SUA: O SOCIETATE FOARTE APRIGĂ        Washington, Diana Negre

Dacă ar fi să dăm crezare Partidului Democrat american, socialiștilor europeni sau ayatolah-ilor iranieni (printre alții), toate uciderile și nelegiuirile rasiste din SUA au loc din vina președintelui Donald Trump.

Dacă privim, totuși, istoria Statelor Unite ale Americii, vom vedea că, mai degrabă, e invers, adică realitatea societății americane este cea care a dus la alegerea lui Donald Trump.

Violența societății americane este, în mare măsură, o consecință obligatorie a devenirii acestei țări, deoarece, de când există SUA ca țară (de la războiul de independență 1775/1783, încoace), un sfert din acest răstimp, americanii s-au războit cu alții și cu ei înșiși. Și nu numai a patra parte din istoria lor trăgând unii în alții, dar și masacrând, mai mult sau mai puțin sistematic, indigenii, practic, din momentul în care au colonizat continentul, adică de la venirea primilor britanici în America.

Cu o astfel de istorie, este aproape imposibil ca societatea americană de azi să nu păstreze o puternică dorință de violență, la nivel personal sau național.

Dar, să ne înțelegem: toate țările din lume – cu excepția celor minuscule, cum ar fi, de pildă, Lichtenstein – au un trecut sângeros; nimeni nu poate arunca primul piatra, în această privință. Iar, țările din Africa, Asia și Europa au o istorie mult mai îndelungată decât cea a SUA, și, prin urmare, relatările despre ucideri, nelegiuiri și nedreptăți par a fi – doar par a fi – mai diluate. Cu circumstanța agravantă că, în Europa și Orientul Mijlociu, spațiul întinderilor lor geografice este mult mai mic decât cel al americanilor – și o societate compactă și densă sfârșește,întotdeauna, prin a controla și a instituționaliza violența. Dacă nu ar face-o, s-ar distruge pe ea însăși, în decursul a câtorva generații.

În schimb, chiar și azi, SUA sunt o țară cum este șvaițerul, cu multe găuri: câteva mari concentrări urbane și mari teritorii aproape nelocuite, cum este statul Montana, cu doi locuitori și jumătate pe km². Izolarea și lipsa de presiune demografică este un excelent mediu pentru rătăciri mentale, proliferarea instinctelor primare și, mai ales, de neputință a societății în fața nelegiuirilor unor cetățeni care nu prea se pricep la legi și aranjamente morale, dar care, în schimb, se pricep foarte bine la arme, cârlige de pescuit și la orientarea prin vastele preerii ale continentului.

Prima soluție care îi trece prin minte oricui din țară sau din afară este să interzică accesul populației la armele de foc, foarte răspândite de altfel. Dar, această măsură ar putea avea un efect contrar: populația are atâtea arme, încât, nu ar fi o măsură eficientă, deoarece delincvenții nu s-ar supune legii, iar restul populației ar rămâne fără apărare în fața posibilelor atacuri ale hoților, asasinilor și ale dezechilibraților mintali din marile preerii.

Iar, apărarea este necesară: în zonele rurale, e inutil să chemi poliția, deoarece vine cu mare întârziere. Multe familii își organizează propria lor apărare urmând cursuri de auto-apărare, alarme asurzitoare și cu câte un pistol pe fiecare noptieră. Perechile de căsătoriți au, de obicei, câte un pistol de ambele părți ale patului.

Distribuția armelor este foarte inegală: sunt suficiente pentru 88% dintre americani, cu toate că, în realitate, doar 30% posedă arme. Pasionatul are de obicei 3 arme, iar procentajul familiilor înarmate este de 44%. Principala justificare invocată (66%) este auto-apărarea.

Văzută din acest unghi, în problema violenței din SUA, presupusa răutate politică a lui Trump se năruie enorm, pentru a lăsa locul unui rău care ne caracterizează și care a fost denunțat într-o carte religioasă foarte veche a omenirii: Rig Veda, în care se spune: „…cel mai mare păcat care se poate face este acela de a fi stupid…”.

Stupiditatea nu este o trăsătură exclusivă a americanilor, însă, toate luate împreună: istoria, izolarea personală, forța politică a Asociației Națională a Carabinei care influențează campaniile electorale prin donațiile sale, și ușurința cu care se pot cumpăra arme de foc, protejată de Constituție și sprijinită în mod repetat de Tribunalul Suprem, fac ca acest păcat să devină o stupiditate pe cât de nemărginită, pe atât de nerezolvat.

Autorul articolului: Diana Negre

Autorizăm reproducerea totală sau parțială a acestui material cu condiția menționării sursei: http://www.ghemulariadnei.wordpress.com și autorului: DIANA NEGRE… precum și păstrării formei originale/nealterării prin asociere cu alte materiale străine, nesemnate sau publicate sub semnătura autorului, în cadrul aceluiași articol.

EE.UU: UNA SOCIEDAD DE ARMAS TOMAR        Washington Diana Negre

De creer al Partido Demócrata estadounidense, a los socialistas europeos o a los ayatolás iraníes (entre otros), todas las matanzas y atropellos racistas de los EE.UU. son culpa del Presidente Donald Trump.

Pero, si uno mira la historia de los Estados Unidos, creerá más bien que es al revés, que es la realidad de esta sociedad norteamericana la que ha llevado a la elección de Donald Trump.

La violencia de la sociedad estadounidense es, en buena medida, una consecuencia obligada del devenir de este país, porque, desde que los EE.UU. existen como nación (guerra de independencia 1775/1783), la cuarta parte de todo este tiempo se lo han pasado guerreando contra otros y contra sí mismos. Y no sólo se ha pasado el país la cuarta parte de su historia pegando tiros, sino que la matanza, más o menos sistemática de indígenas, comenzó prácticamente con la colonización del Continente, desde la llegada de los primeros británicos a América.

Con una historia así, es casi imposible que la sociedad estadounidense de hoy en día no tenga una fuerte querencia hacía la violencia, sea esta personal o nacional.

Pero, entendámonos: Todos los países del mundo – salvo los minúsculos, como p. ej. Lichtenstein – tienen su historial sangrante; nadie puede tirar la primera piedra por este concepto. Pero, las naciones de África, Asia y Europa tienen una historia muchísimo más larga que la norteamericana y por tanto los relatos de matanzas, atropellos e injusticia parecen – sólo lo parecen– más diluidos. Con el agravante de que, en Europa y el Oriente Medio, los espacios de sus geografías estatales han sido siempre infinitamente menores que los norteamericanos -y una sociedad compacta y densa, termina siempre por controlar e institucionalizar la violencia. Si no lo hiciera, se destruiría a sí misma, en muy pocas generaciones.

En cambio, aún hoy, los Estados Unidos son una nación como el queso Emmenthal, ese de los muchos y grandes agujeros: unas cuantas grandes concentraciones urbanas y unos vastos territorios casi despoblados, como el Estado de Montana, que tiene dos habitantes y medio por km². Y el aislamiento y la falta de presión demográfica es un excelente caldo de cultivo para los disparates mentales, la proliferación de instintos primarios y, sobre todo, de impotencia de la sociedad para atajar los desmanes de unos ciudadanos que entienden poco de leyes y componendas morales, pero, mucho de escopetas, anzuelos y orientación en las vastas praderas.

La primera solución que se le ocurre a la gente de fuera y dentro del país es prohibir el acceso de la población a las armas de fuego, pero, hoy en día, podría ser contraproducente: hay tantas armas distribuídas entre la población, que prohibirlas probablemente no resultaría muy efectivo, porque los delincuentes no cumplirían con la ley y dejarían al resto de la población indefensa ante posibles ataques de ladrones, asesinos y los desequilibrados mentales que campan por las vastas praderas.

Y la defensa es necesaria: en las zonas rurales, es inútil llamar a la policía, porque tarda demasiado en en llegar. Muchas familias organizan su propia defensa, a base de cursos de protección personal, alarmas ensordecedoras y una pistola en cada mesilla de noche. Los matrimonios tienen frecuentemente una a cada lado de la cama.

La distribución de las armas es muy desigual: hay suficientes para el 88% de los norteamericanos, aunque en realidad tan sólo las tiene aproximadamente un 30%, pues la distribución es muy desigual. El aficionado a las armas tiene aproximadamente 3 y el porcentaje de hogares armados es del 44%. Su principal argumento (66%) es defensa personal.

Visto así el problema de la violencia en los EE. UU., la presunta malignidad política de Trump se desvanece enormemente para cederle la primacía a un mal muy nuestro y que ya fue denunciado en uno de los libros religiosos más antiguos de la Humanidad, el Rig Veda, que dice: “…el mayor pecado que se puede cometer es ser estúpido…”.

La estupidez no es exclusiva norteamericana, pero la combinación de su historia, el aislamiento personal, la fuerza política de la Asociación Nacional del Rifle que influye en las campañas electorales con sus donaciones, además de la disponsibilidad de armas de fuego, amparada en la constitución y respaldada repetidamente por el Tribunal Supremo, convierte a semejante pecado en una estupidez tan infinita, como insoluble.

Autor: Diana Negre

Autorizamos la reproducción total o parcial de este artículo a condición de que se mencionen la fuente y el autor: http://www.ghemulariadnei.worldpress.com     y  Diana Negre.