Etiquetas
COVID-19, criză, economie, Gardienii Revoluției, Hizbolah, Irán, Khomeini, Orientul Mijlociu, Palestina, politică, sărăcie, Teherán
Gardienii Revoluției
IRAN: CAPCANA PÂINII
Pandemia cauzată de COVID-19 pune în fața națiunilor două probleme antagonice: să salveze vieți sau să-și salveze economia. Iranul – țara cea mai afectată de epidemie din tot Orientul Mijlociu – a optat, ca multe alte țări, pentru a se îngriji de sănătatea publică, lăsând pe un plan secund nivelului de trai. Însă, Teheranul știe să se folosească foarte bine de pandemie pentru a potența un protagonist al politicii iraniene: Gardienii Revoluției.
Organizația aceasta, născută din revoluția islamică a ayatolahului Khomeini (1979), nu numai că a devenit un stat în stat, dar este, în ziua de azi, cel mai mare consorțiu economic al țării. Doar că, setea de putere nu are limite și, în cazul Iranului, Gardienii și ayatolahii își văd amenințată puterea de ample sectoare ale populației, care suportă, din ce în ce mai greu, declinul nivelului de trai, cauzat de sancțiunile occidentale, impuse ambițiilor nucleare iraniene.
Pentru a înlătura pericolul unei contrarevoluții, Gardienii au recurs la o manevră social-politică, care, experimentată în Palestina, i-a adus Teheranului rezultate magnifice: acordarea unui gen de ajutor social celor mai sărace straturi ale populației. Succesele Hizbolahului în confruntarea cu Israelul se datorează mai ales faptului că această organizație investește mare parte din ajutorul iranian în sprijinirea familiilor palestinienilor care au căzut în luptă și straturilor celor mai sărace din Palestina musulmană.
Acum, datorită faptului că Iranul exportă (aproape exclusiv în China) numai 300.000 de barili de petrol, în loc de două milioane și jumătate, cât vindea, zilnic, în 2018, Gardienii – în măsură mai mică, și ayatolahii – dedică mari tranșe ajutorării celor mai nevoiași. Aceste pături ale societății iraniene văd în gestiunea caritativă a Gardienilor o adevărată mană cerească, deoarece statul oferă niște prestații sanitare și materiale total insuficiente. Se poate afirma că, în ziua de azi, sunt peste unsprezece milioane de iranieni care subzistă grație ajutoarelor pe care le primesc de la rețeaua de asistență a Gardienilor. La aceste 11 milioane de „beneficiari extra statali” li se mai adaugă alți 4.300.000, care primesc subsidii direct de la Fundația Khomeini. Astfel, cei aproape 15.000.000 de beneficiari reprezintă un capital politic decisiv, în cazul unei eventuale confruntări cu opoziția burgheză.
Iranul își poate permite, deocamdată, aceste cheltuieli extraordinare, deoarece, spre deosebire de majoritatea țărilor bogate în petrol din Orientul Mijlociu și Africa, dispune de o economie foarte diversificată și de o considerabilă structură industrială. Însă, întrebarea care se pune este dacă această economie și rezervele sunt destul de puternice, încât să suporte, mult timp, atât izbitura care vine de la COVID-19, cât și sancțiunile occidentale.
Autorul articolului: Valentin Popescu
Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.
IRÁN: LA TRAMPA DEL PAN
Los Guardianes de la Revolución
La pandemia del covid-19 enfrenta a las naciones con dos problemas antagónicos: salvar vidas y salvar la economía. En el caso del Irán – la nación más afectada por la epidemia de todo el Oriente Medio – ha optado, como otros muchos países, por atender la salud pública a costa del nivel de vida. Pero Teherán ha aprovechado la pandemia como nadie para potenciar también a un protagonista de la política iraní: los Guardianes de la Revolución.
Esta organización, nacida de la revolución islámica del ayatolá Khomeini (1979), no solo se ha convertido en un Estado dentro del Estado, sino que es, hoy en día, también el mayor consorcio económico del país. Pero, las ansias de poder no tienen límites y en el caso del Irán, los Guardianes y los ayatolás ven su poderío amenazado por amplios sectores de la población que soportan cada vez peor el declive del nivel de vida causado por las sanciones occidentales al armamentismo nuclear iraní.
Para atajar el peligro de una contrarrevolución, los Guardianes han recurrido, ahora, a una maniobra socio-política que le ha dado magnífico resultado a Teherán en Palestina: prestar una especie de ayuda social a las capas más pobres. Los éxitos de Hizbolá en la confrontación con Israel se deben ante todo a que esta organización invierte gran parte de la ayuda iraní en socorrer a las familias de los guerrilleros muertos en combate y a los estratos sociales más depauperados de la Palestina musulmana.
Ahora, que el Irán exporta (casi exclusivamente a China) tan solo 300.000 barriles de petróleo, en vez de los dos millones y medio, que vendía, diariamente, en el 2018, los Guardianes – y, en menor medida, también los ayatolás – destinan grandes partidas a socorrer a los más necesitados. Estas capas de la sociedad iraní ven en la gestión caritativa de los Guardianes un auténtico maná ya que el Estado ofrece unas prestaciones sanitarias y asistenciales altamente insuficientes. Se puede decir que, hoy en día, son más de once millones los iraníes que subsisten gracias a las ayudas que reciben de la red asistencial de los Guardianes. A estos 11 millones de “beneficiarios extra estatales” hay que sumar los 4.300.00 que reciben subsidios directamente de la Fundación Khomeini. Los así casi 15.000.000 de beneficiarios representan un capital político decisivo de cara a una eventual confrontación con la oposición burguesa.
Irán se puede permitir, por ahora, estos dispendios extraordinarios porque, a diferencia de la mayor parte de las naciones petroleras del Oriente Medio y África, dispone de una economía muy diversificada y un tejido industrial apreciable. La pregunta que se plantea es si esta economía y las reservas son lo suficientemente fuertes para aguantar mucho tiempo la doble embestida del covid-19 y las sanciones occidentales.
Valentin Popescu
Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com y Valentín Popescu.
Șeful unui partid vorbind despre activitatea guvernului, iar primul ministru nu scoate o vorbă!
Omul forte și primul ministru
Ministrul Justiției, Tudorel Toader
Protest anti-Tudorel Toader la Iași, organizat de activiștii Asociației civice Reset: „Mi-e rușine cu rectorul Toader”: un camion îmbrăcat într-un mash enorm cu fotografia lui Tudorel Toader și textul „Mi-e rușine cu rectorul Toader”, plimbat prin tot orașul.
Ministrul de Finanțe Eugen Orlando Teodorovici
… „guvernul meu…poporul meu”
Primul Ministru V. Dăncilă – când era frumoasă !
Anuar al Sadat conversând cu Golda Meir și Shimon Peres
Ștefan Andrei
Ce a mai rămas din sicomorul lui Zaheu, Mănăstirea Profetului Elisei, Ierihon
Sicomor
ghemulariadnei 