Paracletul sau Mângâietorul – a treia persoană a Sfintei Treimi ?

În această Duminică, se citesc, la liturghie, două fragmente din Evanghelia lui Ioan: 15, 17-27;16, 1-2 și Ioan 20, 19-31. Ele sunt importante pentru că aici au aflat Părinții Bisericii (Tradiția creștină) o referire la Sfânta Treime și pentru … doctrina iubirii, cea mai importantă pe care ne-a lăsat-o Iisus Hristos, de fapt, singura, pentru că în ea se cuprind toate celelalte porunci sau legi ale Lumii lui Dumnezeu.

Iată primul text:

Ioan 15, 17-27: Toate acestea vi le poruncesc ca să vă iubiți unii pe alții. Dacă lumea vă urăște, (să) știți că pe Mine M-a urât mai înainte de a vă urî pe voi. Dacă erați din lume, lumea v-ar fi iubit ca pe ai săi (ca pe unii ce-i aparțin); cum, însă, nu sunteți din lume, pentru că Eu v-am ales (și v-am scos) din lume (ca să fiți ai Mei), lumea vă urăște (simțindu-vă străini de ea). Aduceți-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: nu este servul mai mare decât stăpânul său; dacă pe Mine M-au prigonit și pe voi vă vor prigoni; dacă cuvântul Meu l-au spionat și pe al vostru îl vor spiona. Dar, vor face toate acestea din pricina numelui Meu, pentru că nu L-au cunoscut pe cel ce M-a trimis. Dacă n-aș fi venit și dacă nu le-aș fi vorbit, păcat n-ar fi avut, dar acum (că am venit și le-am vorbit) nu mai au nici o scuză pentru păcatul lor. Cel care Mă urăște pe Mine îl urăște și pe Tatăl Meu. Dacă n-aș fi făcut pentru ei toate câte le-am făcut, lucruri pe care nimeni altcineva nu le-a mai făcut, păcat n-ar fi avut. Dar acum M-au văzut și M-au urât, și pe Mine și pe Tatăl Meu. Dar, (toate se întâmplă) ca să se împlinească cuvântul scris în Legea lor: „pe nedrept M-au urât”. Când va veni Mângâietorul, pe care Eu vi-l voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul adevărului, cel care purcede de la Tatăl, el va mărturisi despre Mine; și voi mărturisiți, pentru că de la început sunteți cu Mine.

Ioan 16, 1-2: V-am spus toate aceste lucruri ca să nu vă poticniți (să vă speriați și să dați înapoi). V-am făcut (să fiți) izgoniți din sinagogă (excomunicați), dar vine vremea când oricine vă ucide va crede că vă aduce jertfă lui Dumnezeu și că omorându-vă, Îl slujește pe El.

Ioan, 15, 17-27: Ταῦτα ἐντέλλομαι ὑμῖν, ἵνα ἀγαπᾶτε ἀλλήλους. Εἰ ὁ κόσμος ὑμᾶς μισεῖ, γινώσκετε ὅτι ἐμὲ πρῶτον ὑμῶν μεμίσηκεν. εἰ ἐκ τοῦ κόσμου ἦτε, ὁ κόσμος ἂν τὸ ἴδιον ἐφίλει· ὅτι δὲ ἐκ τοῦ κόσμου οὐκ ἐστέ, ἀλλ’ ἐγὼ ἐξελεξάμην ὑμᾶς ἐκ τοῦ κόσμου, διὰ τοῦτο μισεῖ ὑμᾶς ὁ κόσμος. μνημονεύετε τοῦ λόγου οὗ ἐγὼ εἶπον ὑμῖν· οὐκ ἔστι δοῦλος μείζων τοῦ κυρίου αὐτοῦ. εἰ ἐμὲ ἐδίωξαν, καὶ ὑμᾶς διώξουσιν· εἰ τὸν λόγον μου ἐτήρησαν, καὶ τὸν ὑμέτερον τηρήσουσιν. ἀλλὰ ταῦτα πάντα ποιήσουσιν ὑμῖν διὰ τὸ ὄνομά μου, ὅτι οὐκ οἴδασι τὸν πέμψαντά με. εἰ μὴ ἦλθον καὶ ἐλάλησα αὐτοῖς, ἁμαρτίαν οὐκ εἶχον· νῦν δὲ πρόφασιν οὐκ ἔχουσι περὶ τῆς ἁμαρτίας αὐτῶν. ὁ ἐμὲ μισῶν καὶ τὸν πατέρα μου μισεῖ. εἰ τὰ ἔργα μὴ ἐποίησα ἐν αὐτοῖς ἃ οὐδεὶς ἄλλος πεποίηκεν, ἁμαρτίαν οὐκ εἶχον· νῦν δὲ καὶ ἑωράκασι καὶ μεμισήκασι καὶ ἐμὲ καὶ τὸν πατέρα μου. ἀλλ’ ἵνα πληρωθῇ ὁ λόγος ὁ γεγραμμένος ἐν τῷ νόμῳ αὐτῶν, ὅτι ἐμίσησάν με δωρεάν. ὅταν δὲ ἔλθῃ ὁ παράκλητος ὃν ἐγὼ πέμψω ὑμῖν παρὰ τοῦ πατρός, τὸ Πνεῦμα τῆς ἀληθείας ὃ παρὰ τοῦ πατρὸς ἐκπορεύεται, ἐκεῖνος μαρτυρήσει περὶ ἐμοῦ·  καὶ ὑμεῖς δὲ μαρτυρεῖτε, ὅτι ἀπ’ ἀρχῆς μετ’ ἐμοῦ ἐστε.

