YEMENUL MOARE DE HOLERĂ

Yemenul din zilele noastre piere de foame, mizerie și boli și nimeni nu vrea să știe nimic despre acest subiect. În fruntea acestui „nimeni” se află yemeniții înșiși, care pun pe primul loc războiul lor civil și interesele lor personale, și nu ajutorul medical, acordurile umanitare între combatanți sau un minimum de milă pentru populația civilă.

Culmea dramei yemenite este, acum, epidemia de holeră, care, în ultimele patru luni, a afectat 300.000 de persoane (populația totală a Yemenului este de 27 de milioane), iar – după previziunile medicilor – în condițiile actuale, la sfârșitul anului, vor fi peste 600.000 de bolnavi. Este o epidemie mult mai gravă decât cea care a lovit insula Haiti, în anul 2011. În Yemen, epidemia de holeră este rezultatul direct al războiului civil, un război civil aparte : împotriva tribului huthi (cel mai important din țară) și a fostului președinte Saleh luptă, mai ales, coaliția formată de Arabia Saudită cu aliații săi din Golf…iar, pe frontul yemenit, trupele qatareze luptă umăr la umăr cu saudiții împotriva tribului huthi și a lui Saleh !

Ali Abdullah Saleh

Desigur că impactul războiului civil, cu bombardamentele aeriene saudite și blocadele pe care le instituie una sau alta dintre părți asupra porturilor sau aeroporturilor, a fost catastrofal, deoarece conflictul are loc în sânul celei mai sărace țări din lumea arabă (venitul anual pe cap de locuitor este de 907 $), cu infrastructură infimă, în timp ce prestările sociale ale statului, practic, sunt virtuale. 15 milioane de yemeniți nu au acces zilnic la apă potabilă; 17 milioane sunt subalimentați; 50% din instalațiile medicale din țară au fost distruse de război sau închise din lipsă de bani; întreg corpul medical statal nu și-a primit salariul de unsprezece luni…!

Toate aceste date sunt cutremurătoare, iar posibila soluție imediată este evidentă : redeschiderea  câtorva porturi care acum sunt blocate sau închise, ca să se poată primi medicamente, alimente, instalații de purificare a apei și personal medical. Dar, niciuna dintre părți nu vrea asemenea măsuri, de teamă că, odată cu acest ajutor umanitar, ar putea sosi și arme, voluntari și mercenari pentru partea adversă.

E greu de crezut, dar, în conflictul yemenit, se pare că domnește o lozincă : „mai bine să moară toți, decât să obțină cineva vreun avantaj”. Și, cum este vorba despre o societate tribală, cu o morală arhaică și un pragmatism din lumea a treia, „avantajul” poate fi înțeles, foarte bine, ca „beneficiu”. În caz contrar, nu s-ar înțelege cum, cu toată criza actuală dintre Qatar și Arabia Saudita, qatarezii nu au dezertat din alianța saudita împotriva yemeniților huthi, au finanțat atât formarea poliției, cât și toate ambasadele Yemenului. De asemenea, este greu de înțeles cum în tabăra rebelă, tribul yemenit huthi pariază pe Qatar, în înfruntarea acestui emirat cu saudiții, în timp ce, fostul președinte yemenit Saleh îi condamnă ferm pe qatarezi, cu toate că saudiții au fost cei care l-au obligat să părăsească președinția Yemenului.

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 ***

EL YEMEN SE MUERE DE CÓLERA

El Yemen de hoy en día perece por hambre, miseria y enfermedad y nadie quiere enterarse de ello. Y ese “nadie” lo encabezan los propios yemenitas que anteponen su guerra civil y los intereses personales a socorros médicos, acuerdos humanitarios entre los combatientes o un mínimo de misericordia para la población civil.

La cúspide del drama yemenita es la epidemia de cólera que en los últimos 4 meses ha afectado a 300,000 personas (la población total del Yemen es de 27 millones) y – según las previsiones médicas – en las condiciones actuales llegará a finales de año a superar los 600.000 enfermos. Es una epidemia mucho más grave que la padecida en el 2011 por Haití. La yemenita es fruto directo de la guerra civil, una guerra civil muy peculiar, ya que, contra la tribu de los huthi (la más importante del país) y el expresidente Saleh lucha, ante todo, la coalición formada por Arabia Saudí y sus aliados del Golfo…¡y en el frente yemenita, las tropas qataríes luchan hombro con hombro con las saudíes contra los huthi y Saleh !

Claro que el impacto de la guerra civil, con los bombardeos aéreos sauditas y los bloqueos por uno y otro bando de puertos y aeropuertos, ha sido catastrófico porque el conflicto se registra en la nación más pobre del mundo árabe (ingreso anual por habitante: 907 $), con unas infraestructuras ínfimas y unas prestaciones sociales del Estado prácticamente virtuales. Así. 15.000.000 de yemenitas no tienen acceso regular a agua potable; 17.000.000 están subalimentados; el 50% de las instalaciones médicas del país están destruidas por la guerra o cerradas por falta de financiación; ¡y todo el cuerpo sanitario estatal no ha cobrado salario alguno desde hace once meses…!

Todos estos datos son tremendos y la posible solución inmediata resulta evidente : apertura de unos cuantos puertos y aeropuertos actualmente bloqueados o cerrados, para que se puedan recibir medicamentos, alimentos, equipos depuradores de aguas y personal sanitario. Pero, ninguno de los contendientes quiere adoptar tal medida por miedo a que, a la vez con toda esa ayuda humanitaria, puedan llegar también armas, voluntarios y mercenarios a sus enemigos.

Cuesta creerlo, pero en el conflicto yemenita parece imperar el lema de “mejor mueren todos antes de que los otros saquen ventaja alguna”. Y como se trata de una sociedad tribal, con moral arcaica y pragmatismo tercermundista, lo de “ventaja” puede leerse también “beneficio”. Porque si no, no se entiende como con la actual crisis entre Qatar y Arabia Saudita, aquél no ha desertado de la alianza saudí contra los huthi, ha financiado la formación de la policía, así como todas las embajadas del Yemen. Y tampoco resulta fácil de entender cómo en el bando rebelde, los huthi apuestan por Qatar en el enfrentamiento del emirato con los Saud, en tanto que Saleh condena tajantemente a los qataríes a pesar de que fueron los Saud quienes le obligaron a dejar la presidencia del Yemen.

Valentí Popescu 

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.

Galerie: