• ACERCA DE NOSOTROS
  • ANUL NOU: DE PRIMĂVARĂ, DE TOAMNĂ ȘI DE IARNĂ
    • ANUL NOU (II) – ANUL NOU DE IARNĂ – ZEUL SOARE – MOȘ CRĂCIUN
  • ARTA ÎNALTEI BUCĂTĂRII
    • MIC DEJUN CU RODIE, ZMEURĂ ȘI MENTĂ
    • SALATĂ DE SPANAC CRUD CU AVOCADO
    • SALATĂ DE SPANAC CRUD CU CREMĂ DE BRÂNZĂ DE CAPRĂ
    • SPANACUL – SPIRITUL PERSAN AL VIEȚII
    • OMLETA – SPUMĂ DE OUĂ LA TIGAIE
    • CARTOFUL – TRUFA ANZILOR
    • BORCANUL FERMECAT CU CASTRAVEŢI MURAŢI
  • CĂLĂTORIILE ARIADNEI
    • BAPTISTERIUL DE LA MANGALIA
    • ÎNGHEȚATĂ CU DRAGOSTE… ÎN MANGALIA
  • CARMINA BURANA
    • CARMINA BURANA – Omnia sol temperat/Soarele pe toate le îmblânzeşte
  • CELE MAI FRUMOASE POEME
    • INFINITUL
    • Kemal – Manos Hatzidakis/Nikos Gațos
  • CELE MAI FRUMOASE POEME DE DRAGOSTE
    • APOSTOLUL PAVEL – IMNUL IUBIRII
    • Caballo Viejo – omagiu lui Simón Díaz
    • DANTE, Vita Nuova, IX
    • DE TE-AI PLICTISIT, O, DOAMNĂ…
    • JORGE LUIS BORGES – ÎNDRĂGOSTITUL
    • MICHELANGELO – RIME (9)
    • QUAND JE T΄AIME/CÂND TE IUBESC
    • RĂBDARE SĂ MAI AI, PUȚINĂ
    • SAN JUAN DE LA CRUZ – CÂNTĂRI ÎNTRE SUFLET ȘI MIRE
    • TU EȘTI OMUL MEU – PERISTERIS/MATSAS
    • UMBRA MEA ȘI CU MINE (POLIGONUL) – TSITSANIS/VIRVOS/GALANI
    • VERONICA FRANCO, TERZE RIME, III
    • MIKIS THEODORAKIS – 90 DE ANI
    • Imn, Baudelaire
    • SFÂNTUL IOAN AL CRUCII, LLAMA DE AMOR VIVA
    • ÎNDRĂGOSTITA, PAUL ELUARD
  • Chrétien de Troyes
    • Chrétien de Troyes – De Iubirea ce mă răpi pe mine, mie însumi, și mă prădui
  • DESCIFRÂNDU-L PE BRÂNCUȘI 2022
    • DESCIFRÂNDU-L PE BRÂNCUȘI I
  • EDITORIALES
    • NE CONDUC ELITE POLITICE ADMIRABILE !
    • SALVAȚI SOLDATUL DRAGNEA!!! – BRAND DE ȚARĂ
    • TABARNIA – IMAGINEA DIN OGLINDĂ
    • VALORILE DEMOCRAȚIEI OCCIDENTALE II : UE ȘI REGATUL MAROCULUI
    • 8 MARTIE – ZIUA ÎMPOTRIVA FEMINICIDULUI ?
    • ALARMĂ DIN SPAȚIUL VIRTUAL CÂT „UN ATAC PEARL HARBOUR”
    • AMERICA FIRST – AMERICA MAI ÎNTÂI DE TOATE !
    • APOROFOBIA – CUVÂNTUL ANULUI 2017
    • BREXIT-TIXERB
    • CATALUÑA SAU CATALUNYA ?
    • CULTUL IMPUNITĂȚII ȘI…PURGATORIUL
    • DE CE RAMBLA, BARCELONA ?
    • GARDUL ÎL FAC EU, DAR, ÎL PLĂTEȘTI TU !
    • IERUȘALÁIM HABIRÁ – IERUSALIM CAPITALA
    • LECTURINA… DE ZIUA CĂRȚII
    • RADONUL – AMENINȚAREA TĂCUTĂ
    • SPANIA – COABITARE SAU… URĂ DE CLASĂ?
    • SPANIA – ÎNTRE COABITARE ȘI ABȚINERE
    • UE – MAREA BRITANIE: A FI, DAR, MAI ALES, A NU FI !
    • UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI CUBA
    • VA FI ROMÂNIA DIN NOU MONARHIE ?
    • VALORILE DEMOCRAȚIEI EUROPENE: UE ȘI SAHARA OCCIDENTALĂ
    • ACESTEA SUNT FRUNZELE MELE !
    • DONALD TRUMP… ȘI ZIUA HISPANITĂȚII/DONALD TRUMP Y… EL DÍA DE LA HISPANIDAD
    • SPAŢIUL EUROPEAN ŞI CEL… PARAEUROPEAN !
    • GORBACIOV ÎNSUȘI NE SPUNE CĂ NU ILESCU L-A UMILIT PE REGE ÎN 1990!
    • ISLAM ȘI ISLAMISM
    • REPUBLICA….. DIN REGAT !
    • DE 9 MAI…
    • El 9 de Mayo …
    • TENTAȚIA ABSOLUTISMULUI SAU SIMFONIA ÎNTREBĂRILOR
    • ALEP – GUERNICA SECOLULUI XXI
    • Opinia publică… ?! Oare ?
    • „Numai… lei, fără de ” !
    • BREXIT…ȘI NU PREA!
    • DÍA DEL LIBRO … SANCHO SIN RUCIO
    • ISLAM E ISLAMISMO
    • EL SINDROME TIMOSHENKO Y EL FINAL DE LA ERA PUTIN
    • SIDROMUL TIMOȘENKO ȘI SFÂRȘITUL EREI PUTIN
    • SINDROMUL IOHANNIS
    • „Fahrenheit 451” la Mosul
    • Noul președinte al Greciei, calul troian al lui Al. Tsipras
    • TURCIA A UMILIT RUSIA!
    • ¡TURQUÍA HUMILLÓ A RUSIA!
    • REGELE SPANIEI, JUAN CARLOS I, RENUNȚĂ LA TRON ÎN FAVOAREA FIULUI SĂU, FELIPE
    • ACULTURAȚIE…CULTURĂ ȘI CIVILIZAȚIE
    • ALEGERI ÎN GRECIA: MARELE PERDANT ESTE OMUL CARE A DESFIINȚAT RADIOTELEVIZIUNEA PUBLICĂ
    • HOLOCAUSTUL NUCLEAR … și elegantul domn Mihail Vanin!
    • LIVIU DRAGNEA … ȘI PRIMUL CERC
    • A gândi altfel ! sau инакомыслящий/inacomâsleașcii
    • GUCCI ȘI SCANDALUL MARMURELOR PARTENONULUI
  • EDITORIALES II
    • 10 AUGUST 2018 – GUVERNELE DRĂGNILĂ ȘI DĂNCILĂ
    • ALEGERILE DIN GRECIA – VOTUL MÂNIEI
    • ANGLICISME VECHI ȘI NOI
    • BALMIS – PRIMA EXPEDIȚIE INTERNAȚIONALĂ DE VACCINARE
    • GRECIA – PRIZONIERĂ A DATORIEI EXTERNE
    • GRIPA SPANIOLĂ NU A FOST CHIAR…SPANIOLĂ !
    • HĂITUIREA BOSCHETARĂ ȘI CEA MECANIZATĂ
    • ILUZIA AUTOEXILULUI de Camelia Stănescu Ursuleanu
    • JUNE ALMEIDA – FEMEIA CARE A DESCOPERIT CORONAVIRUSUL
    • PROGRAMUL 3 – O LEGENDĂ A RADIOULUI ROMÂNESC
    • SOLDATUL SOVIETIC ELIBERATOR – UNEORI, A CĂUTAT ICOANE !
    • SPAȚIILE NAȚIUNII
    • SUNTEM SAU NU SUNTEM… ISRAELIENI ?
    • TAXA PE LĂCOMIE SE DOVEDEȘTE A FI PREA…LACOMĂ!
    • TRUMP ARUNCĂ TURCIA ÎN BRAȚELE UNIUNII EUROPENE
    • UNDE NE SUNT MELEȘCANII?
    • VIZITA PAPEI FRANCISC ÎN ROMÂNIA (I)
    • VIZITA PAPEI FRANCISC ÎN ROMÂNIA II – „SĂ MERGEM ÎMPREUNĂ”
    • Ziua Internaţională a Limbii Greceşti
    • MATI – UN NOU POMPEII ?
    • ATENA ȘI ANKARA, MAI APROPIATE SAU MAI DEPĂRTATE CA NICIODATĂ ?
    • VIZITA PREȘEDINTELUI EDOGAN ÎN GRECIA: UN BRAS DE FER DIPLOMATIC
    • Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim și-a închis porțile
    • Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim s-a deschis
    • Mircea Cărtărescu a primit premiul Formentor pentru Literatură 2018
  • EDITORIALES III
    • VA ȘTI PUTIN SĂ IASĂ DIN FUNDĂTURĂ?
  • EFEMERIDES
    • DAN URSULEANU – COMEDIA SALVEAZĂ ROMÂNIA/MEMORII
    • KAFKA ŞI PĂPUŞA CĂLĂTOARE
    • PANAIT ISTATI – ENRACINEMENT
    • VIAȚA LUI JULIEN TEMPLIERUL
    • ZIUA CĂRȚII – Ida Vitale, Uruguay
  • ESPERPENTO – FIŞE DE ROMAN
  • ETIMOLOGIAS I
    • AURUL – MATERIA DIVINĂ
    • ETIMOLOGII XI: A ÎNVĂȚA, A CÂȘTIGA, A PEDEPSI
    • ETIMOLOGII XII – A VINDECA – ADICĂ A RĂSCUMPĂRA DIN SERVITUTEA BOLII
    • ETIMOLOGII XIII – LUMEA SAU LOCUL CEL LUMINAT
    • ETIMOLOGII XIV: MEDIC – DOCTOR – IATROMANT
    • ETIMOLOGII XV – ÎNVIEREA – ÎNTOARCEREA LA VIAŢĂ SAU RIDICAREA DIN MORMÂNT
    • ETIMOLOGII XVI – APORIA SAU PROVOCAREA MINȚII PERPLEXE
    • PĂMÂNT – ȚARĂ – GLIE
    • POST – AJUN – PRIVEGHERE
    • PUSTA – CUVÂNT ROMÂNO-SLAV
    • ROST – A ROSTI – A SE ROSTUI
    • VATRĂ – ȚEST – CUPTOR
    • A CERE – A CUCERI – CUCERNIC
    • A VĂTĂMA SAU A LOVI DIN VOIA LUI DUMNEZEU
    • A VOI – A DORI – A POFTI
      • La hora de la verdad
    • AUGUST – AUGUR – AUTOR
    • IERT – ELIBEREZ – SUNT LIBER
    • Parlament – Parlement – Parliament
    • AMOR – DRAGOSTE – IUBIRE
    • LOGODNA – CUVÂNTUL DAT ȘI VREMEA CEA BUNĂ
    • SUFLET – SPIRIT – DUH
    • VINDECAT – SALVAT – MÂNTUIT
    • HAR ȘI EUHARISTIE
    • MAG – MAGISTER – MĂIESTRU
  • ETIMOLOGIAS II
    • ETIMOLOGII I – Dragostea-puterea atotțiitoare și stihia atotstăpânitoare
    • ETIMOLOGII II – RELIGIA – UN PERPETUU EXERCIȚIU DE PIETATE
    • ETIMOLOGII III – MARTIE – LUNA LUI MARTE
    • ETIMOLOGII IV – DE LA CALENDELE FEMEILOR LA RĂZBOIUL FEMEILOR DE 8 MARTIE
    • ETIMOLOGII IX – IUNIE – LUNA LUI IUNO
    • ETIMOLOGII V – APRILIE – LUNA LUI VENUS (I)
    • ETIMOLOGII VI – APRILIE – LUNA FLOREI (II)
    • ETIMOLOGII VII – MAI– LUNA ZEIȚEI MAIA
    • ETIMOLOGII VIII – PELERINUL … UN CĂLĂTOR DE PESTE MĂRI ȘI ȚĂRI
    • ETIMOLOGII X – CINZECIMEA – POGORÂREA SFÂNTULUI DUH – RUSALIILE
    • ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI
  • IORGOS SEFERIS – POEME
    • IORGOS SEFERIS – AGHIA NAPA I
  • Isaac Bashevis Singer
    • Yentl, băiatul de la ieșiva
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE
    • AMINTIRI URÂTE…/MALOS RECUERDOS…  
    • De la vorbe la fapte/Del dicho al hecho
    • Mea culpa a lui Buffalo Bill/El mea culpa de Buffalo Bill
    • Nici ciment și nici zidari/Ni cemento, ni brazos
    • ¿Quo Vadis America? Încotro te îndrepți, America ?
    • Acum e acum !/La hora de la verdad
    • Apele se întorc la matcă/Las aguas a su cauce
    • BÂJBÂIND/PALOS DE CIEGO
    • Colacul de salvare a lui Trump/El salvavidas de Trump
    • Comparațiile și paradoxurile lui Donald Trump/Las comparaciones y paradojas de Donald Trump
    • Contrareforma /La contrarreforma
    • Cum se mută președinții/Una mudanza especial
    • De la Reconquista, la imigrare/De la Reconquista a la inmigración
    • Exact pe dos! /El tiro por la culata
    • Istoria unei neînțelegeri/Historia de un desencuentro
    • LUÂNDU-L LA BANI MĂRUNȚI/DESHOJANDO LA MARGARITA
    • Nu există dușman mic/No hay enemigo pequeño
    • Președintele nu pleacă de tot/El presidente no se va
    • Statele–încă–Unite ale Americii/Estados–todavia-Unidos de America
    • ULTIMUL ZID/EL ÚLTIMO MURO
    • Vremea lui Trump/La hora de Trump
    • Apele nu se liniștesc/Las aguas no se calman
    • Cine, cui dă ordine ?/¿A las órdenes de quién?
    • Momentul adevărului
    • Confuzie generală/Confusión general
    • Israel, de la Carter până la Obama/Israel, de Carter a Obama
    • La hora de la verdad
    • ¿Parón o recuperación?
    • Banca câștigă întotdeauna/La banca siempre gana
    • Istoria nu are un punct final/La historia sin final
    • Putin râde în hohote /La carcajada de Putin
    • Totul îi merge foarte bine lui Trump /Viento de popa para Trump
    • Cu fața la perete /De cara a la pared
    • Milioane și grade militare /Millones y galones
    • Puterea sau aurul? / ¿El poder o el oro?
    • Stagnăm sau ne redresăm ?
    • Las guerras del retrete
    • Mai întâi de toate, buzunarul/El bolsillo, lo primero
    • Ucenicul, ucenicii și cei șapte magnifici/El aprendiz, los aprendices y los siete magníficos
    • Todo al revés
    • Un panorama de paradojas
    • Elecciones con okupas
    • Ganó la otra América
    • Las otras elecciones
    • Sin hora de la verdad
    • ÎNTORCÂND SPATELE ELITELOR /DE ESPALDA A LAS ELITES
    • La elección y sus murallas
    • Paradoxuri ale democrației/Paradojas de la democracia
    • Uluire și descumpănire electorală/Pasmo y desconcierto electoral
    • Dilema republicană/El dilema republicano
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE II
    • “TRIO INFERNAL” SAU CAZUL KASHOGGI/“TRIO INFERNAL” O CASO KASHOGGI
    • A LĂTRA ȘI A MUȘCA/LADRAR Y MORDER
    • AJUTORUL OBLIGATORIU AL RUSIEI PENTRU VENEZUELA /LA OBLIGADA AYUDA RUSA A VENEZUELA
    • AMERICANII CEI CAȘTI /LOS CASTOS AMERICANOS
    • APROPIERE ÎNTRE EVREI ȘI ARABI /APROXIMACIÓN JÚDEO-ÁRABE
    • AUTOCRATUL IGNORANT/EL AUTÓCRATA IGNORANTE
    • BICIUIND CU DOLARUL/FUSTIGANDO CON EL DÓLAR
    • Căsătorie de conveniență /Matrimonio de conveniencia
    • CEALALTĂ FAȚĂ A VENEZUELEI/LA OTRA CARA DE VENEZUELA
    • CEI DINTÂI, ÎN TOATE/EL PRIMERO EN TODO
    • COADA MOSCOVEI /LA COLETA DE MOSCU
    • COPIII SEPTUAGENARI /LOS NIÑOS SEPTUAGENARIOS
    • Din lac, în puț… /De Málaga en Malagón
    • DIN SUMMIT ÎN SUMMIT /DE CUMBRE EN CUMBRE 
    • Două Americi /Dos Américas
    • Este, oare, Trump un poet frustrat ?/¿Es Trump un poeta frustrado?
    • Jumătate de secol, multe bătălii, pace în zare/Medio siglo, muchas batallas, paz a la vista
    • KASHOGGI, EGOLATRUL/KASHOGGI, EL EGÓLATRA
    • Libertate între gratii/Libertad entre rejas
    • Mai roșie decăt o găină/Mas roja que una gallina 
    • PAIUL DIN OCHIUL VECINULUI/LA PAJA EN EL OJO AJENO
    • Bilanțul primului an/Balance del primer año
    • Cadou de Crăciun/Regalo de Navidad
    • Casa nemăturată/La casa sin barrer
    • COSTA RICA: SEX ȘI URNE/COSTA RICA: SEXO Y URNAS
    • Doi și cu doi/Dos y dos
    • În fața realităților, Trump se dă pe brazdă /Los menguantes desamores de Trump con la realidad Washington
    • Între două ziduri/Entre dos murallas
    • Măsurarea forțelor pentru hegemonie, pe cele două maluri ale Pacificului/Pulso hegemónico a los dos lados del Pacífico
    • Nici cu tine, nici fără tine/Ni contigo, ni sin ti
    • O țară în flăcări / Un país en llamas
    • PARADISURILE /LOS PARAÍSOS
    • Puerto Rico (portul bogat) cel sărac/ Puerto Pobre
    • Trump se etalează/Trump se pone de largo
    • Un inchizitor în căutare de culpe/ Un inquisidor en busca de un delito
    • Un secol de cruciade/Un siglo de cruzadas
    • Pericolul nord-corean:azi, nu,… mâine,cine știe ?/El peligro norcoreano: hoy no, mañana quizá
    • GENERAȚIA INTERNETULUI /LA GENERACION DEL INTERNET
    • A fost odată…/Érase una vez…
    • A pleca la timp/Marcharse a tiempo
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE IV
    • 0 CIUDATĂ TÂRGUIALĂ ÎNTRE KIM ȘI TRUMP/ EL EXTRAÑO REGATEO DE KIM Y TRUMP  
    • Banii nu aduc fericirea/El dinero no hace la felicidad 
    • Calea americană/The American Way 
    • CELE O MIE DE FEȚE ALE POPULISMULUI/LAS MIL CARAS DEL POPULISMO 
    • CRIZA IRANIANĂ FĂRĂ PASIUNE, NICI PROPAGANDĂ/LA CRISIS IRANÍ SIN PASIÓN NI PROPAGANDA
    • Exasperarea democraților/ Exasperación demócrata 
    • Fată în casă bună la toate/Chica para todo 
    • ÎNDRĂZNEALA PRUDENTĂ NORD-COREANĂ/LA PRUDENTE OSADÍA NORCOREANA
    • IRAN: LA CE AR SERVI UN NOU RĂZBOI ?/IRÁN: ¿Y PARA QUÉ UNA GUERRA? 
    • Legat de mâini, cu cenușă în cap… și Trump pentru multă vreme/Maniatado, con ceniza en la frente… y Trump para rato
    • MIZERABILUL JOC AL MIZERIEI/ EL MISERABLE JUEGO CON LA MISERIA
    • Mult procuror și puțină pricină/Mucho fiscal y poca causa
    • NOUA CRIZĂ IRANIANĂ/NUEVA CRISIS IRANÍ
    • O AMBASADOARE FEMINISTĂ FOARTE ACTIVĂ /UNA EMBAJADORA DE FALDAS TOMAR 
    • Politica vacilor slabe/Política de vacas flacas
    • Problema de nerezolvat a rasismului/El insoluble problema del racismo 
    • PRUDENȚĂ ȘI BRAVADE/PRUDENCIA Y BRAVATAS
    • RAȚIUNILE LUI TRUMP/LAS RAZONES DE TRUMP  
    • SI TRUMP FUERA DE GAULLE…/DACĂ TRUMP AR FI DE GAULLE…
    • Știe dar, nu răspunde/Si sabe, no contesta
    • UN TRUMP BÍBLICO/UN TRUMP BIBLIC
    • E frica sau graba?/¿Es la por o la pressa?
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE V
    • Acelerație virotică/ Aceleración vírica
    • Așa este, dacă așa vi se pare/Así es, si así os parece
    • BALTIMORE: NEGRU PRECUM CRIMA/BALTIMORE: NEGRO COMO EL CRIMEN
    • Candidata cui?/¿Candidata de quién?  
    • Candidatul improbabil/El candidato improbable
    • Caritatea începe cu noi înșine: afacerea politică/La caridad empieza por uno mismo: el negocio de la política  
    • Cele două Americi/Las dos Américas 
    • Celelalte ambarcațiuni improvizate /Las otras pateras 
    • Cenzura presei/Censura de prensa
    • Cronica din cealaltă Americă: procese care aduc milioane/Crónica desde la otra América: pleitos milenarios
    • Cronică din cealaltă Americă/Crónica desde la otra América
    • DE LA PING PONG, LA BIG BANG /DEL PING PONG AL BIG BANG
    • De la vacile sfinte, la vacile cu lapte/De vacas sagradas a vacas lecheras 
    • Democrați pentru Trump/Demócratas por Trump
    • Două convenții pentru două Americi/Dos convenciones para dos Américas 
    • DROGURI PENTRU TOȚI, BANI PENTRU PUȚINI/DROGAS PARA TODOS, DINERO PARA POCOS
    • ERDOGAN E MAI TARE DECÂT TRUMP /ERDOGAN LE PUEDE A TRUMP
    • FANTEZII ELECTORALE/FANTASIAS ELECTORALES
    • FRAGILA BOGĂȚIE A CHINEI/LA FRAGIL RIQUEZA DE CHINA
    • Frontierele COVID-ului/Les fronteres del covid
    • HONG KONG, PROBLEMĂ ÎMPĂRTĂȘITĂ/HONG KONG, PROBLEMA COMPARTIDO
    • Început agitat de campanie/Agitado inicio de campaña  
    • IRAN-SUA: DE CE 52/IRAN-EE.UU. : POR QUÉ 52  
    • IRAN, RĂUL INSTITUȚIONAL/IRÁN, EL MALVADO INSTITUCIONAL
    • IRAN: RĂDĂCINILE URII/IRÁN: LAS RAÍCES DEL ODIO
    • Isterii și putere/Histerias y poder  
    • MILIONARI ȘI SEPTUAGENARI/MILLONARIOS Y SEPTUAGENARIOS
    • Nu există inamic mic/No hay enemigo pequeño
    • O criză cu surprize financiare/Una crisi amb sorpreses financeres
    • O curte vraiște/Un patio revuelto 
    • Pe zi ce trece, știm tot mai puțin/Cada dia sabem menys
    • PLACIDO DOMINGO ÎN SUA ȘI ÎN EUROPA/DOS DOMINGOS Y DOS MUNDOS 
    • PRIETENI ÎN EMISFERĂ/AMIGOS EN EL HEMISFERIO 
    • PROST E CINE CREDE/TONTO, EL QUE SE LO CREA
    • RĂUL TUTUROR…/MAL DE MUCHOS…
    • SĂ FACEM LUNA MARE DIN NOU/VOLVER A HACER GRANDE LA LUNA
    • Scape cine poate/Sálvese quien pueda
    • SFÂNTUL BIDEN CONTRA FERICITULUI TRUMP/SAN BIDEN CONTRA BEATO TRUMP
    • SOCOTELILE PE DOS /LAS CUENTAS AL REVES 
    • SUA: O SOCIETATE FOARTE APRIGĂ/EE.UU: UNA SOCIEDAD DE ARMAS TOMAR 
    • Talibani americani/Talibanes americanos
    • Trump sărind într-un picior/Trump a la pata coja  
    • TRUMP, PREȘEDINTE DEMOCRAT/TRUMP, PRESIDENTE DEMÓCRATA 
    • UN POST ÎN CARE DAI FALIMENT ORICUM/CARGO DE FACASO OBLIGADO
  • LA PAGINA DE EUGEN HAC
    • SECȚIA AROMÂNĂ
    • ȘI TOT NOI LE SUNTEM DATORI !
    • STATUL SATANIC
    • 9 MAI – SINGURĂTATEA CRIMINALULUI
    • GÂNDIREA LUI PUTIN
    • ÎNCERCAREA DE DEPORTARE MASCATĂ A REFUGIAȚILOR UCRAINENI
    • PUTIN ȘI LAVROV AU AVUT DREPTATE!
    • ANSCHLUSS
    • DOMULE ZELENSKI, CEREȚI-I LUI PUTIN DESPĂGUBIRI DE RĂZBOI!
    • HOLOCAUSTUL CA „OPERAȚIUNE SPECIALĂ”
    • VLADIMIR: ORI EȘTI A MEA, ORI NU VEI FI A NIMĂNUI!
    • DOMNULE VOLODIMIR ZELENSKIY DĂ-L ÎN JUDECATĂ PE PUTIN!
    • PUTIN NEPUTINCIOSUL
    • LIMBAJUL INVERSAT: ISTERIE, E PREA CURÂND, NAZIȘTI, DROGAȚI, NEGOCIERI
    • MAESTRUL VALENTIN… NU MAI ESTE!
    • PUTINISMUL – NOUL NUME AL HITLERISMULUI
    • UNDELE SCURTE – O BREȘĂ PE CARE PUTIN NU O POATE CONTROLA
    • GALIONUL SAN JOSÉ – AUR, ARGINT ȘI PIETRE PREȚIOASE
    • OARE I-A PĂCĂLIT BIDEN ȘI PE ROMI ?
  • LA PAGINA DE GEORGES MOUSTAKI
    • GEORGES MOUSTAKI – METECUL
  • LA PAGINA DE MICHELANGELO BUONARROTI
    • MICHELANGELO – RIME – MANUSCRISUL DE LA ASHMOLEAN
    • MICHELANGELO – SILLOGE 6
  • LA PAGINA DE SAN FRANCESCO DI ASSISI
    • SFÂNTUL FRANCISC DE ASSISI – CÂNTECUL FRATELUI SOARE
  • LA PAGINA DE VALENTI POPESCU
    • LA OTRA CORRIENTE MIGRATORIA
    • VULNERABILITATEA FRONTIEREI TURCO-BULGARE
    • CEALALTĂ MIGRAȚIE
    • MISERIAS FRONTERIZAS BÚLGARAS
    • AYER CONTRA HOY
    • XENOFOBIA, SÍ PERO…
    • IERI ÎMPOTRIVA LUI AZI
    • XENOFOBIE, ÎNTR-ADEVĂR, ȘI TOTUȘI…
    • DRAMA MIGRATORIO A LA GRIEGA
    • SIRIA . LA PAZ CASI IMPOSIBLE
    • DRAMA REFUGIAȚILOR ÎN STIL GRECESC
    • ÎN SIRIA, PACEA ESTE APROAPE IMPOSIBILĂ
    • EL YEMEN SE LE INDIGESTA A ARABIA SAUDÍ
    • STRATEGIA STATULUI ISLAMIC ÎN LIBIA
    • ARABIEI SAUDITE… I S-A APLECAT DE ATÂTA YEMEN
    • LA ESTRATEGIA GUERRILLERA DE E.I. EN LIBIA
    • ARABIA, MÁS PASIÓN QUE LÓGICA
    • HEKMATYAR INTENTA VOLVER
    • ARABIA, MAI DEGRABĂ PASIUNE DECÂT LOGICĂ
    • HEKMATYAR VREA SĂ SE ÎNTOARCĂ
    • ¿ CRISIS SOCIALISTA O CRISIS POLÍTICA GENERAL ?
    • RĂZBOIUL PE CARE IRANUL ÎL DUCE ÎN SIRIA
    • CRIZĂ SOCIALISTĂ SAU CRIZĂ POLITICĂ GENERALĂ ?
    • LA GUERRA SIRIA DEL IRÁN
    • ISLAM : LA ÚLTIMA GUERRA FRATRICIDA
    • ISLAM : ULTIMUL RĂZBOI FRATRICID
    • QUIERO Y NO PUEDO EN LIBIA
    • VREAU DAR NU POT… ÎN LIBIA
    • GÜLLEN CONTRA ERDOGAN
    • GÜLLEN CONTRA ERDOGAN
    • LA MAFIA SE PASA A ERDOGAN
    • MAFIA TRECE DE PARTEA LUI ERDOGAN
    • CEA DE A DOUA REVOLUȚIE DIN TURCIA
    • LA SEGUNDA REVOLUCIÓN TURCA
    • NATALIA ERRE QUE ERRE
    • NATALIA CEA ÎNVERȘUNATĂ
    • SIRIA, PARADISUL BANDELOR
    • SIRIA, EL PARAÍSO DE LAS BANDERÍAS
    • INDEPENDENTISTA HASTA EN LA CAMA
    • INDEPENDENTISTĂ PÂNĂ ȘI ÎN PAT
    • DE LA HITLER LA TRUMP
    • DE HITLER A TRUMP
    • VALENTIN POPESCU – UN MARE JURNALIST SPANIOL
  • LA PAGINA DE VALENTI POPESCU II
    • CELELALTE ALEGERI IRANIENE/LAS OTRAS ELECCIONES IRANÍES
    • ADEVĂRATUL BREXIT/ EL AUTÉNTICO BREXIT
    • ALBANIA : A MAI RĂMAS VREUN NECORUPT ?/ALBANIA : ¿ QUEDA ALGUIEN POR CORROMPER ?
    • BELARUS ȘI-A PIERDUT RĂBDAREA/BIELORRUSIA HA PERDIDO LA PACIENCIA
    • ESCAPADA MILITARĂ A TURCIEI ÎN SIRIA/LA BREVE GUERRA TURCA DE SIRIA
    • MACEDONIA : ABSURDITATE MAJORĂ/MACEDONIA : ABSURDO MÁXIMO
    • RANCHIUNA FĂRĂ SFÂRȘIT /RENCORES INEXTINGUIBLES
    • ROMÂNIA… PITOREASCĂ/RUMANIA RIZA EL RIZO
    • TERORISM ÎN INDIA/TERRORISMO EN INDIA
    • U.E. CENTRIFUGĂ/LA U.E. CENTRÍFUGA
    • VIETNAM : CORUPȚIE ȘI IDEOLOGIE/VIETNAM : CORRUPCIÓN E IDEOLOGÍA
    • CARE BREXIT?/¿QUÉ BREXIT?
    • CU TOTUL ALTUL ESTE VALSUL PREȘEDINȚILOR…/EL VALS DE LOS PRESIDENTES ES OTRO…
    • EGO-UL ȘI RAȚIUNEA DE STAT /EL EGO Y LA RAZÓN DE ESTADO
    • ERDOGAN, COLECȚIONAR DE DUȘMANI/ERDOGAN, COLECCIONISTA DE ENEMIGOS
    • PICIOARELE DE LUT ALE LUI ERDOGAN/LOS PIES DE BARRO DE ERDOGAN
    • PSEUDO-VIRAJ SPRE STÂNGA ÎN RĂSĂRITUL EUROPEI /EL PSEUDO GIRO A LA IZQUIERDA DE EUROPA ORIENTAL
    • BREXIT-UL VĂZUT DINSPRE RĂSĂRITUL EUROPEI/EL BREXIT VISTO DESDE EL ESTE EUROPEO
    • ERDOGAN, PÂNĂ LA CAPĂT/ERDOGAN, A POR TODAS
    • MARXISM ÎN ELVEȚIA/MARXISMO EN SUIZA
    • AMARA REPATRIERE A AFGANILOR/AMARGA RETROMIGRACIÓN AFGANA
    • ARABESCURI PERSANE ÎN IRAK/ARABESCOS PERSAS EN IRAK
    • CIPRU, „RUTA CEA REA” A MIGRAȚIEI/CHIPRE, “RUTA MALA” DE LA MIGRACIÓN
    • DRAGOSTEA AMARĂ DINTRE RUSIA ȘI BELARUS/LOS DESAMORES DE RUSIA Y BIELORRUSIA
    • REFORMELE PE CARE LE ÎNTREPRINDE EGIPTUL/REFORMISMO EGIPCIO
    • ESTONIA : A ȘASEA OARĂ, DA!/ ESTONIA : A LA SEXTA VA LA VENCIDA
    • ESTONIA : AU VENIT RUȘII !/ESTONIA : HAN VUELTO LOS RUSOS
    • EMIGRAȚIE ȘI NEPĂSARE/ EMIGRACIÓN Y DESIDIA
    • BOSNIA ȘI TRECUTUL EI …ȚEAPĂN/BOSNIA Y EL PASADO TENAZ
      • GROZAVUL…S-A DAT PE BRAZDĂ!/DÓNDE DIJE DIGO, DIJE….
    • GROZAVUL…S-A DAT PE BRAZDĂ!/DÓNDE DIJE DIGO, DIJE….
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU III
    • CU BOGĂȚIE ÎȚI GĂSEȘTI ȘI PATRIE / UBI FORTUNA, IBI PATRIA
    • TOȚI ÎMPOTRIVA KURZILOR/TODOS CONTRA LOS KURDOS
    • ALEXANDRU CEL NESUFERIT/ALEJANDRO EL INCORDIANTE
    • AMINTIRI TRISTE/TRISTES RECUERDOS
    • ARMENIA, MAI DEGRABĂ INDIGNARE, DECÂT REVOLUȚIE /ARMENIA, MÁS INDIGNACIÓN QUE REVOLUCIÓN
    • AUSTRIA : ULCIORUL MERGE CE MERGE LA IZVOR, DAR …/AUSTRIA : TANTO VA EL CÁNTARO A LA FUENTE…
    • BREXIT CU FORCEPS/BREXIT CON FORCEPS
    • CAMERUN, ÎN PRAGUL RĂZBOIULUI CIVIL/CAMERÚN AL BORDE DE LA GUERRA CIVIL
    • CLEȘTE RUSO-TURC CONTRA UCRAINEI/PINZA RUSOTURCA CONTRA UCRANIA
    • CLOPOȚELUL PISICII IRLANDEZE/EL CASCABEL DEL GATO IRLANDÉS
    • DESIGUR, MAI MULTĂ COLABORARE MILITARĂ, ÎNSĂ…/MÁS COOPERACIÓN MILITAR, SÍ PERO…
    • ERDOGAN, ÎNCĂ ESTE FAVORIT/ERDOGAN, FAVORITO AÚN
    • EU, ULTIMUL SUMERIAN/YO, EL ÚLTIMO SUMERIO
    • GERMANIA : ATUNCI CÂND TREI SUNT, DE FAPT, PATRU /ALEMANIA: CUANDO UN TRIO SON CUATRO
    • ROHINGYA, ULTIMA MINORITATE/LOS ROHINGYA, LA ÚLTIMA MINORÍA
    • A FOST RĂU CU GADDAFI, DAR E MAI RĂU FĂRĂ EL/MAL CON GADDAFI, PEOR SIN ÉL
    • LA SÚPER VIKINGA/ LA SÚPER VIKINGA
    • QATAR : EXACT PE DOS !/QATAR : EL TIRO POR LA CULATA
    • A OMORÎ LA PREȚ DE SOLDURI/MATANZAS A PRECIO DE SALDO
    • ARABESCURI DINASTICE/ARABESCOS DINÁSTICOS
    • MICA MARE PROBLEMĂ COREANĂ/EL PEQUEÑO GRAN PROBLEMA COREANO
    • TURCOFOBIA DIN RĂZBOIUL CONTRA STATULUI ISLAMIC/LA TURCOFOBIA EN LA GUERRA CONTRA EL E.I.
    • ÎN CECENIA, HOMOSEXUALITATEA E LETALĂ/HOMOSEXUALIDAD LETAL EN CHECHENIA
    • BOSNIA : CELE DOUĂ FEȚE ALE ARABIZĂRII/BOSNIA : CARA Y CRUZ DE LA ARABIZACIÓN
    • REFORMA DIN SERBIA/SERBIA Y SU REFORMA
    • DISPAR COMUNITĂȚI DE CREȘTINI DIN TURCIA/PENURIAS CRISTIANAS EN TURQUÍA
    • QATAR: CAUZELE CRIZEI/LAS CAUSAS DE LA CRISIS QATARÍ
    • IRLANDA : STEAUA ORIENTULUI/IRLANDA : LA ESTRELLA DE ORIENTE
    • TERORISM ISLAMIC ÎN BALCANI/TERRORISMO ISLÁMICO EN LOS BALCANES
    • A PIERDUT TRENUL SOCIALISMUL ?/¿ HA PERDIDO EL TREN EL SOCIALISMO ?
    • UGANDA – FOARTE GENEROASĂ CU REFUGIAȚII/EL MAYOR CAMPAMENTO DE REFUGIADOS DEL MUNDO ESTÁ EN UGANDA
    • YEMENUL MOARE DE HOLERĂ /EL YEMEN SE MUERE DE CÓLERA
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU IX
    • A VOTA CU MAȚELE/VOTAR CON LAS TRIPAS
    • EVITÂNDU-I PE SOCIALIȘTI/EVITANDO A LOS SOCIALISTAS
    • GERMANO-ROMÂNUL IOHANNIS/EL GERMANO-RUMANO IOHANNIS
    • INDEPENDENȚA DE ARAMĂ/LA INDEPENDENCIA DE COBRE
    • IRAN: RĂU ENDEMIC/IRÁN : MAL ENDÉMICO
    • KOSOVO : GHERILA, AFARĂ !/KOSOVO : ¡ GUERRILLA, FUERA !
    • O FEMEIE LIBERALĂ ÎN ASCENSIUNE/LA LIBERAL EMERGENTE
    • POST BREXIT/POST BREXIT
    • PREȘEDINTĂ GRAȚIE… ULTRADREPTEI ?/¿ PRESIDENTA POR GRACIA DE… LA ULTRADERECHA ?
    • PROBLEMELE REFORMELOR SAUDITE/EL TRÁGALA DE LAS REFROMAS SAUDITAS
    • RADICALISM BRITANIC/RADICALISMO BRITÁNICO
    • SPD ÎN CĂUTAREA LUI ÎNSUȘI/EL SPD EN BUSCA DE SI MISMO
    • TURCIA: CORODAREA PUTERII/TURQUÍA: LA EROSIÓN DEL PODER
    • ZURICH: INDIGESTIE DE MAURI/ZURICH: INDIGESTIÓN DE MOROS
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU V
    • ABSURDITATEA CONFLICTULUI UCRAINEANO-MAGHIAR/ABSURDO CONFLICTO UCRANIANO-MAGYAR
    • ASTA DA ! …DREPTATE FĂCUTĂ DE POPOR !/ESO SÍ QUE ES JUSTICIA POPULAR
    • AURUL ANKAREI/EL ORO DE ANKARA
    • CĂMILE ȚI-AI LUAT, CĂMILE MĂNÂNCI/CAMELLOS TIENES, CAMELLOS COMES
    • CONGO, UMBRA PRELUNGITĂ A LUI MOBUTU/CONGO, LA LARGA SOMBRA DE MOBUTU
    • DEMOCRAȚIE ÎN STIL TURCESC/DEMOCRACIA A LA TURCA
    • FRĂȚIA POLONO-FILIPINEZĂ/LA HERMANDAD POLACO-FILIPINA
    • FUNDAMENTALISM SAU NEPUTINȚĂ/FUNDAMENTALISMO O IMPOTENCIA
    • GERMANIA: CEVA IDEOLOGIE… ȘI MULT EGO/RFA: ALGO DE IDEOLOGÍA Y MUCHO EGO
    • KOSOVO ȘI RAȚIUNEA/KOSOVO Y LA RAZÓN
    • LETONIA: LOVITURĂ… PENTRU A CONTINUA LA FEL/LETONIA: VARAPALO PARA SEGUIR IGUAL
    • LIBIA, HAOS TOTAL/LIBIA, EL CAOS MÁXIMO
    • NU STRĂINII SUNT CAUZA/LOS FORASTEROS NO SON LA CAUSA
    • ORAȘUL CĂRUIA ÎI ESTE RUȘINE DE MADONNA/DONDE SE AVERGÜENZAN DE MADONNA
    • SCHISMA DIN ORIENT/EL CISMA DE ORIENTE
    • TĂTARII DIN TATARSTAN/LOS TÁRTAROS DEL TARTARISTÁN
    • UN «POST NO MORTEM” PENTRU CSU DIN BAVARIA/UN “POST NO MORTEM” PARA LA CSU BÁVARA
    • VARĂ ARABĂ/EL ESTÍO ÁRABE
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VI
    • 1918 – 2018, O SUTĂ DE ANI AMEȚITORI/1918 – 2018, CIEN AÑOS DE VÉRTIGO
    • ACOLO UNDE DRAGOSTEA SE MĂSOARĂ PRIN…COARNE/DÓNDE EL AMOR ES CUESTIÓN DE CUERNOS
    • ASTA DA DIVERSITATE !/¡ ESO SÍ QUE ES DIVERSIDAD !
    • AUTOCEFALIA BISERICII ORODOXE UCRAINIENE/EL PRIMER PATRIARCA DE LA IGLESIA UCRANIANA
    • CAPCANE JURIDICO-ELECTORALE CONGOLEZE/TRAMPAS JURÍDICO-ELECTORALES CONGOLEÑAS
    • COSTISITOAREA EXTINDERE SPRE RĂSĂRIT/LA COSTOSA AMPLIACIÓN AL ESTE
    • CURSURI UNIVERSITARE ȘI POLITICĂ/AULAS Y POLÍTICA
    • GRECIA: PIAȚA ELECTORALĂ/GRECIA: EL MERCADO ELECTORAL
    • IVIRI ALE UNEI OPOZIȚII EFICIENTE ÎN RUSIA/BROTES DE OPOSICIÓN EN RUSIA
    • KOSOVO: NU EXISTĂ, DAR ARE PROPRIA SA ARMATĂ /KOSOVO: EN EL LIMBO, PERO CON EJÉRCITO
    • MINSK: APĂSĂTOAREA PRIETENIE A RUSIEI/MINSK: LA OPRESORA AMISTAD RUSA
    • PACE ÎN AFGANISTAN, FĂRĂ AFGANISTAN/
    • RUSIA: POPORUL SUSȚINE CU BANI OPOZIȚIA/RUSIA: EL PUEBLO FINACIA LA OPOSICIÓN
    • VIESPAR ISRAELIAN/AVISPERO ISRAELÍ
    • ZIDURI ȘI IAR ZIDURI/MUROS Y MÁS MUROS
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VII
    • ALGERIA ÎȘI SCHIMBĂ STĂPÂNUL/ARGELIA CAMBIA DE AMO
    • ALGERIA: MAFIA PUTERII/ARGELIA: LA MAFIA DEL PODER
    • AMARA DRAGOSTE TURCO-CHINEZĂ/LOS AMARGOS AMORES CHINO-TURCOS
    • COLONIZAREA CHINEZĂ ÎN BALCANI/COLONIZACIÓN CHINA DE LOS BALCANES
    • DECLINUL BANCAR DE DRAGUL POLITICII/DECLIVE BANCARIO POR MOR DE LA POLÍTICA
    • EMINENȚA GRI A LUMII ARABE/LA EMINENCIA GRIS DEL MUNDO ÁRABE
    • ERDOGAN LE VREA PE TOATE/ERDOGAN VA A POR TODAS
    • IN SPATELE PERDELELOR VENEZOLANE/TRAS LAS BAMBALINAS VENEZOLANAS
    • INDEPENDENTISMUL UITAT/EL INDEPENDENTISMO OLVIDADO
    • ISRAEL ȘI RĂZBOIUL DIN NAGORNO KARABAH/ISRAEL Y LA GUERRA DE NAGORNO KARABAJ
    • ISRAEL: SPRE DREAPTA !/ISRAEL: A LA DERECHA, ¡ ARRE !
    • KAZAHSTAN: EU SUNT TOTUL/KAZAJISTÁN: YO SOY TODO
    • KIEV: O PREȘEDINȚIE DE DOUĂ MILIARDE/KIEV: UNA PRESIDENCIA DE 2.000 MILLONES
    • LIBIA: CINE POATE, POATE/LIBIA: QUIEN PUEDE, PUEDE
    • LIBIA: RĂZBOIUL CIVIL AL TUTUROR/LIBIA: LA GUERRA CIVIL DE TODOS
    • Mongolia: multă putere, dar justiție, ioc!/Mongolia: Mucho poder y poca justicia
    • NEGRU, NICI MĂCAR ÎN ISRAEL/NEGRO, NI EN ISRAEL
    • O GAURĂ NEAGRĂ NUMITĂ AFGANISTAN/UN AGUJERO NEGRO LLAMADO AFGANISTÁN
    • RFG: DIN NOU SPRE RĂSĂRIT/RFA : OTRA VEZ LA QUERENCIA AL ESTE
    • TURCIA DANSEAZĂ CU TIGRI /TURQUÍA BAILA CON TIGRES
    • ZIDUL PE CARE L-A DĂRÂMAT MOSCOVA/EL MURO QUE DERRIBÓ MOSCÚ
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU VIII
    • 12 AUGUST 2019 – AMBARCAȚIUNE DE DE TIP KON-TIKI PENTRU MAREA EGEE/12 VIII 2019 – UNA KON-TIKI PARA EL EGEO
    • 149 la 0/149 a 0
    • AFRICA: ÎNCERCAREA MOARTE N-ARE/ÁFRICA: POR INTENTAR QUE NO QUEDE
    • ALA, BALA, PORTOCALA…/MATARILE, RILE, RO…
    • ARMENIA: INDIGESTIE DE PUTERE/ARMENIA : INDIGESTIÓN DE PODER
    • BALCANII NEDORIȚI/MALQUISTOS BALCANES
    • BIROCRAȚIA CONTRA REFUGIAȚILOR/BUROCRACIA CONTRA REFUGIADOS
    • CEVA E PUTRED ÎN REPUBLICA MOLDOVA/ALGO APESTA EN MOLDAVIA
    • CIPRU: AL CUI E GAZUL ?/CHIPRE: ¿DE QUIÉN ES EL GAS?
    • CONCURENȚĂ ÎN STIL BULGAR/COMPETENCIA “A LA BÚLGARA”
    • DANEMARCA: STÂNGA CU FUSTĂ/DINAMARCA: LA IZQUIERDA CON FALDAS
    • DOWNING STREET, 10: CASA …PUTERII/DOWNING STR., 10 : CASA DE… PODER
    • GRECIA CLANURILOR/LA GRECIA DE LOS CLANES
    • HONG KONG: CEALALTĂ FAȚĂ A REBELIUNII/HONG KONG: LA OTRA CARA DE LA REBELIÓN
    • JAVID, MAREA SPERANȚĂ A BREXIT-ULUI/JAVID, LA GRAN ESPERANZA DEL BREXIT
    • LECȚIA LUI SALVINI/LA LECCIÓN DE SALVINI
    • MAGNATUL NECUNOSCUT DIN RĂSĂRIT/EL DESCONOCIDO MAGNATE DEL ESTE
    • MOLDOVA: NICI CU TINE, DAR NICI FĂRĂ TINE …/MOLDAVIA: NI CONTIGO, NI SIN TI…
    • OMUL PĂCII DIN CORNUL AFRICII/EL HOMBRE DE LA PAZ EN EL CUERNO DE ÁFRICA
    • PATRIA MEA, ARMATA MEA/MI PATRIA, MI EJÉRCITO
    • RADICALISM ESTONIAN/ RADICALISMO ESTONIO
    • REGINA LESBIANĂ A FOTBALULUI/LA REINA LESBIANA DEL FÚTBOL
    • REVOLUȚIE SAU NEPUTINȚĂ ?/¿ REVOLUCIÓN O IMPOTENCIA ?
    • SIROFOBIA LUI ERDOGAN/LA SIRIOFOBIA DE ERDOGAN
    • SPD GERMAN LA FEL CA TOATE, DAR, CEVA MAI RĂU/EL SPD ALEMÁN COMO TODOS, PERO PEOR
    • SUDAN: UCENICUL VRĂJITOR/SUDÁN: EL APRENDIZ DE BRUJO
    • UNIUNEA EUROPEANĂ: SĂRACII AFARĂ !/UNIÓN EUROPEA : ¡ POBRES, FUERA !
    • YEMENUL INDIGEST/EL YEMEN INDIGESTO
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU X
    • AFRICA: CORUPE ȘI UCIDE/ÁFRICA: CORROMPER Y MATAR
    • CARANTINĂ ALBĂ, MOARTE NEAGRĂ/CUARENTENA BLANCA, MUERTE NEGRA
    • CELĂLALT CORONAVIRUS/EL OTRO CORONAVIRUS
    • CORONAVIRUS TOCMAI BUN PENTRU O ÎNCLEȘTARE/CORONAVIRUS DE ARMAS TOMAR
    • DECLINUL SOCIALISMULUI/EL DECLIVE SOCIALISTA
    • DEZASTRU SAUDIT ÎN YEMEN/  DEBACLE SAUDÍ EN YEMEN
    • DIN DEZERTOR NORD-COREAN, DEPUTAT SUD-COREAN/DE DESERTOR NORCOREANO A DIPUTADO SURCOREANO
    • DOMNIA URII/EL IMPERIO DEL ODIO
    • IRAN: CAPCANA PÂINII/IRÁN: LA TRAMPA DEL PAN
    • IRLANDA: NUMAI BANII NU SUNT DE AJUNS/IRLANDA: CON EL DINERO NO BASTA
    • KIEV: TRĂIASCĂ COVID-19!/KIEV: ¡VIVA EL COVID-19!
    • KOSVO: LUNGUL BRAȚ AMERICAN/KOSVO: EL LARGO BRAZO ESTADOUNIDENSE
    • NECAZURILE DREPTEI GERMANE/CUITAS DE LA DERECHA ALEMANA
    • PATRU CARICATURI POLITICE GROTEȘTI/CUATRO ESPERPENTOS POLÍTICOS
    • PIAȚA DE MIZERII/MERCADO DE MISERIAS
    • RAȚIUNILE NESĂBUINȚEI/LAS RAZONES DE LA SINRAZÓN
    • RFG: CINE POARTĂ VINA?/RFA: ¿DE QUIÉN ES LA CULPA?
    • RUTA APROAPE SOVIETICĂ A CHINEI/LA RUTA CASI SOVIÉTICA DE CHINA
    • SIRIA CARE NU SE MAI TERMINĂ/LA SIRIA DE NUNCA ACABAR
    • STARMER, LABURISTUL DE OȚEL/STARMER, EL LABORISTA DE ACERO
    • TALIBANI INDESTRUCTIBILI/TALIBANES INDESTRUCTIBLES
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU XI
    • „AXA” MUSULMANĂ/EL “EJE” MUSULMAN
    • AFGANISTAN: TRĂIASCĂ REVOLUȚIA/AFGANISTÁN: VIVA LA REVOLUCIÓN
    • AGUAS ETÍOPES/AGUAS ETÍOPES
    • BELARUS: O ȚARĂ CARE ÎȘI CAUTĂ TRECUTUL/BIELORRUSIA: UN PAÍS EN POS DE UN PASADO
    • CALEA CHINEZĂ SPRE HEGEMONIE/LA VÍA CHINA HACIA LA HEGEMONÍA
    • CELE TREI GRAȚII DIN MINSK/LAS TRES GRACIAS DE MINSK
    • COVID-19 ȘI SEZONIERII/COVID-19 Y LOS TEMPOREROS
    • CROAȚIA: CENTRISM AMAR/CROACIA: CENTRISMO AMARGO
    • ERDOGAN, LA FEL CA PUTIN/ERDOGAN, COMO PUTIN
    • GAZUL DISCORDIEI/EL GAS DE LA DISCORDIA
    • LIBAN, A FOST ODATĂ…/LÍBANO, ÉRASE UNA VEZ…
    • LIBIA: RĂZBOIUL TUTUROR/LIBIA: LA GUERRA DE TODOS
    • MINSK: PĂCATE ALE DICTATURII/MINSK: PECADOS DE DICTADURA/
    • NECAZURILE VIROTICE ALE SAUDIȚILOR/CUITAS VÍRICAS DE LOS SAUDÍES
    • POLITICI ȘI CALCULE POLITICE CU HAGIA SOPHIA/POLÍTICAS Y POLITIQUEOS CON HAGIA SOPHIA
    • QUANTUM DE BESTIALITATE/QUANTUM DE BESTIALIDAD
    • RIGODON-UL COREAN/EL RIGODÓN COREANO
    • SĂ-L ADORĂM PE BAAL/ADOREMOS A BAAL
    • SIRIA: COVID-19 ȘI ISRAEL, ÎMPOTRIVA IRANULUI/SIRIA: COVID-19 E ISRAEL, CONTRA IRÁN
    • SOLEIMANI, MITUL ÎMPĂRTĂȘIT/SOLEIMANI, EL MITO COMPARTIDO
    • UN PREȘEDINTE ETERN/PRESIDENTE ETERNO
    • Vaccinuri electorale/Vacunas electorales
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU XII
  • MISCELANEA
    • ARAD – PRIMA CAPITALĂ A MARII UNIRI
    • FÂNTÂNA DORINȚELOR ȘI CENTURA LUI KUIPER… SE LASĂ FOTOGRAFIATE DE NASA
    • FERMA ANIMALELOR – UN SPECTACOL EVENIMENT
    • PASCUA DE RESURRECCIÓN ORTODOXA
    • ¿Por qué SEMANA ILUMINADA?
    • DE EXEMPLU, DE PILDĂ şi… SPRE EXEMPLIFICARE
    • DECLINUL ALBINELOR
    • LIMBA ROMÂNĂ, LIMBĂ NEOLATINĂ !
    • NIVEL-NIVELURI ȘI NIVELĂ-NIVELE
    • ¡Este país de mierda… !
    • ¿Por qué es Rumanía una isla de latinidad?
    • CUVINTE DIN SPANIOLA MEDIEVALĂ PĂSTRATE… ÎN ROMÂNĂ !
    • Gramatica lui Nebrija – La Gramática de Nebrija
    • Zgomotina și efectele ei
    • PETALOS – UN SUPERB CUVÂNT NOU NĂSCUT
    • VOCATIVUL DESPECTIV:Doamna!… Domnu´!
  • NOSTRADAMUS – PROFEȚII
    • NOSTRADAMUS, II, 34 (INVADAREA UCRAINEI ?)
  • ODYSSEAS ELYTIS – POEME
    • Odysseas Elytis – O singură rândunică
    • Primăvara, dacă n-o găseşti, ţi-o faci
  • PARABOLELE LUI IISUS II
    • PARABOLELE LUI IISUS (L) – IISUS HRISTOS – DUMNEZEUL REFUGIAT
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLIV) – DUMNEZEUL ASCET
    • PARABOLELE LUI IISUS (XL) – EXORCIZAREA DE LA GADARA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLII) – BOGATUL FĂRĂ NUME ȘI SĂRACUL LAZĂR
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLIII) – RABINUL CEL DREPT ȘI BUNUL SAMARITEAN
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVI) – TALENTAȚII VOR MOȘTENI ÎMPĂRĂȚIA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVII) – FEMEIA CARE NU PUTEA PRIVI CERUL
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLVIII) – DEZMOȘTENIȚII, COMESENII LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XLXI) – IISUS REGE AL ISRAELULUI ȘI MÂNTUITORUL LUMII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIX) – PARABOLA SEMĂNĂTORULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVII) – OMUL HARIC
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVIII) – EPIFANIA DE LA NAIN
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXVI) – RABINUL CARE PREDICĂ DIN BARCĂ
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIV) – BOTEZUL ȘI NAȘTEREA DE SUS
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXV) – URMAREA LUI HRISTOS ȘI ACTIVAREA ÎMPĂRĂȚIEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXIII) – IISUS ATOTȚIITORUL, TEMELIA ȘI COROANA CREAȚIEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXII) – URMAREA LUI IISUS, CHEIA MÂNTUIRII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXXI) – IERTAREA DE ZECE MII DE TALANȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXX) – LECȚIA PE CARE N-AU ÎNVĂȚAT-O UCENICII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXIX) – TEOFANIILE
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVI) – CURAJ, FIULE, AI ÎNCREDERE, IERTATE-ȚI SUNT PĂCATELE !
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVIII) – INIȚIEREA CELUI DE-AL DOILEA CERC
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXV) – DEMONII ȘI PORCII DEMETREI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXVII) – IISUS RESTAURATORUL
    • PARABOLLE LUI IISUS (XXIV) – CREDINȚA, CHEIA INTRĂRII ÎN LUMEA LUI DUMNEZEU
  • POEZIE ȘI BUCĂTĂRIE
    • POEZIE ȘI BUCĂTĂRIE DE SFÂNTUL VALENTIN
    • Poezie și bucătărie de… Dragobete
  • POVEȘTILE LUI HANS CHRISTIAN ANDERSEN
    • Băiatul cel poznaș/The Naughty Boy
    • OMUL DE ZĂPADĂ/THE SNOW MAN
    • TALISMANUL/THE TALISMAN
  • RUMI
    • RUMI, ODE MISTICE, 340
  • SONETELE LUI WILLIAM SHAKESPEARE
    • SHAKESPEARE – Sonetul 14
    • SHAKESPEARE – Sonetul 2
    • SHAKESPEARE – SONETUL 3
    • SHAKESPEARE – Sonetul 34
    • SHAKESPEARE – SONETUL 4
    • SHAKESPEARE – SONETUL V
    • SHAKESPEARE – SONETUL X
    • SHAKESPEARE – SONETUL XIII
    • SHAKESPEARE – SONETUL IX
    • SHAKESPEARE – SONETUL VI
    • SHAKESPEARE – SONETUL VII
    • SHAKESPEARE – SONETUL VIII
    • SHAKESPEARE – SONETUL XI
    • SHAKESPEARE – SONETUL XII
    • SHAKESPEARE – SONETUL XV
    • SHAKESPEARE, SONETUL 1
    • Sonetul 102 – Și eu, ca Philomela…
    • WILLIAM SHAKESPEARE ȘI ADEVĂRATA SA DRAGOSTE – SONETUL 107
  • TRISTAN ȘI ISOLDA – GOTTFRIED DE STRASBOURG
    • GOTTFRIED DE STRASBOURG – TRISTAN ET ISOLDE/TRISTAN ȘI ISOLDA (FRAGMENTE)
  • LA PAGINA DE VALENTIN POPESCU IV
    • EUROPA DE AZI, PE DINĂUNTRU ȘI PE DINAFARĂ/LA EUROPA DE HOY, POR DENTRO Y POR FUERA
    • GAZE NATURALE ISRAELIENE CARE NU PREA SE VÂND/GAS ISRAELÍ DE MAL VENDER
    • GREU MAI E SĂ FII FIUL LUI PAPÁ!/ES DIFÍCIL SER HIJO DE PAPÁ
    • IRANUL TROZNEȘTE/IRÁN CRUJE
    • ISRAEL: PORUMBELUL PĂCII ESTE O BUFNIȚĂ/ISRAEL: LA PALOMA DE LA PAZ ES UN MOCHUELO
    • KURDOFOBIA LUI ERDOGAN/LA KURDOFOBIA DE ERDOGAN
    • MAI BINE MORT DECÂT VIU/MEJOR MUERTO QUE VIVO
    • MARIHUANA ALBANEZĂ/MARIHUANA ALBANESA
    • MOȘTENIREA BLESTEMATĂ/LA HERENCIA MALDITA
    • PARADOXURI COMUNITARE/PARADOJAS COMUNITARIAS
    • PARADOXURI TURCEȘTI/PARADOJAS TURCAS
    • PEKIN: PRIETEN DE SUFLET/PEKÍN: EL AMIGO DEL ALMA
    • POLONIA, ÎNTRE JUSTIȚIE ȘI PUTERE/POLONIA, ENTRE LA JUSTICIA Y EL PODER
    • R.F.G.: MOTIVE PENTRU ȘI ÎMPOTRIVA UNEI ALIANȚE/RFA: RAZONES Y SINRAZONES DE UNA ALIANZA
    • ROMÂNIA: CANIBALISM POLITIC/RUMANIA: CANIBALISMO POLÍTICO
    • RUSIA – TROPĂITUL PE LOC/EL PIAFAR RUSO
    • SCHOLZ, EMINENȚA GRI/SCHOLZ, LA EMINENCIA GRIS
    • SINGURĂTATEA POLITICĂ A KURZILOR/LA SOLEDAD POLÍTICA DE LOS KURDOS
    • SIRIA : AȘA PRIETENI SĂ AI /SIRIA : AMIGOS ASÍ TENGAS  
    • SIRIA, RĂZBOAIELE CARE NU SE MAI TERMINĂ/SIRIA, LAS GUERRAS DE NUNCA ACABAR
    • SIRIA: PRIETENI, DAR, NU LA NEVOIE/SIRIA : AMIGOS DE QUITA Y PON
    • TURCIA ÎI ATACĂ ȘI PE KURZII DIN IRAK/TURQUÍA ATACA A LOS KURDOS DEL IRAK
    • VEȘNICUL YEMEN /YEMEN ETERNO
    • VIJELIA VIENEZĂ/EL VENDAVAL VIENÉS
    • ZIMBABWE, DEDESUBTURILE/ZIMBABUE, EL TRASFONDO
    • MONEDA EURO CA PANACEU UNIFICATOR/EL EURO COMO PANACEA UNITARIA
    • RECTIFICARE ÎN STIL POLONEZ/RECTIFICAR A LO POLACO
    • ANO DECLANȘEAZĂ ALARMELE/ANO DISPARA LAS ALARMAS/ANO DISPARA LAS ALARMAS
  • PARABOLELE LUI IISUS I
    • PARABOLLE LUI IISUS (XXIII) – ISPITIREA VĂZULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXI) – MISIUNEA APOSTOLILOR: SALVAREA LUMII
    • PARABOLELE LUI IISUS (XXII) – CEI TREI UCENICI SPECIALI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XX) – IISUS – NEMURIREA ȘI CUNOAȘTEREA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIX) – IISUS, COREGENTUL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVIII) – IISUS, TRIMISUL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVII) – SEMINȚELE CUNOAȘTERII LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XVI) – IISUS AJUTORUL PE CARE NU-L MAI AȘTEPȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XV) – TAINA MORMÂNTULUI GOL
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIV) – PREGĂTIREA APOSTOLILOR ȘI DEZVĂLUIREA SFINTEI TREIMI
    • PARABOLELE LUI IISUS (XIII) – IISUS – LOGOS-UL LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (XII) – UNGEREA DIN BETANIA
    • PARABOLELE LUI IISUS (XI) – Și i-a spus femeii: fie-ți ție iertate păcatele
    • PARABOLELE LUI IISUS (X) – CODUL ÎMPĂRȚIEI LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (IX) – URMAREA LUI HRISTOS – ACTIVAREA ÎMPĂRĂȚIEI LUI DUMNEZEU
    • PARABOLELE LUI IISUS (VIII) – BUNUL PĂSTOR
    • PARABOLELE LUI IISUS (VII) – FIUL LUI DUMNEZEU ȘI FIUL OMULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (VI) – POSTITORUL PREFĂCUT
    • PARABOLELE LUI IISUS (V) – PARABOLA ÎNFRICOȘATEI JUDECĂȚI
    • PARABOLELE LUI IISUS (IV) – IERTAREA FIULUI RISIPITOR
    • PARABOLELE LUI IISUS (III) – RUGĂCIUNEA VAMEȘULUI
    • PARABOLELE LUI IISUS (II) – CANANEANCA ȘI PUTEREA STĂRUINȚEI
    • PARABOLELE LUI IISUS (I) – MÂNTUIREA LUI ZAHEU
  • DOCUMENTALES I
    • BARBAR – AJAM – NEMETS
    • CÂND A FOST DESCOPERITĂ AMERICA?
    • CODUL LUI EL GRECO
    • MĂRȚIȘORUL SAU ÎMBUNAREA LUI MARTE
    • NUNTĂ – CUNUNIE – CĂSĂTORIE
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ I – CRUCEA
    • CEL MAI VECHI VIN DIN LUME
    • DOCHIA – O AMINTIRE A MARII ZEIȚE
    • DUH – RUAH – PNEVMA
    • FEBRUARIE II – DE LA LUPERCALII LA VALENTINE’ S DAY
    • IANUARIE – LUNA LUI IANUS – ÎNCEPUTUL CEL BUN
    • PEȘTERILE DIN YUCATAN – UN TUNEL AL TIMPULUI
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ II – SVASTICA
    • Secretul mormântului neolitic de la Dirós
    • TEMPLUL ZEULUI FĂRĂ CHIP DE LA AIN DARA
    • ANUL NOU I – ANUL NOU DE TOAMNĂ: SAMHAIN ȘI SÂMEDRU
    • FEBRUARIE I – LUNA PURIFICĂRILOR ȘI A ÎNTOCMIRII PERECHILOR – DRAGOBETE
    • SCRIEREA ȘAMANICĂ III – SPIRALA
    • MOAȘĂ – MOȘ- MOȘIE
    • CODUL LUI HOMER
    • El Código de Homero
    • SÂNZIENE – DRĂGAICE – RUSALII (Noaptea Sfântului Ioan și sabia de Toledo)
    • SEMNUL LABIRINTULUI (I)
    • TEZAURE: PIETROASA ȘI GUARRAZAR
    • Lumina de Paște de la Ierusalim
    • MOŞ CRĂCIUN… SANTA CLAUS („SFÂNTUȚ CULIȚĂ”)? NICIDECUM !
    • ANUL NOU (III) – ANUL NOU DE PRIMĂVARĂ
    • NAȘTEREA DOMNULUI
    • SEMNUL LABIRINTULUI (II) – LABIRINTUL CATEDRALELOR
    • SEMNUL LABIRINTULUI III – LABIRINTUL TEOLOGILOR
    • VINUL – PHARMAKON-UL MEDITERANEI
  • DOCUMENTALES II
    • Argentina, ţara care s-a redresat prin forţe proprii
    • CÂND A FOST DESCOPERITĂ AMERICA?
    • ERT DE DUPĂ ERT
    • Historia del Servicio Español de Radio Rumanía Internacional
    • Eduardo Galeano și poveștile Americii Latine
    • REGELE SPANIEI, JUAN CARLOS I, RENUNȚĂ LA TRON ÎN FAVOAREA FIULUI SĂU, FELIPE
    • BREVE HISTORIA DE LOS COMIENZOS DE LA RADIO EN RUMANIA
    • 95 de ani de la prima transmisiune radio destinată publicului – Enrique Telémaco Susini, părintele conceptului de radio
    • DESFIINȚAREA RADIOTELEVIZIUNII PUBLICE DIN GRECIA SAU ÎN SPATELE ECRANULUI NEGRU
    • PRINȚUL AURULUI ȘI MĂRTUISITORUL LUI HRISTOS
  • LA PAGINA DE DIANA NEGRE III
    • Acasă, pentru a se odihni/A casa de descansar
    • NAȘUL VENEZOLAN /EL PADRINO VENEZOLANO
    • NUNTĂ COREANĂ /BODAS COREANAS
    • PARADOXURI AMERICANE/PARADOJAS AMERICANAS
    • PENDULUL TURCO-AMERICAN/EL PÉNDULO TURCO-AMERICANO
    • PENTRU TOATE GUSTURILE/PARA TODOS LOS GUSTOS
    • PODGORIA RUSEASCĂ A WASHINGTONULUI/LA PARRALA RUSA DE WASHINGTON
    • SALVATORI AI PATRIEI?/¿SALVADORES DE LA PATRIA?
    • SINGURĂTATEA LUI TRUMP/LA SOLEDAD DE TRUMP
    • Zidul discordiei/La muralla de la discordia
    • Cei o sută de mii de fii ai Sfântului Jeff/Los cien mil hijos de San Jeff
    • FRĂȚIA CIUDATĂ /LA EXTRAÑA HERMANDAD
    • Hispanii se roagă la fel/Los hispanos rezan igual
    • REGATUL CELUI RĂU/EL REINO DEL MAL
    • Trump, între cer și infern/Trump, entre el cielo y el inferno
    • Cenușăreasa și tatăl vitreg/La cenicienta y el padrastro
    • PACIFISMUL PRAGMATIC AL LUI KIM/EL PRAGMATICO PACIFISMO DE KIM
  • MISCELANEA BIBLICA
    • DE LA OUL COSMIC LA OUL DE PAȘTE
    • DE LA PESAH LA PAŞTE (II) – PAŞTELE LUI IISUS
    • FLORIILE – SĂRBĂTOAREA INTRĂRII LUI IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM
    • SEFER MASA’OT – CARTEA CĂLĂTORIILOR – Binyamin de Tudela
    • DE LA PESAH LA PAŞTE (I) – PAŞTELE LUI MOISE
    • IUDAISMUL – O CULTURĂ A MIDRAŞ-ULUI, O CULTURĂ A PIETĂŢII
  • KAVAFIKA/ΚΑΒΑΦΙΚΑ
    • «Nous n’osons plus chanter les roses»
    • AȘTEPTÂNDU-I PE BARBARI/ΠΕΡΙΜΕΝΟΝΤΑΣ ΤΟΥΣ ΒΑΡΒΑΡΟΥΣ
    • CÂND SE TREZESC
    • KAVAFIS – AEDUL
    • KAVAFIS – LA JEUNESSE BLANCHE
    • KAVAFIS – PE STRADĂ
    • Kavafis – Zile din 1909, ’10, și ’11
    • KAVAFIS – CÂT POȚI
    • KAVAFIS – CUVÂNT ȘI TĂCERE (1892)
    • KAVAFIS – DECEMBRIE 1903
    • KAVAFIS – ÎN CASA SUFLETULUI
    • KAVAFIS – ITACA – UN POEM GNOSTIC
    • KAVAFIS – LUMEA DE DINCOLO ȘI „CE-A MAI RĂMAS DE SPUS, ÎN HADES, CELOR DE JOS, O SĂ LE SPUN.”
    • KAVAFIS – NOTE DESPRE POEZIE ȘI MORALĂ, VIII
    • KAVAFIS – ZILE DIN 1903
    • KAVAFIS, CEI ȘAPTE SFINȚI TINERI DIN EFES ȘI MĂRTURISIREA ÎNVIERII
    • KAVAFIS, EPOSUL INIMII, DIN SERTAR, M-AM ASCUNS…
    • MORMÂNTUL GRAMATICULUI LYSIAS
    • PLĂCERE/ΗΔΟΝΗ ȘI DEPARTE/ΜΑΚΡΥΑ
    • ÎN LUNA ATHYR
    • Un tânăr, al Artei Cuvântului, în al 24-lea an al său
    • MAREA ÎN ZORI
    • ÎNȚELEPȚII… CELE CE SE APROPIE
    • Pe la nouă și Am înțeles
    • IDELE LUI MARTIE
    • PE UN ȚĂRM DIN ITALIA
    • TEODOT
  • HIEROGAMII… VEGETALE
    • LEURDA ȘI UNTIȘORUL. PRIMA HIEROGAMIE
    • ȘTEVIA ȘI SPANACUL – A DOUA HIEROGAMIE
    • LOBODA ȘI LEUŞTEANUL – A TREIA HIEROGAMIE
    • PĂPĂDIA ȘI SOVÂRVUL – A PATRA HIEROGAMIE
    • MENTA ȘI TARHONUL – A CINCEA HIEROGAMIE
  • IERBURI ȘI MIRODENII
    • GHIMBIRUL – RĂDĂCINA CARE NE STATORNICEȘTE
    • MUȘTARUL – SIMBOLUL PIETREI FILOSOFALE
    • SCORŢIŞOARA – MIRODENIA CRĂCIUNULUI
    • USTUROIUL DE IARNĂ – ZEUL FOCULUI INTERIOR
    • VANILIA – ESENȚA ÎMBRĂŢIŞĂRII FĂRĂ SFÂRŞIT
    • VANILIA – MIRODENIA ANULUI NOU
    • CUIȘOARELE – ESENȚA IUBIRII ABIA ÎNMUGURITE
    • CUIȘOARELE ȘI NUCȘOARA – HIEROGAMIE DE IARNĂ
    • HREANUL – CĂLĂUZA SPRE CUNOAȘTEREA DE SINE
    • SCORŢIŞOARA – ESENȚA PARADISULUI
    • CEAPA – PÂNTECUL ÎN CARE SE … COACE SPIRITUL NOSTRU ÎNALT
    • NUCȘOARA – ESENȚA CUNOAȘTERII DE SINE
    • ANASONUL STELAT – ESENȚA ADEVĂRATEI SEDUCȚII
    • ANASONUL MEDITERANEAN – ESENȚA MICILOR FERICIRI DE ACASĂ
    • TARHONUL – IARBA ȘAMANILOR
    • LEUȘTEANUL – ESENȚA VENUSITĂȚII
    • MĂRARUL – ESENȚA TINEREȚII ȘI A ÎNFLORIRII
    • PĂTRUNJELUL – ESENȚA PUTERII DE VIAȚĂ ȘI A BĂRBĂȚIEI
    • CORIANDRUL–GUSTUL SUBLIM AL MANEI
  • IERBURILE AFRODITEI
    • MAGHIRANUL – IARBA MIRILOR
    • SOVÂRVUL – IARBA CASTEI IUBIRI
    • ROSMARINUL – IARBA NUBILITĂȚII FERICITE
    • SALVIA – IARBA CARE DEȘTEAPTĂ SIMȚURILE ȘI MINTEA
    • MENTA – IARBA MINȚII
    • BUSUIOCUL – IARBA REGILOR
    • CIMBRIŞORUL – IARBA DUHULUI
    • CIMBRUL – IARBA CARE TE SATURĂ
    • LAVANDA – IARBA CĂMINULUI
    • ROINIȚA – IARBA INIMII
  • POVEȘTI GRECEȘTI
    • Cutea sau piatra răbdării/Η πέτρα της υπομονής
    • POVEȘTI CU ANIMALE
  • CAMINOS Y SENDEROS
    • Poeme de Donosti Bleddyn
    • O, DIVIN CREATOR !
    • No te enamores/Nu te îndrăgosti de o femeie care citește
  • ENTREVISTAS
    • EL FOLKLORE SEFARDÍ EN RUMANÍA/FOLCLORUL SEFARD ÎN ROMÂNIA
    • EL HEBREO ESTEREOTIPO-ESBOZO DE HISTORIA CULTURAL

ghemulariadnei

~ Site-ul care îți arată ieșirea din Labirint

ghemulariadnei

Archivos de etiqueta: Iisus Hristos

PARABOLELE LUI IISUS (I) – MÂNTUIREA LUI ZAHEU

21 sábado Ene 2017

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

dare, Evanghelia după Luca, Evanghelie, Ierihon, Iisus Hristos, impozit, Palestina, parabolă, pericopă eanghelică, taxă, Zaheu

zaheu-icoana

Parabola sau povestea lui Zaheu, citită la liturghie în această duminică,  este din Evanghelia după Luca (capitolul 19) și face parte din cea mai importantă serie de parabole din Evanghelii: cea a recuperării, a recâștigării și metamorfozei… celui ce părea pierdut.

Este una din marile pilde care ne arată că schimbarea interioară este posibilă și că, datorită ei, mântuirea, adică salvarea de păcat, este posibilă.

Să vedem povestea lui Zaheu:

Și, intrând Iisus în Ierihon, mergea prin oraș. Și iată un bărbat ce se chema pe numele lui Zaheu; acesta era mai-marele vameșilor și era bogat. Zaheu căuta să-L vadă pe Iisus, cine este, dar nu putea de mulțime, că era mic de stat. Și alergând el înaintea celorlalți, s-a suit într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Și cum a ajuns Iisus la locul acela, uitându-se El în sus, l-a văzut pe Zaheu și a zis către el: Zahee, grăbește de coboară căci, astăzi chiar, în casa ta  se cade să rămân. Și, grăbindu-se el, a coborât și L-a întâmpinat, bucurându-se. Și văzând toți aceasta, cârteau spunând că Iisus a intrat să poposească la un om păcătos. Iar Zaheu, stând în fața Lui, a spus către Domnul: iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am luat ceva pe nedrept de la cineva, îi întorc împătrit. Și a zis către el Iisus că, astăzi chiar, s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că și el (Zaheu) este fiul lui Avraam. Căci a venit Fiul Omului să caute și să mântuiască oaia cea pierdută/Luca, 19 1-10.

ΚΑΙ εἰσελθὼν διήρχετο τὴν ῾Ιεριχώ· 2 καὶ ἰδοὺ ἀνὴρ ὀνόματι καλούμενος Ζακχαῖος, καὶ αὐτὸς ἦν ἀρχιτελώνης, καὶ οὗτος ἦν πλούσιος, 3 καὶ ἐζήτει ἰδεῖν τὸν ᾿Ιησοῦν τίς ἐστι, καὶ οὐκ ἠδύνατο ἀπὸ τοῦ ὄχλου, ὅτι τῇ ἡλικίᾳ μικρὸς ἦν.4 καὶ προδραμὼν ἔμπροσθεν ἀνέβη ἐπὶ συκομορέαν, ἵνα ἴδῃ αὐτόν, ὅτι ἐκείνης ἤμελλε διέρχεσθαι. 5 καὶ ὡς ἦλθεν ἐπὶ τὸν τόπον, ἀναβλέψας ὁ ᾿Ιησοῦς εἶδεν αὐτὸν καὶ εἶπε πρὸς αὐτόν· Ζακχαῖε, σπεύσας κατάβηθι· σήμερον γὰρ ἐν τῷ οἴκῳ σου δεῖ με μεῖναι. 6 καὶ σπεύσας κατέβη, καὶ ὑπεδέξατο αὐτὸν χαίρων. 7 καὶ ἰδόντες πάντες διεγόγγυζον λέγοντες ὅτι παρὰ ἁμαρτωλῷ ἀνδρὶ εἰσῆλθε καταλῦσαι. 8 σταθεὶς δὲ Ζακχαῖος εἶπε πρὸς τὸν Κύριον· ἰδοὺ τὰ ἡμίση τῶν ὑπαρχόντων μου, Κύριε, δίδωμι τοῖς πτωχοῖς, καὶ εἴ τινός τι ἐσυκοφάντησα, ἀποδίδωμι τετραπλοῦν. 9 εἶπε δὲ πρὸς αὐτὸν ὁ ᾿Ιησοῦς ὅτι σήμερον σωτηρία τῷ οἴκῳ τούτῳ ἐγένετο, καθότι καὶ αὐτὸς υἱὸς ᾿Αβραάμ ἐστιν. 10 ἦλθε γὰρ ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου ζητῆσαι καὶ σῶσαι τὸ ἀπολωλός.

zaheu-sicomor

Cine este Zaheu ? Ni se spune că era mai-marele vameșilor (ἀρχιτελώνης/arhitelonis).

Ce era un vameș, τελώνης/telonis, în greacă ?

Un vameș era un colector de taxe privat care cumpăra, cu contract, la licitație, dreptul de a strânge taxele și impozitele unei regiuni.

Iar mai-marele vameșilor, într-o regiune bogată ca Ierihonul, trebuie că era omul care trata direct strângerea dărilor cu oficialii romani (Palestina era pe atunci provincie a Imperiului Roman).  Probabil angaja colectori de taxe sau publicani (cum se numeau ei la Roma) care-l ajutau să strângă banii de la toți plătitorii de impozite.  Și o făceau prin orice mijloace.

Aceștia erau așa-numiții vameși. Ce făceau ei, de fapt ? Plăteau din banii lor toată suma pe care o cerea statul roman drept taxe și și-o recuperau apoi, până la ultimul bănuț, exact ca niște … recuperatori ! Afacerea lor era foarte profitabilă pentru că, pe lângă taxa propriu-zisă, mai percepeau și un comision pentru… munca lor ! Ceea ce însemna că puteau încasa de la un biet pescar, negustor sau țăran, să zicem, o sumă care depășea, uneori cu mult, taxa propriu-zisă !

Dacă analizăm cuvântul grecesc telonis/τελώνης vedem că e compus din τέλος/telos (taxă, mai ales vamală) și ὠνέομαι/oneome (a cumpăra). Așadar un telonis, un vameș era, de fapt, un… cumpărător de taxe și impozite.

În treacăt să spunem că vameș a fost împrumutat din maghiară (vámos) și că e atestat pentru prima dată în română în Psaltirea Hurmuzaki, un manuscris care pare să fi apărut între 1491 și 1516 în regiunea Banat-Hunedoara.  Împrumutul se explică prin faptul că primele traduceri ale Bibliei (din slavonă, greacă și chiar latină) s-au făcut în Transilvania, unde românii adoptau cuvinte folosite de autoritățile maghiare, cuvinte ce denumeau realități ale vieții cotidiene.

Și, tot în treacăt să mai spunem că Ierihonul (יריחו) – situat în Cisiordania de azi, aproape de Ierusalim, pe malul vestic al Iordanului – al cărui nume înseamnă Cetatea Lunii, probabil pentru că fusese un mare centru cultual dedicat Lunii,  era o cetate bogată, chiar o cetate a mirodeniilor, a mierii și a trandafirilor. Unii îl numesc Cetatea parfumurilor, de la reiah (רֵיחַ), parfum.

Zaheu, prin urmare, era un om bogat. Dar averea lui nu fusese făcută pe căi cinstite. Trebuie că le cerea angajaților săi și el un procent din taxele pe care le colectau pentru romani, fapt care făcea ca taxele să crească, poate să se dubleze sau chiar să se tripleze … Și e sigur că nu stătea pe gânduri să denunțe vreun biet datornic care nu-și putea plăti dările. O spune chiar el: „dacă am luat ceva pe nedrept de la cineva, îi întorc împătrit…”.  Am tradus cu „am luat ceva pe nedrept” verbul grecesc συκοφαντέω/ sikofandeo: a acuza pe nedrept și cu viclenie, a da mărturie mincinoasă, a denunța, a fi delator, a extorca, a stoarce bani prin șantaj. Așadar Zaheu le făcuse pe toate acestea celor de un neam cu el, evreilor… de parcă ar fi fost un funcționar… roman !

Ce ironie ! Zaheu, Zakkai (זַכַּי)  în ebraică, înseamnă: cel pur, cel curat, inocentul.  Numele lui provine din verbul ebraic zahah (זָכַךְ): a fi transparent, a străluci, a fi curat, fără păcat, nepătat, pur.

Și numai așa nu era Zaheu când l-a întâlnit Iisus !

Și nu era așa pentru că, de fapt, în ochii evreilor, Zaheu, ca orice vameș, era un impur, un stigmatizat, un păcătos la fel de disprețuit ca și prostituatele, un marginalizat și asta pentru că, dincolo de faptul că era șeful … recuperatorilor,  meseria lui era, prin natura ei, impură. De ce ?

În primul rând vameșii/publicanii/colectorii de taxe și impozite erau considerați în vechiul Israel asemenea ne-evreilor, pe care evreii îi numeau păgâni. Aveau reputația cea mai proastă, poate mai proastă decât a prostituatelor. Toți îi evitau, nu se apropiau de ei, nu stăteau la masă cu ei, nu vorbeau cu ei. Vameșii erau urâți și disprețuiți de toată lumea, o dată pentru că erau niște jecmănitori lipsiți de scrupule (evreii îi numeau tâlhari și ticăloși), dar și pentru că lucrau de Șabat și pentru că intrau în contact cu străinii, romanii în special, adică cu păgânii și cu necurații. Mai ales rabinii, cărturarii și cei ce predau Legea lui Moise/Tora spuneau că vameșii trăiesc într-o stare de impuritate permanentă, că sunt impuri/necurați/spurcați.

Și totuși Iisus, știind toate acestea, se invită la Zaheu acasă, vrea să tragă la el, să-i fie oaspete, să mănânce la el și cu el, să bea cu el, poate să înnopteze la el. Să-l atingă, să-i vorbească… Iar Zaheu primește prietenia lui Iisus și se bucură și înțelege că a venit vremea să se schimbe. Înțelege să-și repare greșelile, ticăloșiile și păcatele și le răscumpără întorcând banii celor de la care îi furase.

Povestea lui răstoarnă credința fariseilor (evreii cei mai pioși) că Dumnezeu le poartă de grijă numai acelora care trăiesc după poruncile Sale.

Iisus le arată că și Zaheu este evreu ca și ei când spune că și el este fiul lui Avraam și că are aceleași drepturi ca și ei (vameșii erau lipsiți de drepturi civile, de pildă nu puteau da mărturie). Și le arată că nu este irecuperabil cum credeau, punând capăt excluziunii lui. Că Dumnezeu îi iubește și le poartă de grijă tuturor păcătoșilor pe care se bucură să-i ierte și să-i aducă acasă. Că nu există bucurie mai mare pentru Dumnezeu (ca și pentru păstorul din parabola oii pierdute din Luca 15, 1-7) decât aceea de a-i aduce acasă pe cei pierduți.

Dar, toate aceastea numai după metamorfoza lui Zaheu care se schimbă, devine penitent, adică suferă pentru ce fusese, se căiește, repară și se bucură de promisiunea noii sale vieți… după ce s-a urcat în sicomor și L-a văzut pe Iisus. Sicomor ? Un fel de smochin egiptean aclimatizat în Israel.

sicomorul-lui-zaheu-1

  sicomorul-lui-zaheu-2Ce a mai rămas din sicomorul lui Zaheu, Mănăstirea Profetului Elisei, Ierihon

sicomorSicomor

AUTOR  ȘI TRADUCĂTOR  ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

Lumina de Paște de la Ierusalim

10 viernes Abr 2015

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

înviere, Ierusalim, Iisus Hristos, Paște, sfânta lumină

zenaida-luca

Lumina misterioasă care apare în fiecare an pe mormântul lui Iisus Hristos, de nicăieri, nu este altceva decât o epifanie. Mesajul ei ? Reînnoirea vieții.

Lumina care apare de nicăieri, în Sâmbăta dinaintea Paștelui ortodox, în Biserica Învierii sau a Sfântului Mormânt de la Ierusalim, este o epifanie sau o teofanie, adică o arătare a lui Iisus Hristos în chip de lumină și foc.

Ce mesaj are ea ? Unul dublu: acela că fiecare ființă din lume… renaște și că lumea întreagă este alcătuită din … lumină…… lucru pe care fizicienii l-au descoperit abia în secolul recut, dar pe care strămoșii noștri străromâni îl știau deja.

De unde știm ? Din metamorfoza latinescului lumen în lume, metamorfoză ce s-a petrecut doar în română.

Lume = lumină

Din totdeauna lumina a fost pentru oameni semnul vieții și al reînnoirii ei, adică al învierii după moarte…
… iar soarele, esența cea mai luminoasă de pe pământ, apare ca întrupare a divinității dătătoare de viață în, probabil, toate culturile lumii.

Un lucru foarte puțin cunoscut este acela că, în românește, cuvântul lume s-a format din lumen, pe care l-am moștenit din latină unde însemna … lumină !

Așadar, în străromână, lume a însemnat lumină…
… și mai târziu a început să însemne: tot ce se află sub soare, adică… sub lumină.

E limpede că, pentru inițiații strămoșilor noștri, lumina era…  esența adevărată a lumii, materia din care e făcută și din care suntem făcuți și noi.

Ceea ce spun și azi fizicienii care au descoperit că toți suntem alcătuiți din particule de lumină, fotoni…
… și că „viața se petrece sub forma unor izbucniri mici și scurte de lumină,numite cuante”.

Nu întâmplător strămoșii noștri numesc țara morților „lumea cealaltă” care nu este atât tărâmul celălalt, ci… lumina cealaltă.

Nu i-au spus nici infern, adică țara de jos/de sub pământ, nici tărâmul umbrelor sau al spiritelor, ca romanii și grecii, ci simplu: lumea cealaltă.
Se gândeau la… lumina cealaltă, cea care avea să le dea o altă viață, cea fără de moarte.

Nu întâmplător există sărbători și ceremonii ale luminii în care se aprind lumânări, făclii, torțe, candele, sărbători pe care lumea noastră le-a moștenit de la cea veche…
… mai precis de la misteriile lumii vechi, care nu erau altceva decât o promisiune a nemuririi.

Iarăși, nu întâmplător, creștinii își petrec morții cu lumânări aprinse și le aprind lumânări și candele la morminte: este rămășița unor străvechi obiceiuri/rituri șamanice ale reînnoirii vieții la Anul Nou (la solstițiul de iarnă, când Soarele însuși învie și, odată cu el, lumea toată, sau, după dezvoltarea agriculturii, la echinocțiul de primăvară, în martie, când Glia învie și odată cu ea toți cei îngropați în sânul ei matern).

De pildă, Anul Nou din iarnă era așteptat toată noaptea cu focul care trebuia să rămână nestins în vatră și cu opaițe aprinse, iar Anul Nou de primăvară era întâmpinat cu o sărbătoare a luminilor.

Ea era,de fapt,o veghe de noapte,veghea obișnuită dinaintea oricărei mari sărbători.

O asemenea sărbătoare a Anului Nou de primăvară a rămas până astăzi în tradiția occidentală: Sărbătoarea Candelelor sau Sărbătoarea Luminilor (la Candelora, în italiană, la fiesta de la Candelaria sau la fiesta de la Luz, în spaniolă și la Chandeleur în franceză).

Se ținea în februarie, adică în luna purificărilor și, cu timpul, în lumea creștină, ea a devenit modelul vecerniei.

O știm de la Egeria, o tânără pelerină din Galicia (nordul Spaniei) care a „peregrinat” prin Ţara Sfântă (dar şi Egipt, Siria, Mesopotamia, Antiohia şi Constantinopol) timp de trei ani, din 381 până în 384.

În Jurnalul ei de pelerinaj, ea descrie astfel o vecernie obișnuită la Ierusalim în secolul al IV-lea:

„La ora a zecea, care aici (la Ierusalim) se cheamă licinicon (λυχνικόν = vecernie, slujbă ţinută la lumina lumânărilor-n.n.) şi căreia noi îi zicem lucernare  (lucerna = lampă cu untdelemn – n.n.), toată mulţimea se adună în Biserica Învierii, se aprind toate candelele şi lumânările şi se face o lumină necuprinsă.
Lumina aceasta,însă,nu-i adusă din afară, ci iese dinăuntrul peșterii, adică dinăuntrul zăbrelelor (Mormântul lui Hristos-n.n.) unde zi și noapte arde o candelă”.
„Hora autem decima, quod appellant hic licinicon, nam nos dicimus lucernare, similiter se omnis multitudo colliget ad Anastasim, incenduntur omnes candelae et cerei et fit lumen infinitum.  Lumen autem de foris non affertur, sed de spelunca interiori eicitur, ubi noctu ac die semper lucerna lucet, id est de intro cancellos.”/ Itinerarium Egeriae, XXIV, 4.

Nu pot scăpa atenției două lucruri:

1. acela că în Biserica Învierii, la aproximativ 40 de ani după construirea ei de către Constantin cel Mare,  toate candelele și lumânările se aprindeau la slujba de seară de la candela neadormită a Sfântului Mormânt și…

2. acela că lumina iese, mai propriu spus țâșnește (eicitur) din interiorul peșterii, care nu este alta decât Sfântul Mormânt, protejat de zăbrele ! Iar verbul pe care-l folosește Egeria: iese, țâșnește, ar putea însemna că lumina … se aprindea de la sine pe Mormântul gol al lui Iisus Hristos și că lucrul acesta era foarte obișnuit.

Biserica Învierii sau a Sfântului Mormânt, Ierusalim

Tot Sărbătoarea Candelelor îl inspirase și pe Constantin cel Mare care – notează biograful său Eusebiu de Cesareea – a poruncit ca în noaptea dinaintea Învierii, toată cetatea Ierusalimului să se umple de lumini:

„A prefăcut sfânta noapte de veghe în luminile zilei, punând să se aprindă peste tot în oraș coloane foarte înalte din ceară, iar făcliile erau aprinse și luminau în tot locul, ca tainica veghe din noapte(a de dinaintea Paștelui) să fie mai strălucitoare  chiar decât ca ziua cea luminată (a Învierii).”
Τὴν δ’ ἱερὰν διανυκτέρευσιν μετέβαλλεν εἰς ἡμερινὰ φῶτα, κηροῦ κίονας ὑψηλοτάτους καθ’ ὅλης ἐξαπτόντων τῆς πόλεως τῶν ἐπὶ τούτῳ τεταγμένων, λαμπάδες δ’ ἦσαν πυρὸς πάντα φωτίζουσαι τόπον, ὡς λαμπρᾶς ἡμέρας τηλαυγεστέραν τὴν μυστικὴν διανυκτέρευσιν ἀποτελεῖσθαι.  /Cartea a  IV-a, 22

Sărbătoarea însăși a Învierii lui Iisus Hristos este o sărbătoare a Anului Nou, adică a renașterii/reînnoirii lumii, cum Paștele însuși la vechii evrei era o sărbătoare a Anului Nou de primăvară.

De ce a ales Iisus Hristos să învie la Anul Nou de primăvară ?
Pentru că, e limpede, continua o tradiție străveche după care Anul Nou era momentul prin excelență al renașterii/învierii.

Singurele deosebiri între Sărbătoarea Luminilor și cea a Învierii lui Hristos sunt acelea că:
1. în ajunul Învierii, nu preoții aprind lumânările și candelele, ci… oricât ar părea de ciudat, Iisus Hristos Însuși și 2. că flacăra lor este dumnezeiască.

Nu oriunde, ci numai la Ierusalim și numai în Biserica Învierii, numită și a Sfântului Mormânt, pentru că a fost ridicată peste mormântul Lui…
… și numai în ziua Paștelui ortodox.

Biserica Învierii, construită de Constantin cel Mare în anul 335 deasupra mormântului lui Iisus, mai cuprinde și Golgota, adică locul unde a avut loc răstignirea, de asemenea, locul coborârii de pe cruce dar și locul aflării Sfintei Cruci, unde Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, descoperise crucea pe care a fost răstignit Iisus.

În fiecare an, în Biserica Învierii, în sâmbăta dinaintea Paștelui ortodox, numită Sâmbăta Mare (Învierea are loc întotdeauna într-o duminică),  în jurul orei două după-amiază, pe placa de marmură care acoperă mormântul lui Hristos (un mormânt gol), apare de nicăieri o lumină care aprinde candela, căreia i se spune neadormită, aflată pe ea.

Baldachinul, de fapt capela construită deasupra Mormântului lui Hristos săpat în piatră

Lumina epifania/teofania lui Iisus Hristos

De ce aprinde Iisus Hristos o lumină pe mormântul Lui ?
Pentru că lumina este dublul Lui fotomorf, adică în formă de lumină, sau, altfel spus, semnul prezenței Sale, epifania/teofania sau arătarea Sa în lume ca Dumnezeu.

Ioan, misteriosul evanghelist-teolog, spune la începutul Evangheliei sale (nu îndeajuns cercetate), că Iisus este Cuvânt/Logos și… Lumină:

Întru El (Dumnezeu) era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.
Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o (sau nu a biruit-o, după o altă interpretare).
Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan (Botezătorul).
Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină,ca toţi să creadă prin el.
Nu era el Lumina, ci ca să mărturisească despre Lumină.
Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.
În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.
(cap. 1)

Sau transcrie cuvintele lui Iisus Însuși, care se numește pe Sine Lumină:

Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt. (cap. 9,5).

A răspuns Iisus: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi ? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi;
Iar dacă umblă cineva noaptea se împiedică, pentru că lumina nu este în el.
A zis acestea, şi după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc. (cap. 11).

Deci le-a zis Iisus: Încă puţină vreme Lumina este cu voi. Umblaţi cât aveţi Lumina ca să nu vă prindă întunericul. Căci cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge.
Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit Iisus şi, plecând, S-a ascuns de ei. (…)
Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână întuneric. (cap. 12)

Iar Pavel, apostolul-teolog spune în Fapte despre Iisus același lucru:

Dobândind deci ajutorul de la Dumnezeu, am stat până în ziua aceasta, mărturisind la mic şi la mare, fără să spun nimic decât ceea ce şi proorocii şi Moise au spus că va să fie: Că Hristos avea să pătimească şi să fie cel dintâi înviat din morţi şi să vestească lumină şi poporului (israelienilor-n.n.) şi neamurilor. (cap. 26, 23).

Ceremonia Luminii de la Ierusalim

Așadar în fiecare an, în Sâmbăta Mare, cum o numesc creștinii ortodocși, pe la ora două după-amiaza, o lumină misterioasă apare de niciunde pe piatra mormântului lui Iisus Hristos și aprinde candela neadormită așazată pe ea.

În același moment în Biserica Învierii/a Sfântului Mormânt apar, tot de nicăieri, niște misterioase forme luminoase, mai mari sau mai mici, de obicei alb-albăstrii, sau niște sfere galben-portocalii, sau, uneori, ca de smarald, care se plimbă/plutesc ușor printre pelerini, le „mângâie” creștetul și care, unora dintre ei, le aprind legăturile de lumânări.

Uneori aceste lumini  aprind candelele din anticamera Sfântului Mormânt sau pe cele de la intrarea în Baldachin sau candele din alte locuri ale bisericii.

Formele luminoase pot fi fulgere, fulgerări, scăpărări sau benzi de lumină alb-albăstrie, sfere luminoase, dar și „râuri de foc” care ies din Sfântul Mormânt și șerpuiesc printre pelerini, fără să-i ardă, ci aprinzându-le doar lumânările.

Cele mai obișnuite arată cam așa:

    Imagini preluate din filmul realizat de Antonios Stilianakis în anul 1994 în Biserica Învierii, Ierusalim, după ceremonia Sfintei Lumini

Lucrul acesta se întâmplă după ce se pregătește biserica pentru ceea ce se numește minunea coborârii sau aprinderii Sfintei Lumini…
… iar tipicul este, în general, neschimbat din secolul al XV-lea:

Dimineața pe la 8,30 musulmanii păstrători ai cheii Bisericii Învierii descuie poarta în prezența clericilor și a autorităților israeliene…
…se sting toate lumânările și toate candelele din biserică (fiecare „căndelar” le stinge pe cele ale confesiunii sale, pentru că există candele ale ortodocșilor, ale latinilor, ale armenilor sau ale copților) …
… se face o inspecție generală și …

… arhimandritul grec împreună cu cel armean leagă cele două părți ale porții de la intrarea Baldachinului, în care se află Sfântul Mormânt, cu două panglici albe – formând o cruce în forma literei grecești χ (hi), în mijlocul căreia Dragomanul pune ceară moale de albine pe care Portarul musulman al Bisericii Învierii o pecetluiește de patru ori cu sigiliul său, în amintirea pecetluirii mormântului lui Hristos, de care vorbește Matei în Evanghelia sa…
… iar pe la ora 12, așadar la amiază, patriarhul Ierusalimului și suita sa coboară de la Patriarhie pe scara Sf. Iacob în Biserica Învierii…
… unde fac o litanie, adică înconjoară de trei ori Baldachinul, de fapt, capela ridicată deasupra Sfântului Mormânt.

După litanie se despecetluiește poarta Baldachinului și Paznicul Odoarelor (skevofilakas/ Σκευοφύλακας) așează pe piatra mormântului candela care nu se stinge decât o sigură dată, în dimineața Sâmbetei Mari, ca să se aprindă singură, de la lumina cea misterioasă…

…iar patriarhul grec al Ierusalimului (singurul care coboară încă de la începuturi în camera mormântului ca să facă rugăciunea de invocare a luminii) se dezbracă de veșmintele arhierești…

… este controlat de oficiali să nu aibă asupra sa vreo sursă de foc și intră în peștera mormântului îmbrăcat doar într-o cămașă lungă, albă, numită stihar…

… ținând în mâini patru legături a câte 33 de lumânări…

… urmat de patriarhul armean, îmbrăcat tot într-o simplă cămașă, care îl va aștepta, dar și supraveghea, mișcare cu mișcare, în anticamera Mormântului.

În camera Mormântului, patriarhul grec citește, în genunchi, o rugăciune specială prin care-l roagă pe Iisus Hristos…

… pe care-L numește „Dătătorule de lumină” și „Cel ce ești Lumina cea Mare” (φωτοπάροχε Κύριε, ο το μέγα φως ων) și „Lumina cea adevărată, cea care luminează tot omul ce vine în lume, singura Lumină a lumii, Lumină a vieții oamenilor” (το φως το αληθινόν, ο φωτίζει πάντα άνθρωπον ερχόμενον εις τον κόσμον, το μόνον φως του κόσμου και φως της ζωής των ανθρώπων) …

… să dăruiască lumina sfântă, ca dar și semn al binecuvântării, purificării și sfințirii lumii.

Camera Sfântului Mormânt

Paznicul Odoarelor Sfântului Mormânt arată pelerinilor candela neadormită înainte de a o duce și a o pune pe piatra Mormântului.
Această candelă, ca și focul nestins din vatra vechilor temple, simbolizează viața într-un continuum, iar faptul că se stinge o dată pe an, în ajunul Învierii, doar ca să se reaprindă iar… de la sine, printr-o forță nevăzută, simbolizează viața, moartea și reînnoirea vieții.
Se pare că această candelă neadormită arde în Sfântul Mormânt din anul 326, când l-a descoperit împărăteasa-mamă Elena.

Mărturii istorice despre Lumina de la Ierusalim

Minunea „Luminii Sfinte de la Ierusalim” a atras mulți pelerini și mulți au descris ce-au văzut în Biserica Învierii, în Sâmbăta Mare.
Interesant este că descrierile lor seamănă foarte mult între ele.

Iată ce scria, de pildă, pelerinul arab Ibn al-Qass, în anul 940, în lucrarea sa Kitab dala’il al-qibla (Cartea despre unde trebuie să-ți îndrepți fața în timpul rugăciunii):

„De Paștele lor, în Sâmbăta Mare, creștinii ies de la locul Sfântului Mormânt și se așează în jurul stâncii, care este împrejmuită cu zăbrele. Acolo se roagă toți împreună, uitându-se spre Mormânt și se închină până la pământ dinaintea Dumnezeului Celui PreaÎnalt, de la rugăciunea de dimineață până la asfințit.

Emirul și imamul Moscheii (azi Domul Stâncii) sunt de față.
Sultanul încuie poarta Mormântului. Toți așteaptă  și nu fac nicio mișcare până ce nu văd o lumină, asemenea unui foc alb, ieșind din interiorul Mormântului.

Atunci sultanul deschide poarta și intră în Mormânt, ținând o lumânare mare, o aprinde de la lumina aceea și apoi iese. Flacăra ei nu frige.

Dă apoi lumânarea aprinsă imamului, care o duce la Moschee și aprinde de la ea lămpile Moscheii. După ce lumânarea a trecut prin trei mâini, atunci începe să frigă și flacăra ei se transformă într-o flacără obișnuită.

Întocmesc  apoi un raport pe care-l înmânează sultanului și în care adeveresc că lumina a venit la ora cutare, în ziua cutare”.

Relatarea lui Ibn al-Qass despre lumina Sfântului Mormânt; manuscrisul Ahmad Taymur 103 (publicat în anul 1389 ) aflat la Biblioteca Națională a Egiptului.

Iată și ce scrie clericul Nichita, de la Biserica Curții (?) din Constantinopol, care a vizitat Ierusalimul în anul 947, în scrisoarea sa către Împăratul Constantin Porfirogenetul al VII-lea:

„Un oarecare Emir din Bagdad a venit la Pretoriu la prima oră în Sâmbăta Mare (…) și, plin de mânie și cumplit la înfățișare, i-a zis scumpului și de Dumnezeu iubitorului patriarh Hristodul: ΄nu poți, arhiepiscope să ții slujba acum. Am venit să-ți spun că (știu) că minunea despre care se vorbește atât și cu care ai umplut toată Siria, de parcă-ar fi creștină, nu-i decât magie și șarlatanie. Aproape că ne-ai terminat și în toată Romania, unde pier acum abiceiurile noastre΄. (…)

Și, în timp ce arhiepiscopul nostru era ținut în Pretoriu, Dumnezeul lucrurilor minunate, prin puterea Sa nebiruită și de necuprins cu mintea, a aprins, cu o întreită lumină dumnezeiască, două din candele ce se aflau la locul Răstignirii, unde se spune că au spălat cinstitul trup al Domnului și Dumnezeului nostru, după ce l-au coborât de pe cruce.

După ce vestea despre acest lucru minunat s-a răspândit ca fulgerul, mulțimea în care erau amestecați deopotrivă creștini și necredincioși arabi, a năvălit în biserică.

Creștinii erau mânați de un dor nestăvilit și de credința lor fierbinte, pe când arabii cei fără de Dumnezeu, doar de dorința ucigașă și de gândul cel distrugător, având unii pumnale, alții suliți, gata să ucidă, dacă ar fi prins vreun creștin cu vreo lumânare aprinsă.

Atunci, preaînțeleptul arhiepiscop, cu alți ierarhi și cu arabii, s-a dus repede la Sfântul Mormânt al Domnului și, după ce a aruncat câteva priviri scurte să vadă dacă nu cumva și acolo apăruse lumina dumnezeiască, a sigilat Mormântul sfânt împreună cu necredincioșii arabi.

La răsărit, înălțând mâinile precum Moise, L-a implorat, împreună cu tot poporul creștin, pe Dumnezeul tuturor.

Pe la ora șase a zilei, când s-a uitat spre Mormântul Mântuitorului, a zărit lumina sfântă (…). Venise.

S-a dus să ia lumină și să aprindă cu ea candelabrele din sfânta și marea Biserică a lui Dumnezeu, așa cum făcea de obicei, numai că, a putut vedea cum, dintr-o dată, întreaga biserică se umpluse de lumina dumnezeiască neapropiată.
Poporul credincios se ducea când în partea dreaptă, când în cea stângă, unii la propilee, alții la locul Căpățânii …

Lucrul acesta i-a umplut de mirare și de rușine pe necredincioșii arabi; pentru că se spune:  de la Înălțarea Domnului și până atunci, strălucirea luminii sfinte apărea în fiecare an doar într-o singură candelă, aceea aflată în Sfântul Mormânt, iar de data aceasta lumina dumnezeiască apăruse și se revărsase în întreaga biserică….

La rându-i, eruditul persan al-Biruni (973-1048), unul din cei mai mari cărturari ai tuturor timpurilor, relatează în anul 1000, în lucrarea sa Cronicul Neamurilor din Antichitate (Αl-Athar al-baqiyah), următoarele:

„Eu am cunoscut din cărți și am auzit de la al-Faraj ibn Salih din Bagdad că înăuntrul Bisericii Învierii din Ierusalim este săpat într-o stâncă Mormântul lui Hristos ce se află sub o mare cupolă și că de jur împrejurul stâncii sunt galerii de unde urmăresc (slujba) musulmanii.

Creștinii și oricine altcineva vine în ziua aceea (Sâmbăta Mare) la locul Mormântului, Îl imploră și-L cheamă pe Dumnezeul cel PreaÎnalt de la amiază până seara. Vin și: muezinul Geamiei (Domul Stâncii-n.n.), mai-marele imam al rugăciunii și emirul cetății,care se așează lângă Mormânt. Toți aduc cu ei felinare pe care le pun deasupra, iar Mormântul este zăvorât.

Creștinii au candelele și făcliile stinse și așteaptă până când zăresc o flacără albă curată ce aprinde o candelă. De la această flacără se aprind lămpile și candelele și în Geamie și în biserici.
Pe urmă se face un raport scris pentru califi, în care se notează ora la care a coborât flacăra.

Dacă e pe la amiază, se spune că anul va fi rodnic, iar dacă întârzie și vine spre seară sau și mai târziu, deduc că nu va fi îmbelșugat.

Cel de la care am aflat toate acestea povestește că unii sultani au pus în locul fitilului (la candela neadormită-n.n.) o sârmă de cupru, ca să nu se aprindă și să nu se înfăptuiască minunea și că, totuși, atunci când flacăra s-a coborât, s-a aprins sârma de cupru.
Venirea flăcării din cer, în ziua aceea,  venire care se repetă la un anume timp și loc, ne dă prilejul să ne minunăm foarte”.

Pagină din relalarea lui al-Biruni. Codex Beyazit 4667, sec. XVII, Biblioteca
Beyazit, Constantinopol/Istanbul

Iată și ce relatează în anul 1108 călugărul, teologul și cronicarul francez, benedictinul Guibert de Nogent (1053–1124) în cronica sa (care este cronica primei cruciade) Dei gesta per Francos (Faptele de glorie ale lui Dumnezeu făptuite prin Franci), în cartea a VIII-a, cap. XI:

„În sfânta cetate a Ierusalimului se întâmplă o veche minune și zic că e veche pentru că lumea latină nu cunoaște când va fi început. (…) Vreau să spun că în fiece an, chiar în Sâmbăta Paștelui, se vede cum candela (de pe) Mormântului Domnului se aprinde printr-o putere dumnezeiască”.

In illa sancta Hierosolymorum ciuitate uetus quoddam miraculum inoleuerat; quod uetus idcirco dixerim quia ex quo idem fieri coeperit, orbis fere Latinus ignorat. (…) Quod uidelicet in ipso paschali Sabbato, sepulcri lampas Dominici uideatur quotannis accensa diuinitus. (…)
Codexul Paris Lat . 12945, Paris, Biblioteca Națională

„Am auzit de la persoane venerabile care au fost acolo că, odată, un păgân a luat papirusul sau fitilul (nu știu care din două se folosea atunci) din candelă, lăsând fierul gol și că atunci când minunea s-a coborât din cer, lumina a ieșit din fier”.

Audiui a personis, quae illuc iere, senilibus, quod papyrus uel lichinus (nam utro utantur utriusque non noui) gentilis semel cuiusdam sit theca sublatus, ferrumque remansit inane; sed, coelitus labente miraculo, ex ferro lumen emersit.

„În anul în care regele mai sus pomenit (Baldovin I-n.n.) a primit sceptrul în calitate de succesor, se povestește că minunea s-a împlinit cu atâta greutate, încât aproape se lăsase noaptea și rugăciunile și lacrimile lor nu fuseseră ascultate.
După ce episcopul mai sus pomenit (Daimbert-n.n.) a ținut o predică în fața poporului, cerându-le oamenilor să-și mărturisească păcatele, regele și episcopul au stăruit ca toți să facă pace între ei și toți au promis să îndrepte tot ce se împotrivea credinței și onoarei.
Între timp, dat fiind că pricina era arzătoare, au fost mărturisite în acea zi crime atât de uriașe, că de n-ar fi urmat penitența, ar fi părut firesc ca lumina sfântă să dispară fără nicio zăbavă. Și totuși, după mustrare, ea a venit chiar atunci, fără nicio întârziere”.

Anno ergo, ex quo rex praefatus susceperat sceptra sequenti, eius fuisse traditur difficultas tanta miraculi, ut vix imminente nocte orantium flentiumque potuissent vota compleri. Sermo praefati praesulis factus ad populum, de confessione sollicitat peccatorum, rex et praesul resarciendis pacibus instant; si qua fidei honestatique non congruunt, corrigi promittuntur.  Interca, urgente negotio, tam enormium criminum ibi eo die est facta confessio, ut nisi paenitudo succederet, digne fieri videretur luminis sancti, ablata dilatione, sublatio : cuius tamen etiam tunc post correptionem non remoratum accensio.

(Să spunem aici că este vorba de anul 1100 și că  acele crime nemărturisite sunt cele ale cruciaților care cuceriseră Ierusalimul de nouă luni, pe 15 iulie 1099, dată cunoscută în istorie ca marele măcel de la Ierusalim).

Codexul Paris Lat. 12945, sec. XIII, Paris, Bibliothèque Nationale

„În anul următor (1101), când lumea s-a strâns la ora știută, la care flacăra cerească avea să umple de slavă Mormântul Domnului, rugile tuturor s-au înălțat spre ceruri, din străfundurile sufletului.
Greci și sirieni, armeni și latini, fiecare pe limba lui, Îl chemau, toți deodată, pe Dumnezeu și pe sfinții Săi.
Regele, nobilii și poporul, cu adâncă căință și plângând cu amar din afundul inimii, mergeau în urma preoților, cuprinși toți de amărăciune, pentru că, din ziua în care cetatea fusese cucerită de Creștini(i latini), se întâmplau acolo lucruri despre care nu se mai pomenise vreodată pe vremea păgânilor.”

At altero posthac anno, ubi ad eam ventum est horam, qua Sepulcrum gloriosum flamma caelestis efficeret, universorum penitus vota suspiciunt. Graecis igitur ac Syris, Armeniisque pariter ac Latinis, quibusque pro suarum linguarum idiomatibus Deum ac eius convocantibus sanctos;  rege, proceribus et populo paenitentia cordiumque rugitibus prosequentibus cleros, misero omnes exulcerabantur affectu, quod ea, urbe iam a Christianis obtenta, inibi contingebant quae nunquam evenisse sub paganis audierant.

„Între timp, Fulheriu de Chartres, luând cu sine pe capelanul patriarhului Daimbert, s-a urcat pe Muntele Măslinilor, pentru că acolo apărea de obicei Lumina lui Dumnezeu, atunci când nu venea la Ierusalim. S-au întors, însă, fără a aduce vreo veste bună pentru urechile celor care-i așteptau cu sufletul la gură în biserică” (…).

Interim Fulcherius Carnotensis, assumpto sibi patriarchae Daiberti capellano, in montem proficiscitur Oliueti. Ibi enim suboriri Dei lucerna solebat, si quando Hierosolymis non aderat. Sed reuersis, et nil gratum ad praestolantis ecclesiae referentibus aures (…)

„În ziua aceea, toți s-au întors la casele lor fără ca minunea să se fi săvârșit; a urmat o noapte de două ori neagră și o cumplită deznădejde chinuia piepturile tuturor. A doua zi au hotărât să meargă în procesiune până la Templul Domnului (Biserica Învierii-n.n.), cu întristarea cuvenită.

Plecaseră, uitând cu totul de bucuria Paștelui, și niciunul nu purta alte haine decât purtase în ajun, când iată că, pe neașteptate, au apărut în spatele lor paznicii bisericii cântând și le-au vestit că se aprinsese candela pe Sfântul Mormânt.
Dar, ce mai zăbovesc eu ? În ziua aceea grația divină, ce se arătase și mai  bogată din pricina întârzierii, s-a revărsat cu atâta splendoare, încât lumina aceea a Domnului a atins, nu pe toate deodată, ci pe rând, aproape 50 de candele în biserica Sfântului Mormânt.

Și lucrul acesta nu s-a întâmplat numai în timp ce se celebrau sfintele taine, ci chiar și după terminarea slujbei, că regele, care prânzea la palat, a fost constrâns  de mesagerii care veneau întruna,  să se ridice de la masă și să vină să vadă candelele noi care se tot aprindeau”.

Ea dies, re infecta, uniuersos in sua recta remisit; nox gemina irruit, acrisque moestitia generaliter omnium pectora torsit. In crastino deliberant ut ad templum usque Domini, debito cum moerore procedant. Ierant, gaudii prorsus Paschalis immemores, dum nullus habitu differt a die Parasceues, cum ecce ab aedituis ecclesiae post euntium terga concinitur quia sacri monumenti lampas accenditur. Quid immorer? Tanto eo die gratia, aucto suae ubertatis ex dilatione successu, emicuit, ut illa Dei claritas non quidem simul, sed uicissim, intra sepulcri ecclesiam, lampades ferme quinquaginta tetigerit. Haec non modo inter sacra contigere mysteria, uerum cum peractis officiis rex pranderet in aula, cogitur frequentibus nuntiis ad noua uidenda lumina reiecta consurgere mensa.

Și iată ce consemnează despre apariția Luminii de Paște, nu pe mormântul lui Iisus Hristos, ci prin despicătura unei coloane de la intrarea în biserică, arhimandritul Simeon, paznicul Sfântului Mormânt, în Proschinitarul (Ghidul de Pelerinaj) Sfintei Cetăți a Ierusalimului:

„Atunci Patriarhul a stat afară din biserică în ziua Sfintei și Marii Sâmbete, cu tot poporul, până către seară, rugându-se toți Domnului, din adâncul sufletului, cerniți și cu mare durere.
Patriarhul s-a urcat la tronul Sfintei Elena, lângă o coloană, și se rugau toți, și el și poporul. O, mare iubire de oameni a Domnului ! Coloana s-a crăpat și prin crăpătură a ieșit Sfânta Lumină și atunci Patriarhul a alergat, a aprins lumânările pe care le avea în mâini și din mâinile lui și-a aprins lumânările tot poporul, spre sfințirea lui”.

Proschinitarul lui Simeon, (ed. prima dată la Viena în 1749), pag. 19.

 Era anul 1579 când, în Sâmbăta Mare – așa cum se poate citi în toate cronicile bisericești din Ierusalim – un grup de soldați turci, i-a oprit pe creștinii ortodocși și pe Patriarhul lor să intre în Biserica Învierii și i-au permis patriarhului armean (armenii cumpăraseră privilegiul patriarhului grec de la  sultanul Murad al III-lea) să coboare el în Mormânt să primească lumina pe care, însă … n-a primit-o. Pentru că nu era de vânzare.

Lumina care a ieșit din coloană l-a impresionat pe muezinul care a văzut-o din minaret și l-a făcut să crează în Iisus Hristos…
… pe Care L-a mărturisit imediat ce a coborât să povestească ce văzuse…
… devenind unul din martirii musulmani… după ce a fost ucis de soldații turci, pentru că … Coranul îi pedepsește pe ce-i ce-l părăsesc.

Mulți s-au întrebat de ce numai Patriarhul grec al Ierusalimului este vrednic să primească lumina în Sfântul Mormânt.
Răspunsurile sunt mai multe și se completează:

Pentru că destinul creștinismului a fost să se nască… grecesc, și nu doar pentru faptul că Evangheliile au fost scrise în greacă, ci pentru că Biserica Ierusalimului, prima dintre Bisericile creștine, s-a format nu la Ierusalim (care în anul 70 a fost cucerit și devastat de romani)…
…  ci în „Grecia de dincolo de Iordan”, adică în Israelul elenizat/grecesc, mai precis în Decapolis – Ținutul celor zece cetăți grecești, și, mai ales, în Pella, capitala lui…

… și pentru că patriarhul grec al Ierusalimului este continuatorul de drept al întemeietorului Bisericii Ierusalimului, care a fost și primului ei episcop, Sf. apostol Iacob, fratele Domnului…

… dar și pentru că există un decret, un ahtinam,  prin care califul Omar Hattap (după ce l-a silit, în anul 638, pe Patriarhul Sofronie să-i predea Ierusalimul) a hotărât că „toate națiile creștine” și toți cei care vor merge în pelerinaj la Locurile Sfinte, „franci, copți, sirieni, armeni, nestorieni, iacobiți și maroniți, trebuie să se supună Patriarhului (grec al Ierusalimului) și el să fie întâiul între toți, pentru că a primit bunăvoință de la cinstitul și iubitul Profet trimis de Domnul, fiind onorat prin pecetea cinstitei lui mâini”…

… decret reînnoit de-a lungul timpului, după căderea Imperiului Bizantin, în 1453, de firmanul lui Mahomed al II-lea Cuceritorul (1458) și de firmanele  altor sultani.

În decretul său, Mahomed al II-lea scria „…oricare dintre înalții viziri, prelați sau demnitari sau slujitori de la curtea mea regală sau pur și simplu din neamul mahomedan va vrea, fie pe degeaba, fie de dragul banilor, să schimbe cele rânduite odinioară de Profet și de Omar Hattap și de conducătorii din trecut, să cadă sub mânia lui Allah și a Profetului”.

Printre „conducătorii din trecut” se afla și sultanul Egiptului, Saladin, cel care i-a alungat pe cruciați din Ierusalim și care, în anul 1187, reînnoise, și el, ahtinam-ul lui Omar Hattap.
Și, toate aceste documente au fost confirmate de ONU în anii 1947-1950.

Dar, nu în ultimul rând pentru că, de câte ori au încercat (și au făcut-o mai tot timpul)  capii altor confesiuni creștine (mai ales latinii și armenii) s-o primească, Lumina de Paște n-a venit la ei, ci acolo unde se afla … fratele lor grec.

Coloana crăpată și afumată în stânga porții Bisericii Învierii.
Crăpătura are o înălțime de 1,20 m

Coloana crăpată, detaliu

Și arheologul și generalul englez Sir Charles Warren, care a locuit la Ierusalim între 1867 și 1870 ca membru al Palestine Exploration Fund, notează în lucrarea sa Underground Jerusalem editată în 1876 la Londra, în capitolul Holy Fire :

„Ce este această Lumină care în ajunul Paștelui aprinde toate candelele din Sfântul Mormânt ? Că o minune însoțește ceremonia, nu mai încape nici o îndoială./ „What is that fire which on Easter-eve lights up the lamps in the Holy Sepulchre? … That a miracle attends the ceremony, there cannot be a doubt”.

Și:

„În sfârșit, se pare că Lumina vine. O mulțime de făclii se întind în față, un fulger se vede în deschizătura cupolei și făclia se aprinde… Într-o clipă, ca prin magie, Lumina se întinde de la sine în toate direcțiile”. / „At last there is a feeling that the fire is at hand, masses of tow are thrust forward, a flash at the opening is seen, the tow is lighted … In a moment, as though by magic, the fire extends itself in all directions” (C. Warren, Underground Jerusalem, 1976, p. 425 și 435).

Iar monahul moldovean Partenie, care a vizitat Ierusalimul în anul 1846, povestește:

„Turcii au deschis Mormântul lui Hristos și au stins toate candelele. Atunci au venit autoritățile turcești și Pașa în persoană. Biserica era mai plină ca niciodată: toți stăteam înghesuiți și abia mai puteam respira. Nimic nu era aprins nicăieri. (…)

Episcopul Meletie a rămas singur la intrarea în Mormânt, în mâna turcilor, care i-au scos veșmintele, după care autoritățile l-au cercetat. I-au pus omoforul, au deschis Mormântul lui Hristos și i-au îngăduit să intre. Nu știu cât timp a trecut, pentru că eram cu toții tulburați și ne cuprinsese teama.

În sfârșit, din senin, lângă Mormânt a strălucit o lumină care, curând, a apărut din Altar, prin deschizătura porților împărătești și s-a întins, ca două râuri de foc, unul dinspre apus, din Mormântul lui Hristos și celălalt din răsărit, din altar.

O, ce mare bucurie și veselie domneau în biserică. Toți păreau beți și în afară de sine și nu mai știam cine ce spune și cine unde aleargă. Era mult zgomot. Toți alergau de jur împrejur și plângeau de bucurie, copleșiți de recunoștință, și mai mult decât toți, femeile arabilor.

Turcii înșiși cădeau în genunchi și strigau Allah, Allah care înseamnă Dumnezeule, Dumnezeule ! Ce vedere minunată și extraordinară. Biserica toată era scăldată în lumină și nu se mai putea vedea nimic altceva decât Lumina cerească”.

Venirea Sfintei lumini, The Graphic, Londra, 21 sept. 1878.

Detaliu

Încheiem cu o mărturie din zilele noastre, cea a ieromonahului Antonios Stilianakis, autorul lucrării Sfânta Lumină la Mormântul lui Hristos și al uimitorului video realizat în 1994 care a făcut înconjurul lumii :

„Deodată am văzut o furtună de fulgere luminoase pe care, la început, le-am crezut flash-uri, dar imediat am realizat că nu puteau exista sute de asemenea flash-uri atât de bine coordonate.

Pe urmă toate aceste fulgere au umplut biserica, iar lumina juca pe ziduri și chiar la etajul de deasupra (care se află la o înălțime de douăzeci de metri – n.a.).

Câteva secunde mai târziu am apucat să văd o sferă de foc portocalie ieșind din stânga Mormântului (cum priveam eu) care a urcat în sus precum artificiile, dar totuși cu o viteză de aerostat, să spunem.

Am îndreptat camera video spre ea și și am apucat s-o surprind în ultima fază, cu puțin înainte de a se stinge deasupra balconului unde se aflau oameni care aveau deja… lumânările aprinse !

La scurt timp a ieșit și Patriarhul din Baldachin și a aprins primele lumânări. (…) Într-un sfârșit, însă, mi-am dat seama că în diferite locuri din biserică lumânările se aprinseseră ca prin minune, singure…”

Baldachinul Sfântului  Mormânt văzut de  Natale Bonifacio;
gravură din 1586

Un singur lucru ar mai fi de adăugat: unii pelerini, dar și unii ierarhi, nu văd misterioasa lumină de Paște, deși cred în ea, și iau lucrul acesta ca pe un îndemn să fie mai stăruitori în urmarea lui Hristos.

Există, însă, unii negaționiști, care duc o „cruciadă” teribilă împotriva ei. Unii din ei sunt atei, iar alții cred în Iisus Hristos, dar nu și în faptul că ar aprinde pentru închinători, în ajunul Învierii, un foc sacru, pe mormântul Său… gol.

Aceștia din urmă numesc coborârea Luminii sfinte, cum i se spune, o … „minciună/ legendă pioasă” și încearcă să-i convingă și pe alții de adevărul lor.

Legendă pioasă, magie sau inginerie, oricum ar numi-o, totuși despre acea lumină misterioasă se vorbește poate chiar din vremea Egeriei.

Dacă ar fi așa, atunci lumina de la Ierusalim ar fi cea mai veche… magie care încă lucrează!

LUCRĂRI CONSULTATE

Fundația Centrul Cultural Elen, Locurile Sfinte, București 2011
Website-ul lui Haralampos K. Skarlakidis, Sfânta Lumină, Minunea din Sâmbăta Mare la Mormântul lui Hristos/ Χαράλαμπος Κ. Σκαρλακίδης ΑΓΙΟΝ ΦΩΣ – Το θαύμα του Μεγάλου Σαββάτου στον Τάφο του Χριστού
Website-ul Patriarhiei Ortodoxe din Ierusalim
Antonios Stilianakis, Sfânta Lumină la Mormântul lui Hristos, cum am văzut-o cu ochii mei și cum a înregistrat-o camera de filmat/ Αντώνιος Στυλιανάκης, Το Αγιο Φως στόν Τάφο του Χριστού, ed. Sinaxari, Salonic, 2008.
Gregg Braden, Matricea divină, ed. For You, București 2007

Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...

CODUL LUI EL GRECO

26 sábado Jul 2014

Posted by Zenaida Luca-Hac in ANTROPOLOGIA

≈ Deja un comentario

Etiquetas

autoportret, Buna Vestire, centenar El Greco, Creta, devotiune, El Greco, Fecioara, Iisus Hristos, Imaculata concepție, kenoza, Maica Domnului, Maria Magdalena, penitent, pictură, Renaștere, Roma, Salvator Mundi, Sf. Francisc de Assisi, Spania, Toledo, Veneția

EL GRECO 1Picturile lui El Greco au fost și au rămas o enigmă.
Mesajul lor secret ?
Atingerea desăvârșirii (ceea ce alchimiștii medievali numeau Marea Operă) prin devoțiune.

Anul acesta, comunitatea artiștilor din întreaga lume îl omagiază pe „pictorul figurilor alungite”, El Greco, astfel că, din SUA până în Oceania, anul 2014 este an El Greco…
… pentru că, în 2014, se împlinesc 400 de ani de la „adormirea sa întru Domnul”.

Așa se face că, Toledo, orașul care l-a adoptat în 1577 și pe care pictorul nu l-a mai părăsit niciodată, a devenit în 2014 „orașul lui El Greco”, capitala mondială a picturii și locul de pelerinaj pentru „devoții” săi din toată lumea.

Devoții, oamenii extazului, cei asemenea lui, de fapt…
… pentru că el însuși a fost un devot, un mare mistic, un trăitor în extaz și… unul din marii inițiați !
Viața sa este, încă, un mister. Pentru cei mai mulți !
Totuși, tablourile sale… vorbesc !
Chipurile sale, reale sau imaginare, sunt tot acolo.

EL GRECO SF. MAURICIU DETALIUSfântul Mauriciu: unul din chipurile lui El Greco: tânăr, așa cum arăta atunci când a pornit din Creta-i natală în lumea largă, adică în Italia, în căutarea unui maestru.
Compasiunea și iubirea care i se revarsă din privirile ce văd dincolo de lumea reală nu lasă nicio îndoială că era deja … un casnic/familiar al lui Hristos. Detaliu din Martiriul Sf. Mauriciu

EL GRECO MARTIRIUL SF. MAURICIUMartiriul Sf. Mauriciu și legiunea tebană/ El martirio de San Mauricio y la legión tebana (1580-1581), ulei pe pânză, Mănăstirea San Lorenzo,El Escorial, Madrid, Spania

Un tablou care l-a dezamăgit profund pe regele Spaniei, Felipe al II-lea, unul din cei mai râvniți Mecena ai Europei, închizându-i lui Dominicos Theotocopulos, pentru totdeauna, porțile Escorialului: Martiriul Sf. Mauriciu.
Un tablou pe care regele însuși îl comandase și pe care îl plătise „extraordinar de bine”, după cum a descoperit de curând istoricul spaniol Fernando Marías.

Povestea lui ?

Când Felipe al II-lea a vizitat Toledo, în 1579, ca să asiste la Corpus Cristi, i s-a sugerat să viziteze și atelierul lui El Greco.
Putem bănui că a fost ideea unor nobili toledani care mai sperau să-l convingă pe rege să părăsească Madridul și să mute din nou capitala la Toledo.

Pe de o parte, regele era în căutare de pictori buni pentru Escorialul său, după ce-l pierduse pe pictorul său preferat, Navarrete el Mudo (Navarrete Mutul), pe care-l angajase să picteze biserica mănăstirii și care murise de câteva luni.
Și, pe de altă parte, El Greco își finisa atunci primele-i lucrări importante: retablurile comandate de cei de la Santo Domingo el Antiguo și Batjocorirea/El Espolio comandată de Catedrala din Toledo.

Așa se face că, în aprilie 1580, El Greco lucra deja la Martiriul Sf. Mauriciu : există un document care arată că ceruse un avans pentru materiale, mai ales pentru culoarea sa preferată și… foarte scumpă, albastrul ultramarin.

Aici să spunem că Sfântul Mauriciu, care arată mai degrabă ca un înger coborât pe pământ, poartă în acest tablou culorile lui Hristos, albastru și roșu: sunt culorile hristice prin excelență, consacrate de primii iconari greci, culori care simbolizau cele două firi ale Domnului: roșul, pentru cămașă ,trupul din carne și sânge, și, desigur, firea omenească, iar albastrul, pentru tunică, cerul și firea dumnezeiască, celestă.

De ce Martiriul Sf. Mauriciu ?
Pentru că trebuia să facă parte dintr-o serie de tablouri ce susțineau programul de luptă al regelui și al Bisericii Catolice împotriva Reformei: Martiriul Sfintei Ursula și a celor 11 mii de fecioare sau Arhanghelul Mihail luptând cu Lucifer, de Luca Cambiaso (înlocuite mai târziu cu lucrările lui Pellegrino Tibaldi).

Și de ce Martiriul … lui El Greco l-a nemulțumit pe rege ? …
… așa cum notează fratele José de Sigüenza (1544-1606), cel care a scris cronica construirii Escorialului (1563-1584):

„(Această pânză) nu l-a mulțumit pe Majestatea Sa… și, în realitate, mulțumește pe puțini, deși, spun unii, e făcut cu multă artă și autorul lui știe multe” („no le contentó a Su Majestad… y contenta a pocos, aunque dicen que es de mucho arte y que su autor sabe mucho”).

Tabloul lui El Greco are două scene: una, principală, care ocupă aproapte toată pânza, și una secundară, în colțul din stânga, jos.
El Greco a pictat subiectul cerut, martiriul propriu-zis, adică decapitarea, nu în prim plan, ci în colțul din stânga, jos…
… pictând în scena principală un alt moment: momentul crucial de dinaintea execuției, când Sf. Mauriciu le spune celor doi căpitani ai săi ((Sf. Candid și Sf. Exuperiu) să-și îndemne soldații din legiunea tebană să devină … soldații, mai bine spus, atleții lui Hristos.

Ce le putea spune ? Evident, că în curând vor ajunge în împărăția lui Dumnezeu, că El îi așteaptă ca un tată atotiubitor, dar și că ar putea pierde, în ultima clipă, cununa și gloria de soldat al lui Hristos: o arată cununa pe care o țin cei doi îngeri din … cerul tabloului.

Ce era cu legiunea tebană ? Tradiția ne spune că, în secolul al III-lea, exista o legiune, numită tebană, alcătuită numai din creștini din Egipt…
… legiune care nu s-a supus ordinului împăratului Maximian de a-i persecuta pe creștini…
… sau care, după o altă variantă, a refuzat să facă sacrificii zeilor romani…
… și care a fost executată, prin decapitare, până la ultimul soldat.

Maniera în care a pictat El Greco această pânză…
… pe care Felipe al II-lea o comandase pentru Mănăstirea El Escorial…
… ca o operă de propagandă agresivă catolică împotriva ereticilor protestanți…
…este o dovadă a faptului că grecul-venețian era un teolog desăvârșit dar și a toleranței sale religioase.

Și nu-i de mirare, de vreme ce El Greco îi citea pe Sf. Vasile cel Mare și pe Sf. Ioan Gură de Aur și de vreme ce studiase arta icoanei la Academia Cretană.
În Martiriul… el a ales să înfățișeze nu moartea, ci viața de după viață, viața eternă, în Hristos.

În cele din urmă, Martiriul… lui El Greco n-a mai ajuns în galeria… martiriilor.
Acolo a ajuns, însă, Martiriul Sf. Mauriciu pe care Felipe al II-lea l-a comandat unui pictor lipsit de spirit și străin de teologie, manieristul Romolo Cincinato (1540-1597), o pânză despre care padre Sigüenza, scria că este „foarte veselă și bine tratată”/ „harto alegre y bien tratada”.

Iat-o:

Martiriul Sf. Mauriciu, Romolo Cincinato

Martiriul Sf. Mauriciu de Romolo Cincinato

Martiriul Sf. Mauriciu al lui Cincinato nu este altceva decât un afiș… de propagandă imperială, un instrument de intimidare a „ereticilor hughenoți”: o arată mai ales batjocorirea/ dezonorarea/profanarea trupurilor decapitate: capetele martirilor sunt călcate în picioare de soldați.

Un tablou a cărui temă este antică, dar ale cărui semnificații erau cât se poate de actuale. Scena, foarte realistă, era des întâlnită în Franța și în Spania și redă execuțiile, prin decapitare, ale protestanților, declarați eretici de Biserica Catolică. Era, de fapt, un avertisment dat Reformei… foarte străin de spiritul tolerant al lui El Greco.

Un tablou din care răzbate, de fapt, spiritul lui Carol al V-lea/ Carol Quintul, tatăl lui Felipe al II-lea, marele apărător al catolicismului, trufia-i oarbă și … insațiabilitatea-i de mare cuceritor.

Iată și o variantă a Martiriului… aflată la București:

EL GRECO Martiriul Sf. Mauriciu  BUCURESTIMartiriul Sf. Mauriciu (1580 și urm.), ulei pe pânză, MNA al României, București

1914 – anul redescoperirii lui El Greco
În 1914, adică exact la 300 de ani după moartea sa, celebrul critic de artă și pedagog spaniol Manuel Bartolomé Cossío și-a refăcut, entuziasmat și fericit, primul capitol al cărții sale El Greco (Madrid, 1908), schimbându-i și titlul, din Ceea ce nu se știe despre viața lui El Greco în Ceea ce se știe despre viața lui El Greco (Lo que se sabe de la vida del Greco).

Ce se întâmplase ?
Se deschiseseră arhivele din Toledo și din Veneția, arhive în care stăteau, necercetate și uitate, documente foarte importante El Greco.
Grație unui asemenea act s-a aflat, de pildă, că s-a născut în 1541.

„În 1606 declara, într-un litigiu, că are 65 de ani. S-a născut, deci, în 1541” – scrie Cossío (cap. Ceea ce se știe despre viața lui El Greco, Nașterea).

Să spunem aici că, grație actului său de deces, publicat deja în 1876, de un arhivar spaniol, știm că a murit în 1614.
De fapt, este o notă foarte simplă din Registrul de înmormântări al Bisericii Santo Tomé din Toledo: dominico greco. În șapte a murit dominigo greco… a primit împărtăș(ania). a fost înmormântat în S(anto) domingo el antiguo a dat lumânări (Cossío).

Iată ce scrie tot Cossío în Ceea ce se știe despre viața lui El Greco: „Dar o altă fericită întâmplare m-a făcut să descopăr… declarația pe care pictorul o face în fața Tribunalului Inchiziției din Toledo, în luna mai a anului 1582, ca interpret în procesul unui compatriot al său, acuzat că este maur: document în care același pictor spune despre el: originar din orașul Candia”.

Un alt act, descoperit în arhiva cretană din Veneția (arhivă salvată după cucerirea Cretei de către turci, în 1669), arată că pictorul mai locuia încă, în anul 1566, în Candia, astăzi Iraklio, capitala Cretei.
Este vorba despre un act notarial datat 6 iunie 1566 pe care îl semnase ca martor, astfel: Maistro Menegos Theotokopoulos sgourafos, unde Menegos este diminutivul lui Dominicos, iar sgourafos este varianta cretană a grecescului zografos (ζωγράφος) pictor.

De la Dominicos Theotocopoulos la El Greco
În Registrul de înmormântări al Bisericii Santo Tomé din Toledo apare ca dominico greco…
… dar semnătura lui pe multe lucrări este: δομήνικος θεοτοκόπουλος ἐποίει sau δομήνικος θεοτοκόπουλος κρής ἐποίει, adică Dominicos Theotocopulos a făcut-o sau Dominicos Theotocopulos cretanul a făcut-o :

EL GRECO SEMNATURA

Așadar numele său era Dominicos Theotocopoulos ? Nu există nici un certificat de naștere ca să o ateste.
Există doar aceste semnături: Dominicos/Domenicos Theotocopoulos sau Domenico/ Dominico Theotocopuli (în timpul șederii sale în Italia, Theotocopoulos a devenit Theotocopuli).

Cine era Dominicos Fiul Maicii Domnului ?

Arhivele din Toledo arată că, în Spania, i se spunea Dominico Greco sau simplu, El Greco, ceea ce voia să însemne: Grecul italian, pentru că Greco înseamnă grec în italiană, nu în spaniolă.
Și sunt foarte rare actele spaniole în care apare ca Dominicos Theotocopoulos sau Theotocopuli și, tot foarte rar este menționat ca El Griego, Grecul, în spaniolă.

Și, de ce Dominico Greco, Dominic Grecul, într-o italo-spaniolă ciudată ?

Probabil pentru că în primii ani ai șederii sale în Toledo, când nu vorbea spaniola, ci doar italiana, se înțelegea cu spaniolii într-o italo-spaniolă care-i făcea să-l vadă ca pe un … grec italian și atât.
Revenind la întrebarea cine era Dominicos Fiul Maicii Domnului, trebuie să spunem că Dominicos era, desigur, numele-i de botez, dar că Theotocopoulos era, mai degrabă, o poreclă, poate un nume de pictor care voia să arate că „avea o mare evlavie la Maica Domnului”, cum spun grecii, și că o picta în cele mai multe icoane/tablouri.

Dominicos trimite la Domenico, care nu e grecesc, dar care putea fi un prenume din familia… tatălui, sau chiar prenumele tatălui, care, mai degrabă trebuie că era italian/venețian și nu grec/ cretan.
Să ne gândim că, în greacă, există Kiriakos (Κυριάκος) de la kiriaki (κυριακή) care înseamnă duminică.
Iar Theotocopulos, care înseamnă Fiul Născătoarei de Dumnezeu, Fiul Maicii Domnului (Θεοτόκος/Theotocos în greacă este Născătoarea de Dumnezeu) poate fi un nume căpătat, și nu cel real, al familiei, dacă ne gândim că nu este un nume obișnuit în Grecia.

Cossío vorbește despre un sigiliu de plumb din sec. al XIV-lea, aflat la Muzeul de Numismatică din Atena, pe care scrie, pe una din fețe: Sigiliu/ Manuil/ din neamul/Theotocos (Σφραγίς/ Μανούηλ, εκ γένους Θεωτόκου), care ar atesta existența unei familii bizantine Theotocos…
… o familie care s-a stabilit în Corfu după căderea Constantinopolului, dar și în Creta (una din ramuri).
Totuși, diferența dintre Theotocos și Theotocopoulos pune sub semnul îndoielii descendența lui El Greco din această familie constantinopolitană.

Și acum răspunsul: Dominicos al Maicii Domnului, putea fi 1) fiul unui pictor sau meșter venețian stabilit în Creta (care apare ca Sfântul Petru) în tablourile fiului său, un om modest, chiar sărac și trecut de prima tinerețe când l-a avut…
…și 2) pictorul Maicii Domnului.

Oricum, numele Theotocopoulos (Fiul Maicii Domnului) pare a-i fi fost predestinat, pentru că a pictat multe Bune Vestiri și a pictat-o pe Fecioară în multe tablouri.

Iconarul Dominicos Grecul
Candia, 1566: Maistro Menegos Theotocopoulos sgourafos – Maestrul Menegos Theotocopoulos pictor. Avea 25 de ani și era deja un maistro, un meșter zugrav, de fapt, un pictor consacrat.
Și nici nu e de mirare. Trebuie că absolvise celebra, înfloritoarea și unica Școală Cretană, cea mai mare Academie de pictură bisericească a vremii.

O Școală care…
… o depășise pe cea macedoneană din Kastoria (ce decăzuse din cauza ocupației turcești de la sfârșitul sec. al XIV-lea) …
… care, deși Creta se afla încă din sec. al XIII-lea sub stăpânire venețiană, mai păstra canoanele vechi ale icoanei bizantine…
… și care, după căderea Constantinopolului, a devenit creuzetul magic în care s-au topit tradiția cretană și cea bizantină adusă de pictorii refugiați.

Există mărturii cum că numai în Candia/ Iraklio lucrau, pe la mijlocul sec. al XV-lea, 120 de iconari constantinopolitani…
… și că, deja din 1526 Școala Cretană primea comenzi de icoane și pictură murală pentru Veneția și pentru regiunile cucerite de venețieni, pentru mănăstirea din Sinai și pentru cele din Patmos.
La Academia de pictură din Candia, El Greco a avut cei mai mari maeștri iconari, pe care i-a cunoscut direct sau indirect:

Teofan Cretanul, cel mai important aghiograf al Școlii Cretane, născut în Candia/ Iraklio, la sfârșitul sec. al XV-lea.
El a pictat biserica cea mare a mănăstirii Sf. Nicolae Anapavsάs, la Meteora, în 1527 și în 1535 biserica cea mare (catholicos-ul) Marii Lavre de la Sfântul Munte Athos.
Important de știut este că Teofan, după șederea-i la Athos, s-a reîntors în Creta-i natală, ca să moară, în 1559… când Dominicos avea 28 de ani și, poate, se mai găsea în insulă.

Antonie Cretanul, un aghiograf auster, cu o tehnică mai simplă, care a pictat catholicos-ul mănăstirii Xenofon tot la Athos.

Tzeortz (probabil Ceorgio) Cretanul, ucenic al lui Teofan, care a pictat catholicos-ul mănăstirii Dionisiu, în 1545.

Mihail Damaschin Cretanul, poate un coleg al lui El Greco, născut undeva între 1530-35 care s-a bucurat de mare faimă și ale cărui „canoane” au devenit foarte imitate până în sec. al XVIII-lea.

Sau:

Francos Catelanos (probabil Franco Catalanul) care, deși se născuse în Teba, s-a format la Școala Cretană. El a condus, în 1560, Școala macedoneană din Epir și a pictat paraclisul Sf. Nicolae al Marii Lavre de la Athos și catholicos-ul mănăstirii Varlaam de la Meteora.

Manuil Panselinos (Manuil Lună Plină) – cel mai de seamă maestru al Școlii macedonene, în sec. al XIV-lea…
… și, nu în ultimul rând,

…Teofan Grecul (tot Grecul !), care a trăit și a pictat în Rusia și care a fost profesorul lui Andrei Rubliov.

Și, iarăși nu-i de mirare că El Greco a plecat la Veneția, spre care luau drumul multe din icoanele pictorilor cretani și de unde soseau în Creta multe lucrări ale artiștilor italieni.

Că El Greco a fost la începuturi un iconar, o dovedesc primele lui lucrări care au fost… icoane:

EL GRECO Adormirea Maicii DomnuluiAdormirea Maicii Domnului, icoană pe lemn pictată înainte de 1567. Ermoupolis, Syros, Grecia

EL GRECO Sfantul Luca pictand-o pe Maica Domnului cu prunculSfântul Luca pictând-o pe Maica Domnului cu pruncul (Odighitria/Călăuzitoarea), aprox. 1567, icoană pe lemn, Muzeul Benaki, Atena.

Se pare că Sfântul Luca pictând-o pe Maica Domnului este o temă târzie în iconografia bizantină care a devenit populară în perioada postbizantină, dar și în gravura italiană și flamandă din secolele al XV-lea și al XVI-lea: pictorii îl considerau pe Sf. Luca (primul pictor de icoane) patronul lor.
Se pare, de asemenea, că această icoană a lui El Greco a fost imitată de iconografii greci.

EL GRECO Pieta cu îngeri

Pietà cu îngeri (1566) icoană pe lemn, Muzeul Benaki, Atena

Nu întâmplător i-am pomenit pe Giorgio Cretanul și pe Franco Catalanul: un italian și un catalan grecizați, cum probabil erau destul de mulți în Grecia și în Creta… venețiană.
Exemplul lor sprijină ipoteza conform căreia tată lui El Greco era unul ca ei.
Pe de altă parte mai putem crede că micul Dominicos vorbea cu el italiana și că a învățat să picteze acasă, cu el.

De altfel mari iconari greci au moștenit și au transmis meseria de pictor de icoane din tată-n fiu și, poate nu-i întâmplător faptul că fiul lui El Greco, Jorge Manuel, a fost, ca și tatăl său, „pictor, sculptor și arhitect” (din 1625 până 1631, când a murit, a fost „maestrul principal al catedralei din Toledo”).

Putem presupune că a plecat la Veneția și ca să cunoască locurile tatălui său.
Când a plecat, nu știm. Oricum, după 1566.

La Veneția a fost elevul lui Tițian, iar la Roma, unde a stat, de asemenea, o vreme (mai puțin de doi ani) a lucrat în atelierul lui Clovio, care i-a fost maestru și părinte spiritual, până în 1577, când a primit invitația de a veni să lucreze la Toledo și, poate, la Madrid, la Escorial.

EL GRECO Portretul lui Julio ClovioPortretul lui Giulio Clovio (aprox. 1572), ulei pe pânză, Muzeul Capodimonte, Napoli, Italia

Ce l-a adus pe El Greco în Italia ? Cu siguranță pictura maeștrilor Renașterii.
Oricum, acolo s-a produs marea lui transformare, din iconar în pictor.
În Italia n-a mai pictat icoane bizantine, ci tablouri religioase și portrete.
De ce ?
Pentru că tablourile îi îngăduiau să picteze liber tot ce simte și pentru nu că nu erau obiect de adorație și supuse canoanelor, precum icoanele.

Iată câteva lucrări de dinainte de venirea lui la Toledo, în 1577:

EL GRECO  Vindecarea orbuluiVindecarea orbului (1570-1575), ulei pe pânză, Galleria Nazionale, Parma, Italia

EL GRECO Pieta (1565-1570), picturA pe lemn, Museum of Art, Philadelphia, SUAPietà (1565-1570), pictură pe lemn, Museum of Art, Philadelphia, SUA

EL GRECO Pieta 2 (1574-1576), ulei pe pAnză, Hispanic Society, New York, SUAPietà (1574-1576), ulei pe pânză, Hispanic Society, New York, SUA

Acest chip al Maicii Domnului nu poate fi altul decât chipul real al mamei sale, pe care trebuie să-l fi văzut de multe ori copleșit de suferință.

Acest chip trebuie că l-a inspirat pe Nicolas Pussin în a sa Pietà din 1625:

PUSSIN, Pieta, Musee d'Art Thomas Henry, Cherbourg, FrancePietà, Musee d’Art Thomas Henry, Cherbourg, France

… sau pe Charles Le Brun:

Pieta, Charles Le Brun, (1643-1645) Luvru, ParisPietà, Charles Le Brun, (1643-1645) Luvru, Paris

Ciudat, deși Tițian i-a fost maestru, Pietà a lui El Greco nu are nimic în comun cu Pietà a maestrului său venețian din 1576:

Pieta TITIANGallerie dell’Accademia, Venezia

… și nici cu cea a maestrului său neoficial, Tintoretto:

Pieta, Jacopo Tintoretto, 1563, Pinacoteca di Brera, MilanoPietà, Jacopo Tintoretto, 1563, Pinacoteca di Brera, Milano

… și nu seamănă cu vreo altă Pietà a vreunui alt artist. Este în întregime grecească și amintește de o scenă pe care, desigur, trebuie că a văzut-o acasă, în Creta: o mamă jelindu-și fiul înecat sau mort, uitându-se spre cer și întrebându-l pe Dumnezeu: De ce mi l-ai luat ?

Am ales câteva Pietà cunoscute, pentru comparație:

Pieta, Michelangelo, Basilica Sf. Petru, Vatican, RomaPietà, Michelangelo, Basilica Sf. Petru, Vatican, Roma

Piedad, Luis de Morales (aprox. 1560)Piedad, Luis de Morales (aprox. 1560)

El Greco în Toledo
El Greco a venit în Toledo la invitația lui Don Diego de Castilla, care l-a întâlnit la Roma în palatul Farnese, palatul cardinalului Nepote, unde locuia și lucra, împreună cu protectorul și maestrul său spiritual Giulio Clovio.
Don Diego de Castilla, decanul catedralei Maica Domnului din Toledo, îi propusese să construiască și să picteze retablurile capelei Mănăstirii Santo Domingo el Antiguo.

Iată un fragment din angajamentul scris al pictorului, semnat la 8 august 1577:

„Eu, Dominico Theotocopulo, declar că, întrucât ilustrul domn Don Diego de Castilla, Decan al orașului Toledo, mi-a comandat și eu am acceptat să pictez opt tablouri pentru capela care, din dispoziția sa, se ridică în Mănăstirea Santo Domingo el Antiguo din acest oraș (…) mă oblig, prin persoana și bunurile mele, să pictez și să predau, terminate, cele opt tablouri amintite, dacă Domnul îmi va da sănătate, mie și mâinilor mele, și să le pictez la Toledo, fără a le scoate în afara lui, și să le fac întrutotul desăvârșite, așa cum Domnul mă va povățui să înțeleg și cum se va pricepe meșteșugul meu…” (Cossίo).

Avea 36 de ani, nu era bogat și nu era un pictor la modă. Nu vorbea spaniola și probabil nici nu credea că va rămâne în Toledo până la sfârșitul vieții.

Ciudat este faptul că atunci când „Sfânta Biserică din Toledo și mănăstirea” l-au dat în judecată pentru unul din tablourile pe care le-a pictat pentru Catedrala din Toledo: Batjocorirea (1579) …
… și când administratorul bisericii, Diego de Orense, a cerut să fie întrebat la proces, în fața primarului orașului, Martin Romero de Villaquiran, „… dacă este adevărat că a fost adus în acest oraș pentru a face retablul Bisericii Santo Domingo el Viejo, pe care l-a terminat și așezat în amintita biserică”…
… Dominico a răspuns „că nu este obligat să dea socoteală de ce a venit în acest oraș și că la tot ce va mai fi întrebat nu trebuie să răspundă, deoarece nu este obligat” (Cossίo).

Iată Batjocorirea din 1579:

EL GRECO ESPOLIO Catedrala din ToledoBatjocorirea sau Dezbrăcarea lui Hristos înaintea răstignirii (El Espolio) (1577-1579) ulei pe pânză, retablul principal al sacristiei Catedralei din Toledo.
Culoarea roșie a cămășii arată că a putut fi batjocorit numai Iisus ca om, nu Iisus Dumnezeu.

Ce a scandalizat prelații ?

Aparent, cele trei Marii din colțul de jos, care, după Evanghelie, n-ar fi trebuit să apară în tablou, „pentru că nu erau de față la acea întâmplare extraordinară”, precum și „unele lucruri nelalocul lor pe care le conține tabloul, care jignesc amintita legendă și Îl discreditează pe Hristos” (fr. din scrisoarea preoților Catedralei).

Dar, mai degrabă, cea care deranja era prea-umila figură a lui Iisus, pe care nu se citește suferință, ci devoțiune, care lor, probabil, le lipsea !
Devoțiune simbolizată de mâna la piept „o a doua semnătură El Greco” – un gest de supunere și ascultare totală, de slujire și de dăruire fără limite care apare în multe din tablourile sale.

Alte două Espolio mai târzii: chipul lui Iisus Hristos este, poate, un autoportret interior și chipul prin excelență al devoțiunii, pe care l-a pictat de zeci de ori și pe care i l-a dat și „penitenților” lui, mai ales Mariei Magdalena și Sf. Petru:

el greco El Espolio (1580) col. privataEl Espolio (1580), ulei pe pânză, colecție privată

EL GRECO ESPOLIO Alte Pinakothek, Munchen, GermaniaEl Espolio (1583-1608), ulei pe pânză, Alte Pinakothek, Munchen, Germania

Și El Greco a rămas în Toledo unde, la un an de la sosire, în 1578, i s-a născut unicul fiu, Jorge Manuel Theotocopuli, „fiul doñei Jerόnima de las Cuevas”, despre care nu știm dacă i-a fost sau nu soție.

Presupunem că da, pentru că, cu opt zile înainte de a muri, și-a împuternicit fiul, pe Jorge Manuel, să-i redacteze testamentul „împreună cu doña Jerόnima de las Cuevas” „care este o persoană de încredere și foarte cinstită”.

Și mai există un motiv să credem că doña Jerόnima de las Cuevas, adică Ieronima a Peșterilor, i-a fost soție: cele mai multe Fecioare pictate de El Greco după 1577 au chipul ei.

Am ales câteva:

EL GRECO Fecioara cu pruncul Institute of Arts, Detroit, SUAFecioara cu pruncul – putem presupune că apar aici Jerόnima de las Cuevas și Jorge Manuel (1580-1590), ulei sau tempera pe lemn, Institute of Arts, Detroit, SUA

EL GRECO Imaculata conceptie (1580-1585) Muzeul Santa Cruz, Toledo, SpaniaImaculata concepție (1580-1585), ulei pe pânză, Muzeul Santa Cruz, Toledo, Spania

Vedem aici o preacuminte Jerόnima de las Cuevas și un El Greco… îndrăgostit, liniștit și fericit.
De remarcat: pictorul și Fecioara poartă culorile cristice: roșu și albastru, cu diferența că Fecioara are cămașa roșie și maforiul (vălul) albastru, precum Hristos, iar adoratorul său, El Greco, cămașa albastră și tunica roșie, ca un muritor… îndumnezeit !

EL GRECO Imaculata conceptie (1605-1610) Muzeul Thyssen-Bornemisza, Madrid, SpaniaImaculata concepție (1605-1610), ulei pe pânză, Muzeul Thyssen-Bornemisza, Madrid, Spania

Ce departe de cealaltă Imaculată concepție: O Jerόnima de las Cuevas… trecută de vârsta de 50 de ani; chipul ei îmbătrânit și nemulțumit, poate dezamăgit, arată că nu i-a fost chiar ușor să trăiască alături de un bărbat ca El Greco, un bărbat împărțit între două lumi, cea reală și cea a „penitenților”, extaticilor și devoților săi, Hristoși și Marii Magdalene, Sfinți Francisc, Sfinți Petru sau Sfinți Pavel.

Tonurile și câmpurile de energie maronii, sumbre, străfulgerările de lumini cerești, redau furtuna din sufletul Jerόnimei, care, probabil, traversa o perioadă a marilor nemulțumiri.

Adoratorul ei, El Greco, nu mai apare. Locul lui este luat în întregime de chivotul/biserica care, în tabloul de mai sus, se afla între ei, unindu-i.

Marourile dominante, mai bine spus, culoarea mâlului/noroiului, aici sugerează pământul, lumea umană căzută și, prin urmare, mizeria și murdăria ei, adică cufundarea în suferință și ignoranță, dar și penitența, în timp ce dincolo, în tabloul din anii 80 predomină tonurile de albastru celest, albastrul ce sugerează cerul coborât pe pământ și lumea văzută ca un cer, plină de lumină. Precum în cer, așa și pe pământ !

Lumina este peste tot în partea de jos a primului tablou și-l luminează pe pictor mai mult chiar de cât pe Fecioară/ Jerόnima.

În cea de-a doua Imaculată Concepție, lumina cerească fulgerătoare, puternică, o scaldă doar pe Fecioară și pe îngerii care i se închină și parcă o … consolează.

Și cei doi porumbei/Sfântul Duh sunt diferiți. În primul tablou porumbelul este mai mic și lumina lui, blândă și caldă e foarte puțină, pentru că lumina inundă partea „pământească” a pânzei, în timp ce în a doua Imaculată Concepție, porumbelul/ Sfântul Duh este mai mare, iar lumina violentă, a fulgerelor, e retrasă doar în partea cerească a pânzei.

O altă mare diferență: părțile „cerești” ale ambelor lucrări sugerează, în prima, o armonie desăvârșită: îngerii cântă la liră și lăută, iar în cea de-a doua, îngerii, siluete stranii, i se închină Fecioarei/ Jerόnimei, într-o adorație mută, consolatoare.
O ultimă observație: în prima pânză, ziua scaldă, veselă și plină de lumină albă, lumea pământească, iar în cer domnește noaptea – întunericul misterios ca sălaș al lui Dumnezeu, iar în cea de-a doua, noaptea… spiritului s-a mutat pe pământ, ca o pedeapsă divină.

Dacă ar fi să luăm ca exemple doar aceste două lucrări, felul în care le-a pictat ne arată că Dominicos Theotocopulos era un teolog desăvârșit.

EL GRECO Fecioara, Iisus, Sfanta Ana si Ioan (1585) Santa Cruz, Toledo, SpaniaFecioara, Iisus, Sfânta Ana și Ioan (tatăl Jerόnimei ?) (1585), ulei pe pânză, Santa Cruz, Toledo, Spania

EL GRECO Mater Dolorosa 1Mater Dolorosa (1585-1590), ulei pe pânză, Muzeul National, Berlin, Germania

EL GRECO Mater Dolorosa 2Mater Dolorosa (1585-1590), ulei pe pânză, Lugano, Elveția

EL GRECO MATER DOLOROSA 3Mater Dolorosa (1585-1590), ulei pe pânză, Museo Lάzaro Galdiano, Madrid, Spania

EL GRECO  MATER DOLOROSA 4Mater Dolorosa (1585-1590), ulei pe pânză, col. Thyssen- Bornemisza, Madrid, Spania

EL GRECO Iisus luandu-Si ramas-bun de la Fecioara, Mama SaIisus luându-Și rămas-bun de la Fecioară, Mama Sa ((1585-1590), ulei pe pânză, Massachusetts, SUA
De observat poziția mâinilor.

EL GRECO Sfanta Familie 1Sfânta Familie (1585-1590) ulei pe pânză, Hispanic Society, New York, SUA

EL GRECO Sfanta Familie cu Sf. AnaSfânta Familie cu Sf. Ana (1595) ulei pe pânză, Spitalul Tavera, Toledo, Spania

EL GRECO Sfanta Familie cu Sf. Ana 2Sfânta Familie cu Sf. Ana (1590-1599) ulei pe pânză, Muzeul Prado, Madrid, Spania

În toate aceste Sfinte Familii, alături de Jerόnima de las Cuevas, de fiul său și de, probabil, mama Jerόnimei sau servitoarea, Marίa Gόmez, îl putem vedea pe El Greco însuși, în câteva autoportrete…

… ca și acestea două, unde s-a pictat împreună cu Jorge Manuel:
EL GRECO Sf. Iosif si Iisus copil 1Sf. Iosif și Iisus copil (1597-1599), ulei pe pânză, Biserica San José, Toledo, Spania

EL GRECO Sf. Iosif si Iisus copil 2Sf. Iosif și Iisus copil (1597-1599), ulei pe pânză, Santa Cruz, Toledo, Spania

Din nou, Jerόnima, la diferite vârste:

EL GRECO Buna Vestire  1Buna Vestire (1597-1600), ulei pe pânză, Muzeul Prado, Madrid, Spania

EL GRECO Fecioara ÎndurăriiFecioara Îndurării (1603-1605), ulei pe pânză, Hospital de la Caridad de Illescas, Toledo, Spania

EL GRECO Încununarea FecioareiÎncununarea Fecioarei (1603-1605), ulei pe pânză, Hospital de la Caridad de Illescas, Toledo, Spania

EL GRECO Buna Vestire 2Buna Vestire (1603-1605), ulei pe pânză, Hospital de la Caridad de Illescas, Toledo, Spania

EL GRECO Buna Vestire 3Buna Vestire (1600-1605), ulei pe pânză, Museum of Fine Arts, Toledo, Ohio, SUA

Jerόnima a fost și modelul Sfintei Veronica :

EL GRECO SF. Veronica cu sudariul 1Sfânta Veronica cu năframa (aprox. 1580), ulei pe pânză, Muzeul Santa Cruz, Toledo, Spania

EL GRECO Sf. Veronica cu sudariul 2Sfânta Veronica cu năframa (aprox. 1600), ulei pe pânză, Alte Pinakothek, Munchen, Germania

EL GRECO Femeia cu floareFemeia cu floare (1582-1600), ulei pe pânză, colecție particulară
De remarcat semnătura în greacă: δομήνικος θεοτοκόπουλος ἐποίει adică Dominicos Theotocopulos a făcut-o.

EL GRECO FecioaraFecioara (1594-1600), ulei pe pânză, Muzeul Prado, Madrid

EL GRECO Fecioara 2Fecioara (1594-1600), ulei pe pânză, Museum of Fine Arts, Strassbourg, Franța

De comparat cu scenele cu Fecioară de dinaintea venirii sale la Toledo:

EL GRECO Buna Vestire 4Buna Vestire (1575) ulei pe pânză, colecție particulară

EL GRECO Buna Vestire 5
Buna Vestire (1575) ulei pe pânză, Muzeul Thyssen-Bornemisza, Madrid, Spania
Veșmântul albastru ne arată o Fecioară cu totul celestă.

EL GRECO Buna Vestire  6Buna Vestire (1576) tempera pe lemn, Muzeul Prado, Madrid, Spania

 

Se pare că la Toledo, El Greco a avut o revelație. Iată cum picta înainte:

EL GRECO Adoratia magilor 1Adorația magilor (1561-1562), tempera pe lemn, Muzeul Benaki, Atena, Grecia

EL GRECO Cina cea de tainaCina cea de taină (aprox. 1565), ulei pe lemn, Galeria Națională din Bologna, Italia

EL GRECO Tripticul de la ModenaTripticul de la Modena, partea semnată, (1568), tempera pe lemn, Galleria Estense, Modena, Italia

EL GRECO Botezul lui Hristos CRETABotezul lui Hristos (aprox. 1567-1570), tempera pe lemn, Muzeul de Istorie a Cretei, Iraklion, Creta, Grecia

EL GRECO Adoratia pastorilor  Willumsen Museum, Frederikssund, DanemarcaAdorația păstorilor (1570), tempera pe lemn, Willumsen Museum, Frederikssund, Danemarca

EL GRECO Adoratia pastorilor  2Adorația păstorilor (1570), tempera pe lemn, colecția Bonomi, Milano, Italia

EL GRECO Adoratia pastorilor 3Adorația păstorilor (1570), ulei pe pânză, colecția Buccleuch, Kettering, Northamptonshire, Marea Britanie

EL GRECO Adoratia magilor 2Adorația magilor (1570), tempera/ulei pe lemn, Muzeul L. Galdiano, Madrid, Spania

EL GRECO Alungarea din TempluAlungarea neguțătorilor din Templu (1575), ulei pe pânză, Institute of Art, Minneapolis, SUA

… unde cele patru portrete din colțul de jos sunt ale lui Clovio, Michelangelo, Tițian și Rafael !

EL GRECO Hristos în casa Martei si a MarieiHristos în casa Martei și a Mariei (aprox. 1572), tempera/ulei pe lemn, col. particulară, Galveston, Texas, SUA

EL GRECO Sf. Francisc primind stigmatele 1Sf. Francisc din Assisi primind stigmatele (aprox. 1570), tempera pe lemn, Muzeul Capodimonte, Napoli, Italia

În Toledo, Dominicos se pare că a primit al doilea grad de inițiere. Dovada ? Tot ce a pictat acolo: seriile penitenților/devoților, asceților, misticilor și rugătorilor, dar și seria lui Iisus Hristos (Răstigniri și Salvator).

Mesajul lor ? Îmbunătățirea personală, urmarea urcușului spre Dumnezeu, îndumnezeirea: Marea Operă a inițiațiaților și a alchimiștilor sufletului, prin: dedicare/devoțiune/dăruire, asceză, pocăință (penitență în Apusul creștin) sau kenoză, adică golire de sine, pentru a te lăsa locuit de Iisus Hristos/ de Dumnezeu.

Chipurile devoțiunii
Spuneam că Batjocorirea a provocat un scandal la Catedrala din Toledo, aparent din cauza celor trei Marii din colțul de jos, care asistau la dezbrăcarea lui Iisus de cămașă și la pregătirea crucii, „un lucru împotriva Evangheliei” (cum spuneau, scandalizați, preoții catedralei).

Și totuși, motivul scandalului era cu totul altul: chipul lui Iisus care radia devoțiune și care nu era deformat de suferință.

Devoțiunea față de Dumnezeu și smerenia/umilința ! Iată secretul/codul lui El Greco, unul din marii devoți și inițiați ai tuturor timpurilor.

Toate chipurile sale sfinte, Iisus, Fecioara și sfinții săi, (cu rare excepții, atunci când există un alt mesaj) sunt chipuri smerite, pline de umilință și de totală golire de sine, spre a fi locuite de Dumnezeu.

Iată câteva chipuri ale devoțiunii (dovezi al Marii Opere), chipuri ale sfinților lui El Greco, cărora le-a dedicat câte o întreagă serie, pictându-i și repictându-i în multe pânze.

1. Seria marii penitente, Maria Magdalena, mărturia, prin excelență, a faptului că Marea Operă a prefacerii sufletului este posibilă:

EL GRECO Maria Magdalena 1Maria Magdalena penitentă (aprox. 1577) ulei pe pânză, Worcester Art Museum, Massachussetts, SUA

EL GRECO Maria Magdalena  2Maria Magdalena penitentă (aprox. 1577) ulei pe pânză, Muzeul de Artă Nelson-Atkins, Kansas City, Missouri, SUA

EL GRECO MARIA MAGDALENA 3Maria Magdalena penitentă (aprox. 1577) ulei pe pânză, colecție particulară

EL GRECO Maria Magdalena 4Maria Magdalena penitentă (aprox. 1577) ulei pe lemn, Museo de Bellas Artes, Bilbao, Spania

EL GRECO Maria Magdalena 5Maria Magdalena penitentă (aprox. 1585-1590) ulei pe pânză, Cau Ferrat Museu, Sitges

EL GRECO MARIA MAGDALENA 6Maria Magdalena penitentă (aprox. 1605-1610) ulei pe pânză, colecție privată, Bilbao, Spania

2. Seria Sf. Francisc de Assisi, un ascet și un devot exemplar:

EL GRECO Sf. Francisc in rugaciuneSf. Francisc în rugăciune (1580-1590), ulei pe pânză, Muzeul Joslyn, New York, SUA

EL GRECO Sf. Francisc in rugaciune 2Sf. Francisc în rugăciune (1580-1590), ulei pe pânză, col. Torellό, Barcelona, Spania

EL  GRECO Sf. Francisc in rugaciune 3Sf. Francisc în rugăciune (1580-1590), ulei pe pânză, col. particulară, Oslo, Norvegia

EL GRECO Sf. Francisc primind stigmatele 2Sf. Francisc primind stigmatele (1585-1590), ulei pe pânză, col. particulară

EL GRECO Sf. Francisc primind stigmatele 3Sf. Francisc primind stigmatele (1585-1590), ulei pe pânză, El Escorial, Madrid, Spania

EL GRECO Sf. Francisc (1590-1595) Museé des Beaux-Arts de Pau, FranceSf. Francisc (1590-1595), ulei pe pânză, Museé des Beaux-Arts de Pau, France

EL GRECO Sf. Francisc 2 (1595) Museo Hospital de Santa Cruz, Toledo, SpaniaSf. Francisc (1595), ulei pe pânză, Museo Hospital de Santa Cruz, Toledo, Spania

EL GRECO Sf. Francisc 3 (aprox. 1600) Museu de Arte de Sao Paulo, BraziliaSf. Francisc (aprox. 1600), ulei pe pânză, Museu de Arte de São Paulo, Brazilia

EL GRECO Sf. Francisc 3Sf. Francisc (aprox. 1600), ulei pe pânză, colecție particulară

3. Seria Sf. Petru, penitentul prin excelență:

EL GRECO Sf. Petru penitent 1Sf. Petru penitent (1585-1590), ulei pe pânză, Bowes Museum, Castelul Barnard, Marea Britanie

EL GRECO Sf. Petru penitent  2Sf. Petru penitent (1585-1590), ulei pe pânză, Spitalul Tavera, Toledo, Spania

EL GRECO Sf. Petru penitent 3Sf. Petru penitent (1585-1590), ulei pe pânză, colecție privată

EL GRECO Sf. Petru penitent 4Sf. Petru penitent (1585-1590), ulei pe pânză, Muzeul El Greco, Toledo, Spania

EL GRECO Sf. Petru penitent 5Sf. Petru penitent (1600), ulei pe pânză, Catedrala din Toledo, Spania

EL GRECO Sf. Petru penitent 6Sf. Petru penitent (1600), ulei pe pânză/vellum, fixată pe lemn, National Gallery, Londra, Marea Britanie

EL GRECO Sf. Petru 7Sf. Petru (1605-1610), ulei pe pânză, Mănăstirea El Escorial, Madrid, Spania
Este foarte posibil ca figura Sf. Petru să fie chiar figura tatălui său.

4. alte chipuri ale devoțiunii:

EL GRECO Sf. Andrei si Sf. FranciscSf. Andrei și Sf. Francisc (1590-1600), ulei pe pânză, Prado, Madrid, Spania

EL GRECO Sf. Iacob pelerinSf. Iacob pelerin (1595-1600), ulei pe pânză, Hispanic Society New York, SUA

EL GRECO Sf. Ieronim penitentSf. Ieronim penitent (1612-1614), ulei pe pânză, National Gallery Washington SUA, poate chiar portretul fratelui său mai în vârstă, Manussos

Să spunem aici că Manussos Theotocopulos (1529 – 1604), fratele mai mare al lui El Greco… ar putea fi domnul din această pânză:

EL GRECO Portretul lui Manusos TheotocopulosPortretul lui Manusos Theotocopulos (?) (1591), ulei pe pânză, Norton Simon, Pasadena, California, SUA

Primul care a bănuit că domnul cu guler exotic de linx și cu un cercel în urechea stângă din portretul de mai sus este Manussos, a fost profesorul universitar José Camón Aznar, care a cercerat tabloul pe când aparținea colecției Contini-Bonacossi din Florența.

Cine a fost Manussos Theotocopulos ?

Un „vameș” în sens biblic, adică agentul Republicii Veneția în Creta: omul care colecta impozitele…
… președintele Confreriei Navigatorilor din (anii 60 și 70) în Candia, capitala Cretei…
… un temut corsar, cu brevet, al Republicii Veneția, însărcinat cu capturarea corăbiilor turcești (există un document din 22 actombrie 1571 prin care ducele Veneției i-a permis să exercite pirateria împotriva… inamicilor otomani)…
…și, nu în ultimul rând, un cititor al textelor patristice/teologice (de pildă, a arătat Maria Konstantoudaki, în anul 1579 căuta în Veneția un text al diaconului Giorgis Kalamatianos).

Se pare că, în lipsa corăbiilor turcești, Manussos a atacat o corabie italiană, a căzut în dizgrație, a fost întemnițat și a plătit, cu greu, o amendă uriașă…care l-a ruinat…
… pe care probabil, l-a ajutat s-o achite fratele său, pictorul.

Poate, acesta să fi fost motivul pentru care Manussos să se fi mutat definitiv la Toledo, în 1591, unde a locut împreună cu fratele său, Dominicos, timp de 13 ani, până în ultima sa zi, 13 decembrie 1604.
Știm că a avut patru fii și că unul din ei, Frangiskos (un nume sută la sută venețian/ italian!), a murit în Veneția, la numai 15 ani.

***

Alte chipuri/serii ale devoțiunii:

EL GRECO Sf. Iacob cel mic 1Sf. Iacob cel mic (aprox. 1595) ulei pe pânză, colecție secretă, New York, SUA, în culorile hristice, cămașa roșie (trupul) și tunica albastră (o natură celestă, un înger)

EL GRECO Sf. Iacob cel mic  2Sf. Iacob cel mic (aprox. 1610-1614 sau 1586-1595 ?) ulei pe pânză, Institute of Art, Chicago, SUA

EL GRECO Sf. Pavel 1 Madrid, SpaniaSf. Pavel (aprox. 1578-1580) ulei pe pânză, colecție privată, Madrid, Spania

EL GRECO Sf. Luca  1Sf. Luca (aprox. 1600) ulei pe pânză, Indianapolis, SUA

EL GRECO Sf. Luca 2Sf. Luca (aprox. 1600) ulei pe pânză, Hispanic Society, New York, SUA

EL GRECO Sf. Luca 3Sf. Luca (1602-1605) ulei pe pânză, Catedrala din Toledo, Spania
Un alt chip interior al lui El Greco ?

EL GRECO Sf. Dominic  (aprox. 1600)  Muzeul Santa Cruz, Toledo, SpaniaSf. Dominic rugându-se (aprox. 1600) ulei pe pânză, Muzeul Santa Cruz, Toledo, Spania

EL GRECO Sf. Petru si PavelSf. Petru și Pavel (1605-1608) ulei pe pânză, Muzeul Național, Stockholm, Suedia

EL GRECO IACOB CEL MARESf. Iacob cel Mare (1600) ulei pe pânză, Palatul marchizului de San Feliz, Oviedo, Spania
Un alt autoportret interior al lui El Greco ?

EL GRECO Sf. Iacob cel Mare  3Sf. Iacob cel Mare (1600) ulei pe pânză, Zaragoza, Spania
Un alt autoportret interior al lui El Greco ?

EL GRECO Sf. Ioan Botezătorul 2Sf. Ioan Botezătorul (1600-1605) ulei pe pânză, Young Memorial Museum, San Francisco, SUA.  Ascetul prin excelență ! De observat toiagul Sf. Ioan în formă de… cruce !

EL GRECO Sudariul 2Sudariul (1577-1579) ulei pe lemn, colecție particulară

EL GRECO SUDARIUL 3Sudariul (1580-1582) ulei pe pânză, colecție particulară

EL GRECO SUDARIUL 4Sudariul (1586-1595) ulei pe pânză, Prado, Madrid, Spania

EL GRECO Iisus în Gradina Ghetsimani 1Iisus în Grădina Ghetsimani (1590-1598) ulei pe pânză, Museum of Fine Arts, Toledo, Ohio, SUA

Faptul că tunica albastră zace pe jos arată că, pentru un moment, a predominat natura omenească a lui Hristos.

EL GRECO Iisus în Gradina Ghetsimani 2Iisus în grădina Ghetsimani (1590-1598), ulei pe pânză, National Gallery, Londra

EL GRECO Iisus în Gradina Ghetsimani 3Iisus în grădina Ghetsimani (1605-1610), ulei pe pânză, Santa Marίa, Andújar, Spania

EL GRECO Iisus în Gradina Ghetsimani 4Iisus în grădina Ghetsimani (1605-1610), ulei pe pânză, Catedrala din Cuenca, Spania

EL GRECO Portretul lui Hristos 1Portretul lui Hristos (1590-1595), ulei pe pânză, Galeria Publică, Praga, Rep. Cehă

Cămașa roșie ni-L înfățișează pe omul Iisus Hristos și face trimitere, în același timp, la ipostaza Sa de victimă/sacrificiu.

EL GRECO Portretul lui Hristos 2Portretul lui Hristos (1590-1595), ulei pe pânză, San Antonio, Texas, SUA

EL GRECO Portretul lui Hristos 3Portretul lui Hristos (1590-1595), ulei pe pânză, Muzeul San Telmo, San Sebastian, Spania

EL GRECO Salvator Mundi 1Mântuitorul/ El Salvador /Salvator Mundi (1586-1590), ulei pe pânză, Beverly Hills, SUA

Aici apare Iisus Hristos ca Salvator Mundi cu orbul pământesc, cu o mână, dreapta, binecuvântând lumea și cu cealaltă, stânga, ținând-o.
Se observă figura Pantocratorului/ Atotțiitorului/ Stăpânului Lumii consacrată de iconarii greci: cu cele două expresii ușor diferite: firea pământească și cea dumnezeiscă a Fiului lui Dumnezeu.

EL GRECO Salvator Mundi 2Mântuitorul/ Salvator Mundi (1596-1600), ulei pe pânză, Galeria Națională din Edinburgh, Marea Britanie … în culorile cristice !

EL GRECO Salvator Mundi 3Mântuitorul/ Salvator Mundi (1596-1600), ulei pe pânză, Muzeul Parmeggiani, Reggio Emilia, Italia

EL GRECO Salvator Mundi 4Mântuitorul/ Salvator Mundi (1602-1605), ulei pe pânză, Catedrala din Toledo, Spania

EL GRECO Salvator Mundi  5Mântuitorul/Salvator Mundi (aprox. 1600), ulei pe pânză, Prado, Madrid, Spania…

… unde cămașa roșie, singurul veșmânt al lui Hristos aici, scoate în evidență firea pământească, umană a Domnului, iar orbul, globul pământesc, complet opac și de culoarea … pământului, sugerează o lume căzută, păcătoasă și prea pământeană, în-tinată, din tină…

…spre deosebire de orbul pe care-l ține Salvatorul lui Leonardo, o sferă transparentă, ce sugerează curăția/puritatea absolută a lumii lui Dumnezeu:

LEONARDO DA VINCI Salvator MundiSalvator Mundi, Leonardo da Vinci (aprox 1500)

Ce distanță uriașă, totuși, între Dominicos Theotocopulos și maeștrii iconari greci !

Iată-L pe Hristos pe tronul împărătesc, fresca lui Manuil Panselinos (aprox. 1290) din Biserica Adormirii Maicii Domnului din Karies, capitala Sf. Munte:

Iisus Hristos, M. PanselinosIisus Hristos, M. Panselinos

Iisus Hristos, M. Panselinos DETALIUIisus Hristos, M. Panselinos Detaliu

Iată un Iisus Hristos Pantocrator din secolul al XIII-lea, o icoană din skevofilakion-ul Mănăstirii Hilandar, Sf. Munte Athos:

Iisus Hristos Pantocrator Hilandar, Sf. Munte AthosDe remarcat cele două culori, roșu și albastru, culoarea cămășii și cea a tunicii (firea omenească și firea cerească), cu care Iisus apare apare reprezentat în icoanele grecești încă de la începutul iconografiei.

Și iată prototipul, modelul Pantocratorului, cea mai veche icoană a lui Iisus Hristos ca Pantocrator sau Atotțiitor: a fost creat în secolul al VI-lea, probabil la Constantinopol, și se găsește în Mănăstirea Sf. Ecaterina din Muntele Sinai:

Pantocrator Sf. Ecaterina din Muntele Sinai

Pantocrator SINAI DETALIUIisus Pantocrator, Mănăstirea Sf. Ecaterina din Muntele Sinai, detaliu

Foarte important: cele două expresii ușor diferite ale feței lui Iisus, care o împart în două, simbolizează cele două firi ale sale, cea umană și cea dumnezeiască.
Aceasta este explicația celebrului „astigmatism” al lui El Creco !

Din nou, alte chipuri ale devoțiunii, la El Greco, o serie Iisus (Botez, Calvar și Răstigniri) și o serie Ioan Botezătorul :

EL GRECO Botezul lui HristosBotezul lui Hristos (1597-1600), ulei pe pânză, Prado, Madrid, Spania

EL GRECO CALVARUL 1Calvarul (1590-1595), ulei pe pânză, București, România

EL GRECO CALVARUL 2Calvarul (1590-1595), ulei pe pânză, Muzeul Brooklyn, New York, SUA

EL GRECO CALVARUL 3Calvarul (1590-1595), ulei pe pânză, Catedrala din Cuenca, Spania

EL GRECO CALVARUL 4Calvarul (1590-1595), ulei pe pânză, Fogg Museum, Cambrige, SUA

EL GRECO Răstignirea cu doi donatoriRăstignirea cu doi donatori (1585-1590), ulei pe pânză, Luvru, Paris, Franța

EL GRECO Răstignirea 1Răstignirea (aprox. 1600), ulei pe pânză, colecție particulară, Sotheby΄s 2013

EL GRECO Răstignirea 2Răstignirea având ca fundal Toledo (aprox. 1605-1610), ulei pe pânză, colecție particulară, Madrid, Spania

EL GRECO Răstignirea3Răstignirea (1600-1610), ulei pe pânză, Museum of Art, Cleveland, SUA

EL GRECO Rastignirea cu Maica Domnului si Sf. Ioan EvanghelistulRăstignirea cu Maica Domnului și Sf. Ioan Evanghelistul (1590-1600), ulei pe pânză, Prado, Madrid, Spania

EL GRECO Răstignirea 4 jpgRăstignirea (1590-1600), ulei pe pânză, Muzeul El Greco, Toledo, Spania

EL GRECO Sf. Ioan Botezătorul Santo Domingo el Antiguo, Toledo, SpaniaSf. Ioan Botezătorul (1577-1579), ulei pe pânză, Santo Domingo el Antiguo, Toledo, Spania

EL GRECO Sf. Ioan Botezătorul si Sf. FranciscSf. Ioan Botezătorul și Sf. Francisc (aprox. 1600), ulei pe pânză, Museu Nacional d΄Art de Catalunya, Barcelona, Spania

EL GRECO Sf. Ioan Botezătorul 3Sf. Ioan Botezătorul (1605-1610), ulei pe pânză, National Museum of Wales, Cardiff, Marea Britanie

Toate aceste chipuri ale devoțiunii/evlaviei s-au ivit din El Greco devotul, dar și din compasiunea pe care trebuie că o simțea față de toledani, concetățenii săi, care asistau neputincioși la (de)căderea orașului lor.

În anii 1600 Toledo era un oraș „seniorial prin tradiție, dominat de cler”, o fostă capitală care decădea brusc.

Un oraș în care consiliul municipal le interzisese maurilor, în 1580, să vorbească araba pentru ca, apoi, să-i expulzeze, un loc în care Inchiziția era foarte ocupată cu procesele de credință (El Greco, spun documentele, era deseori chemat ca interpret la procese), și, nu în ultimul rând, un oraș care răsuna de disputele iezuiților, franciscanilor și dominicanilor.

Cum descriu învățați ai vremii orașul ?

„… Pentru că, din două treimi din populația Spaniei, două nu au ce munci (…).
Nefiind folosite, (oamenii) uită meseriile și meșteșugurile, care erau atât de înfloritoare în Spania,… și nu mai există nici urmă de comerț….Astăzi constați că, deși nu mai există nici jumătate din populația de mai înainte, există un număr dublu de călugări, de clerici și de studenți, căci nu găsesc un alt mod de a trăi și nici de a-și asigura hrana. (…)
Meseriașii și țăranii… nu vor să-și nenorocească fiicele și nici fiii, ci îi trimit să învețe, să devină călugărițe, clerici și membri ai ordinelor religioase, pentru că meseria a devenit, din beneficiu, o pacoste și un blestem pentru cel ce o are, căci nu se poate trăi din ea.
Așa că nu mai există zeciuială pentru căsătorii și botezuri, ca mai înainte, și din această pricină populația scade.
De mizerie, își abandonează copiii sau îi duc la orfelinat, neavând ce să le dea de mâncare și, trăind prost, mor, așișderea și cei mari, sau părăsesc regatul plini de furie.” (Fragment din cererea Universității din Toledo adresată lui Filip al III-lea). (Cossίo)

„Din străzi întregi (în Toledo) de șelari și armurieri, sticlari sau alte meserii asemănătoare, n-a mai rămas nici un singur meseriaș… ci doar o amărâtă de prăvălie de geamuri a mai rămas în acest oraș și o piață, în fiecare marți, de unde își făceau cumpărăturile localnicii, dar fiind săracă și mizeră, și-a pierdut importanța (…).
Posesiunea de case, care era înainte proprietatea cea mai valoroasă în acest oraș, este astăzi în situația cea mai rea, pentru că nu are cine să le locuiască… și când se ruinează una nu se mai ridică alta la loc… (proprietarii) și ar fi bucuroși să le dea fără chirie celor care ar vrea să stea în ele…
Bietele călugărițe care își câștigau existența cu munca atât de grea a broderiei ce împodobea pânzele pe care se punea ostia… sau paliile, pânzele pe care se puneau potirele și alte lucruri pentru oficierea slujbei religioase, a încetat odată cu pătrunderea din Franța și din alte părți a acelor dantele, cărora li se spune de Flandra… iar cele din ordinele religioase mor de foame închise în mănăstirile lor” (Memorial de la ciudad de Toledo a Filipe III, în 1617). (Cossίo)

„Stăpânii orașului Toledo și îndeosebi ai celor mai frumoase femei, sunt preoții, care au minunăție de case și cheltuiesc cu nemiluita, ducând cel mai bun trai din lume, fără ca cineva să le atragă atenția… și mai multe venituri au Arhiepiscopia și Biserica din Toledo decât restul orașului la un loc” (Navagiero, Viaggio fatto in Spagna ed in Francia, Venecia, 1563). (Cossίo).

„Dar mai există o cauză nouă a micșorării populației, pentru că în anul 1600 Maiestatea Voastră a fost încunoștiințată de marea ei lipsă, iar în 1601 a fost ciumă, în 1609 expulzarea a peste 400 de mii de mauri, iar cea mai mare a avut loc acum câțiva ani, astfel încât preoții au trimis un memoriu către orașul Toledo, în care atrag atenția că lipsește o treime din populație (și unii zic că lipsesc chiar două treimi) și se spune că la măcelărie se vinde mai puțin de jumătate din carnea ce se vindea înainte (…)
…iar călugărul Diego de la Escorial relatează că episcopul de Avila i-a spus că, în ultimul timp, cel puțin 65 de biserici și-au închis porțile în eparhia sa…
Și, ceea ce este și mai dureros este să vezi cum se înmulțesc lăcașurile viciilor, cum ar fi casele de joc, teatrele în aer liber, cârciumile, ca și cele legate de vanitate, cum ar fi atelierele croitorilor ticsite de meseriași și de materiale (căci Regatul fiind pe moarte, toți, de groaza morții, își fac haine), ca și de sărăcie, ca spitalele, închisorile și altele asemănătoare unde se stâng toți ca să mănânce” (Opt discursuri al doctorului Sancho de Moncada, profesor de teologie la Universitatea din Toledo… anul 1619). (Cossίo).

El Greco inițiatul
Câteva dintre tablourile lui Dominic Cretanul arată limpede că primise o inițiere.
Unde ? Când ? Cu cine ?
O inițiere în ideile și credințele care circulau în cercurile neoplatoniștilor renascentiști și ale alchimiștilor vremii.

Nici nu era greu să fie convins că rostul sufletului este acela de a se cunoaște pe sine, de a se desăvârși/îndumnezei, adică de a tinde să semene cu Zeul/ cu Dumnezeu (o idee dragă lui Platon)… ceea ce alchimiștii numesc Marea Operă (a se vedea lunga serie a Mariei Magdalena penitentă).

În biblioteca lui se găseau operele lui: Platon, Aristotel, Homer, Euripide, Plutarh, Scrierile Morale și Viețile Paralele, Demostene și Isocrate, Josephus Flavius, Hipocrate, Esop și Lucian, dar și operele sfinților Vasile cel Mare și Ioan Gură de Aur, desigur în original, lucrarea de arhitectură a lui Vitruviu, în latină, Petrarca, Ariosto, sau scrierile neoplatoniștilor renascentiști alături, bineînțeles, de Biblie.

La Roma, el Greco a locuit în palatul Farnese, alături de protectorul său, miniaturistul Giulio Clovio și de celebrul bibliotecar al contelui Nepote, eruditul și bibliofilul Fulvio Orsini…

… un palat frecventat de mulți umaniști (și poate inițiați) spanioli.

PALATUL FARNESE, ROMA, ITALIAPalatul Farnese, Roma, Italia

Poate Clovio a fost primul său maestru, nu de pictură, ci maestrul care l-a inițiat în înțelepciunea esoterică și cel care i-a deschis poarta spre cunoașterea la care ajung cei puțini și privilegiați.

Cine era Padre Giulio Clovio ?

Giulio Clovio era artistul croato/macedo-italian, posibil aromân, despre care Vasari spunea în Viețile Pictorilor (DI DON GIULIO CLOVIO MINIATORE/ DESPRE DON GIULIO CLOVIO MINIATURISTUL):

N-a mai fost și nu va mai fi, poate, timp de multe secole, un asemenea miniaturist, fără seamăn, eminent, un miniaturist, adică un pictor al lucrurilor mici, ca don Giulio Clovio care i-a depășit cu mult pe atâția alții, experți în această artă./Non è mai stato, né sarà per aventura in molti secoli, né il più raro né il più eccellente miniatore, o vogliamo dire dipintore di cose piccole, di don Giulio Clovio, poiché ha di gran lunga superato quanti altri mai si sono in questa maniera di pitture esercitati.

El a jucat un rol crucial în viața lui El Greco. Cum ? Aducându-l să locuiască în palatul cardinalului Alessandro Farnese, în serviciul căruia el însuși se afla de aproape 40 de ani.

Capodopera sa, Cartea Orelor (Libro d’Ore sau Lezionario Farnese, un Liturghier al Maicii Domnului/Uffizio della Madonna, pe care Clovio l-a ilustrat pentru cardinalul Farnese, protectorul său)…

… la care a lucrat timp de nouă ani (1537-1546), după spusele lui Vasari…

… are, se pare, un cod pe care-l înțeleg doar inițiații.

Acest Ceaslov, Cartea Orelor, cuprinde 26 de „stupende storiette”/ admirabile istorioare (Vasari), fiecare ilustrată printr-un tablou în miniatură.

Nu atât istorioarele sau ilustrațiile lor, pentru fiecare oră liturgică (ceas de rugăciune) sunt speciale, ci felul în care sunt alăturate: două câte două… în oglindă, formând o pereche… cu un înțeles tainic:

Buna Vestire și Isaia vorbind cu regele Ahaz; Fecioara Maria vizitând-o pe Elisabeta și Justiția și Pacea care se îmbrățișează; Nașterea lui Hristos și Paradisul terestru, Adam și Eva care mănâncă din pomul oprit; Îngerul vestind păstorilor nașterea lui Hristos și Sibilla Tiburtina arătându-i-o lui Octavian August pe Fecioară cu pruncul Iisus; Fuga în Egipt și Faraonul înecându-se în Marea Roșie; Încoronarea Fecioarei în cer și Încoronarea Esterei; Moartea triumfând asupra tuturor muritorilor și Învierea lui Lazăr; Pogorârea Duhului Sfânt asupra Apostolilor și Turnul Babel;

Clovio, Cartea ceasurilor 2Clovio, Cartea Orelor :Adorația Magilor și Solomon adorând-o pe Regina din Saba, Pierpont Morgan Library, New York

Clovio, Cartea ceasurilor 1Clovio, Cartea Orelor :Adorația Păstorilor și Căderea omului (Ispitirea lui Adam), Pierpont Morgan Library, New York

EL GRECO Portretul lui Julio ClovioPortretul lui Giulio Clovio (1570-1573) ulei pe pânză, Muzeul Capodimonte, Napoli, Italia

Giulio Clovio arată cu degetul spre Cartea Orelor spunând parcă: aici aflați adevărata taină a lumii, cunoașterea și înțelepciunea divină !

Iată si portretul unui bătrân inițiat, am spune un mag, ascuns în persoana Sf. Ioan Evanghelistul (cel care a scris cea de-a patra Evanghelie, Evanghelia iubirii), pe care apoi îl va picta ca pe un arhanghel tânăr:
EL GRECO Sf. Ioan Evanghelistul 1Sf. Ioan Evanghelistul (1577-1579), ulei pe pânză, Santo Domingo el Antiguo, Toledo, Spania, unul din cele opt tablouri, primele pe care le-a proiectat și pictat în Spania.
De remarcat culorile lui Iisus: roșu și albastru

Iată și trei tablouri cu Fecioara Maria, o Înălțare și două Încoronări în care Maica Domnului are la picioare… cornul lunii, adică simbolul, prin excelență, al Marii Zeițe, simbolul fertilității,al nașterii și al feminității/principiului feminin – izvor al nașterilor, nașterii/renașterii, o temă mai veche a iconografiei apusene (creată, probabil, de monahii alchimiști):

EL GRECO Înaltarea FecioareiÎnălțarea Fecioarei (1577-1579), ulei pe pânză, Institute of Art, Chicago, SUA

De comparat cu Înălțarea Fecioarei a lui Tițian din 1516-18:
TITIAN INALTAREA FECIOAREI 2 Înălțarea Fecioarei (1516-18) Tițian, Santa Maria Gloriosa dei Frari, Veneția, Italia

EL GRECO Încoronarea Fecioarei 1Încoronarea Fecioarei (aprox. 1590), ulei pe pânză, Muzeul Prado, Madrid, Spania

EL GRECO Încoronarea Fecioarei 2Încoronarea Fecioarei (1591-1592), ulei pe pânză, Muzeul Santa Cruz, Toledo, Spania

Sigur, ar putea indica cineva începutul capitolului 12 din Apocalipsă: „Şi s-a arătat din cer un semn mare: o femeie înveşmântată cu soarele, şi luna era sub picioarele ei, şi pe cap purta cunună din douăsprezece stele.” Și totuși… ideea este alta: străvechea Mamă a Lumii.

MAICA DOMNULUI ICOANA APUSEANAIcoană apuseană din seria Maicii Domnului având cornul lunii la picioare

Următorul portret intitulat de El Greco M. Juan D. Ávila, despre care unii istorici de artă afirmă că este al Maestrului Juan de Ávila (1500-1569), astăzi San Juan de Ávila (v. Gregorio Marañón, Toledo y el Greco, Madrid, 1956),…
… este mai degrabă, al lui Juan de la Cruz (1542-1591), poetul mistic fascinat de erosul dumnezeiesc al Părinților Răsăriteni (mai ales al Sf. Dionisie Areopagitul):

EL GRECO Juan de AvilaJuan de Ávila (aprox. 1580), ulei pe pânză, Muzeul El Greco, Toledo, Spania

E limpede, din această pânză atât de grăitoare, că Sf. Ioan al Crucii practica rugăciunea inimii și că era obișnuit cu stările extatice, ca și El Greco.

Iată și trei tablouri cu Sf. Francisc din Assisi (pe care l-a pictat și repictat obesesiv, de nenumărate ori):

EL GRECO Sf. Francisc în extazSf. Francisc în extaz (1577-1580), ulei pe pânză, Muzeul Lάzaro Galdiano, Madrid, Spania

EL GRECO Sf. Francisc primind stigmatele col. privataSf. Francisc primind stigmatele (1585-1590), ulei pe pânză, colecție privată, unde se vede foarte bine că El Greco vedea câmpurile de energie.

EL GRECO Sf. Francisc în extaz  2Sf. Francisc în extaz (1600-1605), ulei pe pânză, Nuestra Señora del Carmen Cadiz, Spania

Iată și o serie a Sf. Ioan Evanghelistul, sau, mai degrabă, a Sf. Ioan Teologul, autorul Apocalipsei, un sfânt care, de fapt are înfățișarea Arhanghelului Mihail, cel care se luptă cu balaurul și-l învinge.

Cum a reprezentat El Greco biruința asupra balaurului ? Pictându-l mic, prizonier în cupa/ potirul euharistiei.

Mesajul este limpede: împărtășania cu trupul și cu sângele lui Hristos biruie demonii interiori.

Desigur, poate exista și o altă interpretare a micului dragon din potirul împărtășaniei, una legată de vreun ordin secret ce avea această emblemă. Până acum însă, acest ordin a rămas … secret.

EL GRECO Sf. Ioan Teologul 1Sf. Ioan Teologul (1595-1604), ulei pe pânză, Muzeul Prado, Madrid, Spania

EL GRECO Sf. Ioan Teologul 2Sf. Ioan Teologul (1602-1605), ulei pe pânză, Catedrala din Toledo, Spania

EL GRECO Sf. Ioan Teologul 3Sf. Ioan Teologul (1610-1614), ulei pe pânză, Muzeul El Greco, Toledo, Spania

EL GRECO Sf. Ioan Teologul si Sf. Francisc 2Sf. Ioan Teologul și Sf. Francisc (1600-1605), ulei pe pânză, Prado, Madrid, Spania

EL GRECO Sf. Ioan Teologul si Sf. Francisc 3Sf. Ioan Teologul și Sf. Francisc (1600-1605), ulei pe pânză, Galeria Ufizzi, Florența, Italia

EL GRECO Cina în casa lui SimonCina în casa lui Simon (1605-1614), ulei pe pânză, Institute of Art, Chicago, SUA

Aici personajul care atrage atenția este Apostolul Ioan Evanghelistul (sau, mai degrabă, Ioan Teologul  – o licență a lui El Greco), așezat în dreapta lui Hristos: mâna sa stângă este paralelă cu mâna stângă a lui Iisus și… oferă ! Ce oare ? Adevărata cunoaștere.

În sfârșit, un Sf. Iacob cel Mare, având, mai degrabă, înfățișarea lui Hristos – Bunul Păstor:

EL GRECO Sf. Iacob cel Mare pelerinSf. Iacob cel Mare pelerin (1580-1595), ulei pe pânză, Santa Cruz, Toledo, Spania

… o Înviere:

EL GRECO InviereaÎnvierea (1600-1610), ulei pe pânză, Prado, Madrid, Spania

… și A cincea pecete – unul din cele mai enigmatice, ultime, mesaje pe care ni le-a lăsat Dominicos Theotocopulos:

EL GRECO A cincea peceteA cincea pecete (1608-1616), ulei pe pânză, Metropolitan Museum, New York, SUA

… un tablou care trimite la Apocalipsă (cap. 6):

Şi când a deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o.
Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ ?
Şi fiecăruia dintre ei i s-a dat câte un veşmânt alb şi li s-a spus ca să stea în tihnă, încă puţină vreme, până când vor împlini numărul şi cei împreună-slujitori cu ei şi fraţii lor, cei ce aveau să fie omorâţi ca şi ei. (9-11)

… și al cărui mesaj, rămâne, până astăzi, obscur !

Ce putem spune este că personajul îmbrăcat în albastru este un înger – Atlas, care unește cerul cu pământul și sprijină bolta cerească să nu se prăbușească peste pământ…
… că mantia roșie lepădată este firea omenească, lepădată odată pentru totdeauna pentru dobândirea unirii cu Dumnezeu: MAREA OPERĂ ÎNFĂPTUITĂ.

S-a întâmplat ca Picasso să vadă în A cincea pecete ceva ce n-ar vedea nimeni: un bordel filosofic:

PICASSO Les Demoiselles d'AvignonPablo PICASSO, Les Demoiselles d’Avignon sau Le Bordel philosophique/Le Bordel d’Avignon, iunie-iulie 1907, New York, Museum of Modern Art

***

Portretul de mai jos trece drept un autoportret. Cine știe ? Tabloul se intitulează Portretul unui gentilom în vârstă. Este posibil ca El Greco să fi arătat așa spre sfârșitul vieții.

EL GRECO 1Portretul unui gentilom în vârstă (1590-1600), ulei pe pânză, Metropolitan Museum, New York, SUA

Oricum, spre sfârșit, picta mai degrabă energii, decât persoane, așa cum o arată una din ultimele sale lucrări aflată în România :

EL GRECO Logodna FecioareiLogodna Fecioarei (1613-1614), ulei pe pânză, Muzeul de Artă, București, România

Mantia azurie a Fecioarei, singura pe care o vedem, simbolizează … natura-i exclusiv celestă !

Considerând mesajele secrete din picturile lui Dominicos Grecul, Fiul Maicii Domnului, mesaje din care foarte multe ne scapă încă, se poate întreba cineva cum de au scăpat Inchiziției?

Răspunsul simplu este acesta: El Greco era traducătorul oficial al Inchiziției pentru limba greacă, așadar „preasfințiții judecători” aveau o încredere totală în el, dar răspunsul adevărat este că aceste mesaje trebuiau să ajungă la noi.

Pe de altă parte, El Greco însuși declara în testamentul lui: „având, crezând și împărtășind tot ceea ce crede și împărtășește sfânta biserică mamă de la Roma, crezând în misiunea Prea Sfintei Treimi, în a cărei religie și credință declar să trăiesc și să mor ca un bun credincios și catolic creștin…”.

***

Pictura lui El Greco a fost o enigmă pentru timpul său, o enigmă rămâne și astăzi.
Paradoxal, „pictorul figurilor alungite” nu era prea cunoscut, nu figura în tratatele de istoria artei și nu era considerat un mare maestru… până în secolul al XIX-lea, când, brusc, l-au redescoperit romanticii și pictorii francezi ai sec. XIX și de atunci influența lui continuă să se reverse asupra artiștilor moderni și contemporani.

Atunci a fost, propriu-zis descoperit și de atunci lucrările lui au început să iasă în lume ca să-și ocupe locul în principalele muzee ale lumii și în principalele colecții private.

Se spune că această diasporă a operelor lui din Toledo a avut ca efect o recunoaștere bruscă și universală a lui El Greco în toate centrele mari de creație si artă.

Și, se mai poate spune că din miraculosul an 1914, la al treilea centenar al morții sale, figura lui El Greco a început să fie recuperată și pictorul a devenit unul din cei mai mari maeștrii ai artei universale.

De atunci, Toledo a început să se pregătească, cu lucrări de infrastructură, să-și primească vizitatorii care doreau să vadă locul unde a creat acest artist enigmatic. A construit hoteluri și chiar și o gară, care acum este o gară AVE (cu trenuri de mare viteză).

De atunci Toledo, care se identifică cu El Greco, a început să se deschidă spre lume și acum sărbătorește figura acestui pictor universal, ale cărui opere s-au reîntors acasă, pentru a fi prezentate în expozițiile (dintre care șase expoziții mari) celui de-al patrulea centenar al morții artistului, devenind un mare muzeu El Greco.

Dacă, la început, în 1579,Toledo îl întreba de ce a venit în acest oraș, astăzi Toledo îl consideră pe El Greco fiul său preaiubit. Și are de ce. Îi datorează, printre altele, celebritatea și statutul său de capitală El Greco.

LUCRĂRI CONSULTATE:
Manuel B. Cossίo: El Greco, Ed. Meridiane, București, 1985
Web Oficial del IV Centenario del Greco
Website-ul La Tribuna de Toledo.es

AUTOR  ȘI TRADUCĂTOR  ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

Comparte esto:

  • Compartir en X (Se abre en una ventana nueva) X
  • Comparte en Facebook (Se abre en una ventana nueva) Facebook
Me gusta Cargando...
Entradas recientes →

Suscribir

  • Artículos (RSS)
  • Comentarios (RSS)

Archivos

  • enero 2026
  • noviembre 2025
  • octubre 2025
  • septiembre 2025
  • julio 2025
  • mayo 2025
  • abril 2025
  • marzo 2025
  • septiembre 2024
  • julio 2024
  • marzo 2024
  • febrero 2024
  • enero 2024
  • diciembre 2023
  • noviembre 2023
  • octubre 2023
  • septiembre 2023
  • agosto 2023
  • julio 2023
  • junio 2023
  • mayo 2023
  • abril 2023
  • marzo 2023
  • febrero 2023
  • enero 2023
  • diciembre 2022
  • noviembre 2022
  • octubre 2022
  • septiembre 2022
  • agosto 2022
  • julio 2022
  • junio 2022
  • mayo 2022
  • abril 2022
  • marzo 2022
  • febrero 2022
  • enero 2022
  • diciembre 2021
  • noviembre 2021
  • octubre 2021
  • septiembre 2021
  • agosto 2021
  • julio 2021
  • junio 2021
  • mayo 2021
  • abril 2021
  • marzo 2021
  • febrero 2021
  • enero 2021
  • diciembre 2020
  • noviembre 2020
  • octubre 2020
  • septiembre 2020
  • agosto 2020
  • julio 2020
  • junio 2020
  • mayo 2020
  • abril 2020
  • marzo 2020
  • febrero 2020
  • enero 2020
  • diciembre 2019
  • noviembre 2019
  • octubre 2019
  • septiembre 2019
  • agosto 2019
  • julio 2019
  • junio 2019
  • mayo 2019
  • abril 2019
  • marzo 2019
  • febrero 2019
  • enero 2019
  • diciembre 2018
  • noviembre 2018
  • octubre 2018
  • septiembre 2018
  • agosto 2018
  • julio 2018
  • junio 2018
  • mayo 2018
  • abril 2018
  • marzo 2018
  • febrero 2018
  • enero 2018
  • diciembre 2017
  • noviembre 2017
  • octubre 2017
  • septiembre 2017
  • agosto 2017
  • julio 2017
  • junio 2017
  • mayo 2017
  • abril 2017
  • marzo 2017
  • febrero 2017
  • enero 2017
  • diciembre 2016
  • noviembre 2016
  • octubre 2016
  • septiembre 2016
  • agosto 2016
  • julio 2016
  • junio 2016
  • mayo 2016
  • abril 2016
  • marzo 2016
  • febrero 2016
  • enero 2016
  • diciembre 2015
  • noviembre 2015
  • octubre 2015
  • agosto 2015
  • julio 2015
  • junio 2015
  • mayo 2015
  • abril 2015
  • marzo 2015
  • febrero 2015
  • enero 2015
  • noviembre 2014
  • julio 2014
  • abril 2014

Categorías

  • ANTROPOLOGIA

Meta

  • Crear cuenta
  • Iniciar sesión

Blog de WordPress.com.

  • Suscribirse Suscrito
    • ghemulariadnei
    • Únete a otros 61 suscriptores
    • ¿Ya tienes una cuenta de WordPress.com? Inicia sesión.
    • ghemulariadnei
    • Suscribirse Suscrito
    • Regístrate
    • Iniciar sesión
    • Denunciar este contenido
    • Ver el sitio en el Lector
    • Gestionar las suscripciones
    • Contraer esta barra
 

Cargando comentarios...
 

    %d