Ioan 16, 1-2: ΤΑΥΤΑ λελάληκα ὑμῖν ἵνα μὴ σκανδαλισθῆτε. ἀποσυναγώγους ποιήσουσιν ὑμᾶς· ἀλλ’ ἔρχεται ὥρα ἵνα πᾶς ὁ ἀποκτείνας ὑμᾶς δόξῃ λατρείαν προσφέρειν τῷ Θεῷ.

Cina cea de Taină, icoană din secolul al XIV-lea, Vatoped, Muntele Athos

PREGĂTIREA PENTRU APOSTOLAT: VĂ VOR UCIDE CREZÂND CĂ-L SLUJESC PE DUMNEZEU

Iisus și-a încheiat Cina, cu cei doisprezece ucenici, din ajunul Paștelui și îi pregătește, probabil tot în hanul în care au cinat sau altundeva, Ioan nu ne spune, pentru… apostolatul lor.

Încearcă să le spună că au o misiune, aceea de a-I răspândi Cuvântul, adică învățătura, să-i avertizeze că nu le va fi deloc ușor și că vor fi spionați (aici verbul tireo/ τηρέω are sensul de a spiona, a pândi), pândiți și vânați, când vor aduna mulțimile în jurul lor și vor ține predici, în numele Lui.

Știm că Fariseii își trimiteau agenții, iscoadele, la predicile lui Iisus, să le raporteze tot ce spune și tot ce face. Așa L-au și putut judeca și executa ca blasfemiator: spunea despre El că este Fiul lui Dumnezeu, adică Dumnezeu întrupat ! De aceea, Maestrul își previne ucenicii, viitorii apostoli, că și ei vor fi ascultați când vor predica și că vor fi … raportați ca … eretici ! Asta înseamnă: dacă cuvântul Meu l-au spionat și pe al vostru îl vor spiona. Cuvânt înseamnă, aici, predică.

Îi mai previne că vor fi urâți de evreii care n-au crezut în venirea lui Iisus ca Hristos-Mesia, Unsul-Trimisul lui Dumnezeu. Evreii care rămăseseră la… Legea lor… cea veche ! Și aici citează aproape versuri din psalmi:

Din Psalmul 35,19/34,18:

Să nu se bucure pe seama mea cei care mă dușmănesc pe nedrept, cei ce mă urăsc fără pricină și își fac semne cu ochiul.

אַֽל־יִשְׂמְחוּ־לִי אֹיְבַי שֶׁקֶר שֹׂנְאַי חִנָּם יִקְרְצוּ־עָֽיִן

… și din Psalmul 69, 4/68,5-6:

Mai mulți decât firele de păr din capul meu sunt acum cei ce mă urăsc fără pricină (și) s-au întărit dușmanii mei care vor să mă piardă pe nedrept; ce n-am furat voi da, așadar, înapoi.

רַבּוּ מִשַּׂעֲרֹות רֹאשִׁי שֹׂנְאַי חִנָּם עָצְמוּ מַצְמִיתַי אֹיְבַי שֶׁקֶר אֲשֶׁר לֹא־גָזַלְתִּי אָז אָשִֽׁיב

Iisus spune cu amărăciune … Legea lor ! Și arată că, implacabil, istoria se repetă !

 Și, cel mai important, îi încredințează că singura lor armă și cea mai bună apărare a lor este iubirea și solidaritatea lor.

Să spunem, în treacăt, că (Hristos/ Χριστός înseamnă în greacă  „Unsul” și vine din verbul hrio/χρίω, a unge; este traducerea lui Mașiah/מָשִׁיחַ din ebraică, transliterat în greacă ca Messias/ Μεσσίας, de unde Mesia; desigur Mașiah/ מָשִׁיחַ vine din verbul ebraic mașah/מָשַׁח:a unge/a fi uns cu mir sacru, ca împuternicit al lui Dumnezeu, rege sau preot).

Le mai spune că le va trimite un … Mângâietor, numit și Duhul adevărului, care-L… va mărturisi ca Hristos-Mesia, Unsul-Trimisul lui Dumnezeu… să salveze oamenii prizonieri ai păcatului. Cel care îi va confirma spusele ! Dar, oare numai atât ?

