul de radio JOSE MARTI. (Echivalentul a ceea ce a fost Radio Europa Liberă).

Obișnuiește să vină în România pentru a ține conferințe pe teme de politică americană  și pentru a preda lecții de jurnalism.

Este un mare privilegiu să beneficiem de colaborarea Dianei Negre!

Cine va ajunge la Casa Albă, Hillary Clinton sau Donald Trump ?

Deocamdată, proiectele lor sunt o continuitate înțepenită și, respectiv, o promisiune destul de deșartă de reînnoire.

Stagnăm sau ne redresăm ?

Washington, Diana Negre

hillary-clinton„Republicanilor nu prea le plac știrile bune”- a spus președintele Obama, săptămâna trecută, când au fost făcute publice datele recensământului referitoare la veniturile  clasei medii americane : în 2015, cu un spor de 5.2%, au înregistrat cea mai mare creștere din timpurile moderne.

Este un anunț de care ar trebui să beneficieze Partidul Democrat, al președintelui Barack Obama și al candidatei la președinția SUA, Hillary Clinton, care, mai mult ca sigur, va face uz de acest argument în campania ei electorală, ca succesoare a lui Obama.

obamaÎn schimb, pentru rivalul ei, Trump, care și-a axat campania pe nemulțumirea determinată de paralizia economică a țării, trebuie că va fi o problemă, deoarece  îi  șubrezește poziția, într-un moment în care, tocmai părea că a recuperat, în campania sa electorală, diferența de puncte față de Hillary Clinton.

În această situație, este lesne de înțeles că, publicarea acestor date a stârnit o dezbatere în jurul evoluției economiei americane : pe de o parte, șomajul s-a redus la jumătate, de la instalarea lui Obama la Casa Albă, iar veniturile majorității muncitorilor au crescut, dar, în același timp, productivitatea muncii s-a redus, forța de muncă a scăzut față de anii anteriori, iar venitul național  s-a înțepenit la nivelul de dinaintea crizei.

Interpretarea acestor date a stârnit dezbateri,  și la fel se întâmplă cu „inegalitatea”, una dintre lozincile democraților, care acuză, fără încetare, diferența tot mai mare dintre veniturile celor foarte bogați și resursele mici ale celor mai săraci și ale unor segmente cum ar fi negri sau imigranții veniți din alte țări.

Desigur, cea mai mare parte a bogăției o produc și se bucură de ea  cei mai bogați din țară, care reprezintă un procent de 20%, în timp ce 60% din populație, care formează clasa medie, generează și se bucură de doar 45% din venituri. Ceva asemănător se întâmplă și cu inegalitățile rasiale: cu toate deceniile de luptă pentru drepturi civile și pentru eliminarea rasismului, clasa medie a americanilor de culoare câștigă, azi, doar 57% din ceea ce câștigă aericanii albi.  Stau chiar mai rău decât imigranții veniți din țările latino-americane, care primesc 71.7%  din ceea ce câștigă albii.

Situația se pretează și chiar e folosită cu scopuri politice : democrații și negrii – mai mult de  90%  din negri votează cu democrații – o percep ca pe o mostră  a unui rasism profund înrădăcinat în societatea americană, învinovățind  Partidul Republican. Republicanii conservatori consideră că este o dovadă că măsurile sociale progresiste nu numai că nu au efectul scontat, dar chiar îi afectează pe cei care ar trebui să beneficieze de ele : cine mănâncă supa săracului – spun ei- sfârșește prin a fi sărac.

Cu toate că este greu de găsit un economist a cărui viziune să nu fie molipsită de interpretări politice, sunt, totuși, mulți care semnalează că, printre cauzele  necazurilor economice, se află o serie de factori, cum ar fi  evoluția demografică sau evoluția tehnologică, care se găsesc în afara influenței  oamenilor politici, de orice culoare ar fi ei.

Într-adevăr,  pe măsură ce populația îmbătrânește, cu toate că numărul locuitorilor este în creștere, populația activă scade, deoarece mulți muncitori își părăsesc locul de muncă, din motive de  vârstă.  Același lucru se întâmplă cu dezvoltarea tehnologică, la fel de răspunzătoare pentru pierderea de locuri de muncă ca globalizarea și tratatele de liber schimb, pe care le critică, atât de mult, candidatul la președinție, Donald Trump.

trumpSunt chestiuni care merg dincolo de discuțiile academice sau dezbaterile care urmăresc să obțină avansuri politice, deoarece vor  determina politicile economice pe care le vor pune în practică viitorul președinte, congresmanii și senatorii americani – și vor avea un impact decisiv, atât în economía americană, cât și asupra economiei mondiale.

În această economie, sortită globalizării de când călătoriile s-au ieftinit și simplificat, și de când telecomunicațiile au masificat informațiile, Washington este ca o bancă a unui cazinou mundial :  ce se hotărăște acolo ne afectează pe toți, cu toate că hotărăsc numai  membrii băncii.

Oare va menține SUA, sub președinția lui Hillary Clinton, tendințele  de globalizare?

Dacă va câștiga Clinton, politica ei va fi una de continuitate, foarte diferită de schimbările promise de Trump. Săptămâna trecută, magnatul newyorkez s-a arătat foarte optimist și a semnalat că el respinge ideea că, de acum încolo, normal ar fi să ne obișnuim cu  „o stagnare seculară”: „Planul meu – a spus Trump joia trecută -, este să resping principiul cinic, conform căruia, forța noastră de muncă va continua să scadă, locurile noastre de muncă vor continua să emigreze, iar economia noastră nu ar mai putea să crească la fel ca înainte ”.

De data aceasta, nu a mai venit cu sloganurile sale despre protecționism și închiderea frontierelor, ci a insistat asupra posibilităților pe care le deschide viitorul ; „respingem pesimismul că nivelul nostru de viață nu poate continua să crească și că nu avem încotro decât să împarțim și să distribuim niște resurse în continuă scădere. Putem să remediem tot ceea ce nu funcționează și să transformăm în succes orice eșec”.

Cu toate că sondajele îi dau un avantaj din ce în ce mai mic lui Hillary Clinton, mesajul optimist al lui Trump AR PUTEA SĂ-I ADUCĂ ȘI MAI MULTE PUNCTE, ȘI SĂ-L ADUCĂ LA Casa Albă.  Să ne amintim că, acum 24 de ani, lozinca electorală a lui Clinton era „până la urmă, este vorba despre economie”, ceea ce i se poate aplica și lui Trump. Dacă nu va fi așa, politica de continuitate a lui Clinton poate trezi și mai multă opoziție la normele tradiționale, deschizând drumul unui om politic și unui partid  care oferă o nouă viziune economică.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

diana-molineaux

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

¿Parón o recuperación?

20 martes Sep 2016

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

clase media, Donald Trump, EE UU, Hillary Clinton, parálisis económica, Trump

Diana Negre es una periodista que nació en Bucarest, Rumanía. Habla muchos idomas, como si fueran… sus lenguas maternas: catalán, español, francés…rumano…(entre otros)…y, por supuesto, inglés, porque, como periodista, se consagró en EEUU, donde vive desde hace muchos años.

Es famosa también en Cuba : su voz ha llegado a ser muy familiar en la isla, a través de los programas emitidos por la emisora de radio JOSÉ MARTÍ.

Acude a Rumanía, a menudo, para dar conferencias sobre temas  de política norteamericana y para impartir clases de periodismo.

¡Es un gran privilegio contar con su colaboración!

¿Quién llegará a la Casa Blanca, Hillary Clinton o Donald Trump ?

De momento, sus proyectos son un continuísmo estancado y  una promesa bastante vana de renovación, respectivamente.

¿Parón o recuperación?

Washington, Diana Negre

hillary-clinton “A los republicanos no les gustan las buenas noticias” – dijo el presidente Obama, la semana pasada, al divulgarse los datos del censo en cuanto a los ingresos de la clase media norteamericana: en 2015, con un crecimiento del 5.2%, experimentaron el aumento más alto de los tiempos modernos.

Es algo que debería beneficiar al Partido Demócrata, al que pertenecen tanto el presidente, como la aspirante a la Casa Blanca, Hillary Clinton, que, sin duda, habrá de esgrimir este argumento en su campaña electoral, pues, se presenta como sucesora de Barack Obama.

obama

Para su rival, Trump, en cambio, que ha centrado su campaña en torno al descontento por la parálisis económica del país, habría de constituir un problema y debilitarle en momentos en que su campaña parece recuperarse.

