REFORMA DIN SERBIA

Serbia, în strădania sa de a intra cât mai repede în Uniunea Europeană (UE), a pariat pe modernizare. Dar, pe o  modernizare specială – s-ar putea spune „în stil chinezesc” – în care, Administrația publică este reformată până în măduva oaselor, iar informatica se va introduce ca disciplină obligatorie încă din ultimul an al școlii primare. Promovarea statului de drept și alte valori esențiale ale democrației rămân, deocamdată, de domeniul perspectivei… Puterea autentică continuă să se afle în mâinile moștenitorilor partidului comunist din era sovietică.

Pentru acestă situație există o mulțime de rațiuni istorice – în ultimii 50 de ani, democrația a avut o existență episodică în Răsăritul Europei – și o constelație politică decisivă: puterea se află ferm în mâinile Partidului Socialist al Progresului – cu o majoritate clară în Parlament – și a șefului acestui partid, actualul președinte al Republicii, Aleksandar Vučić, fost prim ministru. Date fiind volubilitatea populară și ușurința cu care se ajunge la violență în zonă, niciun om politic la putere nu va îndrăzni, în Balcani, să schimbe status quo-ul; desigur, nici în Serbia.

Aleksandar Vučić

De fapt, hotărârea de a efectua această reformă profundă în Administrație este urmarea negocierilor Belgradului cu Bruxelles pentru a intra în UE, unde Serbiei i s-au semnalat deficiențe grave, de la deficitul din finanțele publice, până la corupție și înțepenirea structurilor statale.

Vučić, care este asistat, în această reformă, de UE, Banca Mondială și FMI (Fondul Monetar Internațional) a început cu ceea ce era mai urgent : economia, domeniu în care a reușit, în mai puțin de un an, să reducă deficitul public de la 73%, la 67%, iar, în 2016, a înregistrat o creștere de 3%. Din evantaiul celorlalte reforme necesare, a preferat să înceapă cu Administrația, deoarece dispune de persoana ideală pentru a o înfăptui: Ana Brnabić, licențiată în informatică la universitatea britanică din Hull, și care a condus o întreprindere de energie eoliană; este o tehnocrată fără afiliere politică care a mai colaborat cu Vučić, pe vremea când acesta a fost prim ministru, ocupând o funcție ministerială.

A fost o colaboratoare atât de eficientă, fără ambiții de a urca la putere, încât, atunci când a fost nevoit să renunțe la șefia guvernului din rațiuni constituționale, Vucic a desemnat-o ca succesoare a sa în fruntea cabinetului.

Ana Brnabić

Iar doamna Brnabić a slobozit șuvoiul reformator. Vrea, nici mai mult, nici mai puțin, să scoată hârtia din toată Administrația: de la ministere, până la municipii totul se va face electronic, pentru a scurta timpul și a stârpi corupția, căci nu vor mai exista întâlniri personale, iar rezoluțiile vor fi previzibile pentru cetățeni, deoarece disponibilitatea imediată a informației în toată țara ar evidenția orice hotărâre discrepantă pe care ar adopta-o vreo autoritate din provincie, care, în prezent, se prevalează de distanță, lipsa de informare și amânarea rezoluțiilor. Cireașa de pe tortul planului de reforme va fi crearea unei „Școli de Administrație Publică”, care va forma funcționari de elită.

Toate acestea au plăcut foarte mult la UE, FMI și Banca Mondială, dar, mai rămâne un anumit pesimism printre guvernele și instituțiile occidentale. Mai întâi, deoarece nu se vorbește deloc de reforme democratice elementare în Justiție, Poliție, de transparența instituțiilor etc. În al doilea rând, deoarece tot ce s-a întâmplat în Balcani de la prăbușirea regimurilor comuniste s-a făcut cu pași atât de mici spre democrație, încât e greu de crezut că Serbia va fi prima excepție.

Belgrad

Autorul articolului: Valentí Popescu

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: VALENTIN POPESCU… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

 ***

SERBIA Y SU REFORMA

Serbia, en su empeño de ingresar cuanto antes en la Unión Europea (UE), ha apostado por la modernización. Pero, una modernización peculiar – se podría decir que “a la china” – en la que se reforma hasta la médula la Administración pública y se introducirá la informática como asignatura obligatoria ya en el último curso de la enseñanza primaria. La promoción del Estado de derecho y otros valores esenciales de la democracia quedan, por ahora, sólo en perspectiva… El auténtico poder sigue en manos de los herederos del partido comunista de la era soviética.

Para esto último hay mil razones históricas – en los últimos 50 años, la democracia sólo se dio episódicamente en el este de Europa – y una constelación política decisiva : el poder está firmemente en manos del Partido Socialista del Progreso – claramente mayoritario en el Parlamento – y de su jefe y actual presidente de la República y anterior jefe de Gobierno, Aleksandar Vučić. Dada la volubilidad popular y la querencia a la violencia en la zona, difícilmente se encontrará en los Balcanes ningún político en el poder que piense ni por asomo en cambiar el status quo; tampoco en Serbia.

Aleksandar Vučić

En realidad, la decisión de esa reforma profunda de la Administración es consecuencia de las negociaciones de Belgrado con Bruselas para su ingreso en la UE, quien señalaba las deficiencias graves de Serbia, desde el déficit de las finanzas públicas, hasta la corrupción y la inoperancia de la maquinaria estatal.

Vučić, que está asesorado por la UE, el Banco Mundial y el FMI (Fondo Monetario Internacional) en esta reforma empezó por lo más urgente : la economía, donde ha logrado, en menos de un año, reducir el déficit público del 73% al 67% y alcanzar, en 2016, un crecimiento del 3%. Y del abanico de las otras reformas necesarias, optó por comenzar por la de la Administración, porque disponía de la persona ideal para ello : Ana Brnabić, licenciada en informática por la universidad británica de Hull, ex directora de una empresa de energía eólica y tecnócrata apolítica que había colaborado ya con él cuando Vučić  era jefe de Gobierno, ocupando un cargo ministerial.

Primera ministra de Serbia, Ana Brnabić

Fue una colaboradora tan eficiente y carente de ambiciones de poder que, al tener que dejar la jefatura de Gobierno por razones constitucionales, Vučić la designó su sucesora al frente del Gabinete.

Y la señora Brnabić se soltó la melena reformadora. Pretende nada menos que sustituir la tramitación de papel por la electrónica en toda la Administración, desde los ministerios, hasta los municipios, para acortar tiempos y suprimir corrupciones, dado que desaparecerán los encuentros personales y las resoluciones serán previsibles para los ciudadanos, ya que, la disponibilidad inmediata de la información, a lo largo y ancho de todo el país, pondría en evidencia una decisión discrepante que adoptase una autoridad provincial que, hoy en día, se ampara en la distancia, la falta de información simultánea y la tardanza de los dictámenes. La guinda del plan de reformas será la creación de una “Escuela de la Administración Pública” que forme funcionarios de elite.

Todo esto ha merecido los aplausos de la UE, el FMI y el Banco Mundial, sin poder evitar un cierto pesimismo de los Gobiernos y entidades occidentales. En primer lugar, porque no se habla de reformas democráticas básicas – Justicia, Policía, transparencia de las instituciones, etc. – etc. Y, en segundo lugar, porque todo lo que ha venido sucediendo en los Balcanes desde el hundimiento de los regímenes comunistas, han sido pasos tan pequeños y escasos hacia la democracia que cuesta creer que Serbia vaya a ser la primera excepción.

Belgrado, capital de Serbia

Valentí Popescu 

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Valentí Popescu.