Sfânta Treime, icoană rusească de la sfârșitul secolului al XIV-lea, Novgorod

Mângâietorul – sfătuitorul de bine

Cine este acest Mângâietor ? Paraclet, paraclitos/παράκλητος este un cuvânt grecesc. Vine din verbul paracaleo/ παρακαλέω: a chema pe cineva lângă tine, în ajutor sau pentru un sfat; a ruga, a sfătui, de unde: a consola, a mângâia sufletește. În Grecia veche paraclitos era nimic altceva decât avocatul. Poate de aceea, Iisus îl numește, aici, Duhul adevărului, pentru că un avocat este cel chemat să spună și să apere adevărul… să confirme că cel pe care-l apără și pentru care garantează spune adevărul. Iarăși, de aceea, Iisus mai spune că Paracletul va mărturisi… adevărul despre El.

Așa cum citim aici, Paracletul care va veni în lume în locul lui Iisus este o altă, o a doua persoană divină, ieșită „de la Tatăl”. De aici, Sfinții Părinți au dedus că Dumnezeu Tatăl, Fiul-Iisus Hristos și Sfântul Duh sunt… o treime, un triumvirat divin, care, totuși, există ca o singură persoană: Dumnezeu.

La modul propriu, paraclitos/ παράκλητος, un adjectiv la origine, este cel  „pe care-l chemi în ajutor”, sau ca sfătuitor și martor, avocatul, apărătorul, sfătuitorul. Cuvântul apare numai la Ioan, în Evanghelie și în prima Epistolă, 2,1.

În Evanghelie apare cu un sens în plus față de cele din greacă, acela de Sfântul Duh !

Dar în prima Epistolă este doar ipostaza lui Iisus Hristos de apărător al oamenilor… pe lângă Tatăl, așadar de mijlocitor !

Iată versetul:

Fiii mei, vă scriu acestea ca să nu păcătuiți și, chiar dacă vreunul dintre voi va păcătui, (să știți) că avem un apărător (un avocat, un mijlocitor)  pe lângă Tatăl, pe Iisus Hristos cel drept.

 Τεκνία μου, ταῦτα γράφω ὑμῖν, ἵνα μὴ ἁμάρτητε καὶ ἐάν τις ἁμάρτῃ, παράκλητον ἔχομεν πρὸς τὸν πατέρα, Ἰησοῦν Χριστὸν δίκαιον

Interesant este că pe paraclitos/ παράκλητος l-au împrumutat și rabinii, autorii traducerilor în aramaică a Bibliei (Targumim) și ai Talmudului: praclit/פְּרַקְלִיט. Iar azi, în ivrit, în ebraica modernă, praclit/ פְּרַקְלִיט înseamnă procuror și avocat.

Să mai spunem că praclit/ פְּרַקְלִיט a intrat în rusă (și în bulgară), ca proclet, cu sensul peiorativ de avocat mincinos, de unde, proclet, în română, (o serie negativă, foarte bogată, de depreciative !).

Și totuși, deși paraclitos/παράκλητος vine din greacă, Paracletul exista și în Vechiul Testament, ce-i drept, doar într-un singur loc, în Cartea lui Iov, care, de fapt, este o adaptare a unei/a unor povești orientale, mesopotamiene și egiptene. Și unde este aproape sinonim cu Goelul (גאל), adică Răscumpărătorul (Iov, 19,25). Goel/ גאל– un participiu al verbului gaal/ גָּאַל:a răscumpăra, a elibera din robie, din servitute.

Numele Paracletului în ebraică este meliț/ מֵלִיץun cuvânt care înseamnă: interpret, mijlocitor, ambasador și … profesor. De fapt, este participiul verbului luț/ לוּץ: a fi traducător, interpret într-o limbă străină, a fi ambasador, a mijloci, a intermedia.

Acest meliț este, în Cartea lui Iov, sfătuitorul de bine, mijlocitorul, cel care intepretează, explică cuiva sensul, rostul nenorocirilor abătute de Dumnezeu asupra lui și cel care-l ajută să treacă peste ele, să nu clacheze, spunându-i că primirea lor cu credință și speranță duce la salvare, de fapt, la răscumpărare din … prizonieratul păcatelor:

Iov 33,23:

Dacă lângă el se află atunci un înger (mesager), un interpret, unul dintr-o mie, să-i spună omului ce e drept (să facă),

Dumnezeu se va îndura (de omul acela) și-i va spune îngerului: salvează-l și nu-l lăsa să cadă în groapă, căci am aflat răscumpărare pentru el.

אִם־יֵשׁ עָלָיו מַלְאָךְ מֵלִיץ אֶחָד מִנִּי־אָלֶף לְהַגִּיד לְאָדָם יָשְׁרֹֽו

וַיְחֻנֶּנּוּ וַיֹּאמֶר פְּדָעֵהוּ מֵרֶדֶת שָׁחַת מָצָאתִי כֹֽפֶר

Un Duh al Adevărului apare și în scrierile esenienilor de la Qumran și este cel care-i conduce în războiul împotriva forțelor răului. De altfel, scrierile de la Marea Moartă sunt singurele texte precreștine unde apare Spiriul Adevărului care, la Ioan este și Paracletul, Mângâietorul.

Și-l găsim pe Paraclet și în comentariile lui Philon din Alexandria, de pildă în De opificio mundi: Fără nici un sfătuitor – cine altul exista pe atunci în afară de El ? – ci doar prin Sine Însuși, Dumnezeu a știut că trebuie să fie binefăcătorul naturii, făcându-i daruri nenumărate și bogate, natură care era lipsită de orice dar divin și fără putință de a căpăta, prin ea însăși, vreun bun.

DE op. VI, 23. οὐδενὶ δὲ παρακλήτῳ – τίς γὰρ ἦν ἕτερος; – μόνῳ δὲ αὑτῷ χρησάμενος ὁ θεὸς ἔγνω δεῖν εὐεργετεῖν ἀταμιεύτοις καὶ πλουσίαις χάρισι τὴν ἄνευ δωρεᾶς θείας φύσιν οὐδενὸς ἀγαθοῦ δυναμένην ἐπιλαχεῖν ἐξ ἑαυτῆς.

Despre Paraclet ca Sfântul Duh pomenește Iisus în timpul Cinei celei de Taină din ajunul Paștelui, atunci când îi răspunde lui Iuda: Iar Paracletul, Duhul cel sfânt, cel pe care-l va trimite Tatăl în numele Meu, el vă a învăța toate și vă va aduce aminte toate câte vi le-am spus vouă./ Ioan 14, 26.

Așadar, un sfătuitor și un profesor care are întotdeauna la el Manualul de înțelepciune al lui Iisus !

Iisus a avut grijă să-i mai prevină pe, de acum, apostolii Săi că vor fi excomunucați din sinagogă și uciși ca eretici. Îi previne ca să nu se sperie de ce-i așteaptă și să nu dea înapoi, să nu renunțe la misiunea, la credința și la învățătura lor, pentru că ei aveau să fie întemeietorii Legii celei noi, ai creștinismului. Verbul scandalizo/σκανδαλίζω înseamnă, la propriu, a pune piedici, de unde, la pasiv, a te poticni, a te împiedica și, de aici a te înfricoșa.

Sfânta Treime de la Vatoped, Sfântul Munte

PORUNCA URII

Se întâmplase ca, după ce împăratul Titus a distrus Ierusalimul, în anul 70 d. Hr., evreii, temându-se că vor pieri ca neam, să-și întețească ura față de conaționalii lor creștini. Fariseii au făcut să dispară, treptat, toate celelalte curente religioase ale iudaismului, mai ales pe cele care-i simpatizau pe creștini, și, desigur, toleranța față de ei, pe care o menținuse Iohanan ben Zakai.

Astfel că, după anul 80, când el a murit, succesorul său, Gamaliel al II-lea, se pare că a convins Consiliul (care se formase în locul Sanhedrinului) de la Iamnia sau Iavne (singura insulă de evreitate, de iudaism, rămasă în Israel) să adauge la cele 18 Binecuvântări zilnice (Șmone Esre, în ebraică) un blestem împortiva nazarinenilor și a minim-ilor, adică a ereticilor. Acest blestem se numește Birkat ha-minim. (Blestemul ereticilor).

Iată cum sună:  „… să piară nazareenii (creștinii) și Minim (ereticii) într-o clipită și să fie ei șterși din Cartea Vieții și să nu fie înscriși alături de cei drepți”.

Și se știe că această ruptură oficială între iudaism(ul fariseu), cel care supraviețuise, și adepții lui Hristos (iudeo-creștinii) a avut loc între 85 și 90, cu aprobarea Consiliului.

Urmarea ? Gamaliel al II-lea a anunțat tuturor sinagogilor din Imperiul Roman decizia Consiliului de la Iavne de a-i excomunica pe creștini. Iar excomunicatul se chema, pe grecește: aposinagogos/ἀποσυνάγωγος.

Și iată cum sună o recomandare din Midraș Raba (21,3):

„Dacă cineva varsă sângele celui rău  e ca și cum ar aduce un sacrificiu (Domnului)”.

PORUNCA IUBIRII

Și iată, acum, câteva din sfaturile pe care Iisus le-a dat ucenicilor Săi la Cina cea de Taină, în ajunul Paștelui și a răstignirii Sale, la Ierusalim, când și-a luat rămas bun:

Ioan 13, 1; 23; 34-35:

Înainte de sărbătoarea Paștelui, văzând Iisus că I-a venit ceasul să se mute din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai Lui din lume, până la sfârșit i-a iubit./ ΠΡΟ δὲ τῆς ἑορτῆς τοῦ πάσχα εἰδὼς ὁ ᾿Ιησοῦς ὅτι ἐλήλυθεν αὐτοῦ ἡ ὥρα ἵνα μεταβῇ ἐκ τοῦ κόσμου τούτου πρὸς τὸν πατέρα, ἀγαπήσας τοὺς ἰδίους τοὺς ἐν τῷ κόσμῳ, εἰς τέλος ἠγάπησεν αὐτούς.

Poruncă nouă vă dau vouă: să vă iubiți unii pe alții ! Așa cum v-am iubit Eu pe voi, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Cu acest lucru vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă aveți dragoste unii pentru ceilalți. ἐντολὴν καινὴν δίδωμι ὑμῖν ἵνα ἀγαπᾶτε ἀλλήλους, καθὼς ἠγάπησα ὑμᾶς ἵνα καὶ ὑμεῖς ἀγαπᾶτε ἀλλήλους. ἐν τούτῳ γνώσονται πάντες ὅτι ἐμοὶ μαθηταί ἐστε, ἐὰν ἀγάπην ἔχητε ἐν ἀλλήλοις.

Ioan 14, 15-17:

Dacă Mă iubiți, atunci păziți poruncile Mele !/ ᾿Εὰν ἀγαπᾶτέ με, τὰς ἐντολὰς τὰς ἐμὰς τηρήσατε !

Și Eu Îl voi ruga pe Tatăl și alt Paraclet vă va da vouă, ca să rămână cu voi în veac. (El este) Duhul Adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-l vede și nici nu-l cunoaște. Voi însă îl cunoașteți pentru că rămâne la voi și în voi va fi./καὶ ἐγὼ ἐρωτήσω τὸν πατέρα καὶ ἄλλον παράκλητον δώσει ὑμῖν, ἵνα μένῃ μεθ’ ὑμῶν εἰς τὸν αἰῶνα, τὸ Πνεῦμα τῆς ἀληθείας, ὃ ὁ κόσμος οὐ δύναται λαβεῖν, ὅτι οὐ θεωρεῖ αὐτὸ οὐδὲ γινώσκει αὐτό· ὑμεῖς δὲ γινώσκετε αὐτό, ὅτι παρ’ ὑμῖν μένει καὶ ἐν ὑμῖν ἔσται.

Ioan 14, 21; 23; 26:

Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește; cel ce Mă iubește pe Mine  va fi iubit de Tatăl Meu și Eu îl voi iubi pe el și Mă voi înfățișa lui pe Mine Însumi. Și i-a răspuns Iisus (lui Iuda) și i-a zis: dacă cineva Mă iubește, cuvântul Meu îl păzește și Tatăl Meu îl va iubi și vom veni la el și casă ne vom face în el (vom locui în el). Iar Paracletul, Duhul cel sfânt, cel pe care-l va trimite Tatăl în numele Meu, el vă va învăța toate și vă va aduce aminte toate câte vi le-am spus vouă./ ὁ ἔχων τὰς ἐντολάς μου καὶ τηρῶν αὐτάς, ἐκεῖνός ἐστιν ὁ ἀγαπῶν με· ὁ δὲ ἀγαπῶν με ἀγαπηθήσεται ὑπὸ τοῦ πατρός μου, καὶ ἐγὼ ἀγαπήσω αὐτὸν καὶ ἐμφανίσω αὐτῷ ἐμαυτόν. ἀπεκρίθη ᾿Ιησοῦς καὶ εἶπεν αὐτῷ· ἐάν τις ἀγαπᾷ με, τὸν λόγον μου τηρήσει, καὶ ὁ πατήρ μου ἀγαπήσει αὐτόν, καὶ πρὸς αὐτὸν ἐλευσόμεθα καὶ μονὴν παρ’ αὐτῷ ποιήσομεν. ὁ δὲ παράκλητος, τὸ Πνεῦμα τὸ ῞Αγιον ὃ πέμψει ὁ πατὴρ ἐν τῷ ὀνόματί μου, ἐκεῖνος ὑμᾶς διδάξει πάντα καὶ ὑπομνήσει ὑμᾶς πάντα ἃ εἶπον ὑμῖν.

Și iată, din nou, ce le spune după Cină, ca o profeție :

Ioan 15,9-10: Așa cum M-a iubit pe Mine Tatăl și Eu v-am iubit pe voi. Rămâneți în iubirea Mea ! Dacă veți păzi poruncile Mele, veți rămâne în iubirea Mea,  așa cum și Eu am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în iubirea Lui/  καθὼς ἠγάπησέ με ὁ πατήρ, κἀγὼ ἠγάπησα ὑμᾶς· μείνατε ἐν τῇ ἀγάπῃ τῇ ἐμῇ. ἐὰν τὰς ἐντολάς μου τηρήσητε, μενεῖτε ἐν τῇ ἀγάπῃ μου, καθὼς ἐγὼ τὰς ἐντολὰς τοῦ πατρός μου τετήρηκα καὶ μένω αὐτοῦ ἐν τῇ ἀγάπῃ.

Dacă citim ce a scris despre sine Ioan, ucenicul iubit, nu ne mirăm de ce a repetat această poruncă a iubirii de atâtea ori:

Era la masă cu El unul din ucenicii Lui, culcat la pieptul lui Iisus, un ucenic pe care-l iubea Iisus./ ἦν δὲ ἀνακείμενος εἷς ἐκ τῶν μαθητῶν αὐτοῦ ἐν τῷ κόλπῳ τοῦ ᾿Ιησοῦ, ὃν ἠγάπα ὁ ᾿Ιησοῦς·

Cel de-al doilea text, tot din Evanghelia după Ioan, are un mesaj foarte important la final: toți cei ce vor crede în Iisus și vor trăi ca El… vor avea viață în numele Lui, adică viață în El sau, altfel spus, vor avea viața Lui, pentru că numele este un eufemism iudaic pentru persoana lui Iisus. O viață… cristică. O cunosc doar cei care trăiesc după Manualul lui Iisus expus, pe scurt, în Predica de pe munte.

Iată textul:

Ioan 20, 19-31: Era spre seară, tot în ziua aceea, prima a săptămânii, și ușile erau zăvorâte (în casa) unde ucenicii erau adunați, de teama iudeilor, când a venit Iisus care a stat în mijlocul lor și le-a spus: pace vouă. Și, zicând acestea, le-a arătat mâinile și coasta Lui. Și ucenicii s-au bucurat văzându-L pe Domnul. Iisus le-a zis din nou: pace vouă. Așa cum M-a trimis pe Mine Tatăl tot așa vă trimit și eu pe voi. Și, zicând aceasta, a suflat peste ei și le-a spus: luați Duh Sfânt; dacă veți ierta păcatele, iertate le sunt lor, dacă le veți ține, ținute sunt. Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus și ceilalți ucenici i-au spus: L-am văzut pe Domnul și el le-a răspuns: dacă nu voi vedea în mâinile Lui urma cuielor  și nu voi pune degetul meu în urma cuielor și nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. Și după opt zile, din nou erau înăuntru ucenicii Lui și Toma era cu ei. Vine Iisus, deși ușile erau încuiate, și stă în mijlocul lor și le zice: pace vouă. După aceea îi zice lui Toma: adu-ți degetul aici și uită-te la mâinile Mele și adu-ți mâna și pune-o în coasta Mea și nu fii necredincios, ci credincios. Și I-a răspuns Toma și I-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu. Iisus îi zice: pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiți sunt cei ce nu văd și cred. Și multe alte semne a mai făcut Iisus în fața ucenicilor Lui, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Acestea s-au scris ca să credeți că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu și ca, crezând, viață să aveți  în numele Lui.

Ioan 20, 19-31: Οὔσης οὖν ὀψίας τῇ ἡμέρᾳ ἐκείνῃ τῇ μιᾷ τῶν σαββάτων, καὶ τῶν θυρῶν κεκλεισμένων ὅπου ἦσαν οἱ μαθηταὶ συνηγμένοι διὰ τὸν φόβον τῶν ᾿Ιουδαίων, ἦλθεν ὁ ᾿Ιησοῦς καὶ ἔστη εἰς τὸ μέσον, καὶ λέγει αὐτοῖς· εἰρήνη ὑμῖν. καὶ τοῦτο εἰπὼν ἔδειξεν αὐτοῖς τὰς χεῖρας καὶ τὴν πλευρὰν αὐτοῦ. ἐχάρησαν οὖν οἱ μαθηταὶ ἰδόντες τὸν Κύριον. εἶπεν οὖν αὐτοῖς ὁ ᾿Ιησοῦς πάλιν· εἰρήνη ὑμῖν. καθὼς ἀπέσταλκέ με ὁ πατήρ, κἀγὼ πέμπω ὑμᾶς. καὶ τοῦτο εἰπὼν ἐνεφύσησε καὶ λέγει αὐτοῖς· λάβετε Πνεῦμα ῞Αγιον·  ἄν τινων ἀφῆτε τὰς ἁμαρτίας, ἀφίενται αὐτοῖς, ἄν τινων κρατῆτε, κεκράτηνται. Θωμᾶς δὲ εἷς ἐκ τῶν δώδεκα, ὁ λεγόμενος Δίδυμος, οὐκ ἦν μετ’ αὐτῶν ὅτε ἦλθεν ὁ ᾿Ιησοῦς. ἔλεγον οὖν αὐτῷ οἱ ἄλλοι μαθηταί· ἑωράκαμεν τὸν Κύριον. ὁ δὲ εἶπεν αὐτοῖς· ἐὰν μὴ ἴδω ἐν ταῖς χερσὶν αὐτοῦ τὸν τύπον τῶν ἥλων, καὶ βάλω τὸν δάκτυλόν μου εἰς τὸν τύπον τῶν ἥλων, καὶ βάλω τὴν χεῖρά μου εἰς τὴν πλευρὰν αὐτοῦ, οὐ μὴ πιστεύσω. Καὶ μεθ’ ἡμέρας ὀκτὼ πάλιν ἦσαν ἔσω οἱ μαθηταὶ αὐτοῦ καὶ Θωμᾶς μετ’ αὐτῶν. ἔρχεται ὁ ᾿Ιησοῦς τῶν θυρῶν κεκλεισμένων, καὶ ἔστη εἰς τὸ μέσον καὶ εἶπεν· εἰρήνη ὑμῖν. εἶτα λέγει τῷ Θωμᾷ· φέρε τὸν δάκτυλόν σου ὧδε καὶ ἴδε τὰς χεῖράς μου, καὶ φέρε τὴν χεῖρά σου καὶ βάλε εἰς τὴν πλευράν μου, καὶ μὴ γίνου ἄπιστος, ἀλλὰ πιστός. καὶ ἀπεκρίθη Θωμᾶς καὶ εἶπεν αὐτῷ· ὁ Κύριός μου καὶ ὁ Θεός μου. λέγει αὐτῷ ὁ ᾿Ιησοῦς· ὅτι ἑώρακάς με, πεπίστευκας· μακάριοι οἱ μὴ ἰδόντες καὶ πιστεύσαντες. Πολλὰ μὲν οὖν καὶ ἄλλα σημεῖα ἐποίησεν ὁ ᾿Ιησοῦς ἐνώπιον τῶν μαθητῶν αὐτοῦ, ἃ οὐκ ἔστι γεγραμμένα ἐν τῷ βιβλίῳ τούτῳ·  ταῦτα δὲ γέγραπται ἵνα πιστεύσητε ὅτι ᾿Ιησοῦς ἐστιν ὁ Χριστὸς ὁ υἱὸς τοῦ Θεοῦ, καὶ ἵνα πιστεύοντες ζωὴν ἔχητε ἐν τῷ ὀνόματι αὐτοῦ.

Episodul povestit aici se petrece după punerea în mormânt și după înviere. Ucenicii văzuseră mormântul gol și nu știau unde e trupul Învățătorului. Maria Magdalena era singura care-L văzuse și-L recunocuse, chiar dacă nu de la început.

Episodul este foarte important pentru că-L vedem pe Iisus ca Dumnezeu: odată împuternicindu-i pe apostoli, de acum, să ierte păcatele sau să nu le ierte (a le ține asta înseamnă, a le (re)ține… neiertate) și în al doilea rând, suflând asupra lor, duh sfânt, cum numai Dumnezeu singur o poate face.

De altfel ca Dumnezeu Îl și recunoaște chiar Toma… necredinciosul, atunci când îi spune Domnul meu și Dumnezeul meu: o Kirios mu ke o Theos mu/ὁ Κύριός μου καὶ ὁ Θεός μου.

Îl cheamă pe Iisus cu cele două nume principale din Biblie ale lui Dumnezeu: Iahve-Elohim/  אֱלֹהִים  יְהוָה   traduse în Septuaginta cu Kirios o Theos/ Κύριός ὁ Θεός, unde Iahve este Domnul și Elohim este Dumnezeu.

În Biblie, uneori, Iahve este înlocuit cu Adonai/ אֲדֹנָי  , Domnul meu: ca în Psalmul 34/35:

Psalmul 35, 23-24/34, 22-23:

Scoală-Te, trezește-Te, când mă vor judeca, Dumnezeul meu și Doamne al meu, și când împricinat voi fi !

Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne Dumnezeul meu, și să nu se bucure (dușmanii mei) pe seama mea.

הָעִירָה וְהָקִיצָה לְמִשְׁפָּטִי אֱלֹהַי וַֽאדֹנָי לְרִיבִֽי

שָׁפְטֵנִי כְצִדְקְךָ יְהוָה אֱלֹהָי וְאַל־יִשְׂמְחוּ־לִֽי

ἐξεγέρθητι κύριε καὶ πρόσχες τῇ κρίσει μου ὁ θεός μου καὶ ὁ κύριός μου εἰς τὴν δίκην μου

κρῖνόν με κατὰ τὴν δικαιοσύνην σου κύριε ὁ θεός μου καὶ μὴ ἐπιχαρείησάν μοι

Și așa s-a născut … Biserica ! A Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh. Biserica întemeiată pe credința în Sfânta Treime !