En semejante situación, no cuesta comprender que los datos han suscitado un debate en torno a la marcha de la economía norteamericana: por una parte, el paro se ha reducido a la mitad desde que Obama llegó a la Casa Blanca y los ingresos de la mayoría de los trabajadores han aumentado, pero, al mismo tiempo, la productividad laboral se ha reducido, el total de la fuerza laboral  es menor que años atrás y la renta de la población está estancada en el nivel alcanzado antes de la crisis.

La interpretación de estos datos da pie a debates y otro tanto ocurre con lo que se refiere a la “desigualdad”, uno de los lemas demócratas, que lamenta, sin cesar, la creciente disparidad entre los ingresos de los superricos y los parcos recursos de los más pobres, y de grupos como los negros o los inmigrantes de la mayoría de los países.

Ciertamente, la mayor parte de la riqueza la produce y la goza el 20%  – los más ricos del país -, mientras que el 60%, que constituye la clase media, tan solo genera y disfruta del 45% de los ingresos. Y algo semejante ocurre con las disparidades raciales: a pesar de decenios de luchas por los derechos civiles y para eliminar el racismo, la clase media negra gana, hoy, el 57% de lo que ingresan sus conciudadanos blancos.  En esto, están peor aún que los inmigrantes de diversos países hispanoamericanos, quienes alcanzan el 71.7% de lo que ganan los blancos.

La situación se presta – y se usa – para fines políticos: los demócratas y los negros – que votan a los demócratas en más del 90% – lo explican como una muestra de un racismo profundamente arraigado en la sociedad norteamericana y culpan de ello al Partido Republicano. Los republicanos conservadores lo ven como una prueba de que las medidas sociales progresistas son contraproducentes y perjudican a aquellos que quisieran beneficiar: a base de sopa boba, dicen, los beneficiados acaban siendo bobos.

Aunque es difícil encontrar un economista cuya visión no  esté teñida de interpretaciones políticas, muchos señalan que, entre los responsables de los males económicos, hay una serie de factores, como la evolución demográfica o el desarrollo tecnológico, ajenos a la influencia de los políticos de cualquier color.

Y en efecto, a medida que la población envejece, aunque el número de habitantes del país aumenta, disminuye la población activa, pues muchos trabajadores han dejado su empleo simplemente por razones de edad.   Otro tanto ocurre con el desarrollo tecnológico, que probablemente tiene tanta o más responsabilidad por la pérdida de puestos de trabajo, que la globalización y los tratados de libre comercio, que tanto critica el candidato presidencial, Donald Trump.

trump

Son cuestiones que van más allá de las discusiones académicas o los debates para conseguir  avances políticos, pues determinarán las políticas económicas que apliquen el futuro presidente y los congresistas y senadores norteamericanos – y tendrán un impacto decisivo, tanto en la economía de Estados Unidos, como del resto del mundo.

En esta economía, abocada a la globalización desde que se han abaratado y simplificados los viajes y desde que las telecomunicaciones  han masificado la información, Washington es como la banca de un  casino mundial:  lo que allí se decide nos afecta a todos, aunque tan solo voten los socios de la banca.

¿Mantendrán los Estados Unidos, bajo la presidencia de Hillary Clinton, las tendencias hacia la globalización?

Si se impone Clinton, la suya será una política de continuísmo, muy diferente de los cambios prometidos por Trump. La semana pasada, el magnate neoyorkino abundó en el optimismo y señaló que rechazaba el principio de que lo normal es, a partir de ahora, un “estancamiento secular”, al que nos hemos de acostumbrar: “Mi plan económico – dijo Trump, el pasado jueves, – es rechazar el principio cínico de que nuestra fuerza laboral seguirá disminuyendo, de que nuestros puestos de trabajo seguirán emigrando y que nuestra economía ya no puede crecer como antes”.

En vez de abundar en sus slogans habituales de proteccionismo y cierre de fronteras, insistió en las posibilidades de futuro; “rechazamos el pesimismo de que nuestro nivel de vida no puede seguir subiendo y que no tenemos otro remedio que dividir y repartir unos recursos menguantes.  Podemos arreglar todo lo que no funciona y convertir en éxito cualquier fracaso”.

Aunque las encuestas todavía dan una ventaja cada vez menor a Hillary Clinton, el mensaje optimista de Trump aún podría llevarle a superarla AÚN MÁS  y ponerle en la Casa Blanca.  Recordemos que, hace 24 años, el lema electoral de Clinton era “se trata de la economía” y lo mismo, tal vez, se pueda aplicar a Trump. Si no es así, la política continuísta de Clinton puede generar aún más oposición a las normas tradicionales y preparar el camino para un político y un partido que ofrezcan una nueva visión económica.

Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.

diana-molineaux

Comparte esto:

  • Haz clic para compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Haz clic para compartir en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...
← Entradas anteriores

Suscribir

  • Artículos (RSS)
  • Comentarios (RSS)

Archivos

  • noviembre 2025
  • octubre 2025
  • septiembre 2025
  • julio 2025
  • mayo 2025
  • abril 2025
  • marzo 2025
  • septiembre 2024
  • julio 2024
  • marzo 2024
  • febrero 2024
  • enero 2024
  • diciembre 2023
  • noviembre 2023
  • octubre 2023
  • septiembre 2023
  • agosto 2023
  • julio 2023
  • junio 2023
  • mayo 2023
  • abril 2023
  • marzo 2023
  • febrero 2023
  • enero 2023
  • diciembre 2022
  • noviembre 2022
  • octubre 2022
  • septiembre 2022
  • agosto 2022
  • julio 2022
  • junio 2022
  • mayo 2022
  • abril 2022
  • marzo 2022
  • febrero 2022
  • enero 2022
  • diciembre 2021
  • noviembre 2021
  • octubre 2021
  • septiembre 2021
  • agosto 2021
  • julio 2021
  • junio 2021
  • mayo 2021
  • abril 2021
  • marzo 2021
  • febrero 2021
  • enero 2021
  • diciembre 2020
  • noviembre 2020
  • octubre 2020
  • septiembre 2020
  • agosto 2020
  • julio 2020
  • junio 2020
  • mayo 2020
  • abril 2020
  • marzo 2020
  • febrero 2020
  • enero 2020
  • diciembre 2019
  • noviembre 2019
  • octubre 2019
  • septiembre 2019
  • agosto 2019
  • julio 2019
  • junio 2019
  • mayo 2019
  • abril 2019
  • marzo 2019
  • febrero 2019
  • enero 2019
  • diciembre 2018
  • noviembre 2018
  • octubre 2018
  • septiembre 2018
  • agosto 2018
  • julio 2018
  • junio 2018
  • mayo 2018
  • abril 2018
  • marzo 2018
  • febrero 2018
  • enero 2018
  • diciembre 2017
  • noviembre 2017
  • octubre 2017
  • septiembre 2017
  • agosto 2017
  • julio 2017
  • junio 2017
  • mayo 2017
  • abril 2017
  • marzo 2017
  • febrero 2017
  • enero 2017
  • diciembre 2016
  • noviembre 2016
  • octubre 2016
  • septiembre 2016
  • agosto 2016
  • julio 2016
  • junio 2016
  • mayo 2016
  • abril 2016
  • marzo 2016
  • febrero 2016
  • enero 2016
  • diciembre 2015
  • noviembre 2015
  • octubre 2015
  • agosto 2015
  • julio 2015
  • junio 2015
  • mayo 2015
  • abril 2015
  • marzo 2015
  • febrero 2015
  • enero 2015
  • noviembre 2014
  • julio 2014
  • abril 2014

Categorías

  • ANTROPOLOGIA

Meta

  • Crear cuenta
  • Iniciar sesión

Blog de WordPress.com.

  • Suscribirse Suscrito
    • ghemulariadnei
    • Únete a otros 61 suscriptores
    • ¿Ya tienes una cuenta de WordPress.com? Inicia sesión.
    • ghemulariadnei
    • Suscribirse Suscrito
    • Regístrate
    • Iniciar sesión
    • Denunciar este contenido
    • Ver el sitio en el Lector
    • Gestionar las suscripciones
    • Contraer esta barra
 

Cargando comentarios...
 

    %d