Avem privilegiul de a beneficia de colaborarea jurnalistului spaniol, VALENTIN POPESCU, profesor de jurnalism, prestigios editorialist și corespondent, timp de un sfert de secol, al cotidianului  VANGUARDIA de  Barcelona, la Bonn, R.F. Germania.

 RANCHIUNA FĂRĂ SFÂRȘIT

Protest în Piața Victoriei, România, împotriva Ordonanței 13 de relaxare a legislației anti-corupție/febr. 2017

Viața politică cotidiană văzută din Europa cea bogată este amară și de neînțeles. Văzută de aproape, din fiecare dintre aceste țări din zonă, este de-a dreptul fără nicio speranță.

Căci, orideunde s-ar privi – dinspre Marea Adriatică, până la Marea Neagră -, ceea ce se vede este corupție, violență, ură și intransigență, pe lângă o decadență economică pe cât de persistentă, pe atât de inexplicabilă.

De exemplu, kosovarii și sârbii își refuză reciproc dreptul de a exista; muntenegrenii și macedonenii nu reușesc să ajungă la un minim consens de a-și accepta rezultatele propriilor lor alegeri; bulgarii și românii se întrec în a instituționaliza corupția (practica zilnică a devenit rutină de secole încoace) în viața publică; Atena boicotează Macedonia în organismele internaționale, deoarece îndrăznește să se numească Macedonia (pretinde că numai una dintre provinciile grecești ar avea dreptul de a folosi o asemenea denumire)… și lista s-ar putea întinde foarte mult în trecut, dar, și în geografia actuală.

Drapelul FYROM

Mii de albanezi kosovari cerând eliberarea fostului prim-ministru kosovar Ramush Haradinaj, Pristina, Kosovo, 06  ianuarie 2017. Ramush Haradinaj a fost arestat în Franța pe 4 ianuarie 2017 pe baza mandatului internațional emis de Serbia.

La toate acestea să adăugăm că peisajul este și mai aberant, deoarece, scoși din contextul național, cetățenii națiunilor balcanice sunt cel puțin tot atât de valoroși din punct de vedere intelectual, profesional și laboral ca cei din țările occidentale.

Și atunci, ce se întâmplă ? Desigur, nu există un răspuns, deoarece insuficiențele sociale masive și de durată au atât de multe cauze legate între ele, încât se pot exlica doar cu dictonul  „…toți au omorât-o și a murit ea singură…”. Însă o analiză sumară semnalează că unul dintre factorii negativi cei mai puternici este fragilitatea, slăbiciunea societății civile din această zonă.

Încă din Evul Mediu, în această parte a Europei, domniile au fost absolutiste, iar, structurile sociale, asupritoare a celor săraci. În fața puterii politice, masa supușilor nu avea drepturi și nici speranțe. Impozitele erau adevărate biruri care erau plătite stăpânilor (care, timp de secole, au fost invadatorii asiatici) fără a primi nimic în schimb. Astfel, în subconștientul maselor s-a înrădăcinat convingerea că a fura Statul era un gest mai mult decât legitim, iar cinstea și corectitudinea, un lux pe care și-l puteau permite  – dar pe care nu-l prea practicau –doar aristocrația și plutocrația. Conform acestei viziuni asupra conviețuirii sociale, solidaritatea exista între clanuri mai mult decât între popoare, și orice străin era, până când se demonstra contrariul, un dușman incipient cu care nu se putea face nicio înțelegere, deoarece nimeni în această parte de lume nu era de bună credință.

Și se vede și în ziua de azi că, buna credință și spiritul constructiv al nevoiașilor lipsește cu desăvârșire.

Autorul articolului: Valentin Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

***

Tenemos el privilegio de contar con la colaboración del periodista español y profesor de periodismo, VALENTIN POPESCU, columnista de primera magnitud y corresponsal, durante un cuarto de siglo, de LA VANGUARDIA  de Barcelona, en Bonn, R.F. de Alemania.

RENCORES INEXTINGUIBLES

Sorin Grindeanu,  primer-ministro  y Florin Iordache, ex-ministro rumano de Justicia, quien, mientras tanto, ha dimitido, a raíz de las masivas protestas callejeras contra la Ordenanza gubernamental, que diluia el combate de la corrupción, febr. 2017

El acontecer político cotidiano en los Balcanes, visto desde la Europa rica, resulta tan incomprensible como amargo. Y visto de cerca, desde cada uno de los países de la zona, absolutamente desesperanzador.

Porque, se mire donde se mire – desde el Adriático hasta el Mar Negro -, lo que se ve es corrupción, violencia, odio e intransigencia, amén de una decadencia económica tan persistente como inexplicable.

Así, por ejemplo, kosovares y serbios se niegan mutuamente el derecho a la existencia; montenegrinos y macedonios no llegan siquiera al mínimo consenso de aceptar los resultados electorales de sus propios comicios; búlgaros y rumanos compiten por la institucionalización de la corrupción (la práctica diaria es rutina desde hace siglos) en la vida pública; Atenas boicotea a Macedonia en los organismos internacionales porque se atreve a llamarse Macedonia (alega que sólo una de las provincias griegas tiene derecho a usar tal apelación)… y la lista se podría extender enormemente tanto en el tiempo pasado como en la geografía actual.

Centenares de serbios kosovares tras una barricada levantada este viernes en un puente de la dividida ciudad de Mitrovica (Kosovo)

Macedonia dispuesta a dialogar con Grecia para cambiarse el nombre, 16.12.2015

A todo esto, el panorama resulta aún más aberrante por cuanto, sacados de sus contextos nacionales, los ciudadanos de las naciones balcánicas son cuando menos tan válidos intelectual, profesional y laboralmente como sus equivalentes occidentales.

¿ Qué pasa entonces ? Evidentemente, no hay una respuesta porque las insuficiencias sociales masivas y de larga duración tienen tal cúmulo de causas entrelazadas que sólo se pueden explicar con la frase de que “…entre todos la mataron y sola se murió…”. Pero ya un análisis somero señala como uno de los factores negativos más poderosos la fragilidad, la endeblez, de la sociedad civil de esta área.

Desde la Edad Media, en esta parte de Europa los gobiernos han sido absolutistas y las estructuras sociales, opresoras de los más débiles. Frente al poder político la masa de los súbditos no tenía derechos ni esperanzas. Los impuestos eran auténticos tributos que se pagaban al poderoso de turno (que durante siglos fueron los invasores asiáticos) sin recibir nada a cambio. Así fue fraguándose en el subconsciente de las masas  la convicción de que defraudar al Estado era más que legítimo y que la honradez, un lujo que sólo se podían permitir – pero no solían practicar – la aristocracia y la plutocracia. Consecuente con esta visión de la convivencia social, la solidaridad era de clanes más que de naciones y todo forastero era hasta que se demostraba lo contrario un enemigo en ciernes con el que no se podía pactar porque nadie en esa parte del mundo era de buena fe.

Y por lo que se ve hoy en día, la buena fe y el espíritu constructivo de los desarrapados sigue brillando por su ausencia

Valentí Popescu

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.