Pentru studioși:

Iov, capitolul 33, sfaturile lui Elihu: Drept aceea, Iov, te rog, ascultă cuvintele mele şi ia aminte la toate cuvintele mele. Iată că am deschis gura mea şi limba mea grăieşte. Inima mea va scoate la iveală cuvinte de învăţătură, buzele mele se vor rosti cu limpezime, Duhul lui Dumnezeu (רֽוּחַ־אֵל) este Cel ce m-a făcut şi suflarea Celui Atotputernic (נִשְׁמַת שַׁדַּי) (נְשָׁמָה = suflare) (Atotputernicul = שַׁדַּי)  este dătătoarea vieţii mele (רֽוּחַ־אֵל עָשָׂתְנִי וְנִשְׁמַת שַׁדַּי תְּחַיֵּֽנִי). Dacă poţi, răspunde-mi, apără-ţi pricina înaintea mea, fii tare! Înaintea lui Dumnezeu eu sunt la fel cu tine şi eu ca şi tine am fost frământat din lut, De aceea frica de mine să nu te tulbure, nici mâna mea să nu atârne greu asupra ta. Tu ai spus în auzul meu şi eu am auzit rostul vorbelor tale spunând aşa: «Eu sunt curat şi fără nici o vină, eu sunt fără prihană şi n-am nici o greşeală; Dar iată că Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea şi mă socoteşte ca un vrăjmaş al Lui. El pune picioarele mele în butuci şi pândeşte toţi paşii mei!» Dar aici îţi voi răspunde că tu n-ai dreptate, fiindcă Dumnezeu este mai mare decât omul. De ce grăieşti împotriva Lui, fiindcă El nu dă nimănui socoteală de toate câte face ? Vezi că Dumnezeu vorbeşte când într-un fel, când într-alt fel, dar omul nu ia aminte. Şi anume, El vorbeşte în vis, în vedeniile nopţii, atunci când somnul se lasă peste oameni şi când ei dorm în aşternutul lor. Atunci El dă înştiinţări oamenilor şi-i cutremură cu arătările Sale. Ca să întoarcă pe om de la cele rele şi să-l ferească de mândrie Ca să-i ferească sufletul de prăpastie şi viaţa lui de calea mormântului; De aceea, prin durere, omul este mustrat în patul lui şi oasele lui sunt zguduite de un cutremur neîntrerupt. Pofta lui este dezgustată de mâncare şi inima lui nu mai pofteşte nici cele mai bune bucate. Carnea după el se prăpădeşte şi piere şi oasele lui, până acum nevăzute, îi ies prin piele. Sufletul lui vine încet, încet spre prăpastie şi viaţa lui spre împărăţia morţilor. Dacă atunci se află un înger lângă el, un mijlocitor între vii, care să-i arate omului calea datoriei, Dumnezeu Se milostiveşte de el şi zice îngerului: «Izbăveşte-l ca să nu cadă în prăpastie; am găsit pentru sufletul lui preţul de răscumpărare!» Atunci trupul lui înfloreşte ca în tinereţe şi el vine înapoi la zilele de la începutul vieţii sale. El se roagă lui Dumnezeu şi Dumnezeu îi arată bunătatea Sa şi-i îngăduie să vadă faţa Sa cu mare bucurie şi astfel îi dă omului iertarea Sa. Atunci omul priveşte peste semenii săi şi zice: «Păcătuisem şi călcasem dreptatea, dar n-am fost pedepsit după faptele mele. Căci El a izbăvit sufletul meu ca să nu treacă prin strâmtorile morţii şi ochii mei văd încă lumina». Iată toate acestea le face Dumnezeu de două ori, de trei ori cu omul, Ca să-i scoată sufletul din pieire şi ca să-l lumineze cu lumina celor vii. Ia aminte Iov, ascultă-mă pe mine, taci şi eu voi vorbi! Dacă ai ceva de spus dă-mi răspuns, vorbeşte, căci dorinţa mea este să-ţi dau dreptate. Iar dacă nu, ascultă la mine: ţine-ţi gura şi te voi învăţa care este înţelepciunea”/ Trad. Biblia Sinodală.

LUCRĂRI CONSULTATE:

Giovanni, Giuseppe Segalla, Edizioni Paoline, Milano, 1986

I Salmi, Angelo Lancellotti, Edizioni Paoline, Milano, 1987

Giobbe, Stefano Virgulin, Edizioni Paoline, Milano, 1989

Dictionnaire de la Théologie chrétienne, En. Universalis Albin Michel, Paris, 1998

Biblia Sinodală, ediție on line

Septuaginta IV, Col. Noua Europă, Polirom, Iași, 2006

Dicționar Enciclopedic de Iudaism, Ed. Hasefer, București, 2000

Η Καινή Διαθήκη του Ν. Τρεμπέλα, Ο Σωτήρ, Αθήναι, 1993

AUTOR ȘI TRADUCĂTOR   ZENAIDA ANAMARIA  LUCA

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării suresei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: ZENAIDA  ANAMARIA  LUCA… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.